Constantin Stancu: Sabatul din poeme la Ioan Barb

SABATUL INTERIOR

În doar câţiva ani Ioan Barb s-a maturizat evident, poezia scrisă de el a căpătat o dimensiune specială, şi-a găsit un ritm interior necesar pentru un poet ajuns la vârsta deplină a viziunii sale, a acceptat suferinţa pentru fiecare vers, a avut o ţintă: sărbătoarea poemului, adică SABATUL INTERIOR[1] .

Sabatul este o zi specială de odihnă fizică şi dedicare pentru Dumnezeu, o zi în care se refac legăturile invizibile pentru ca cele vizibile să se poată susţine, o zi în care cuvintele au altă dimensiune şi o altă sonoritate…

Prin volumul SABATUL INTERIOR, poetul cu fire de poet, cum scrie Ioan Moldovan în nota literară de pe ultima copertă, autorul îşi asumă responsabilitatea metaforei şi a poemului care sparge inerţia gândului, a poemului care cheamă la rededicare…

Cartea are trei părţi:

1. Manuscris găsit sub o placă de cer.
2. Amurg ambiental.
3. Cauţiunea.

Toate acest fascicole au o semnificaţie specială pentru poet, cartea de faţă e doar o umbră a cărţii pe care Dumnezeu o scrie în carnea poetului, realitatea imediată nu oferă energii viabile care să dea certitudini, există cineva, există ceva care susţine existenţa, cel care a plătit cauţiunea, care a plătit preţul cerut pentru a ne asigura liniştea zilnică…

Antologia valorilor din această carte este una specială, scriitorul pendulează de la valorile creştine implicite şi, pe alocuri, explicite, la amintire, de la oraşul imediat care agresează fiinţa la obiceiurile satului românesc, acolo unde veşnicia mai atinge pomii din grădină şi bărbaţii tineri, până la nădejdea într-o lume mai armonioasă şi mai bine zidită…

Se simte, evident, şi o undă de regret pentru o lume mai bună, mai altfel, o lume în care sufletul să-şi găsească liniştea şi puterea de a trece de barierele artificiale pe care le întâmpină în epoca aceasta, în oraşul acesta, în trupul acesta, în gândul slab al omului apăsat de vremuri…

Versul său are ceva dur în structură, ceva frust, apoi este mlădiat de lumea invizibilă aflată aproape, reală, mai puţin perceptibilă cu simţurile, dar perceptibilă prin credinţă…

Peisajul său interior care se poate zări pe imaginea centrală a sabatului ritualic, este interesant, provocator, iar uneori ironic… Dimineaţa lumii, gaura de suflet, ferestrele umbrei, iluzia ca preludiu al morţii, miracolele inevitabile, existenţa ca vis al unui mort, cioburile femeii, satul adormit printre mesteceni, muşcătura stelei, muntele umbrei, cauţiunea necesară, glasul care luminează grădina, ţara făgăduită, învierea din tunet, o inimă în care au fost zidiţi doi tâlhari…

Ioan Barb este îndrăgostit de viaţă, viaţa pare a fi o femeie, e acolo în gândurile sale, deschide noi sensuri în dinamica anotimpurilor, iar ochii săi o prind, o protejează, e o dragoste care tinde spre absolut. (În poemul: viaţa mea este o femeie)

Prezenţa divină se face simţită organic pentru poet: „străinul îmi poartă semnele peste tot/cuiele ruginite în carne au gustul meu/” – poem scris cu un tăciune pe o gaură din suflet.

Scrierile prind ceva din misterul sufletului omenesc, cuvintele se alătură pentru a produce sentimente, pentru a crea deschideri, metaforele provocă o stare complexă între suprarealism şi ilustraţie sau viziune specială: „oraşul cuibărit în mine/se zbătea într-un peşte/”; „chiar dacă frigul/încetineşte curgerea anilor/”; „dimineaţa fără frunze/mestecenii deveneau bărbaţi/”; „alergam învelit în sufletul cald/al unui cal/îi răsunam în inimă/până ne înghiţea depărtarea/privirile pâlpâiau în felinare vechi/încet răsăream în alt timp./”; „se încălzea copilăria sub streaşină”; „rămân prăbuşit printre lei/în groapa săpată în mine/”; etc…

Versul curge normal, fără semne de punctuaţie, titlurile poemelor au litere mici, totul pare rupt dintr-un poem mai mare, sunt fragmente care au o sonoritate concretă dintr-un poem mai înalt, poemul melodios din cer, ori din gând, ori din oboseală inerentă fiinţei umane… Chiar titlurile poeziilor sunt alese cu grijă, par mici haiku-uri, semne pe coaja scrierilor, semnifică o stare, o idee, o lume: din lădiţa comandantului zbura toamna; te risipeai ca argintul viu; muşcat de timp în satul adormit printre mesteceni; teascul de dincolo de ţara făgăduită; scoteam dragostea cu o pompă submersibilă; mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină; ca o pasăre sub ferestrele umbrei; etc…

Tinereţea se iveşte din starea soldatului, cel care e pregătit pentru bătălii, da, tinereţea e un cântec, o baladă veche, o idee care muşcă din memoria poetului, ceva care s-a dus, s-a topit, era dorul după libertatea absolută, starea specială în care toate sunt posibile precum în poemul „aşa a fost toată viaţa ta”. Strigătul special de luptă şi eliberare: Liby…

„pe terenul de instrucţie/se înfruntau dragostea cu noaptea/un dor nebun după libertate/atunci ai pus numele armei Liby/adică liberare strigai de trei ori pe zi hai Liby/şi căutai pe întuneric în fiecare stea de la fereastră o fată// … visai la o poveste de dragoste cum n-a mai fost/scriai poeme cu motorul pornit/pe chitanţele de benzină de la PECO/şi deodată te-ai refugiat în tranşeele/săpate în ridurile unui bătrân/”

Uneori, furat de valul poeziei, de starea specială a sabatului, poetul pierde firul înalt a versului, cuvinte capătă o energie pală, oboseala din background adoarme ochiul interior, e oboseala individului care aşteaptă ritualul vechi de sărbători, umanul ia locul poetului cumva: „amintirile ne vor înfăşura în interior/cu un fir de bumbac/” – vom rămâne îmbrăţişaţi. Ori: „voi încropi din sentimente nefolosite atele/pentru crengile rupte de viscol/” – voluntariat pentru schimbul de noapte.

Ultimul ciclu, Cauţiunea, aduce în planul întâi necesitatea salvării fiinţei într-o lume în care toţi părem condamnaţi, primul „poem frate peste groapă” arată posibilitatea reală, cineva lua locul celui plecat din lumea aceasta, viaţa continua prin ceilalţi, Dumnezeu e un Dumnezeu a celor vii, tradiţiile au ceva din taina continuităţii: „la cimitir cel mai bun prieten al mortului/era chemat de părinţi frate peste groapă/se lega că va ţine locul celui plecat din lumea aceasta/aşa cum Iisus a încredinţat-o pe Maria lui Ioan/”

Dar există şi o ţară făgăduită, traseul este deschis de poporul de sclavi condus de Moise, personaj emblemă pentru istoria omenirii, cel care i-a condus în acea ţară depărată, le-a redat libertatea şi demnitatea, fiecare are nevoie de o ţară, iar marea poate deschide drum, iar cetăţile cad la strigătele celui care crede…- teascul de dincolo de ţara făgăduită.

Sabatul interior, ziua specială, ziua poemului ca o ţară făgăduită pentru Ioan Barb.

În nota literară dedicată volumului de faţă, Ioan Moldovan scria: „Ioan Barb vede în lume şi vede lumea drept ceea ce lumea e învoită de el însuşi a arăta: că e disponibilă a fi salvată, că e gata să aline cu frumuseţi acreditate de tradiţie, că nădejdea făcătorului ei, poetul, pot face ecou armonios.”

Cartea este dedicată soţiei Sofia, pentru că sabatul nu poate fi sărbătorit de unul singur, sabatul e ceva special, dragostea ca durată, dragostea ca vreme, dar toate îşi au vremea lor, iar Ioan Barb vrea să evadeze cumva din starea prezentă, pentru a fugi în ţara promisă: „şi adorm câte o primăvară în gândul lui Dumnezeu”, după cum mărturiseşte…

Constantin Stancu, decembrie, 2011.

[1] Ioan Barb, SABATUL INTERIOR, Editura „Limes” – Cluj-Napoca, 2011, Colecţia MAGISTER, 84 pagini, cu o notă de Ioan Moldovan

despre Motto-ul de aici

Am fost întrebat cu ceva vreme în urmă de ce am scris acolo în motto, “AM” cu litere mari, şi nu am lăsat aşa cum apare în Biblie, cu litere mici.  Răspunsul e oarecum evident,  am făcut-o pentru a scoate în evidenţa timpul prezent al verbului.

Asemenea altui text din Faptele Apostolilor 16: 10 ( “După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne CHEAMĂ să le vestim Evanghelia.”) şi acesta de aici se numără printre preferatele mele, pentru că “aduce” în timpul prezent un viitor care încă nu există, un viitor la care omul este chemat să lucreze împreună cu Dumnezeu, prin credinţă desigur.

Parte din frumuseţea versetului de mai sus, e că acolo nu scrie “…ne trimite”, ca şi cum Domnul care este expeditorul mesajului, rămâne acolo unde este El şi îi trimite pe alţii să muncească pentru El sau în locul Lui, ci scrie “… ne cheamă“, ceea ce, geografic vorbind, implică faptul că El este deja acolo.

Tot aşa şi în versetul acesta “Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă AM mult norod în această cetate.”

Norodul despre care se vorbeşte la timpul prezent hoinărea încă departe de realitatea scrisă, nu devenise incă “istoria Bisericii din Corint”. Însă ni se spune despre Pavel că “a rămas (acolo) un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu“, tocmai pentru ca viitorul ACELA  (pe care Pavel l-a acceptat prin credinţă) să devină realitate.

Conferinţa “Lucrarea cu copiii. O joaca pentru oamenii mari?”, 16-18 februarie 2012

Departamentul Invatatorilor de Scoala Duminicala pentru Copii din cadrul Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania va invita la conferinta anuala cu tema:

“Lucrarea cu copiii. O joaca pentru oamenii mari?”

Evenimentul care va avea loc in perioada 16-18 februarie 2012 la Sucevita – Hotel Dagida, Str.Bercheza, Nr. 190, va aduce impreuna o serie de invitati speciali, din tara si strainatate.

Vezi detalii: http://revistacrestinulazi.ro/2012/01/invitatie-la-conferinta/

Alin Cristea: Blogurile anului 2011 (premiile Thymos pentru bloguri evanghelice)

http://dyobodiu.wordpress.com/

http://drezina.wordpress.com/

Din blogocercul hunedorenilor evanghelici (câteva postări de ianuarie)

• Ce am învăţat de la politicienii români (ambasadorul.wordpress.com)
• Dacă ţinteşti să fii un slujitor, nu vei fi niciodată frustrat (consultjuridic.blogspot.com)
• Umor de criză şi recesiune (costyconsult.wordpress.com)
• Rugaciuni politice, Citat din “Omul Ceresc” (ascultareacredintei.blogspot.com)
• Aptitudini ce trebuie dezvoltate (bisericapenticostalamaranatavulcan.wordpress.com)
• Aspecte fundamentale ale rugăciunii (26) (rascumparativremea.blogspot.com)

Pentru digest-ul blogurilor evanghelicilor hunedoreni de care am eu habar, vezi: http://hunedoaraevanghelica.blogspot.com/

Rotaţie sau Revoluţie?

Dacă mă uit la definiţia din DEX aproape că mi-am aflat răspunsul. Cuvântul “revoluţie” este un cuvânt mare. (Dar din păcate, nouă românilor ne place să folosim cuvinte mari şi pentru chestiuni “mici”)

REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă. 4. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. 5. Astr. Mișcare completă de rotație a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc.

L-am tot auzit pe la televizor zilele astea sau l-am citit prin articole online, de am ajuns să mă gândesc la felul în care îl folosim. Să mă întreb dacă nu cumva mai mult ne rotim decât ne revoluţionăm. Ambele sunt mişcări rotunde, “încerc”, însă rotirea are loc în jurul nostru, a propriei noastre “axe” (după zilnicul şi pământescul obicei al planetei) iar revoluţia are loc în jurul soarelui, deci a luminii, a “sursei”, având un alt punct de referinţă. 

Se prea poate să confundăm uneori cele două mişcări atunci când vorbim despre ţara noastră şi sistemul ei politic, atunci când vorbim  / scriem despre biserica ce ne cuprinde sau despre viaţă în genere.

După mai bine de 20 de ani de la Revoluţia din ’89, sunt “voci” care au căzut de acord că putem vorbi, fără să greşim prea mult, despre o pseudo-revoluţie, despre o rotaţie de putere, despre o ieşire din umbră a unora care au aşteptat acolo momentul potrivit şi-au căutat să se potrivească lui, mai puţin despre “transformări calitative profunde.”

Astăzi ni se vorbeşte, sugerat sau de-a dreptul, despre o altă revoluţie – o altă ieşire a oamenilor în stradă -  cu scopul de a aduce aminte celor de la putere că puterea pe care o au doar le-a fost încredinţată pentru o vreme (prin vot democratic) şi nu le aparţine de drept, să facă ce vor ei cu ea, şi că această putere li se poate lua dacă nu o folosesc bine, în interesul majoritar şi în spiritul democratic.

Deşi revoluţia implică o schimbare bruscă de situaţie, se pare totuşi că ea este foarte diferită de ceea ce trăim noi în ţara noastră. Revoluţia noastră seamănă mai mult cu rotaţia de zi cu zi a planetei, se învecheşte la fiecare 24 de ore asemenea modernismelor, apoi o trecem la “banalităţile” normalului nostru.
Mişcarea de revoluţie, pe de altă parte, este ceva cu bătaie lungă, durează mereu 4 anotimpuri, 12 luni şi multe zile. Ea ne schimbă priveliştea din faţa geamului, perspectiva bugetară,  ne scoate câteva fire de alb în plus şi ne costă altfel.

Dacă aşa stau lucrurile şi când vine vorba de mişcările politice, la urma urmei şi ele sunt mişcări, schimbările lor nu înseamnă neapărat şi revoluţionarea lor, deşi până la urmă “scânteia aprinde focul”.

Revoluţionarea noastră, ca şi indivizi care alcătuim un popor, are mai mult de a face cu “învârtirea” noastră de zi cu zi, cu poziţionarea noastră permanentă din orice unghi şi din orice perspectivă în jurul Luminii, a valorilor care au trecut testul timpului, chiar dacă în fiecare an “pomul nostru are alte frunze cu culori oarecum diferite.” Oricum roadele sunt mai importante decât culorile (fie ele politice, religioase sau de altă natură).

Dacă sunt corupt şi coruptibil la fel ca cei împotriva cărora protestez şi pe care vreau să-i dau jos, atunci, zic eu, trebuie să ies în stradă şi să protestez şi împotriva mea, să mă dau jos şi pe mine,  că să nu mă trezesc cumva (în caz că nu va fi prea târziu) că m-am / ne-am învârtit în jurul cozii şi-am numit rotaţia “revoluţie”.

poza de aici

Dilema Veche: “Lucrurile cu adevărat importante”

Dilema Veche, Andrei Pleşu:

„Lucrurile cu adevărat importante“ sînt cele cărora, îndeobşte, nu le acordăm importanţă, cele care pun, în jurul satisfacţiilor zilnice, un halou de nelinişte şi, în jurul insatisfacţiilor, un halou de linişte suverană. [...]Am aflat, astfel, că mai important decît să ştii care anume sînt lucrurile importante e să ai încredinţarea că asemenea lucruri există şi că, recunoscute sau nu, numite sau de nenumit, ele sînt stelele fixe ale oricărei încercări omeneşti.”

Citeşte întreg articolul: http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/lucruri-importante

Revoluţie sau Rotaţie?

Anca Slavulete:‎

“Da eu cu cine sa votez?” imi suna in minte cuvintele cetateanului turmentat. Pare depasit de situatie…insa nedorind sa lipseasca de la manifestarea opiniei sale si nevrand sa piarda aceasta ocazie de a arata oamenilor ca exista si, gandesc deci exist, apare cu interesul sau superficial.

Oare se repeta istoria…oare toti acesti oameni (care protestează) cred ca vor primi salarii mai mari dintr-o casa de bani imprumutata, oare lucrurile vor reveni la normal, normalul romanesc? Sau sa fie aceste manifestari…doar niste manifestari din suflet. Vrem un mai bine si nu stim cum sa-l primim. Ni s-a scarbit sufletul de promisiuni și compromisuri murdare. Vrem un mai bine pentru noi pentru că ne-au vrăjit reclamele “dulci și îmbălsămate” și acel “totul pentru comfortul casei tale”, … și uitam sa luptăm pentru țelurile reale, principiile veșnice bune acum o mie de ani și de atunci încoace. Așteptăm un Mântuitor, care să ne izbăvească, poate următorul președinte, și dacă se poate cât mai repede. Cine ne va scoate din deznădejde, cine va fi “lumina inimii mele”? Îmi plânge sufletul în mine și din mâna Ta aștept salvarea.

Oare privim noi unde trebuie?

Simeria: Evanghelizare la BCB “Betel”, 23-28 ianuarie 2012

http://hunedoaraevanghelica.wordpress.com/harta/biserici-evanghelice-in-municipiul-hd/simeria/baptista-simeria/

Petrila: Grupul “Rugul Aprins”, 22 ianuarie 2012

Duminica 22 ianuarie 2012, ora 17:00, Grupul “Rugul Aprins” din Toflea va fi la Biserica Penticostala “Muntele Sionului”  Petrila. Program de evanghelizare, cântări, poezii, si cel mai important Cuvântul Domnului Isus Hristos.

http://crestintotal.ro/2012/01/18/rugul-aprins-din-toflea-la-petrila/