Ordin nr. 28 din 26/03/2009 pentru aprobarea Dispozitiilor generale de aparare impotriva incendiilor la obiective de cult

Ministerul Administraţiei şi Internelor
Ordin nr. 28 din 26/03/2009
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20/08/2009 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la obiective de cult

Nr. 28/2.338
Ministerul Administraţiei şi Internelor
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, ale art. 11 lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare, precum şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare, şi ale art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 9/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cu modificările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul administraţiei şi internelor, şi ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional emit prezentul ordin.
Art. 1. – Se aprobă Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la obiective de cult, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. – Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezentul ordin a fost adoptat conform procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 204 din 21 iulie 1998, astfel cum a fost modificată de Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 217 din 5 august 1998, şi de litera F din anexa la Directiva Consiliului 2006/96/CE din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, având în vedere aderarea Bulgariei şi a României, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 363 din 20 decembrie 2006.
Viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi internelor,
Dan Nica
Ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional,
Theodor Paleologu
ANEXĂ
DISPOZIŢII GENERALE
de apărare împotriva incendiilor la obiective de cult

CAPITOLUL I

Scop şi domeniu de aplicare
Art. 1. – Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la obiective de cult, denumite în continuare dispoziţii generale, au ca scop prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a incendiilor, asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării acestora prin măsuri tehnice şi organizatorice, protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie şi a mediului împotriva efectelor incendiilor.
Art. 2. – (1) Dispoziţiile generale se aplică tuturor obiectivelor din cadrul cultelor religioase recunoscute în România, indiferent de activitatea desfăşurată, destinaţia sau amplasarea construcţiilor aparţinând acestora sau aflate în folosinţă, ansamblurilor mănăstireşti, centrelor ecumenice, lăcaşurilor de cult de toate tipurile, indiferent de locul unde funcţionează, spaţiilor de cazare pentru personalul propriu sau persoane din exterior, căminelor de îngrijire şi cazare a persoanelor, muzeelor şi colecţiilor având caracter religios, depozitelor de obiecte de valoare sau de carte rară, unităţilor de învăţământ de toate nivelurile organizate, atelierelor de producţie de toate tipurile sau în care se desfăşoară activităţi de creaţie, posturilor de radio şi televiziune, fondului forestier şi agricol, anexelor gospodăreşti sau spaţiilor de garare a autovehiculelor, precum şi celorlalte tipuri de activităţi sau construcţii specifice.
(2) Prezentele dispoziţii completează cu prevederi specifice Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, şi reglementările tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor în toate spaţiile obiectivelor de cult.
Art. 3. – (1) Prezentele dispoziţii generale sunt aplicabile şi obiectivelor de cult care funcţionează în cadrul unităţilor structurilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din sistemul penitenciar, din unităţi sanitare ori din cadrul altor categorii de obiective.
(2) La obiectivele de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute în România, care îşi desfăşoară activitatea în străinătate, prezentele dispoziţii au caracter de recomandare.

CAPITOLUL II
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor
Art. 4. – (1) Şefii cultelor religioase recunoscute conform legii asigură, prin structurile de organizare centrală din subordine, îndeplinirea următoarelor obligaţii:
a) urmăresc, cu prilejul activităţilor de control care se desfăşoară la obiectivele de cult din teritoriu, păstrarea în siguranţă a bunurilor imobile şi mobile care constituie patrimoniul cultului, inclusiv din punctul de vedere al apărării împotriva incendiilor, precum şi protecţia utilizatorilor, potrivit prezentelor dispoziţii generale;
b) asigură condiţii pentru difuzarea prezentelor dispoziţii generale către toate obiectivele de cult din teritoriu;
c) asigură participarea personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor la instruiri de specialitate sau la programe de pregătire ce se organizează la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, al altor instituţii de specialitate ori în centre de formare autorizate, potrivit legii;
d) asigură resursele financiare necesare activităţilor de apărare împotriva incendiilor, inclusiv pentru soluţionarea neregulilor constatate la obiectivele de cult, de către personalul propriu desemnat ori de către inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti;
e) analizează, anual sau ori de câte ori situaţia o impune, eficienţa activităţilor de apărare împotriva incendiilor la obiectivele de cult şi incendiile produse, stabilind măsuri concrete pentru îmbunătăţirea în perspectivă a acestei activităţi.
(2) Îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin lege în domeniul apărării împotriva incendiilor, precum şi a celor prevăzute la alin. (1) se asigură prin personalul de specialitate numit la nivelul structurilor de organizare centrală şi locală ale cultului pe care îl reprezintă.
Art. 5. – Persoanele cu atribuţii de conducere de la nivelul structurilor de organizare locale ori regionale ale cultelor religioase recunoscute, conform legii, conducătorii de eparhii, ceilalţi ierarhi, precum şi asimilaţii au următoarele obligaţii principale:
a) desemnează personalul cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control pentru păstrarea în siguranţă a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv din punctul de vedere al apărării împotriva incendiilor, precum şi protecţia utilizatorilor, prin urmărirea respectării prezentelor dispoziţii generale;
b) desemnează şi comunică structurilor de organizare centrală ale cultului persoanele din cadrul obiectivelor de cult ce funcţionează în zona de competenţă propuse să participe la instruirile de specialitate sau la programele de pregătire ori de formare profesională ce se organizează la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, al altor instituţii de specialitate ori în centre de formare autorizate, potrivit legii;
c) asigură condiţii pentru soluţionarea neregulilor din punctul de vedere al apărării împotriva incendiilor constatate la obiectivele de cult, de către personalul propriu desemnat ori de către inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti;
d) furnizează, ierarhic, către structurile de organizare centrală ale cultului, datele şi informaţiile necesare în vederea analizării anuale a activităţii de apărare împotriva incendiilor la obiectivele de cult şi privind incendiile produse în obiectivele de cult din competenţă.
Art. 6. – Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute, care are atribuţii de conducere la nivelul obiectivelor de cult, denumit în continuare persoană cu atribuţii de conducere, are următoarele obligaţii principale:
a) stabileşte, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile privind apărarea împotriva incendiilor în entitatea pe care o reprezintă;
b) actualizează dispoziţiile prevăzute la lit. a) ori de câte ori este cazul şi le aduce la cunoştinţa întregului personal, utilizatorilor, precum şi altor persoane îndreptăţit interesate, în părţile ce îi privesc;
c) asigură, potrivit prezentelor dispoziţii generale, întocmirea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor proprii obiectivului de cult şi stabileşte atribuţiile ce revin întregului personal pe locurile de muncă, care desfăşoară activităţi permanent, ocazional sau cu caracter sezonier;
d) desemnează o persoană cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, la nivelul obiectivului de cult;
e) permite desfăşurarea activităţilor de muzeografie în cadrul obiectivului de cult numai de către personalul care deţine competenţa necesară, obţinută în urma absolvirii unui program de formare profesională în ocupaţii definite pe baza standardelor ocupaţionale din acest domeniu;
f) stabileşte planurile cuprinzând ordinea şi priorităţile care trebuie avute în vedere la salvarea bunurilor/exponatelor de valoare din lăcaşurile de cult, muzee, depozite, biblioteci, arhive, ateliere de restaurare-conservare, precum şi altele similare, în situaţia producerii unor incendii; planurile au caracter confidenţial, după caz, şi se aduc la cunoştinţă exclusiv persoanelor cu atribuţii privind punerea acestora în practică în caz de incendiu;
g) permite, în condiţiile legii, executarea controalelor de prevenire la nivelul obiectivelor de cult, de către inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, prezintă documentele necesare şi furnizează informaţiile de interes solicitate;
h) aduce la cunoştinţa populaţiei, cu prilejul manifestărilor religioase ce presupun mare afluenţă de participanţi, regulile şi măsurile ce trebuie respectate în domeniul apărării împotriva incendiilor, specifice comunităţii locale.
Art. 7. – Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul obiectivelor de cult au următoarele obligaţii principale:
a) să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică în domeniul apărării împotriva incendiilor, organizate la nivelul obiectivului de cult;
b) să cunoască şi să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor specifice tuturor activităţilor pe care le desfăşoară în obiectivul de cult, care le-au fost aduse la cunoştinţă sub orice formă de către cei în drept;
c) să aducă la cunoştinţa persoanei cu atribuţii de conducere orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care poate constitui pericol de incendiu;
d) să acţioneze, în cazul producerii unui incendiu, potrivit procedurilor stabilite la locul de desfăşurare a activităţii, pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi stingerea operativă a acestuia.
Art. 8. – La solicitarea persoanelor menţionate la art. 4, 5 şi 6, autorităţile administraţiei publice locale sprijină asigurarea soluţionării unor probleme prilejuite de organizarea manifestărilor religioase care presupun mare afluenţă de persoane, cum ar fi amenajarea locurilor de parcare, măsurile de pază, puncte de prim ajutor, distribuirea apei potabile, dirijarea circulaţiei ori alte necesităţi justificate, pentru desfăşurarea acestora în condiţii de siguranţă.
Art. 9. – (1) Dispoziţiile scrise menţionate la art. 6 lit. a), cuprinzând responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor, se întocmesc la:
a) obiectivele de cult în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea permanent, 24 de ore pe zi, un număr de 5 sau mai mult de 5 persoane, în afara persoanei cu atribuţii de conducere;
b) obiectivele de cult înscrise în Lista patrimoniului mondial ori care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A – monumente istorice de valoare naţională şi universală sau din grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local, indiferent de numărul de persoane care îşi desfăşoară activitatea şi programul stabilit.
(2) Prin dispoziţiile scrise se stabilesc următoarele:
a) responsabilităţile personalului pe linia apărării împotriva incendiilor, ceea ce presupune organizarea controlului intern de prevenire a incendiilor, realizarea practică a sistemului operativ, permanent, de observare, alarmare, anunţare a incendiului de către personalul propriu şi serviciile profesioniste sau voluntare pentru situaţii de urgenţă, de intervenţie, precum şi de alertare a forţelor ce intervin în cazul producerii unui asemenea eveniment;
b) reglementarea executării lucrărilor cu foc deschis şi a fumatului;
c) stabilirea locurilor/spaţiilor cu pericol de incendiu din cadrul obiectivului;
d) organizarea instruirii personalului, inclusiv având în vedere categoria specifică de vizitatori şi de persoane din afara obiectivului, când acestea stau în obiectiv mai mult de 24 de ore;
e) înştiinţarea vizitatorilor care stau mai puţin de 24 de ore în obiectiv asupra unor reguli specifice privind comportamentul preventiv în caz de incendiu.
(3) La unităţile de cult care nu se încadrează în prevederile alin. (1), documentele de apărare împotriva incendiilor se întocmesc de către persoana cu atribuţii de conducere şi se referă la:
a) stabilirea modului de organizare propriu şi a responsabilităţilor personalului pe linia apărării împotriva incendiilor privind modalităţile de observare, alarmare, anunţare a producerii incendiului de către personalul propriu şi serviciile profesioniste sau voluntare pentru situaţii de urgenţă, de intervenţie, precum şi de alertare a forţelor ce intervin în cazul producerii unui asemenea eveniment, stabilirea modului de evacuare a persoanelor adecvat categoriilor de utilizatori, precum personal propriu, persoane din afara unităţii ori care nu se pot evacua singure, salvarea bunurilor şi a valorilor în ordinea importanţei şi adăpostirea acestora la locuri sigure;
b) instruirea privind executarea lucrărilor cu foc deschis şi a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului, inclusiv pentru categoria specifică de vizitatori şi persoane din afara obiectivului, când acestea stau în obiectiv mai mult de 24 de ore;
d) prezentarea, pentru vizitatorii care stau în obiectiv mai puţin de 24 de ore, a unor reguli specifice obiectivului care să vizeze comportamentul preventiv.
Art. 10. – (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor proprii obiectivului de cult reprezintă setul de reguli şi măsuri pe segmentul apărării împotriva incendiilor care definesc concret ansamblul tuturor activităţilor ce se desfăşoară în entitate.
(2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează în situaţia în care la nivelul obiectivului de cult se desfăşoară şi o altă activitate din categoria celor enumerate la art. 2 alin. (1), în afară de cea specifică desfăşurată în lăcaşul de cult.
(3) Instrucţiunile se întocmesc explicit, utilizând un limbaj adecvat persoanelor care trebuie să le cunoască şi să le aplice, şi se referă strict la domeniul/domeniile de activitate, tipul/tipurile de construcţii utilizate ori deţinute sub orice formă, categoriile de utilizatori şi alte condiţii specifice, conţinând referiri inclusiv la amplasarea obiectivelor, sursele de apă naturale, valorile păstrate în construcţii, precum şi concluziile din evenimente produse anterior în cadrul acestor categorii de clădiri.
(4) La întocmirea instrucţiunilor se au în vedere următoarele cerinţe minimale:
a) includerea regulilor de prevenire a incendiilor şi enumerarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor din dotarea sau echiparea construcţiilor;
b) stipularea modalităţilor practice în vederea evacuării utilizatorilor;
c) prevederea modalităţilor de salvare a obiectelor de valoare, în ordinea valorii şi importanţei lor, şi asigurarea adăpostirii şi pazei acestora, cu menţiunea necesităţii păstrării confidenţialităţii datelor;
d) cuprinderea modalităţilor de intervenţie adecvate pentru stingerea incendiului, în vederea reducerii pierderilor, necesare personalului de intervenţie propriu şi extern din unitatea de cult;
e) colaborarea cu serviciile profesioniste şi voluntare pentru situaţii de urgenţă, precum şi cu personalul din structurile teritoriale cu atribuţii în domeniul culturii, cultelor şi patrimoniului cultural naţional privind intervenţia în cazul producerii de incendii.
Art. 11. – Persoana sau persoanele cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, desemnată(e) potrivit art. 4 alin. (2) şi art. 6 lit. d), are(au) următoarele sarcini principale:
a) organizează, controlează şi îndrumă activitatea de apărare împotriva incendiilor;
b) elaborează procedurile menţionate la art. 7 lit. d) conform cărora personalul trebuie să acţioneze în cazul producerii unui incendiu la locul de desfăşurare a activităţii, în vederea salvării persoanelor şi bunurilor şi a stingerii operative a acestuia;
c) comunică operativ persoanei cu atribuţii de conducere orice situaţie de pericol potenţial de incendiu care se manifestă la nivelul obiectivului de cult;
d) urmăreşte/urmăresc permanent stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor stabilite în baza controalelor întreprinse de către autorităţile abilitate, potrivit legii;
e) asigură întocmirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor, respectiv pentru evacuarea persoanelor şi a bunurilor, de depozitare şi de intervenţie şi verifică periodic nivelul de cunoaştere a acestor planuri de către personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul obiectivului de cult;
f) stabileşte/stabilesc necesarul de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor şi propune/propun persoanei cu atribuţii de conducere alocarea de resurse financiare atât în vederea procurării acestor mijloace, cât şi pentru menţinerea funcţionalităţii celor existente;
g) asigură instruirea periodică a personalului propriu şi sprijină instruirea, în părţile ce le privesc, a persoanelor din categoria specifică a vizitatorilor şi a persoanelor din afara unităţii privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor, regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor specifice exploatării obiectivelor de cult, inclusiv în ceea ce priveşte manifestările ce prilejuiesc mari afluenţe de persoane, precum şi marile sărbători religioase;
h) colaborează permanent cu structurile teritoriale cu atribuţii în domeniul culturii, cultelor şi patrimoniului cultural naţional, precum şi cu serviciile pentru situaţii de urgenţă, pentru organizarea cu regularitate de exerciţii de evacuare, salvare şi stingere a incendiilor corelat particularităţilor obiectivului;
i) urmăreşte/urmăresc, cu prilejul instruirilor, aplicaţiilor, exerciţiilor, precum şi al stingerii incendiilor, modul de intervenţie, respectarea ordinii şi priorităţilor la salvarea bunurilor/exponatelor de valoare din lăcaşurile de cult, muzee, depozite, biblioteci, arhive, ateliere de restaurare-conservare, precum şi altele similare, stabilite de persoanele cu atribuţii de conducere.
Art. 12. – În cazul producerii unui incendiu, personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul obiectivelor de cult acţionează de urgenţă pentru:
a) evacuarea tuturor utilizatorilor clădirii, precum şi a bunurilor importante adăpostite, în ordinea stabilită conform art. 10 alin. (4) lit. c);
b) anunţarea incendiului la numărul de apel unic 112;
c) stingerea incendiului cu mijloacele de primă intervenţie.
CAPITOLUL III
Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor
la exploatarea construcţiilor şi spaţiilor aferente
obiectivelor de cult
SECŢIUNEA 1
Categorii de construcţii, spaţii şi amenajări
Art. 13. – Într-un obiectiv de cult, ansamblu mănăstiresc, centru ecumenic ori altul similar pot exista următoarele categorii de construcţii, spaţii şi amenajări cu pericole ori riscuri potenţiale de incendiu şi pot fi administrate următoarele categorii de terenuri:
a) lăcaşuri de cult;
b) colecţii muzeale având caracter religios şi ateliere de restaurare a obiectelor muzeale;
c) biblioteci, săli de lectură, depozite de valori şi carte rară/veche şi arhive;
d) spaţii de cazare pentru personalul propriu, inclusiv din unităţile de învăţământ care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult;
e) spaţii de cazare pentru persoane din exterior;
f) spaţii destinate îngrijirii şi cazării persoanelor vârstnice;
g) spaţii destinate îngrijirii sănătăţii;
h) spaţii destinate preparării şi servirii mesei;
i) spaţii în care se desfăşoară activităţi de învăţământ;
j) ateliere de producţie de diverse tipuri sau în care se desfăşoară activităţi de creaţie, de pictură şi tipărituri;
k) spaţii destinate procesului de panificaţie;
l) spaţii pentru fabricarea lumânărilor;
m) spaţii comerciale;
n) posturi şi studiouri de radio şi televiziune;
o) centrale termice;
p) spaţii de garare a autovehiculelor;
q) depozite de combustibili lichizi ori solizi;
r) fond forestier, pomicol, viticol, apicol, agricol şi anexe gospodăreşti;
s) adăposturi de animale şi depozite de furaje;
t) clădiri/spaţii cu destinaţii administrative;
u) depozite şi magazii;
v) amenajări temporare.
SECŢIUNEA a 2-a
Obiective în care se desfăşoară activităţi
ce presupun prezenţa publicului
Art. 14. – La utilizarea lăcaşurilor de cult se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) menţinerea uşilor de pe căile de acces şi evacuare în poziţie deschis, în mod obligatoriu, pe timpul slujbelor religioase cu public numeros; în condiţiile unui număr foarte mare de participanţi se recomandă organizarea slujbelor religioase în aer liber;
b) parcarea autoturismelor persoanelor care participă la slujbele religioase cu public numeros, a atelajelor, autocarelor şi microbuzelor se face astfel încât să nu se blocheze căile de acces pentru autospecialele de intervenţie ale serviciilor pentru situaţii de urgenţă la un eventual incendiu;
c) asigurarea supravegherii sobelor şi a celorlalte mijloace de încălzire cu/fără acumulare de căldură, din construcţii, pe tot timpul funcţionării şi întreruperea alimentării acestora înainte de începerea slujbelor religioase;
d) amplasarea mijloacelor de încălzire la distanţe de siguranţă faţă de elementele de construcţie, decorurile sau mobilierul combustibile;
e) asigurarea întreţinerii corespunzătoare şi verificării periodice a instalaţiilor electrice, a sistemelor de încălzire utilizate, a aparatelor de preparat şi încălzit hrană şi a coşurilor de fum, precum şi remedierea tuturor defecţiunilor constatate la acestea, de către personal autorizat;
f) amenajarea de locuri speciale pentru depunerea lumânărilor aprinse, realizate din materiale incombustibile, respectiv având clasă de reacţie la foc minim A2, precum beton, cărămidă, metal ori altele similare, în exteriorul lăcaşului de cult şi la distanţe de siguranţă faţă de construcţii, parcări, vegetaţie, arbori şi materiale combustibile; lumânările aprinse se introduc în tăvi metalice umplute cu nisip sau cu apă, iar arderea acestora se supraveghează permanent;
g) evacuarea pe timpul desfăşurării slujbelor religioase cu public numeros din interiorul lăcaşului de cult a covoarelor, mochetelor, scaunelor şi băncilor nefixate de pardoseală şi care pot îngreuna evacuarea persoanelor în caz de incendiu, cu excepţia celor care constituie obiecte de cult sau care se utilizează potrivit tradiţiei ori ritualurilor religioase;
h) amenajarea de arhive în lăcaşurile de cult se face cu asigurarea măsurilor de protecţie corespunzătoare în vederea limitării propagării incendiilor;
i) interzicerea amenajării de arhive, precum şi depozitarea materialelor, registrelor, cărţilor, albumelor, lumânărilor, icoanelor, coroanelor, jerbelor în poduri, turnuri, balcoane, subsoluri, spaţii comerciale ori pe circulaţiile interioare şi scările din lăcaşurile de cult;
j) persoanele care exercită funcţia de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot recomandă participanţilor la activităţile de cult specifice sau la slujbele religioase măsuri principale pentru apărarea vieţii şi bunurilor împotriva incendiilor;
k) la efectuarea de amenajări temporare ce se utilizează la desfăşurarea manifestărilor religioase cu public numeros se are în vedere neafectarea posibilităţilor de evacuare a persoanelor şi amplasarea acestora la distanţe de siguranţă de construcţii;
l) la terminarea programului de lucru se asigură, de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, controlul vizual al spaţiilor, pentru a fi eliminate cauzele potenţiale de incendiu ce pot fi datorate activităţilor care s-au desfăşurat;
m) la terminarea activităţilor de cult specifice sau a slujbelor religioase, instalaţia electrică din aceste spaţii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a circuitelor care alimentează sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor şi de protecţie contra efracţiei.
Art. 15. – În sălile de expunere a colecţiilor muzeale având caracter religios, în atelierele de restaurare a obiectelor muzeale, precum şi la activităţile de muzeografie se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) instalaţiile electrice pentru iluminatul obiectelor expuse în vitrine, pe panouri ori pe postamente se realizează şi se menţin în exploatare conform prevederilor normativelor tehnice de specialitate şi proiectului de execuţie;
b) standurile cu exponate se amplasează şi se realizează în aşa fel încât căile de evacuare şi de circulaţie destinate publicului să fie permanent libere;
c) se evită gruparea de obiecte foarte valoroase într-o singură încăpere sau zonă a construcţiei, cu excepţia situaţiilor în care se asigură supravegherea permanentă cu personal sau protejarea spaţiilor respective cu sisteme automate de detectare, semnalizare ori de stingere a incendiului;
d) circuitul vizitatorilor se marchează obligatoriu cu indicatoare corespunzătoare de tipul săgeţilor, începând cu uşa de intrare în sălile de expunere până la ieşirea din acestea, iar circulaţia vizitatorilor se face într-un singur sens, sub supravegherea personalului de specialitate instruit în acest scop;
e) se întocmesc şi se afişează planurile de evacuare a vizitatorilor;
f) exponatele se evacuează, în caz de incendiu, potrivit planurilor stabilite la art. 6 lit. f), în ordinea valorii şi importanţei acestora, cu precizarea locurilor de depozitare, a personalului destinat pazei, supravegherii, manipulării, transportării, precum şi a mijloacelor tehnice necesare; pentru obiectele voluminoase ce nu se pot evacua se prevăd prelate care, în caz de incendiu, se umezesc cu apă înainte de aşezarea lor pe obiectele ce urmează a fi protejate de acţiunea focului;
g) se interzice accesul publicului pentru vizitarea sălilor de expunere pe durata efectuării lucrărilor de reamenajare a acestora;
h) gestionarea, supravegherea, conservarea, restaurarea, punerea în valoare a exponatelor, precum şi activităţile de muzeografie se realizează de către personalul care deţine aceste competenţe, obţinute în urma absolvirii unui program de formare profesională în ocupaţiile definite pe baza standardelor ocupaţionale din acest domeniu; pot presta aceste categorii de activităţi şi persoanele din statele membre ale Uniunii Europene sau din cele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (EFTA) – părţi ale înţelegerii privind Zona Economică Europeană, care au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea ocupaţiilor respective;
i) se interzice utilizarea pentru încălzire a sobelor metalice sau a altor sisteme de încălzire cu flacără, fără acumulare de căldură, neomologate sau care prezintă suprafeţe incandescente;
j) instalarea stelajelor şi a vitrinelor pe care sunt expuse ţesături, tapiserii, costume, cusături şi alte materiale textile, precum şi amplasarea exponatelor din materiale combustibile se face la distanţă de cel puţin 1,00 m faţă de elementele instalaţiilor de încălzire centrală şi sobele cu acumulare de căldură;
k) cărţile, documentele prevăzute cu sigilii de ceară, cele scrise pe diverse pergamente, veşmintele, precum şi alte obiecte similare se expun în vitrine având sisteme de iluminat electric din exterior, vitrinele fiind amplasate la distanţe de siguranţă stabilite conform normelor de conservare faţă de sursele de căldură din vecinătate;
l) se interzice efectuarea lucrărilor de reproducere a textelor, facsimilelor, sigiliilor în sălile de expunere ale muzeului, aceste lucrări fiind permise numai în încăperi separate, amenajate adecvat cerinţelor reglementărilor tehnice specifice, prevăzute cu instalaţii electrice corespunzătoare şi dotate cu mobilierul necesar, de tipul meselor îmbrăcate cu tablă şi al dulapurilor metalice pentru păstrarea substanţelor inflamabile sau toxice;
m) la efectuarea operaţiunilor de curăţare a pardoselilor din materiale combustibile, a duşumelei, parchetului şi a altora similare cu lichide inflamabile şi/sau ceară se întrerupe focul în sobe şi se aerisesc încăperile, până la evacuarea totală a gazelor şi uscarea pardoselii;
n) se interzice curăţarea costumelor, stofelor, pielăriei cu substanţe inflamabile, în interiorul sălilor de expunere;
o) în interiorul atelierelor de restaurare se păstrează numai obiectele care sunt în faza de restaurare efectivă, evitând aglomerarea cu materiale care nu sunt strict necesare; vopselele şi soluţiile inflamabile se păstrează în cantităţi cât mai mici, care să nu depăşească necesarul pentru o zi de lucru;
p) în spaţiul atelierelor de restaurare se menţine permanent o curăţenie desăvârşită, înlăturându-se cu ritmicitate toate deşeurile şi scamele care pot iniţia incendii, iar fiarele de călcat se ţin pe suporturi din materiale având clasă de reacţie la foc minim A2, atât în timpul folosirii, cât şi după scoaterea acestora din priză;
q) curăţarea obiectelor-exponat din materiale textile cu substanţe inflamabile precum neofalină, benzină ori altele similare este admisă doar în încăperi în care nu există surse de foc deschis, asigurându-se aerisirea completă a încăperilor, iar lichidele folosite se introduc numai în cantităţile necesare pentru o zi de lucru;
r) cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi sau cu alte substanţe inflamabile, folosite la curăţarea obiectelor- exponat, a pensulelor ori a altor instrumente de lucru, se strâng în cutii metalice închise care se evacuează la locuri sigure după terminarea zilei de lucru;
s) substanţele inflamabile sau toxice destinate activităţilor de conservare şi restaurare se păstrează/depozitează în încăperi separate faţă de atelierele de restaurare, cu respectarea cerinţelor impuse prin fişele tehnice ale produselor respective;
t) la terminarea programului de lucru se asigură, de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, controlul vizual al spaţiilor, pentru a fi eliminate cauzele potenţiale de incendiu ce pot fi datorate activităţilor care s-au desfăşurat, cum ar fi deşeuri din hârtie, carton, textile, lemn şi alte materiale combustibile;
u) la terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din aceste spaţii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a circuitelor care alimentează sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor şi de protecţie contra efracţiei.
Art. 16. – La biblioteci, săli de lectură, depozite de valori şi carte rară/veche şi arhive se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) cărţile, cataloagele, manuscrisele, fişele, precum şi documentele aflate pe suport electronic se depozitează în rafturi sau, după caz, în stive confecţionate din materiale având clasă de reacţie la foc minim A2 sau din lemn ignifugat ori protejat prin metode similare, în încăperi cu parametrii de mediu şi nivel de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de foc;
b) între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere suficiente pentru accesul şi evacuarea operativă în caz de necesitate;
c) în situaţia deţinerii unor exemplare şi/sau colecţii cu valoare deosebită, unicate, cărţi rare, cărţi de patrimoniu, monede, bancnote, precum şi a altor valori, se asigură măsuri speciale de protecţie, potrivit reglementărilor tehnice, iar în caz de incendiu se are în vedere salvarea lor cu prioritate;
d) pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile, depozitele de valori şi carte rară/veche şi arhivele se echipează cu sistemele, instalaţiile şi mijloacele tehnice corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor, potrivit prezentelor dispoziţii generale şi reglementărilor tehnice, care se menţin în stare de funcţionare pe toată durata exploatării construcţiilor;
e) sistemul de încălzire este de tip central, instalaţia electrică îngropată, iar corpurile de iluminat şi tablourile electrice etanşe;
f) încăperile folosite în scopul păstrării şi depozitării valorilor şi cărţilor rare/vechi se separă faţă de restul construcţiei prin pereţi rezistenţi la foc REI 180 şi planşee rezistente la foc REI 120, iar protecţia golurilor se realizează cu uşi rezistente la foc prevăzute cu dispozitive de închidere automată sau de autoînchidere, tip EI-120-C, care se menţin în stare permanentă de funcţionare;
g) în situaţia în care încăperile folosite în scopul păstrării şi depozitării valorilor şi cărţilor rare/vechi sunt amplasate în construcţii încadrate în categoria monumentelor istorice, prevederile menţionate la lit. f) au caracter de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la caz, numai măsuri alternative de îmbunătăţire a securităţii la incendiu posibil de realizat, fără afectarea caracterului monumentului;
h) se interzice depozitarea valorilor, a obiectelor muzeale şi a documentelor în clădiri şi în încăperi situate în apropierea atelierelor de prelucrare a materialelor combustibile, a locurilor unde se lucrează cu foc deschis sau a depozitelor cu substanţe combustibile lichide;
i) pentru sistemele de încălzire şi iluminat electric se asigură respectarea măsurilor prevăzute la art. 15, acordându-se atenţie deosebită menţinerii temperaturii în raport cu indicii de conservare specifici obiectelor muzeale;
j) prin amplasarea rafturilor în biblioteci, depozite de valori şi arhive se asigură culoarele de acces, circulaţie şi intervenţie necesare, care în permanenţă trebuie să fie libere, interzicându-se cu desăvârşire aglomerarea obiectelor şi a documentelor în rafturi sau aglomerarea de rafturi în depozite;
k) în interiorul depozitelor de valori sunt interzise cu desăvârşire fumatul şi folosirea focului deschis, a lumânărilor, a lămpilor cu petrol sau gaz, a candelelor şi a altor dispozitive similare, precum şi păstrarea lichidelor inflamabile;
l) la depozitele de valori se asigură cel puţin două căi de acces spre exterior, pentru evacuarea în siguranţă a persoanelor şi a materialelor adăpostite, iar în cazul păstrării fondului şi colecţiilor de carte se utilizează rafturi confecţionate din materiale având clasă de reacţie la foc minim A2 sau din lemn ignifugat ori protejat prin metode similare, cu spaţii suficiente de acces atât între rafturi, cât şi între rafturi şi pereţi;
m) în subsoluri, poduri, precum şi în încăperi situate mai sus de nivelul parterului nu este admisă amplasarea depozitelor de valori, decât dacă sunt prevăzute astfel de spaţii prin proiect, cu amenajarea corespunzătoare;
n) se interzice accesul persoanelor neautorizate;
o) în sălile de lectură se interzic fumatul, utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără şi a focului deschis, iar accesul persoanelor se limitează numeric, pentru evitarea supraaglomerării; elementele de mobilier aferente, precum mese şi scaune, se amplasează menţinând funcţionale căile de circulaţie interioare, pentru a nu fi afectată evacuarea persoanelor în caz de incendiu;
p) la terminarea programului de lucru se asigură, de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, controlul vizual al spaţiilor, pentru a fi eliminate cauzele potenţiale de incendiu ce pot fi datorate activităţilor care s-au desfăşurat, cum ar fi deşeuri din hârtie, carton, textile, lemn şi alte materiale combustibile;
q) la terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din aceste spaţii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a circuitelor care alimentează sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor şi de protecţie contra efracţiei.
Art. 17. – La spaţiile de cazare pentru personalul propriu, inclusiv din unităţile de învăţământ care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult sau pentru persoane din exterior, amplasate în construcţii tip chilii, în case de oaspeţi, în cămine sau în altele similare se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) se menţine în permanenţă practicabilitatea căilor de evacuare a persoanelor şi a celor de acces pentru forţele de intervenţie;
b) se interzice blocarea căilor de evacuare din construcţii sau reducerea gabaritelor acestora prin depozitarea de materiale, elemente de mobilier, obiecte electrocasnice, aranjamente florale, combustibili solizi, recipiente având combustibili lichizi ori altele similare, precum şi prin parcarea în mod necorespunzător a mijloacelor de transport şi a autoturismelor în imediata vecinătate a ieşirilor spre exterior;
c) se interzic amplasarea pe căile de evacuare a uşilor false, a oglinzilor, a draperiilor şi a altor decoruri ori elemente similare care pot deruta persoanele care se evacuează în cazul producerii unui incendiu, precum şi amenajarea de boxe pentru depozitarea materialelor, alimentelor, combustibililor ori cu alte destinaţii sub rampele de scări;
d) în cazul amplasării, pe scările de pe căile de evacuare, a unor traverse ori covoare, acestea se fixează pe fiecare treaptă cu baghete metalice ori cu alte elemente specifice, astfel încât să se excludă posibilitatea de împiedicare a persoanelor pe timpul evacuării, în cazul producerii unui incendiu;
e) în scopul asigurării condiţiilor pentru evacuarea persoanelor din asemenea spaţii, se marchează clar şi vizibil şi se iluminează, pe întreaga durată a întunericului, căile de evacuare, iar uşile amplasate pe acestea se prevăd cu sensul de deschidere spre exterior şi se menţin în permanenţă descuiate;
f) sunt obligatorii asigurarea alarmării şi anunţării, în caz de incendiu, a persoanelor cazate, cu mijloace adecvate tipului de utilizatori şi dinainte stabilite şi cunoscute de către aceştia, astfel încât să nu se producă panică, precum şi menţinerea permanentă a funcţionalităţii iluminatului de siguranţă;
g) personalul obiectivului este instruit de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor asupra modului distinct, specific, în care se face alarmarea, anunţarea şi orientarea persoanelor spre ieşiri, precum şi privind coordonarea efectivă a evacuării persoanelor adăpostite, mai ales pentru turişti, vizitatori, persoane care nu se pot evacua singure, copii şi bătrâni;
h) se interzic utilizarea, în asemenea spaţii, a mijloacelor de iluminat cu flacără de tipul lumânărilor, lămpilor cu petrol şi a altora similare, cu excepţia obiectivelor de cult amplasate în zone neelectrificate, precum şi fumatul;
i) aprinderea candelelor şi lumânărilor este permisă doar pe durata cât persoanele cazate se află în camere; pe timpul de odihnă se permite utilizarea acestora doar în condiţiile amplasării pe suporturi având clasă de reacţie la foc minim A2 şi aflate la distanţe de siguranţă faţă de elemente care se pot aprinde uşor, precum perdele, draperii, cărţi, mobilier, îmbrăcăminte, decoruri interioare din materiale combustibile;
j) în podurile clădirilor în care sunt amenajate spaţii de cazare nu se permite depozitarea materialelor combustibile şi desfăşurarea unor activităţi care pot pune în pericol viaţa persoanelor cazate, de tipul spălătoriilor, atelierelor, magaziilor, afumătoriilor;
k) se asigură verificarea şi curăţarea periodică a sobelor şi a coşurilor de evacuare a fumului, precum şi remedierea operativă a defecţiunilor constatate la verificarea acestora;
l) se interzice utilizarea mijloacelor de încălzire improvizate; în situaţia utilizării în camere a mijloacelor de încălzit electrice, acestea se amplasează pe suporturi având clasă de reacţie la foc minim A2 la distanţe de siguranţă faţă de materialele şi mobilierul din materiale combustibile şi se menţin racordate la reţea doar pe durata cât se asigură supravegherea, fiind obligatorie scoaterea de sub tensiune înainte de începerea perioadelor de odihnă;
m) personalul propriu şi persoanele cazate în spaţiile destinate primirii oaspeţilor din incinta obiectivelor de cult se instruiesc de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor pentru cunoaşterea şi respectarea regulilor de prevenire a incendiilor la exploatarea mijloacelor de încălzire şi a instalaţiilor electrice, privind sistemul existent de alarmare în caz de incendiu, evacuarea construcţiei în caz de incendiu, precum şi cu privire la interdicţia fumatului şi a utilizării focului deschis;
n) în fiecare cameră se pun la dispoziţia utilizatorilor informaţii clare scrise, inclusiv în limbi de circulaţie internaţională, privind posibilităţile de alarmare, alertare, evacuare în caz de incendiu, precum şi modul în care trebuie să se acţioneze în caz de incendiu, adecvate tuturor categoriilor de utilizatori;
o) planul de evacuare se întocmeşte şi se afişează conform normelor generale de apărare împotriva incendiilor.
Art. 18. – Informaţiile care se pun la dispoziţia persoanelor cazate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele reguli privind comportarea în caz de incendiu produs în spaţiul de cazare:
a) dacă incendiul este în cameră se procedează la părăsirea imediată a încăperii, acţionarea butonului de semnalizare, dacă construcţia este echipată cu astfel de sistem, şi anunţarea personalului de la recepţie sau a celui responsabil cu administrarea acestor spaţii;
b) pentru evacuarea de la nivelurile superioare ale clădirii se folosesc întotdeauna scările de evacuare menţionate în planul de evacuare; nu se folosesc lifturile;
c) dacă incendiul nu este în propria cameră de cazare se procedează la părăsirea încăperii, dacă acest lucru poate fi făcut în siguranţă; la părăsirea camerei de cazare se urmăreşte luarea cheii de la intrare pentru situaţia în care incendiul blochează calea de evacuare şi utilizatorul trebuie să se întoarcă în cameră;
d) pentru a verifica dacă incendiul se manifestă pe coridor, se procedează la verificarea, cu dosul palmei, a temperaturii uşii de corespondenţă cu acesta; în situaţia în care uşa este rece, din poziţia aplecat spre pardoseală cu umărul sprijinit de uşă se procedează la deschiderea acesteia cu atenţie; se are în vedere că închiderea uşii trebuie să se facă imediat ce se constată că dincolo de aceasta sunt flăcări, iar parcurgerea distanţei până la scara de evacuare, în situaţia în care coridorul este inundat cu fum, se realizează din poziţia aplecat sau târâş, având în vedere că zona dinspre pardoseală este mai puţin afectată de fum;
e) în situaţia în care uşa este fierbinte, aceasta nu se deschide, ci se etanşează cu prosoape sau cearceafuri umede;
f) în cazul în care coridorul sau scările sunt impracticabile din cauza fumului, utilizatorii trebuie să rămână în cameră, cu menţinerea închisă a uşii;
g) se procedează la anunţarea incendiului la numărul de apel unic 112.
Art. 19. – În cazul spaţiilor de cazare care deservesc grădiniţele ori creşele, suplimentar faţă de prevederile art. 17 se au în vedere şi următoarele măsuri:
a) spaţiile de acest tip se amplasează exclusiv la parterul clădirilor, cât mai aproape de calea de evacuare;
b) amplasarea paturilor în dormitoare se face astfel încât să fie asigurate culoare de trecere pentru salvarea copiilor şi evacuarea în caz de incendiu;
c) se asigură personal instruit şi suficient, în raport cu numărul şi vârsta copiilor, pentru supravegherea permanentă a dormitoarelor pe timpul cât copiii se odihnesc, atât pe durata zilei, cât şi pe cea a nopţii, şi salvarea ori evacuarea acestora în eventualitatea producerii unui incendiu;
d) personalului de supraveghere i se repartizează nominal, concret şi în detaliu responsabilitatea salvării şi evacuării copiilor, astfel încât acesta să cunoască în ce sector acţionează şi care sunt copiii de a căror salvare răspunde;
e) se asigură, prin supravegherea permanentă, educaţia copiilor şi măsuri tehnice, condiţii pentru eliminarea completă a posibilităţii copiilor de a intra în contact direct cu elemente ale instalaţiilor electrice, de joc cu focul deschis ori de acces în spaţii cu pericol de incendiu, precum bucătăriile, centralele termice, podurile, subsolurile, turnurile şi alte asemenea locuri;
f) se asigură echiparea cu instalaţii de încălzire centrală, iar atunci când, din motive justificate, acest lucru nu este posibil, se pot utiliza sobe cu acumulare de căldură, executate cu uşiţele de alimentare în exterior.
Art. 20. – La spaţiile destinate îngrijirii şi cazării persoanelor vârstnice şi, respectiv, îngrijirii sănătăţii, suplimentar faţă de cerinţele de la art. 17 se au în vedere şi următoarele măsuri:
a) amplasarea încăperilor şi a spaţiilor destinate îngrijirii şi cazării persoanelor, mai ales cele utilizate de persoane care nu se pot deplasa singure, se face de regulă la parterul clădirilor şi cât mai aproape de calea de evacuare;
b) se asigură supravegherea periodică sau, după caz, permanentă a persoanelor în funcţie de gradul de mobilitate, vârstă şi starea de sănătate, astfel încât să se elimine posibilităţile de manifestare a unor cauze potenţiale de incendiu ce pot fi determinate de acestea, precum lăsarea la îndemână a unor obiecte ori materiale care facilitează aprinderea focului de tipul chibrituri şi brichete, a mijloacelor de încălzire ori a altor aparate electrice;
c) se asigură mijloace tehnice adecvate şi facil de manevrat, amplasate în imediata vecinătate a paturilor, precum sonerii, dispozitive optice ori de alt tip, adecvate tuturor categoriilor de persoane cazate, prin care acestea, mai ales cele care nu se pot deplasa singure ori prezintă dizabilităţi, să poată anunţa operativ personalului de supraveghere o situaţie deosebită constatată;
d) se asigură instruirea personalului de supraveghere asupra modalităţilor practice de asigurare a evacuării şi salvării persoanelor care nu se pot evacua singure şi dotarea cu mijloace tehnice specifice adecvate, în cantităţile necesare, precum cărucioare, tărgi, pături, cârje, cadre pentru sprijin ori altele similare;
e) în funcţie de gradul de mobilitate ori tipul de dizabilitate a persoanelor, este necesar ca modul de distribuire a acestora în saloane ori camere să fie echilibrat, astfel încât să poată permite personalului de supraveghere repartizat pe încăperi salvarea acestora în cel mai scurt timp posibil;
f) pentru spaţiile în care se află persoane cu deficienţe de vedere se asigură marcarea direcţiei şi sensului de evacuare prin pictogramă în relief corespunzătoare, amplasată pe perete la o înălţime de circa 120 cm faţă de pardoseală;
g) în vederea cunoaşterii permanente, de către personalul medical sau de supraveghere, a posibilităţii de deplasare ori evacuare a persoanelor, se stabileşte marcarea şi montarea de etichete pe uşile camerelor şi în dreptul paturilor.
Art. 21. – La spaţiile destinate îngrijirii şi cazării persoanelor vârstnice şi, respectiv, îngrijirii sănătăţii, etichetele prevăzute la art. 20 lit. g) se marchează cu următoarele culori:
a) roşu: persoane care nu se pot evacua singure;
b) galben: persoane care necesită sprijin la evacuare;
c) verde: persoane care se pot evacua singure.
Art. 22. – La spaţiile destinate preparării şi servirii mesei de către personal propriu sau persoane din exterior, inclusiv în regim de asistaţi social, se asigură următoarele măsuri:
a) verificarea periodică a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea de îndată a deficienţelor constatate, în aşa fel încât să fie excluse scăpări de gaze ori scurgeri de lichide inflamabile;
b) evitarea pregătirii pe plită a diverselor preparate, dacă acestea pot prezenta pericol de incendiu prin prelingerea grăsimilor pe plită din tăvi sau din vase umplute peste limită ori manipularea necorespunzătoare a acestora;
c) mijloacele de preparat şi încălzit hrană şi grătarele pentru fript se prevăd cu hote având site de protecţie;
d) hotele şi tubulaturile de ventilare aferente acestora, grătarele pentru fript, cuptoarele pentru copt şi cotloanele se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie, interzicându-se cu desăvârşire curăţarea acestora prin ardere;
e) amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de mobilier specifice astfel încât să fie asigurate circulaţiile interioare, marcarea căilor de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se asigură sensul de deschidere spre exterior, precum şi menţinerea descuiată a acestora pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală;
f) se interzic amplasarea, pe căile de evacuare, a unor obiecte care pot îngreuna evacuarea în caz de incendiu, precum aranjamente florale, draperii, cuiere, oglinzi ori alte elemente de mobilier, precum şi existenţa unor praguri şi a unor covoare ori mochete nefixate pe pardoseală;
g) la terminarea programului de lucru se asigură, de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, controlul vizual al spaţiilor, pentru a fi eliminate cauzele potenţiale de incendiu ce pot fi datorate activităţilor care s-au desfăşurat;
h) la terminarea programului de lucru în aceste categorii de spaţii se asigură obligatoriu întreruperea alimentării cu energie electrică şi gaze, oprirea maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor, verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente, evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă, stingerea luminilor, încuierea şi predarea cheilor la locurile stabilite de persoanele cu atribuţii de conducere;
i) se afişează instrucţiuni specifice privind modul de operare şi manevrare a sistemelor, instalaţiilor şi utilajelor menţionate la lit. h), a echipamentelor de preparare a hranei şi a instalaţiilor şi mijloacelor specifice de stingere a incendiilor, îndeosebi a celor datorate uleiurilor şi grăsimilor.
Art. 23. – La exploatarea spaţiilor în care se desfăşoară activităţi de învăţământ de toate gradele, în institute de învăţământ superior, academii, seminare teologice, precum şi în altele similare se asigură următoarele măsuri:
a) în sălile de clasă sau de cursuri nu se admite accesul unui număr mai mare de persoane decât cel stabilit;
b) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de spaţii, precum şi iluminarea cu flacără deschisă ori prin intermediul lumânărilor, chibriturilor, faclelor ori al altor mijloace similare;
c) atunci când în procesul de învăţământ sunt necesare şi se utilizează obiecte specifice de cult care presupun prezenţa focului deschis sau a substanţelor incandescente, precum lumânări, cădelniţe ori alte obiecte similare, se asigură măsurile de apărare împotriva incendiilor de către cadrele didactice şi personalul implicat, prin menţinerea acestor obiecte la distanţe de siguranţă faţă de orice element combustibil precum mobilier, covoare, mochete, draperii, perdele, obiecte de îmbrăcăminte, cărţi sau alte materiale combustibile;
d) în activităţile de învăţământ se acordă atenţie deosebită transmiterii către elevi, studenţi ori alţi participanţi la procesul educaţional a tuturor regulilor de apărare împotriva incendiilor care trebuie respectate la utilizarea acestor categorii de mijloace şi obiecte de cult ce presupun utilizarea focului deschis;
e) în sălile şi încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se întrerupe înainte de accesul utilizatorilor în interiorul lor;
f) covoarele, mochetele, preşurile utilizate în aceste spaţii, pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează pe pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu;
g) la amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se asigură culoare de circulaţie corespunzător direcţionate, iar în condiţiile în care capacitatea sălilor depăşeşte 20 de persoane, scaunele şi băncile se fixează de pardoseală;
h) se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fişetelor sau a altui mobilier în apropierea uşilor de evacuare sau pe circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de incendiu;
i) se întocmesc şi se afişează, la loc vizibil, planurile de evacuare a persoanelor.
Art. 24. – La exploatarea spaţiilor în care funcţionează grădiniţe şi creşe, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 19 şi 23, se au în vedere şi următoarele:
a) se asigură atât măsuri de supraveghere permanentă, cât şi condiţii tehnice pentru eliminarea posibilităţii accesului copiilor în alte spaţii decât cele special destinate procesului de învăţământ, precum cele în care se prepară hrana, în depozite, magazii, poduri, subsoluri tehnice, pivniţe ori în alte spaţii şi locuri în care aceştia ar putea provoca incendii;
b) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis de către personalul cu atribuţii de educator şi cel de supraveghere în astfel de încăperi sau în cele alăturate, precum şi iluminarea cu flacără deschisă în poduri, arhive, magazii, alte încăperi, spaţii şi locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate;
c) personalul cu atribuţii de educator urmăreşte ca prin procesul didactic să comunice copiilor regulile elementare privind apărarea împotriva incendiilor şi modul de evacuare a sălilor de clasă, a dormitoarelor şi a celorlalte spaţii utilizate, în cazul producerii unui incendiu, şi să asigure însuşirea acestora de către copii.
SECŢIUNEA a 3-a
Obiective în care se desfăşoară activităţi productive
sau de creaţie
Art. 25. – În atelierele de prelucrare primară şi superioară a lemnului se asigură următoarele măsuri:
a) instalaţiile electrice de forţă şi iluminat trebuie să corespundă mediului de lucru în care sunt amplasate, caracterizat de prezenţa particulelor de praf şi, respectiv, a pericolului de explozie, iar verificarea, exploatarea şi întreţinerea acestora se fac numai de personal autorizat, în condiţiile legii;
b) încălzirea atelierelor de prelucrare a lemnului se asigură cu instalaţii de încălzire centrală, iar atunci când, din motive justificate, acest lucru nu este posibil, la atelierele cu suprafeţe de maximum 300 m2 se pot utiliza sobe cu acumulare de căldură, executate cu uşiţele de alimentare în exterior;
c) se interzice utilizarea sobelor fără acumulare de căldură, a celor metalice, a radiatoarelor electrice sau a oricăror sisteme de încălzire care prezintă suprafeţe incandescente;
d) se interzic aşezarea şi uscarea materialelor combustibile pe sobe sau pe corpuri de încălzire;
e) se admite introducerea materialului lemnos în ateliere numai în cantităţile strict necesare desfăşurării procesului de producţie pentru un schimb de lucru, iar stivuirea acestuia se face ordonat, astfel încât să nu afecteze utilizarea corespunzătoare a căilor de evacuare a persoanelor;
f) se interzice acumularea deşeurilor în ateliere, mai ales în apropierea elementelor componente ale utilajelor precum motoare electrice de acţionare, lagăre calde, conductoare electrice, corpuri de încălzire ori conducte aferente ale acestora;
g) deşeurile exhaustabile rezultate din procesul de fabricaţie se evacuează în mod continuu, prin instalaţiile de transport pneumatic de exhaustare, iar praful de lemn rezultat din prelucrare se colectează şi depozitează separat de celelalte deşeuri;
h) săptămânal, la terminarea lucrului se face curăţenie generală, prin îndepărtarea prafului depus pe utilaje, motoare, aparate, corpuri de încălzire şi iluminat, pereţi, tavane, precum şi alte elemente ale construcţiilor sau instalaţiilor, evitându-se antrenarea şi răspândirea norilor de praf în incintă;
i) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis în atelierele de prelucrare a lemnului, iar păstrarea materialelor inflamabile sau explozive utilizate în procesul tehnologic se face numai în cantităţile necesare unui schimb de lucru;
j) se interzice exploatarea utilajelor în cazul neasigurării funcţionării instalaţiilor de exhaustare la parametrii proiectaţi;
k) se interzice lucrul la maşinile de şlefuit uscat sau la alte utilaje la care se poate produce electricitatea statică fără utilizarea echipamentului individual de protecţie adecvat;
l) pentru evacuarea gazelor din atelierele de prelucrare superioară a lemnului se asigură un sistem de evacuare a aerului viciat şi de introducere a aerului proaspăt, independent de ventilarea altor ateliere;
m) cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi etc., folosite în procesul de producţie, pensulele ori alte instrumente se strâng în cutii metalice închise, care se evacuează la locuri sigure după terminarea zilei de lucru;
n) colectarea şi evacuarea deşeurilor se fac periodic, conform instrucţiunilor de exploatare;
o) la terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din aceste spaţii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a circuitelor care alimentează sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor;
p) carcasele utilajelor acţionate electric trebuie prevăzute cu elemente de legare la pământ pentru scurgerea electricităţii statice.
Art. 26. – La ateliere de confecţii, textile, ţesătorii se asigură următoarele măsuri:
a) instalaţia de iluminat din ateliere se realizează de tip etanş, asigurându-se înlăturarea zilnică a prafului de pe aceasta;
b) la amplasarea utilajelor specifice în ateliere şi a elementelor de mobilier necesare, precum mese de croit, călcat, scaune, trebuie să fie asigurate culoarele de evacuare în caz de incendiu pentru personal;
c) maşinile de cusut şi cele de ţesut acţionate electric, prizele, ştecherele şi fişele de conectare se menţin în stare perfectă de funcţionare, nefiind permise niciun fel de improvizaţii, protejându-se totodată cablurile pentru evitarea deteriorărilor care pot conduce la scurtcircuite şi electrocutări;
d) la terminarea programului de lucru sau când funcţionarea maşinilor de cusut ori de ţesut este întreruptă pentru o perioadă mai mare de timp, acestea se scot de sub tensiune;
e) toate deşeurile de materiale utilizate, precum pânză, stofă, lână, catifea, bumbac, vată, zegras etc. rezultate din activitatea productivă se strâng în coşuri sau în cutii şi se evacuează din ateliere la sfârşitul programului de lucru, depozitându-se în locurile special amenajate pentru colectarea lor;
f) operaţiile de curăţare a produselor din materialele textile cu benzină, neofalină ori alte substanţe inflamabile se fac în aer liber sau în încăperi separate, ferite de orice sursă de foc, cu ventilaţie normală, naturală sau mecanică, numai la lumina zilei;
g) pe durata efectuării operaţiilor de călcat, fiarele electrice de călcat se aşază pe suporturi incombustibile, având clasă de reacţie la foc minim A2, iar după folosire acestea se deconectează de la sursa de curent;
h) se interzice depozitarea materialelor utilizate în apropierea sistemelor de încălzire;
i) pentru utilajele care în timpul funcţionării produc electricitate statică, se asigură legarea la instalaţia de împământare;
j) în situaţiile în care în timpul lucrului apar slăbiri de mecanisme, frecări, ruperi şi deformări ale pieselor componente, se asigură oprirea de îndată a funcţionării utilajelor, până la remedierea deficienţelor;
k) se asigură curăţarea tubulaturii de evacuare a scamelor de la maşini, acolo unde este prevăzută asemenea instalaţie, cel puţin o dată pe lună;
l) se asigură în mod sistematic curăţarea atât a războaielor mecanice şi manuale, cât şi a încăperilor, iar instalaţia de ventilaţie se menţine în funcţionare pe toată durata cât războaiele sunt în lucru;
m) se asigură curăţarea instalaţiilor electrice montate aparent de scamele şi praful rezultate din activitatea productivă, cel puţin o dată pe săptămână.
Art. 27. – În atelierele de prelucrări mecanice, inclusiv cele care presupun utilizarea focului deschis ori a sudării, se asigură următoarele măsuri:
a) pardoseala atelierelor de sudură şi de tăiere a metalelor se realizează din materiale incombustibile, având clasa de reacţie la foc minim A2(fl);
b) la prelucrarea metalelor la rece prin aşchiere, se asigură adoptarea măsurilor astfel încât aşchiile încinse să nu cadă în locurile unde se pot găsi materiale combustibile;
c) la controlul periodic al maşinilor şi utilajelor sau la terminarea lucrului nu se folosesc, pentru iluminat, mijloace care utilizează flacăra deschisă, pentru aceste operaţiuni utilizându-se lămpi portative;
d) se asigură înlăturarea, din imediata vecinătate a maşinilor şi a utilajelor care produc scântei în timpul lucrului, a oricăror materiale combustibile şi se protejează corespunzător pardoselile din apropiere, prin placare ori acoperire cu materiale având clasa de reacţie la foc minim A2(fl), de exemplu prin acoperire cu foi de tablă;
e) se interzice blocarea cu materiale sau cu unelte de lucru a căilor de evacuare, precum şi a circulaţiilor interioare dintre utilaje, iar la locurile de muncă se permite depozitarea materialelor numai în cantităţile strict necesare pentru o zi de lucru;
f) nu se permite depozitarea de materiale combustibile în încăperile destinate amplasării generatorului de acetilenă.
Art. 28. – La sudarea cu flacără oxiacetilenică se asigură următoarele măsuri:
a) generatoarele de acetilenă transportabile se instalează în aer liber, în afara încăperii unde se sudează, ferite de razele soarelui, precum şi de orice sursă cu foc deschis;
b) se asigură distanţe minime de siguranţă de la generator şi recipientul de oxigen până la flacăra de sudură sau la orice sursă de căldură cu peste 500▫C de 10 m, iar de la generator la butelia de oxigen de 5 m;
c) utilizarea şi supravegherea generatorului de acetilenă se asigură de personalul calificat în acest scop;
d) se opresc utilajele la care se lucrează cu flacără sau care produc scântei în timpul funcţionării, pe durata cât este amplasat generatorul de acetilenă în încăpere;
e) se interzice instalarea generatoarelor de acetilenă transportabile în locuri unde există surse de căldură şi foc deschis;
f) atelierele de sudură se dotează cu dispozitive de aprindere, vase cu apă rece curată pentru răcirea becului arzătorului în caz de supraîncălzire, precum şi cu suporţi cu cârlig pentru agăţarea arzătorului în timpul întreruperii lucrului;
g) se interzice introducerea ori păstrarea în atelierele de sudură şi de tăiere a metalelor a recipientelor sau vaselor care conţin substanţe combustibile;
h) înainte de începerea şi la terminarea lucrului se controlează arzătoarele aparatelor de sudură, pentru a se elimina orice posibilitate de manifestare a unor scăpări ca urmare a neînchiderii perfecte a robinetelor recipientelor de oxigen;
i) se asigură închiderea robinetelor recipientelor de oxigen şi ale generatorului de acetilenă la întreruperi ale lucrului care depăşesc 10 minute, iar dacă alimentarea cu oxigen, acetilenă sau alte gaze se face de la conducte, se închid robinetele de la punctele de distribuţie;
j) se interzice lăsarea fără supraveghere a generatorului de acetilenă în stare încărcată, iar în situaţia întreruperii lucrului pe o perioadă mai mare de 8 ore se asigură evacuarea carbidului din generator;
k) la aprinderea arzătorului de sudură sau de tăiere se deschide mai întâi robinetul pentru oxigen şi apoi cel de acetilenă, după care se aprinde amestecul acetilenă – oxigen, iar la stingere se opreşte mai întâi robinetul de gaze şi apoi cel de oxigen;
l) la încărcarea şi golirea generatoarelor de acetilenă trebuie respectate obligatoriu instrucţiunile de deservire elaborate de producător şi datele caracteristice referitoare la cantitatea şi calitatea încărcăturii de carbid, debitul orar şi presiunea de regim a gazului, indicate pe placa de timbru;
m) se interzice încărcarea generatoarelor de acetilenă cu praf de carbid cu granulaţie mică;
n) generatorul de acetilenă se reîncarcă numai după descompunerea completă a carbidului, după îndepărtarea nămolului, spălarea şi uscarea coşului de încărcare;
o) se interzice evacuarea nămolului şi a resturilor descompuse de carbid în canalizare; nămolul de carbid scos din generatorul de acetilenă se evacuează din încăpere ritmic, în containerele destinate acestui scop şi se depozitează într-o groapă amenajată şi amplasată în locuri fără pericol de incendiu, la distanţe de siguranţă de orice construcţii, instalaţii şi amenajări şi unde să fie exclusă posibilitatea de a se face foc deschis de către diverse persoane;
p) încărcarea cu carbid şi apă trebuie să se realizeze cât mai repede, pentru a se elimina posibilitatea de a se produce scăpări de gaze şi pătrunderea aerului în generator;
q) după încărcarea cu carbid a generatorului de acetilenă, înainte de folosire, prima acetilenă produsă în acesta se evacuează în atmosferă;
r) pe durata exploatării generatoarelor de acetilenă se verifică, periodic, etanşeitatea întregii instalaţii, utilizându-se în acest scop o emulsie de apă cu săpun;
s) dacă se constată la aparatură o creştere prea rapidă a presiunii, neetanşeităţi, precum şi scăpări de gaze, generatorul se opreşte, întrerupându-se mai întâi alimentarea cu acetilenă, după care se evacuează nămolul, respectându-se măsurile de siguranţă pentru aceste operaţii;
t) înainte de repararea generatorului de acetilenă, acesta se spală de trei ori cu apă, după care se usucă şi se purjează cu gaze inerte;
u) la utilizarea generatoarelor de acetilenă pe timp de vară se iau măsuri de protejare împotriva încălzirii excesive, iar pe timp de iarnă se iau măsuri de protejare împotriva îngheţului, avându-se în vedere că generatoarele de acetilenă îngheţate se pot dezgheţa numai cu apă caldă sau cu aburi, interzicându-se folosirea altor metode precum spargerea gheţii ori folosirea focului;
v) transportul generatoarelor de acetilenă se efectuează numai în stare demontată şi neîncărcată, doar după ce, în prealabil, au fost golite şi curăţate;
w) în cazul când se constată apariţia unor şocuri produse la întoarcerea flăcării, se adoptă imediat măsuri privind închiderea robinetelor pentru acetilenă şi oxigen, introducerea becului într-un vas cu apă rece curată, purjarea furtunului pentru acetilenă, desfundarea becului cu sârmă din metal moale sau schimbarea acestuia şi se controlează dacă nivelul apei din supapa de siguranţă este la înălţimea robinetului de control.
Art. 29. – La utilizarea recipientelor de oxigen se impune respectarea următoarelor măsuri principale:
a) se admit la utilizare numai recipiente cu oxigen care au capacele sigilate, scoaterea capacului şi montarea reductorului de presiune la butelie fiind permise doar în momentul începerii lucrului;
b) se interzice folosirea sau depozitarea acestora în condiţii în care se pot produce loviri, şocuri mecanice ori supraîncălziri;
c) recipientele-butelie încărcate se amplasează la distanţă de cel puţin 1 m de corpurile, elementele şi conductele de încălzire centrală, iar faţă de sobe sau alte surse de foc deschis şi scântei, la cel puţin 10 m distanţă;
d) se interzice introducerea recipientelor-butelie ce conţin oxigen în încăperi în care se lucrează cu ulei sau grăsimi, acestea fiind deservite numai de către persoane cu echipament curat, fără pete de ulei sau de unsoare şi cu mâinile curate;
e) pe durata depozitării şi transportului acestora, buteliile se asigură cu inele de cauciuc, capace de protecţie şi se fixează, împotriva căderii, cu brăţări speciale;
f) se interzice depozitarea buteliilor sub acţiunea directă a soarelui sau în locuri umede ori cu acţiune corozivă;
g) la lucrările de sudură de scurtă durată efectuate în aer liber, în exteriorul încăperilor, butelia de oxigen se aşază în poziţie verticală;
h) robinetele aferente buteliilor şi reductoarelor de presiune se dezgheaţă cu cârpe curate, fără urme de ulei sau grăsimi şi udate cu apă fierbinte sau cu săculeţi de nisip încălzit, fiind interzisă utilizarea surselor de foc;
i) se interzice folosirea recipientelor fără reductoare de presiune ori utilizarea reductoarelor de presiune de la buteliile de gaze combustibile la cele de oxigen şi invers;
j) în situaţia unor întreruperi mai îndelungate ale lucrului, reductoarele de presiune se păstrează sub cheie în locuri uscate, ferite de praf şi izolate de substanţe uleioase sau grase.
Art. 30. – La depozitarea carbidului utilizat se asigură respectarea următoarelor măsuri principale:
a) depozitarea se realizează în spaţii ori încăperi separate faţă de ateliere, special amenajate şi destinate acestui scop, iar butoaiele/recipientele metalice în care se păstrează carbidul se menţin închise ermetic, se depozitează în poziţie verticală, cu capacul în sus şi numai în încăperi uscate, bine ventilate şi protejate împotriva pătrunderii umezelii şi a apei;
b) elementele de tâmplărie ale încăperilor, precum uşi, ferestre, se realizează astfel încât să fie eliminată posibilitatea pătrunderii apei şi apariţia scânteilor;
c) pardoselile încăperilor sau platformelor amenajate pentru depozitarea butoaielor cu carbid se realizează cu 20 cm mai ridicate decât cota încăperilor vecine şi cu 50 cm mai ridicate decât cota terenului;
d) se interzice trecerea conductelor de apă, de canalizare sau de încălzire prin încăperea depozitului de carbid ori prin pereţii sau planşeul acestora;
e) se interzice depozitarea carbidului în subsoluri, demisoluri sau în zone inundabile, precum şi în clădiri realizate din materiale combustibile;
f) se interzic introducerea sau păstrarea, în încăperile destinate depozitării carbidului, a oricărui fel de lichid combustibil ori incombustibil, a buteliilor de gaze sub presiune şi a altor materiale, precum şi manipularea bruscă sau prin rostogolire a butoaielor de carbid, pentru transportul butoaielor utilizându-se cărucioare;
g) pentru deschiderea butoaielor de carbid se utilizează numai scule din materiale neferoase şi care să nu conţină cupru în aliaj mai mult de 65%, această operaţiune efectuându-se în spaţiul special amenajat pentru dezambalare şi se deschide numai câte un singur butoi;
h) butoaiele deschise care nu se pot proteja corespunzător, precum şi cele avariate accidental se golesc imediat în alte ambalaje care se pot închide ermetic;
i) se interzice utilizarea flăcărilor, a corpurilor incandescente, a mijloacelor ce pot produce scântei, în apropierea depozitului de carbid.
Art. 31. – La pregătirea şarjei şi topirea metalelor în atelierele de turnătorie se asigură următoarele măsuri:
a) materialele pentru alcătuirea unei şarje, inclusiv combustibilul solid sau feroaliajele cu elemente de aliere, trebuie să fie uscate separat înainte de încărcare, întrucât introducerea acestora în stare umedă în cuptor poate produce explozii; din acelaşi motiv, la formarea unei şarje se evită contactul metalului lichid cu apa, cu materialele umede sau cu metalele reci, oxidate;
b) pentru prevenirea exploziilor se îndepărtează, din încărcătura metalică ce urmează a se introduce în cuptor, recipientele şi ţevile închise;
c) la pornirea cuptorului ori a cubiloului se asigură uscarea întregii căptuşeli refractare, mai ales vatra, căptuşeala creuzetului şi antecreuzetului, deoarece aburul degajat de la o uscare insuficientă se poate disocia formând un amestec de hidrogen-oxigen explozibil;
d) eventualele intervenţii ori reparaţii la vatra şi pereţii cuptoarelor se efectuează cu mare grijă, pentru a preveni perforările în timpul elaborării şarjei;
e) pornirea cubiloului cu cocs şi gaz combustibil se face numai după ce a fost bine purjat, în scopul eliminării scăpărilor de gaze care pot provoca explozii; pentru a preveni explozia amestecului de dioxid de carbon şi aer, în zona gurilor de vânt, vizoarele basculante trebuie să fie menţinute în stare de funcţionare pentru a putea fi deschise în timpul reparaţiilor sau înaintea pornirii cubiloului;
f) se curăţă şi se întreţine periodic dispozitivul parascântei, pentru a reţine particulele incandescente care ar putea provoca incendii în zonele învecinate;
g) la cuptoarele electrice, înainte de stabilirea contactului pentru punerea în funcţiune, se face un control amănunţit în vederea înlăturării scurtcircuitelor, infiltraţiilor de apă, gaze etc.;
h) cuptoarele alimentate cu combustibil gazos se purjează, înainte de pornire, prin suflare puternică cu aer, pentru a se evacua amestecul exploziv format în urma eventualelor scăpări de gaze;
i) spaţiul din jurul cuptoarelor se menţine uscat şi acoperit cu un strat subţire de nisip, în vecinătatea acestora interzicându-se depozitarea materialelor combustibile care ar putea fi incendiate de particule incandescente ce sar la golirea metalului lichid sau a zgurii;
j) sculele şi răngile care intră în contact cu metalul topit se menţin bine uscate şi încălzite pentru prevenirea eventualelor împroşcări datorate vaporilor de apă;
k) în cazul în care căptuşeala refractară a unui cuptor s-a deteriorat, metalul topit poate ataca mantaua de oţel a cuptorului, fapt care se constată prin înroşirea şi umflarea mantalei; pentru a preveni răbufnirea metalului topit în exterior, se opreşte imediat funcţionarea cuptorului, iar pentru răcire se poate folosi aerul comprimat sau apa pulverizată, interzicându-se stropirea cu jet de apă a peretelui cuptorului;
l) în caz de obturare ori blocare a orificiului de evacuare din cuptor cu metal răcit, înlăturarea se realizează prin topirea cu oxigen; buteliile de oxigen trebuie să se afle în timpul acestei operaţii la o distanţă de minimum 10 m faţă de cuptor; înainte de folosire se verifică reductorul, furtunul şi ţeava; pentru efectuarea operaţiei de destupare a orificiului înfundat cu metal răcit, se deschide robinetul şi numai după ce se simte curent de gaz se introduce ţeava la locul respectiv, pentru a evita întoarcerea flăcării care creează pericol de explozii; la terminarea operaţiei se închide întâi robinetul de acces al oxigenului, după care se retrage ţeava din orificiul de evacuare, iar după folosire butelia de oxigen se îndepărtează de lângă cuptor în locuri care nu prezintă pericol de incendiu sau explozie.
Art. 32. – La turnarea metalelor în atelierele de turnătorie se asigură următoarele măsuri:
a) pregătirea oalelor pentru turnare se face cu atenţie, acestea trebuie să fie bine uscate pentru a evita împroşcarea metalului la contactul cu pereţii umezi;
b) se verifică şi se probează dispozitivele de prindere şi de manevrare a oalelor de turnare;
c) în faţa oalei, precum şi în celelalte părţi unde se toarnă sau se transportă metalul topit, pardoseala se acoperă cu un strat de nisip uscat, iar ca măsură suplimentară de protecţie contra stropilor de metal incandescent, în jurul oalei se montează apărători mobile sau paravane din materiale având clasă de reacţie la foc minim A2;
d) este necesar ca umplerea cu metal topit a oalelor deschise să se facă până la maximum 7/8 din înălţimea lor, pentru a preveni revărsarea metalului pe timpul transportului, în acelaşi scop oalele prevăzându-se cu siguranţe de blocaj;
e) spaţiul unde se execută turnarea în forme trebuie să fie bine uscat, iar în zona de turnare se interzice depozitarea modelelor de lemn sau a altor materiale combustibile, deoarece acestea pot fi incendiate de stropii de metal lichid, care sunt împroşcaţi la turnare;
f) la turnarea în cochilie sau sub presiune, se verifică matriţele sau formele metalice înainte de operaţiunea de turnare, în ceea ce priveşte buna funcţionare şi închiderea etanşă, eliberarea canalelor de aerisire de orice resturi şi curăţarea şi încălzirea suprafeţelor de lucru ale matriţelor care intră în contact cu metalul lichid, pentru evitarea exploziilor;
g) transportul pieselor turnate calde se face numai cu ajutorul containerelor metalice sau/şi al transportoarelor cu plăci, interzicându-se depozitarea pieselor calde lângă materiale combustibile sau rezervoare conţinând gaze sub presiune;
h) operaţiunea de tăiere a maselotelor şi culeelor cu flacără oxiacetilenică se organizează într-un spaţiu în care nu sunt materiale combustibile care pot fi incendiate de metalul topit, împrăştiat la tăierea cu flacără;
i) transportul materialelor a căror temperatură depăşeşte 90▫C se efectuează numai cu utilaje special destinate, prin spaţii dinainte stabilite, indicate prin linii de marcaj;
j) oprirea cubilourilor în vederea refacerii zidăriei se face cu atenţie, avându-se în vedere ca solul de sub cubilou să se niveleze şi să se acopere cu un strat uscat de zgură sau nisip uzat de turnătorie, după care se procedează la deschiderea uşilor de evacuare, iar zgura incandescentă, restul de metal, scoarţele rezultate în timpul turnării să fie colectate şi transportate numai în containere metalice.
Art. 33. – În caz de incendiu provocat de deversările de oţel topit se acţionează astfel:
a) se utilizează, de regulă, apa sub formă de jeturi compacte, la debite mari, începând cu extremităţile spre mijloc, pe măsura formării crustei de metal, evitându-se împroşcarea apei pe suprafaţa metalului incandescent, care poate produce explozii prin disocierea apei;
b) se opreşte funcţionarea cuptoarelor, întrerupându-se alimentarea cu gaz ori curent electric;
c) se dirijează scurgerile de metal topit, prin jgheaburi, către oalele de turnare;
d) se creează diguri din nisip uscat pentru limitarea extinderii metalului topit;
e) se îndepărtează din zonă materialele combustibile, utilajele şi alte mijloace mobile ce pot fi afectate de incendiu;
f) se acţionează cu apă de răcire asupra construcţiilor, conductelor şi utilajelor din zonă, pentru diminuarea efectului de radiaţie termică.
Art. 34. – La pregătirea formelor pentru turnare în atelierele de turnătorie se asigură următoarele măsuri:
a) permeabilitatea la gaze a amestecurilor de formare pe timpul solidificării metalului în formă, în scopul prevenirii formării de gaze ce pot provoca răbufniri sau explozii, cu respectarea tehnologiei operaţiunilor de formare, în ceea ce priveşte executarea canalelor de aerisire;
b) se supraveghează îndeaproape modelele fuzibile, precum şi toate operaţiunile tehnologice în care ceara modelelor se află în contact direct cu surse calde, pentru evitarea oricărei posibilităţi de aprindere;
c) se respectă procesul tehnologic stabilit în cazul executării miezurilor în cutii calde, cu utilizarea răşinilor termoreactive sau termoplastice care prezintă pericol de incendiu sau explozie, prin degajare de aerosoli sau gaze inflamabile;
d) se interzice orice abatere de la reţeta stabilită calitativ sau cantitativ;
e) zonele în care se execută miezuri cu nisipuri peliculizate trebuie să fie izolate şi prevăzute în mod obligatoriu cu sisteme de ventilare exhaustivă, cu admisie de aer şi exhaustoare locale în stare de funcţionare;
f) transportarea nisipului peliculizat se face în saci ermetici sau în containere închise;
g) la constatarea existenţei unor depuneri de praf provenit din antrenarea particulelor de răşini utilizate sau de praf de cărbune, pe grinzi, forme sau alte suprafeţe din atelier, se iau măsuri urgente de îndepărtare;
h) construcţiile metalice fixe în care se depozitează amestecuri de formare şi miezuit peliculizate se leagă la priza de pământ, iar amplasarea acestora se face, pe cât posibil, în zonele mai ferite de căldură din turnătorie, cu temperaturi de maximum 40▫C.
Art. 35. – La depozitele de modele se asigură următoarele măsuri:
a) modelele se păstrează ordonat, pe rafturi din materiale având clasa de reacţie la foc minim A2 sau din lemn ignifugat ori protejat prin metode similare, evitându-se aglomerarea acestora şi interzicându-se păstrarea oricăror altor materiale;
b) pentru asigurarea evacuării cu rapiditate a modelelor în caz de incendiu, se întocmesc planuri de evacuare, se menţin degajate căile de acces şi se menţine funcţionarea normală a uşilor;
c) în încăperile în care se păstrează modelele se interzice executarea lucrărilor cu foc deschis, iar pe timpul cât se fac lucrări de reparaţii la instalaţiile electrice sau de încălzire, modelele se evacuează din depozit, iar atunci când acest lucru nu este posibil, se stabilesc măsuri suplimentare pentru perioada cât se desfăşoară asemenea lucrări, precum îndepărtarea modelelor din lemn şi răşini, supravegherea permanentă, suplimentarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, controlul riguros după terminarea lucrărilor;
d) uşile şi ferestrele depozitului se menţin în poziţia închis atât pe durata programului de lucru, cât şi în afara acestuia;
e) se interzice accesul persoanelor neautorizate în depozitele de modele.
Art. 36. – În atelierele de pictură se asigură următoarele măsuri:
a) la prepararea amestecurilor de diluanţi şi esenţă de terebentină, în componenţa cărora intră lichide combustibile în procesul de fabricare a produselor, se evită agitarea lichidelor pe timpul transportului sau folosirea unor ambalaje din materiale plastice;
b) la uscarea lemnului, a cartoanelor şi a pânzelor imprimate cu vopsele este obligatorie menţinerea unei distanţe de cel puţin 1 m faţă de surse de căldură;
c) pe mesele de lucru se admite păstrarea vopselelor şi a soluţiilor inflamabile în cantităţi de maximum 100 ml, iar în spaţiul atelierelor se păstrează numai obiectele care sunt în execuţie, evitându-se astfel aglomerarea materialelor care nu sunt strict necesare;
d) cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri ori diluanţi, folosite la curăţarea pensulelor, tablourilor, sculpturilor sau a altor piese, se strâng în cutii metalice închise, care se evacuează din ateliere după terminarea lucrului, iar ulterior se distrug potrivit reglementărilor specifice de protecţie a mediului;
e) se asigură aerisirea periodică a atelierelor de pictură, pentru îndepărtarea oricăror lichide inflamabile sau urme de vapori care pot afecta căile respiratorii;
f) substanţele pentru vopsire se transportă numai în vase închise, iar după golire acestea se evacuează imediat din atelier în locuri speciale pentru spălare;
g) materialul lemnos pentru vopsire se stivuieşte în mod ordonat, păstrându-se libere spaţiile de circulaţie şi evitându-se blocarea căilor de acces;
h) se interzic folosirea oricăror surse de foc, precum şi fumatul în incinta atelierelor;
i) încălzirea atelierelor se asigură cu instalaţii de încălzire centrală, iar atunci când acest lucru nu este posibil, se permite utilizarea sobelor obişnuite cu acumulare de căldură, dar executate cu uşile de alimentare amplasate în exterior, în această situaţie asigurându-se supravegherea permanentă şi nepermiterea supraalimentării cu combustibil, interzicându-se utilizarea în aceste spaţii a sobelor metalice şi a radiatoarelor electrice.
Art. 37. – În încăperile în care se desfăşoară operaţii de preparare a culorilor pentru pictură, pe bază de pigmenţi de origine minerală precum oxizi de zinc, crom, fier, plumb, titan ori alţi oxizi şi ulei de in, se respectă următoarele măsuri:
a) pentru evitarea autoaprinderii, amestecurile de ulei de in cu pigmenţi pe bază de crom, albastru de Prusia, albastru ultramarin şi negru de fum se realizează cu respectarea reţetei şi a tehnologiei stabilite, iar după aceea pot fi lăsate un timp mai îndelungat în starea lor de amestec;
b) negrul de fum folosit la prepararea culorilor de ulei şi tempera se păstrează în locuri uscate şi nu se depozitează împreună cu lichidele combustibile utilizate, precum benzină, ulei sau alţi solvenţi inflamabili;
c) oxizii metalici utilizaţi, precum oxidul de plumb, bioxidul de mangan, sau sărurile metalice folosite la prepararea uleiurilor sicative se adaugă în cantităţi cât mai mici sau prin frecarea prealabilă a acestora cu ulei.
Art. 38. – În atelierele de fălţuire, pregătire coli, broşat fundamental, cartonaje şi scoarţe legătorie, din cadrul tipografiilor, se asigură următoarele măsuri:
a) colectarea şi evacuarea, în afara atelierelor, a deşeurilor rezultate în urma procesului tehnologic;
b) interzicerea aşezării materialelor din hârtie, carton, precum şi a soluţiilor inflamabile la mai puţin de 1,50 m faţă de orice surse de căldură şi cazane de încălzit clei;
c) evitarea supraîncărcării motoarelor de la maşinile de ascuţit cuţite;
d) urmărirea respectării normelor tehnice de utilizare şi deservire a generatoarelor de înaltă frecvenţă, precum şi a maşinilor de uscat blocuri de carte;
e) interzicerea introducerii în maşinile de uscat cărţi a unor materiale bune conducătoare de electricitate, care pot provoca scântei electrice şi scurtcircuite;
f) curăţarea zilnică de impurităţi a benzilor transportoare şi a maşinilor de uscat şi îndepărtarea prafului depus pe electrozii maşinilor de uscat şi pe filtrul de aer al generatoarelor;
g) reşourile şi rezistenţele electrice netermostatate folosite la încălzirea cleiului şi fiarelor de călcat se instalează pe suporturi incombustibile, având clasa de reacţie la foc minim A2, şi se amplasează la minimum 1,50 m faţă de orice material combustibil, iar acolo unde cleiul de lipit se prepară la flacără, această operaţie se execută în afara secţiilor de legătorie şi cartonaje, în încăperi special amenajate;
h) folosirea solvenţilor, lacurilor şi altor produse inflamabile se face în încăperi separate, lipsite de surse potenţiale de incendiu şi cu asigurarea ventilării spaţiilor respective.
Art. 39. – În atelierele de tipărituri se asigură următoarele măsuri:
a) echiparea punctelor sau a spaţiilor de lucru amenajate pentru executarea operaţiunilor de prelucrare sau spălare prin utilizarea lichidelor combustibile de tipul solvenţilor volatili cu instalaţii mecanice locale de exhaustare, iar instalaţiile electrice trebuie să corespundă mediului de lucru şi riscului de incendiu;
b) funcţionarea instalaţiei de ventilare mecanică şi exploatarea instalaţiilor electrice în conformitate cu reglementările tehnice în spaţiile în care se degajă vapori corozivi;
c) respectarea tehnologiei de tipărire şi menţinerea în ateliere a unei curăţenii desăvârşite, evitându-se introducerea de materiale combustibile specifice precum hârtie, carton ori altele similare în cantităţi care depăşesc necesarul pentru o zi de lucru;
d) spălarea cu solvenţi volatili a elementelor componente ale maşinilor şi utilajelor se face numai în cutii metalice prevăzute cu capac, în locuri ferite de influenţa surselor de căldură, a focului şi a instalaţiilor electrice neprotejate corespunzător, aceste elemente curăţându-se numai după ce maşinile s-au oprit şi răcit;
e) păstrarea solvenţilor volatili şi a altor substanţe cu pericol de explozie se face numai în încăperi separate de spaţiile de producţie, realizate conform reglementărilor specifice;
f) se admite introducerea solvenţilor volatili şi a altor substanţe cu pericol de explozie în ateliere numai în cantităţile necesare unui schimb de lucru, aceste substanţe păstrându-se în vase metalice prevăzute cu capac.
SECŢIUNEA a 4-a
Obiective în care se desfăşoară alte tipuri de activităţi
Art. 40. – În spaţiile destinate procesului de panificaţie se asigură următoarele măsuri:
a) se interzice folosirea instalaţiilor de ardere improvizate sau defecte şi fără verificarea potrivit instrucţiunilor de exploatare;
b) se interzice lăsarea focului aprins la cuptoare fără supraveghere, iar personalul care îşi desfăşoară activitatea se instruieşte de către persoana cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor privind măsurile specifice la aprinderea şi utilizarea instalaţiilor de ardere de la cuptoare;
c) înainte de aprinderea focului se verifică robinetele de combustibil, remediindu-se eventualele defecţiuni; dacă se constată că robinetele nu au fost închise complet, acestea se închid şi se face aerisirea focarului sau a cuptorului timp de 10-15 minute;
d) după aerisire, se aprinde torţa, care se introduce în faţa arzătorului, se pune în funcţiune ventilatorul, pentru injectoarele cu ventilator, se deschide robinetul de aer, pentru injectoarele cu ventilator central, după care se deschide robinetul de combustibil sau gaze, aplicând principiul “gaz pe flacără”, iar apoi se reglează arderea până se obţine o flacăra fără fum; dacă se stinge flacăra, se închide de urgenţă robinetul de combustibil sau gaze;
e) se interzice depozitarea ambalajelor combustibile în apropierea surselor de căldură, distanţa minimă admisă între aceste elemente fiind de 1 m.
Art. 41. – În spaţiile pentru fabricarea lumânărilor se asigură următoarele măsuri:
a) se interzice topirea sau înmuierea cerii, a parafinei ori a celorlalte materii prime utilizate în contact direct cu focul deschis; topirea sau înmuierea se execută numai introducând recipientul cu materia primă în baie de apă încălzită ori utilizând mijloace de încălzire bine izolate, astfel încât flacăra liberă să nu poată ajunge în contact cu gazele inflamabile degajate ori cu stropi de parafină;
b) se asigură ventilarea permanentă, naturală sau mecanică, a spaţiilor de producţie;
c) se interzic utilizarea uneltelor şi obiectelor ude în contactul cu ceara, precum şi introducerea la topit a materiei prime în stare udă;
d) se asigură menţinerea curăţeniei la locurile de muncă şi se îndepărtează ritmic toate depunerile de material topit şi solidificat, precum şi cele de substanţe grase de pe elementele instalaţiilor de exhaustare;
e) se interzice păstrarea de materie primă specifică, în încăperea unde se topeşte parafina sau ceara, în cantităţi mai mari decât necesarul activităţii unui schimb de lucru.
Art. 42. – În spaţiile comerciale amenajate în obiectivele de cult sau în vecinătate se asigură următoarele măsuri:
a) amenajarea spaţiilor comerciale în lăcaşuri de cult se realizează astfel încât să nu afecteze gabaritul căilor de evacuare a persoanelor, iar în situaţia în care acestea se amenajează prin efectuarea de compartimentări, nu este admisă utilizarea materialelor ori elementelor de construcţie combustibile;
b) la amenajarea spaţiilor comerciale în lăcaşuri de cult se are în vedere ca prin deschiderea uşii de acces în spaţiul comercial să nu fie afectate căile de evacuare a persoanelor din clădire;
c) se interzic utilizarea în spaţiile comerciale amenajate în lăcaşuri de cult a oricăror aparate electrice ori electrocasnice de tipul radiatoarelor electrice cu ulei, reşourilor, aerotermelor ori a altor radiatoare, a focului deschis, precum şi fumatul;
d) cablurile şi conductoarele instalaţiilor electrice se montează pe materiale şi elemente de construcţie combustibile, numai în condiţiile precizate de reglementările tehnice specifice;
e) la terminarea activităţii din incinta spaţiului comercial se asigură întreruperea iluminatului normal din interiorul acestuia;
f) se interzice depozitarea produselor destinate comercializării în lăcaşul de cult, poduri, turnuri, subsoluri, balcoane ori pe circulaţiile interioare;
g) se interzice utilizarea instalaţiilor electrice aferente spaţiilor comerciale cu improvizaţii şi defecţiuni.
Art. 43. – La posturile şi studiourile de radio şi televiziune se asigură următoarele măsuri:
a) amplasarea decorurilor combustibile în studiouri se face astfel încât să se asigure o distanţă de cel puţin 1 m faţă de pereţi combustibili, iar în spaţiile dintre decoruri şi perete nu se permite depozitarea de materiale care nu sunt utilizate în activitatea propriu-zisă;
b) se asigură păstrarea unor distanţe de siguranţă de minimum 1 m între proiectoare şi materialele combustibile;
c) toate materialele combustibile utilizate la decoruri trebuie să îndeplinească caracteristicile de reacţie la foc stabilite potrivit reglementărilor tehnice, fără emisie de fum şi particule arzând, clasele s0, d0, d1;
d) pentru proiectoare şi reflectoare se prevăd, obligatoriu, plase de protecţie;
e) se interzice realizarea unor efecte pirotehnice de tipul focului de artificii, exploziilor, incendiilor, perdelelor de fum, fumului colorat ori ceţii în interiorul studiourilor, fără asigurarea măsurilor de protecţie adecvate;
f) se interzice fumatul în încăperile posturilor şi în interiorul studiourilor de radio şi televiziune;
g) se interzice păstrarea în încăperile posturilor şi în interiorul studiourilor a altor materiale în afara celor utilizate în activitatea din ziua respectivă;
h) cablurile electrice ale camerelor de luat vederi şi ale celorlalte echipamente utilizate trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice;
i) se interzic orice improvizaţii la instalaţiile electrice ce deservesc posturile şi studiourile de radio şi televiziune;
j) se interzice depozitarea sau păstrarea în încăperile posturilor şi în interiorul studiourilor de radio şi televiziune a substanţelor inflamabile;
k) la efectuarea unor activităţi specifice realizării emisiunilor de radio sau televiziune, în locaţii din cadrul obiectivelor de cult, se asigură, suplimentar, şi respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor stabilite pentru acestea.
Art. 44. – La exploatarea centralelor termice fără automatizare amenajate în obiectivele de cult sau care le deservesc se asigură următoarele măsuri:
a) se interzice amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat – GPL în subsolul clădirilor şi nu se admite amplasarea sub săli aglomerate şi căi de evacuare din sălile aglomerate a centralelor termice care folosesc drept combustibil gazul natural sau gazul petrolier lichefiat – GPL;
b) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;
c) punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur peste 0,7 atmosfere sau apă supraîncălzită se fac numai pe baza autorizaţiilor emise de autorităţile competente, potrivit legii;
d) punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur de joasă presiune şi apă caldă până la 100▫C se fac conform instrucţiunilor în vigoare;
e) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu exploatarea efectivă a acesteia;
f) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;
g) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;
h) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;
i) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;
j) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele scurgeri de combustibil;
k) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;
l) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează potrivit instrucţiunilor de exploatare, nefiind admise improvizaţii;
m) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;
n) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de norme;
o) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice;
p) la apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se închide robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se deschid ferestrele şi uşile pentru aerisirea intensă a sălii;
q) aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la centralele termice se face respectându-se principiul “gaz pe flacără”;
r) circuitul de alimentare al fiecărui arzător se prevede cu două ventile montate în serie, dintre care unul cu acţionare manuală;
s) poziţia ventilelor “închis” sau “deschis” trebuie marcată vizibil;
t) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi lucrările de reparaţii potrivit termenelor prevăzute de reglementările specifice.
Art. 45. – În spaţiile destinate garării autovehiculelor în cadrul obiectivelor de cult se asigură următoarele măsuri:
a) se marchează cu vopsea albă sau galbenă, pe pardoseala spaţiului de garare, delimitarea locurilor pentru autovehicule, avându-se în vedere necesitatea asigurării între autovehicule a unor distanţe suficiente pentru intervenţia rapidă în cazul producerii de incendii, precum şi a căilor de acces pentru evacuarea acestora;
b) se interzic introducerea în garaje a unui număr mai mare de autovehicule decât cel stabilit conform cerinţelor prevăzute la lit. a), precum şi introducerea de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile şi inflamabile;
c) se scoate de sub tensiune instalaţia electrică a autovehiculelor, prin deconectarea bateriei de acumulator;
d) se interzice efectuarea alimentării cu combustibil a autovehiculelor;
e) se interzice încărcarea acumulatoarelor, această operaţiune fiind permisă doar în alte spaţii, amenajate corespunzător, în care să fie asigurate condiţii de ventilare corespunzătoare pentru evacuarea produsului rezultat din încărcare şi introducere de aer proaspăt;
f) se interzice utilizarea focului deschis sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;
g) se interzice executarea de operaţii sau lucrări de întreţinere ori de reparare la autovehicule, indiferent de natura, durata sau complexitatea acestora;
h) se interzice aruncarea de materiale precum cârpe, lavete, bumbac etc. ori de substanţe combustibile precum benzină, motorină, ulei sau unsori, în incintă, păstrându-se o perfectă stare de curăţenie;
i) se interzice introducerea de autovehicule care prezintă scurgeri de combustibil;
j) cheile de contact ale autovehiculelor din garaje, precum şi documentele acestora se predau personalului desemnat de persoana cu atribuţii de conducere, care le va păstra într-un loc anume stabilit;
k) pentru asigurarea posibilităţilor de evacuare operativă a autovehiculelor din garaje, care însă nu sunt în stare de funcţionare, se prevăd ştăngi pentru remorcare.
Art. 46. – La depozitele de combustibili lichizi se asigură următoarele măsuri:
a) vopsirea rezervoarelor supraterane în culori care reflectă radiaţiile solare şi cele termice;
b) legarea la pământ împotriva acumulării electricităţii statice, a autocisternelor, conductelor şi rastelelor metalice pe care se depozitează recipientele în care se face transportul sau transvazarea;
c) măsurarea nivelului lichidelor în rezervoare şi cisterne se face numai cu dispozitive executate din materiale care nu produc scântei prin lovire;
d) interzicerea utilizării ambalajelor din material plastic pentru păstrarea, manipularea sau transportarea produselor petroliere, cu excepţia celor antistatizate, certificate în acest sens;
e) interzicerea utilizării la rezervoarele şi ambalajele metalice a sculelor care pot produce scântei şi a recipientelor din sticlă pentru păstrarea produselor petroliere;
f) interzicerea executării oricăror lucrări la instalaţiile electrice, pe timpul manipulării şi depozitării lichidelor combustibile în încăperi, rezervoare, rampe ori la altele în care se manipulează sau se depozitează astfel de substanţe;
g) interzicerea utilizării îmbrăcămintei confecţionate din fire ori fibre sintetice şi a încălţămintei care pot produce scântei electrostatice ori prin lovire sau frecare în locurile unde există emanaţii de vapori şi gaze inflamabile;
h) interzicerea fumatului şi a lucrului cu foc deschis la o distanţă mai mică de 40 m de orice instalaţie sau rezervor al depozitului de lichide combustibile;
i) interzicerea folosirii felinarelor, faclelor şi a altor asemenea mijloace pentru iluminarea depozitelor, rampelor şi staţiilor de încărcare-descărcare.
Art. 47. – La depozitele de combustibili solizi din lemn se asigură următoarele măsuri:
a) organizarea în stive ordonate, cu menţinerea culoarelor de trecere între acestea, cu dimensiuni suficiente astfel încât să fie eliminată posibilitatea propagării unui eventual incendiu de la o stivă la alta şi asigurată posibilitatea accesului pentru intervenţia de stingere;
b) interzicerea utilizării focului deschis la mai puţin de 15 m de locul de depozitare;
c) amplasarea depozitelor la minimum 15 m de construcţii;
d) interzicerea fumatului pe teritoriul depozitului;
e) pe teritoriul depozitului se efectuează periodic curăţenie şi se elimină rumeguşul, alte deşeuri, precum şi vegetaţia.
Art. 48. – La depozitele de combustibili solizi din cărbune se asigură următoarele măsuri:
a) depozitarea se realizează pe sorturi, în grămezi, dimensiunile grămezilor fiind condiţionate de modul de exploatare, mecanizată sau nemecanizată, a depozitului, de felul cărbunilor, de durata maximă admisă de depozitare şi de modul de aşezare a straturilor;
b) platformele pe care se depozitează cărbunii se amenajează cu pante corespunzător alese, astfel încât să se asigure scurgerea apelor de suprafaţă în afara depozitului;
c) aşezarea cărbunilor în grămezi se realizează în straturi cu grosimea de circa 0,5 m, tasate corespunzător, asigurându-se împiedicarea pătrunderii apei din intemperii ori infiltrarea acesteia în grămezi, prin acoperirea suprafeţei cu un strat de cărbune fărâmiţat şi bine bătătorit, marginile grămezilor fiind bine taluzate;
d) la formarea grămezilor de cărbuni se evită amestecarea lor cu plante, aşchii de lemn, turbă ori alte deşeuri;
e) se interzice depozitarea cărbunilor pe platforme executate din lemn ori din asfalt;
f) fiecare grămadă de cărbune se dotează cu ţevi de aerisire şi se marchează cu tăbliţă indicatoare, din care să rezulte cantitatea de cărbune depozitat, precum şi data la care s-a făcut depozitarea.
Art. 49. – Pentru exploatarea în condiţii de siguranţă a fondului forestier aflat în proprietatea sau în administrarea obiectivelor de cult se au în vedere următoarele măsuri:
a) la intrarea în pădure se amplasează panouri cu texte adecvate privind prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure;
b) se asigură efectuarea de activităţi de prevenire periodice, planificate la fondul forestier, prin patrulare şi supraveghere, mai cu seamă în perioadele de secetă şi în zilele nelucrătoare;
c) în lunile februarie-martie şi septembrie-octombrie, care precedă perioadelor critice, precum şi în perioadele de maximă afluenţă turistică, se asigură curăţarea uscăturilor din apropierea construcţiilor cabanelor forestiere, a cantoanelor silvice şi a altor construcţii şi se întreţin permanent liniile izolatoare somiere;
d) se stabilesc şi se marchează drumurile permise circulaţiei autovehiculelor, iar pe drumurile interzise se amplasează indicatoare şi bariere corespunzătoare;
e) se interzic aprinderea focurilor în perimetrul silvic, în afara locurilor special amenajate la o distanţă de cel puţin 100 m de liziera pădurii, precum şi fumatul şi instalarea corturilor în pădure;
f) se interzice arderea resturilor vegetale rezultate din curăţarea păşunilor şi a terenurilor agricole limitrofe la o distanţă de mai puţin de 100 m de liziera pădurii;
g) se asigură condiţii pentru observarea şi anunţarea operativă a incendiilor produse, cât şi pentru asigurarea intervenţiei operative, profesioniste, pentru eliminarea posibilităţii de propagare a incendiilor şi pentru stingere;
h) se organizează, de către persoanele cu responsabilităţi în domeniul apărării împotriva incendiilor, acţiuni de instruire pe segmentul prevenirii incendiilor cu toate categoriile de persoane care pot desfăşura diferite categorii de activităţi în zonele silvice, precum muncitorii din structurile de exploatare forestieră, personalul cabanelor şi cantoanelor, pădurarii, conducătorii auto, culegătorii de fructe de pădure, stuparii, ciobanii, turiştii şi elevii care se găsesc în vacanţă, în tabere.
Art. 50. – Pentru exploatarea în condiţii de siguranţă a fondului agricol, pomicol şi viticol, a depozitelor de produse agricole, precum şi a sectorului apicol, aflate în proprietatea sau în administrarea obiectivelor de cult, se au în vedere următoarele măsuri:
a) se interzic fumatul, iluminatul cu flacără deschisă şi folosirea, sub orice formă, a focului deschis în lanuri, pe arii, pe mirişte, în locurile de depozitare a paielor, în apropierea autovehiculelor ce transportă paie, în apropierea maşinilor situate în parcurile din câmp, la depozitele de alimentare cu carburanţi, precum şi în apropierea acestora la o distanţă mai mică de 100 m;
b) se interzice efectuarea oricăror lucrări de igienizare de pe suprafeţele agricole utilizându-se focul deschis, fără asigurarea măsurilor corespunzătoare;
c) pregătirea sau încălzirea hranei se face în locuri special amenajate, în afara lanurilor, depozitelor de paie, a ariilor, a punctelor de alimentare cu carburanţi;
d) se asigură dotarea cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului a silozurilor, depozitelor celulare, uscătoarelor, magaziilor având înălţimi mai mari decât restul clădirilor;
e) în perioada de recepţionare a cerealelor, dar mai cu seamă pe timpul depozitării, este necesară supravegherea permanentă a umidităţii şi temperaturii acestora;
f) se interzice depozitarea cerealelor cu umiditate ridicată, deoarece acestea prezintă pericol de încălzire şi autoaprindere;
g) se interzice păstrarea de materiale cu pericol de incendiu sau explozie în spaţii destinate cerealelor, precum şi a altor produse vegetale;
h) la depozitarea cerealelor şi a celorlalte produse însăcuite se lasă, în mod obligatoriu, în interiorul magaziei spaţii libere în lungul şi în latul acesteia, care să permită manevrarea utilajelor şi mijloacelor de intervenţie în caz de incendiu;
i) spaţiile de siguranţă dintre magazii, silozuri şi alte construcţii se păstrează în stare de curăţenie şi fără a fi blocate cu diferite materiale, pentru a se permite manevrarea utilajelor de intervenţie în caz de incendiu;
j) se asigură curăţarea şi uscarea corespunzătoare a cerealelor şi a celorlalte produse, pentru evitarea exploziilor datorate pulberilor vegetale şi altor impurităţi;
k) se interzic cu desăvârşire fumatul şi folosirea focului deschis în interiorul magaziilor, silozurilor, staţiilor de uscare şi în general în spaţiile cu degajări de pulberi vegetale;
l) în activitatea apicolă se utilizează afumătoare prevăzute cu parascântei, iar golirea jarului din acestea se face în locuri special amenajate şi protejate împotriva iniţierii şi dezvoltării unui eventual incendiu;
m) izolarea zonei de ardere a miriştilor faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii, fond forestier prin executarea de fâşii arate.
Art. 51. – Pentru funcţionarea în siguranţă a tuturor categoriilor de utilaje şi mijloace tehnice care sunt folosite la lucrări agricole, silvice, pomicole, viticole se asigură următoarele măsuri:
a) reglarea sistemelor de aprindere, de alimentare, de carburaţie şi de distribuţie, pentru evitarea producerii de explozii false însoţite de eliminarea de scântei sau de gaze în stare arzândă;
b) interzicerea alimentării carburatorului prin turnare de benzină pe la priza de aer sau ca motorul să funcţioneze fără filtru de aer;
c) asigurarea etanşeităţii rezervoarelor de combustibil şi a întregii instalaţii de alimentare cu combustibil şi a neînregistrării de pierderi ori scurgeri de combustibil;
d) nepermiterea efectuării de improvizaţii la instalaţia electrică a acestora;
e) dotarea ţevilor de eşapament ale tractoarelor cu dispozitive de captare a scânteilor (parascântei) omologate;
f) curăţarea periodică de funingine a tobei de eşapament.
Art. 52. – La anexele gospodăreşti se au în vedere următoarele măsuri:
a) se interzice instalarea de cuptoare, maşini de gătit sau utilizarea bucătăriilor improvizate lângă casele de locuit, în apropierea grajdurilor şi magaziilor, a locurilor de depozitare a furajelor şi a altor materiale combustibile;
b) se interzice utilizarea focului deschis pentru diverse activităţi gospodăreşti, precum arderea gunoaielor, prepararea diverselor produse culinare, în apropierea construcţiilor;
c) se interzice scoaterea burlanelor de metal aferente instalaţiilor de încălzit sau preparat hrană pe fereastră ori sub streaşină, fără a fi izolate de părţile combustibile ale construcţiei;
d) în cazul iluminatului electric se interzice folosirea instalaţiilor improvizate sau cu defecţiuni ce pot produce scurtcircuite ori alte evenimente de natură electrică;
e) se interzice folosirea de afumătorii improvizate care prezintă pericol de incendiu în magazii, sub şoproane sau în apropierea acestora;
f) cenuşa rezultată în urma utilizării, pentru încălzire, a combustibilului solid nu se aruncă la întâmplare pe terenuri agricole, în curţi, lângă furaje, grajduri sau în vecinătatea altor materiale combustibile, aceasta depozitându-se într-o groapă special amenajată, după ce, în prealabil, a fost stinsă cu apă;
g) se interzice depozitarea în anexele gospodăreşti a oricărui fel de lichid inflamabil, cu excepţia celui necesar uzului casnic în cantitate de cel mult 25 de litri, acestea se păstrează în bidoane metalice închise şi la locuri ferite de posibilitatea incendierii.
Art. 53. – În clădirile în care se desfăşoară activitatea de fabricare a alcoolului etilic, la cazane şi baterii cu foc direct de fiert ţuică se au în vedere următoarele măsuri:
a) în toate încăperile în care se distilează şi se depozitează produse alcoolice se asigură permanent ventilarea pentru a se elimina acumularea vaporilor de alcool;
b) depozitarea lemnelor sau a altor materiale combustibile în încăperi, în afara celor strict necesare procesului de producţie, este interzisă;
c) în cazul efectuării unor remedieri sau reparaţii care necesită prezenţa flăcării deschise se iau măsuri pentru oprirea instalaţiei, evacuarea produselor distilate, ventilarea încăperilor, închiderea oricăror surse de scurgere a alcoolului, spălarea cu apă a instalaţiilor care urmează a se repara;
d) instalaţiile electrice pentru spaţiile cu posibile acumulări de vapori de alcool se asigură de tip etanş, cu respectarea prevederilor normativelor de proiectare specifice;
e) instalaţia de distilare şi cazanele trebuie supravegheate permanent de personal instruit pentru a se asigura o funcţionare corespunzătoare;
f) se interzice lăsarea fără supraveghere a instalaţiei de răcire;
g) blazele care lucrează în baterie se prevăd, în mod obligatoriu, cu supape hidraulice pentru a se evita eventualele explozii;
h) depozitarea ori păstrarea produselor rezultate din distilare se face, pe măsura fabricaţiei, în recipiente sau vase colectoare care se închid, în încăperi neîncălzite, destinate special acestui scop, unde nu se mai păstrează alte materiale combustibile şi nu se folosesc surse cu foc ori de căldură;
i) se asigură protejarea termică a porţiunilor din elemente de construcţie combustibile aflate deasupra sau în imediata apropiere a colanelor de distilare;
j) se asigură refacerea imediată a izolaţiei termice a conductelor şi coloanelor prin care se vehiculează produse fierbinţi, care s-au deteriorat şi prezintă pericol de incendiu;
k) coşurile de fum se tencuiesc şi se izolează termic corespunzător, evitându-se contactul lor direct cu părţile lemnoase din construcţie, se verifică şi se curăţă ori de câte ori este nevoie;
l) focarele trebuie să fie prevăzute cu grătare şi uşi, iar lemnele folosite nu vor fi de dimensiuni mai mari decât lungimea vetrei de ardere;
m) cenuşa şi jarul se evacuează şi se sting într-un loc anume destinat acestui scop;
n) se interzice depozitarea în interiorul spaţiilor de distilare a borhoturilor pentru materii prime ori a deşeurilor rezultate din procesul de fabricare.
Art. 54. – În depozitele de furaje amenajate în construcţii se au în vedere următoarele măsuri:
a) se interzice accesul în interior cu mijloace de iluminat cu flacără deschisă;
b) în cazul iluminatului electric, nu se permit folosirea instalaţiilor improvizate sau cu defecţiuni şi nici depozitarea ori stivuirea fânului şi furajelor în apropierea acestora sau a corpurilor de iluminat electric;
c) în fânare se interzic cu desăvârşire fumatul, efectuarea lucrărilor cu foc deschis şi sudarea;
d) se asigură menţinerea unei curăţenii permanente în jurul acestora, înlăturându-se paiele şi alte materiale ori deşeuri combustibile;
e) furajele concentrate se păstrează în magazii special amenajate, uscate, aerisite şi curate.
Art. 55. – La depozitele de furaje amenajate în aer liber se respectă următoarele măsuri:
a) amplasarea acestora se face, pe cât posibil, lângă surse de apă, iar terenul din jur se curăţă periodic de ierburi, mărăcinişuri şi furaje căzute în timpul transportului;
b) depozitele de furaje se amplasează pe direcţia opusă vântului dominant şi cât mai departe faţă de construcţii, căi ferate, drumuri sau şosele, păduri ori plantaţii şi, pe cât posibil, se împrejmuiesc;
c) se asigură supravegherea permanentă a depozitului şi limitarea accesului în acesta al persoanelor neautorizate ori al copiilor;
d) drumurile de acces la depozitele de furaje trebuie să asigure circulaţia autovehiculelor şi mijloacelor de intervenţie în caz de incendiu sau în alte situaţii de urgenţă, indiferent de condiţiile meteorologice sau de anotimp, pe cel puţin două laturi ale depozitului;
e) iluminatul electric în incinta depozitelor se permite numai cu instalaţie electrică montată pe stâlpi înalţi de circa 5-6 m, iar conductoarele electrice aeriene nu trebuie să treacă deasupra şirelor;
f) paiele şi fânul se depozitează numai după ce, în prealabil, au fost uscate;
g) se asigură rezerva de apă pentru incendiu, precum şi dotarea cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului;
h) activitatea în depozitele de furaje se desfăşoară numai pe timp de zi;
i) pe teritoriul depozitului, precum şi la 100 m în jur sunt interzise fumatul, iluminatul cu flacără deschisă şi orice lucru cu foc deschis, în acest scop afişându-se inscripţii vizibile.
Art. 56. – În clădirile în care sunt adăpostite animale se au în vedere următoarele măsuri:
a) se interzice utilizarea sobelor cu uşiţe de alimentare din interior;
b) se interzice utilizarea sobelor şi coşurilor defecte;
c) se interzice instalarea sobelor şi coşurilor metalice;
d) se interzice uscarea lemnului şi hainelor lângă sobe;
e) se interzice încălzirea spaţiilor în timpul nopţii fără asigurarea supravegherii;
f) se interzice menţinerea fără supraveghere a focului aprins în sobe;
g) se interzice utilizarea, pentru aprinderea sobelor, a benzinei, petrolului sau a altor lichide inflamabile ori combustibile;
h) în adăposturi se interzic cu desăvârşire fumatul, efectuarea lucrărilor cu foc deschis şi sudarea;
i) se interzice accesul în interior cu mijloace de iluminat cu flacără deschisă;
j) în cazul iluminatului electric, nu se permite folosirea instalaţiilor improvizate sau cu defecţiuni;
k) se interzice blocarea cu diverse materiale a căilor de circulaţie interioare, a culoarelor sau a accesului la mijloacele tehnice de stingere din dotare;
l) se asigură menţinerea unei curăţenii permanente în jurul acestora, înlăturându-se paiele, bălegarul şi alte materiale ori deşeuri combustibile;
m) se interzice amplasarea de ateliere sau depozite pe căile de acces şi evacuare;
n) se interzice utilizarea oricăror utilaje pentru tocarea şi măcinarea furajelor în interiorul adăposturilor de animale;
o) se interzice cazarea, sub orice formă, a lucrătorilor şi altor persoane în adăposturile de animale;
p) uşile grajdurilor se realizează fără praguri şi având sensul de deschidere spre exterior şi nu se admite blocarea, în poziţia închis, a uşilor prin fixarea cu diverse obiecte sau materiale;
q) în timpul iernii toate platformele din faţa uşilor de evacuare se menţin în stare practicabilă, curăţate de zăpadă şi de gheaţă, astfel încât să poată fi deschise cu uşurinţă.
Art. 57. – În sectoarele avicole, pentru porcine şi taurine, unde sunt instalate eleveuze pentru încălzirea tineretului, se respectă următoarele:
a) instalarea eleveuzelor se face numai conform notiţei tehnice care le însoţeşte şi proiectelor respective;
b) se interzice depăşirea temperaturii de regim, de 30▫C;
c) se verifică periodic legăturile electrice, pentru înlăturarea eventualelor defecţiuni care pot provoca flamă, scânteie sau scurtcircuit;
d) se interzice folosirea eleveuzelor fără termoregulator individual sau central, cu termoregulatorul blocat ori defect.
Art. 58. – La clădirile şi spaţiile cu destinaţie administrativă se au în vedere următoarele măsuri:
a) organizarea activităţilor se face astfel încât să nu se creeze aglomerări de persoane care să îngreuneze ori să blocheze evacuarea în caz de incendiu;
b) pe durata exploatării se adoptă măsuri pentru reducerea riscului de incendiu, prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi eliminarea eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora;
c) se interzice folosirea fierbătoarelor, reşourilor, radiatoarelor electrice, precum şi a altor asemenea mijloace fără respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi supravegherea permanentă pe durata funcţionării acestora;
d) se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale pe holuri, în casele scărilor ori sub rampele scărilor;
e) se interzice amplasarea de copiatoare, dozatoare pentru sucuri/cafea în casele scărilor sau pe rampele scărilor;
f) pot fi păstrate pentru curăţenie, igienizare, deparazitare, dezinsecţie, în bidoane metalice închise şi amplasate în locuri special amenajate, lichide inflamabile în cantitate totală de maximum 25 de litri;
g) se interzice curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile;
h) operaţiunile de curăţare se fac cu materiale special destinate, numai la lumina zilei, cu respectarea instrucţiunilor precizate de producător;
i) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de clădiri/spaţii, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă, precum lumânări, chibrituri, facle şi altele asemenea, în poduri, arhive, magazii, alte încăperi, spaţii şi locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate;
j) la terminarea programului de lucru se deconectează aparatele electrocasnice, se întrerupe iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie electrică a calculatoarelor şi a altor aparate electrice;
k) la construcţiile la care casa scărilor se continuă spre subsol, se afişează, la loc vizibil, semne indicatoare corespunzătoare, afişarea făcându-se în sensul ieşirii spre exterior.
Art. 59. – La depozite şi magazii se au în vedere următoarele măsuri:
a) fiecare magazie sau depozit trebuie să aibă întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie, precum şi instrucţiuni şi reguli de comportament pentru utilizatori în caz de incendiu, extrase din acestea afişându-se în locuri vizibile;
b) dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face potrivit planului de depozitare;
c) hârtia, cărţile şi documentele se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii, culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;
d) la depozitarea hârtiei şi documentelor în rafturi sau stive se asigură distanţe suficiente faţă de corpurile de iluminat cu incandescenţă şi faţă de instalaţiile electrice;
e) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;
f) depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare, comportarea la foc şi proprietăţile fizico-chimice, fără a depăşi însă sarcina termică prevăzută de proiectant;
g) produsele care reacţionează periculos în combinaţie cu altele se depozitează astfel încât să nu intre în contact cu acestea nici chiar accidental;
h) materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, în spaţii bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire;
i) etichetarea şi marcarea pericolelor pe care le presupun produsele depozitate, precum şi asigurarea căilor de acces şi evacuare la amplasarea acestora;
j) depozitarea produselor se face cu respectarea distanţelor normate faţă de instalaţiile electrice, de încălzire, cu surse de foc sau de căldură;
k) se interzice depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror proprietăţi nu sunt cunoscute;
l) între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea uşoară în caz de necesitate;
m) rafturile pe care se depozitează materiale se execută din materiale incombustibile având clasă de reacţie la foc minim A2 sau din lemn ignifugat ori protejat prin metode similare şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii acestora, precum şi a materialelor depozitate;
n) corpurile de iluminat incandescente din depozite, arhive, magazii se protejează cu globuri de protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de protecţie;
o) orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseală sau pe rastel, ambalaj ori alte elemente şi materiale se îndepărtează imediat, prin acoperire cu nisip sau prin ştergere cu cârpe;
p) cârpele utilizate pentru operaţiunile menţionate la lit. o) se depozitează în locuri special amenajate, în afara depozitului, cu adoptarea măsurilor împotriva producerii incendiilor; scurgerile de produse sau nisipul şi pământul îmbibate cu produse rezultate din curăţări se colectează şi se depozitează în gropi de pământ;
q) materialele provenite din ambalaje se evacuează zilnic din magazii şi depozite, în locurile stabilite în acest scop;
r) pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare se marchează cu bandă de vopsea albă pe pardoseală, corespunzător prevederilor planului de depozitare;
s) se interzice accesul în depozite, magazii şi arhive al altor persoane în afara celor anume stabilite de către persoana cu atribuţii de conducere, lucru ce se marchează corespunzător pe uşa încăperilor respective;
t) la terminarea lucrului, şeful depozitului sau magaziei ia măsuri pentru deconectarea instalaţiilor electrice existente de la reţeaua de alimentare cu energie electrică.
Art. 60. – La efectuarea, în cadrul obiectivelor de cult, a lucrărilor de restaurare, renovare, conservare, consolidare, precum şi a intervenţiilor la construcţii existente, care presupun organizări de şantier, se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) la lucrările de execuţie şi utilizare a schelelor se interzice depozitarea ori păstrarea materialelor sau a substanţelor combustibile sub schele;
b) pe scările de acces la schele se interzice depozitarea materialelor de orice fel;
c) la executarea instalaţiilor electrice fixate pe elementele schelelor se respectă condiţiile de amplasare şi montare faţă de materialele combustibile şi nu se admit niciun fel de improvizaţii la acestea;
d) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis pe platforma schelelor;
e) se interzice utilizarea schelelor din materiale combustibile, atât la exterior, cât şi la interior, la obiectivele înscrise în Lista patrimoniului mondial ori care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A – monumente istorice de valoare naţională şi universală sau din grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local;
f) se asigură supravegherea permanentă a perimetrelor în care sunt realizate organizări de şantier în exteriorul construcţiilor;
g) se asigură îndepărtarea, cu regularitate, a vegetaţiei uscate din perimetrul organizărilor de şantier exterioare;
h) se asigură limitarea accesului persoanelor în perimetrele organizărilor de şantier exterioare, prin împrejmuirea acestora cu panouri din materiale având clasa de reacţie la foc minim A2;
i) se asigură instruirea personalului care execută lucrări de construcţii, spre a cunoaşte măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor;
j) se recomandă întreruperea activităţilor ce presupun prezenţa unui public numeros în construcţiile în care se efectuează lucrări de restaurare sau conservare;
k) la efectuarea lucrărilor de izolaţii se adoptă măsurile specifice lucrului cu foc deschis.
Art. 61. – La construcţiile aparţinând obiectivelor de cult, aflate în stare de conservare, se asigură respectarea următoarelor măsuri:
a) se asigură paza şi supravegherea permanentă a obiectivelor înscrise în Lista patrimoniului mondial ori care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A – monumente istorice de valoare naţională şi universală sau din grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local, în scopul eliminării posibilităţilor de acces în incintă al persoanelor;
b) se asigură îndepărtarea, cu regularitate, a vegetaţiei uscate din perimetrul organizărilor de şantier exterioare;
c) se asigură întreruperea funcţionării instalaţiei de gaze şi a celei electrice, cu menţinerea funcţionalităţii instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiilor, precum şi antiefracţie;
d) se asigură efectuarea verificărilor periodice la instalaţiile electrice, de gaze, precum şi la cea de protecţie împotriva trăsnetului;
e) se interzic fumatul, arderea vegetaţiei uscate, precum şi efectuarea lucrărilor cu foc deschis.
CAPITOLUL IV
Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor
la instalaţii utilitare aferente construcţiilor şi spaţiilor
aflate în exploatare din obiectivele de cult
Art. 62. – Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi prezentelor dispoziţii generale, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
Art. 63. – Instalaţiile aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi riscului de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normativele specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art. 64. – Instalaţiile tehnologice se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.
Art. 65. – Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor, prevăzute la art. 62, şi a instalaţiilor tehnologice se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;
f) utilizarea cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lăsarea în funcţiune peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile specifice interzic acest lucru.
Art. 66. – Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art. 67. – Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.
Art. 68. – La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor, comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;
d) supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de contact ce alimentează receptoare mobile şi conductele electrice izolate liber;
e) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
f) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecăr, direct în prize;
g) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi magaziilor cu materiale combustibile;
h) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat, ciocanelor de lipit etc. fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;
i) utilizarea lămpilor mobile ori portative alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
j) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie sau din alte materiale combustibile;
k) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice, lemn sau altele similare;
l) utilizarea radiatoarelor, aerotermelor şi a reşourilor electrice improvizate, cu defecte;
m) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;
n) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
o) agăţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;
p) adăpostirea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
q) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal neautorizat.
Art. 69. – La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă, se depistează şi se înlătură, de către personal autorizat, defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde: (numele şi prenumele persoanei)”;
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;
e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la robinetul principal (de siguranţă), apoi de la robinetul de manevră al arzătorului (aparatului);
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun sau prin alte metode precizate în specificaţiile tehnice.
Art. 70. – La exploatarea instalaţiilor de încălzire locală cu sobe şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de gătit se respectă următoarele reguli:
a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste consumul necesar pentru 24 de ore;
c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m faţă de sobele cu acumulare de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
g) înainte de utilizare sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin turnare ori stropire cu benzină, petrol sau alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;
m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui spaţiu ori fiecărei construcţii la care încălzirea se realizează astfel;
n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
Art. 71. – La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură, suplimentar faţă de regulile menţionate la art. 70 se respectă şi următoarele măsuri:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie de cel puţin 1,00 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6 cm, cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil având aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50 m;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile combustibile se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă, pe lat, cu mortar de argilă, sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare echivalente termic.
Art. 72. – La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:
a) sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică ale încăperilor în atmosfera cărora se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât în exploatarea normală să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu ori explozie;
b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale, acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile şi zonele cu degajări de substanţe combustibile, precum gaze, vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe, se menţin în bună stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului;
e) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;
f) interzicerea utilizării surselor de căldură sau a scânteilor la instalaţiile amplasate în medii în care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
g) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile combustibile;
h) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute;
i) se interzice evacuarea, prin aceeaşi instalaţie de ventilare, a substanţelor combustibile şi a celor inflamabile, precum şi a substanţelor care, în amestec, pot provoca aprindere sau explozie.
Art. 73. – La exploatarea instalaţiilor de ventilare amplasate în medii care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă următoarele reguli:
a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate;
b) conductele de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili;
c) grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.
Art. 74. – La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli:
a) menţinerea şi exploatarea în stare de funcţionare, cu asigurarea integrităţii tuturor elementelor componente, precum şi a continuităţii între acestea;
b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare;
c) verificarea periodică conform unui grafic stabilit, cu urmărirea menţinerii, pe întreaga durată de exploatare, a integrităţii fizice, a continuităţii şi bunei funcţionări a tuturor elementelor componente, inclusiv a prizei de împământare.
CAPITOLUL V
Reguli şi măsuri specifice instalaţiilor şi sistemelor
de protecţie împotriva incendiilor
Art. 75. – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor care echipează sau dotează construcţiile din obiectivele de cult se amplasează şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. sau, după caz, se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.
Art. 76. – La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor care sunt utilizate de personalul de la locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie în caz de incendiu se au în vedere următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile, pe căi de evacuare, coridoare, holuri, în zonele ieşirilor şi în alte asemenea spaţii şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;
b) înălţimea de montare şi greutatea acestora să fie pe măsura capacităţii fizice a persoanelor care le utilizează;
c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Art. 77. – Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se indică prin marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale.
Art. 78. – La amplasarea stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare:
a) maximum 15 m şi 20 m faţă de cele mai importante focare de incendiu din clasele B şi A;
b) minimum 2 m faţă de focarele posibile;
c) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.
Art. 79. – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice, iar pe întreaga durată a exploatării se asigură lizibilitatea marcajelor, precum şi protejarea acestora împotriva deteriorărilor de orice fel.
Art. 80. – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor care echipează şi dotează construcţiile care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult se menţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice.
Art. 81. – Persoanele cu atribuţii de conducere de la obiectivele de cult asigură executarea periodică a controlului stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin persoanele anume desemnate şi instruite în acest scop.
Art. 82. – Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători.
Art. 83. – Se asigură funcţionarea la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, potrivit documentaţiei tehnice, pe întreaga durată de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor din cadrul obiectivelor de cult, precum şi la schimbarea de destinaţie, extinderea, modernizarea, conservarea şi restaurarea acestora.
Art. 84. – Încărcarea stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii cu substanţe de stingere se face de către persoane juridice şi, după caz, fizice, atestate potrivit legii.
Art. 85. – Lucrările de verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută numai de către persoane juridice şi, după caz, fizice, atestate potrivit prevederilor legale, iar periodicitatea lucrărilor se stabileşte conform reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor.
Art. 86. – Pe timpul lucrărilor de verificare şi întreţinere se procedează la controlul complet al funcţionării sistemelor, instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor în cauză, iar dacă se constată abateri de la condiţiile de funcţionare stabilite iniţial, parametrii caracteristici trebuie reglaţi şi aduşi la valorile care să asigure buna funcţionare a acestor mijloace.
Art. 87. – Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, persoanele cu atribuţii de conducere trebuie să asigure condiţii pentru adoptarea măsurilor tehnice şi organizatorice suplimentare pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.
Art. 88. – (1) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor care echipează şi dotează construcţiile care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult, precum şi substanţele de stingere se realizează, se amplasează, se depozitează, se manipulează şi se utilizează astfel încât să nu pună în pericol viaţa şi integritatea persoanelor, a utilizatorilor, inclusiv a membrilor forţelor de intervenţie.
(2) La echiparea şi dotarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente obiectivelor de cult se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate sau agrementate, potrivit legii.
Art. 89. – Sistemele şi instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor se prevăd cu dispozitive de avertizare a persoanelor şi a celorlalţi utilizatori, de tip optic şi acustic, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune.
Art. 90. – În cazul în care substanţele stingătoare deversate automat în caz de incendiu pot pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, sistemele şi instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.
Art. 91. – Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a sistemului ori instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea tuturor utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.
Art. 92. – Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări ale substanţelor stingătoare ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.
Art. 93. – Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să fie inactive în starea de aşteptare;
b) să indice toate căile de acces în zonele de stingere;
c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;
d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a sistemului ori instalaţiei de stingere;
e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii ale utilizatorilor.
Art. 94. – Pe timpul exploatării construcţiilor care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult, persoanele cu atribuţii de conducere trebuie să stabilească măsuri tehnico- organizatorice care să asigure menţinerea condiţiilor şi caracteristicilor specifice care s-au avut în vedere la proiectarea şi realizarea sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor.
CAPITOLUL VI
Planificarea şi executarea exerciţiilor de evacuare
în caz de incendiu
Art. 95. – Pentru evacuarea utilizatorilor şi a bunurilor din construcţiile care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult în condiţii de siguranţă, se adoptă următoarele măsuri:
a) se instruieşte periodic personalul propriu privind modalităţile practice, concrete, de asigurare a evacuării persoanelor ori, după caz, a salvării persoanelor care nu se pot evacua singure, care îşi desfăşoară activitatea permanent în obiectiv;
b) se instruieşte, după caz, personalul din afara obiectivului care desfăşoară diverse activităţi sezoniere în obiectiv sau care este cazat în spaţiile proprii privind modalităţile practice, concrete, de asigurare a evacuării persoanelor ori, după caz, a salvării persoanelor care nu se pot evacua singure;
c) se instruieşte periodic personalul propriu privind modalităţile practice, concrete, de asigurare a salvării obiectelor de valoare deţinute în cadrul obiectivului în cazul producerii unui incendiu, cu precizarea ordinii de salvare, prioritatea în salvare fiind determinată de valoarea acestora, a personalului nominalizat pentru salvare, a pazei obiectelor evacuate, a locurilor de adăpostire şi, după caz, a mijloacelor auto alocate.
Art. 96. – (1) Cel puţin o dată pe semestru, în cadrul fiecărui obiectiv de cult la care îşi desfăşoară activitatea permanent minimum 10 persoane ori care deţine colecţii muzeale având caracter religios, se efectuează un exerciţiu de evacuare în caz de incendiu a persoanelor şi a bunurilor de valoare, activitate la care participă întreg personalul.
(2) Cel puţin anual unul dintre exerciţiile efectuate potrivit prevederilor alin. (1) este coordonat prin participarea, la faţa locului, a unui inspector de prevenire din cadrul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în a cărui zonă de competenţă funcţionează obiectivul respectiv.
Art. 97. – Persoanele cu atribuţii de conducere asigură măsuri pentru instruirea personalului şi a persoanelor cazate pentru prevenirea producerii unor situaţii deosebite ca urmare a neefectuării unor manevre strict obligatorii la părăsirea locului de muncă pe durata participării la exerciţiu, precum neoprirea alimentării cu energie electrică a unor utilaje care se pot supraîncălzi, nestingerea lumânărilor din lăcaşuri de cult înaintea rămânerii acestuia fără supraveghere ori neoprirea alimentării cu gaze a mijloacelor de încălzire, nestingerea candelelor, neoprirea alimentării mijloacelor de preparat hrană ori alte operaţiuni necesare.
Art. 98. – Pe timpul exerciţiilor de evacuare se urmăreşte inclusiv nivelul de respectare a regulilor privind comportamentul personalului în vederea evitării panicii, a busculadelor şi pentru acţionarea coordonată.
CAPITOLUL VII
Echiparea şi dotarea cu instalaţii, sisteme, utilaje
şi mijloace tehnice de protecţie împotriva incendiilor
Art. 99. – Echiparea şi dotarea construcţiilor care funcţionează în cadrul obiectivelor de cult cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform prezentelor dispoziţii generale, precum şi reglementărilor tehnice.
Art. 100. – (1) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă sunt strict interzise.
(2) Măsurile alternative de apărare împotriva incendiilor adoptate se comunică în scris inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în a cărui zonă de competenţă funcţionează obiectivul.
Art. 101. – Echiparea cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor, precum şi dotarea cu mijloace tehnice de primă intervenţie se realizează conform prevederilor prezentelor dispoziţii generale, avându-se în vedere următoarele criterii:
a) asigurarea echipării cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiului a construcţiilor care adăpostesc colecţii muzeale având caracter religios, a monumentelor înscrise în Lista patrimoniului mondial ori care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A – monumente istorice de valoare naţională şi universală sau din grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local;
b) asigurarea mijloacelor specifice pentru alarmarea personalului la producerea unui incendiu, pentru toate clădirile şi incintele obiectivelor de cult aflate în exploatare;
c) asigurarea dotării cu stingătoare portative de incendiu adecvate, în număr de cel puţin unul la o suprafaţă de 200 m2, dar minimum două stingătoare pe nivel;
d) asigurarea dotării cu scări care să permită accesul personalului de intervenţie până la streaşina acoperişului;
e) dotarea construcţiilor aparţinând obiectivelor de cult cu rezerve suficiente de apă ce se păstrează în butoaie şi cu găleţi necesare, în cazul în care nu este asigurată reţea de hidranţi exteriori de incendiu, precum şi cu scară manuală care să permită intervenţia la acoperişul construcţiilor.
Art. 102. – (1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune şi SR EN 3 (cu părţile sale). Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) stingătoarele cu CO2 trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focar 55B;
b) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focare 21A, 113B;
c) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focare 21A, 113B.
(2) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l sau 50 l, documentul de referinţă este SR EN 1866-1:2008.
About these ads

, , , ,

  1. Panouri solare

Scrie un comentariu

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,636 other followers

%d bloggers like this: