„Hunedoara” în ţară – la Cluj

Mulţi evanghelici hunedoreni părăsesc la un moment dat meleagurile Hunedoarei şi plecând duc cu ei toată bogăţia culturală şi spirituală, toată binecuvântarea de care au avut parte „acasă”, pentru a fi binecuvântare în altă parte a ţării, în oraşul studenţiei, pe alte meleaguri.

Am tot auzit pe la biserică (în vacanţe mai ales, cand se întorceau studenţii) despre „Hunedoara la Cluj” sau „Hunedoara la Bucureşti”, şi mi-am zis să rog pe unii din „reprezentanţii” hunedoreni de acolo să împărtăşească cu noi puţin din experienţa lor. Vă invit să citiţi cele scrise de o „hunedoreancă la Cluj.”

in multimeDaca ar trebui sa scriu despre ce inseamna Clujul pentru tinerii studenti care apartin bisericii noastre din Hunedoara, mi-ar fi foarte greu sa ma transpun in pielea lor, pentu ca fiecare a trait experienta “Clujului” in felul sau, dupa cum nu toti suntem implicati in aceeasi biserica sau in aceleasi lucrari din biserica. Sunt sigura ca fiecare are povestea lui. Asadar, nu imi ramne altceva de facut decat sa vorbesc la persoana intai. Imi place sa incadrez experienta mea privind primii mei ani de studentie  in trei mari categorii: binecuvantare, apropiere si crestere.

· De ce binecuvantare ?

Inca dinainte sa ajung in Cluj, Dumnezeu mi-a purtat de grija intr-un mod cum nu mi-as fi putut imagina. Eram in vacanta de vara, ultima mea vacanta ca eleva. In octombrie urma sa imi incep viata de studentie. Auzeam frecvent de la prieteni de-ai mei sau colegi ca isi cauta o locuinta, un loc in camin sau chirie(cine isi permitea). Mi se punea destul de des intrebarea : ”Unde voi sta in Cluj?” Si inexplicabil pentru cei care ma intrebau, mereu le raspundeam relaxata: ”Nu stiu”. Se apropia deja momentul cand trebuia sa plec si inca nu stiam unde voi locui acolo. Ba mai mult, nici macar nu m-am straduit sa caut o locuinta. In inima mea aveam pace si liniste desi in jur era o agitatie permanenta. Stiam ca Dumnezeu va raspunde rugaciunilor mele si mamei mele. Si asa a fost! Intr-o zi am primit un telefon. De la celalalt capat al firului mi s-a pus intrebarea:”Nu ai avea nevoie de un loc unde sa stai in Cluj?”. Nu era doar un loc. Era locul pregatit special pentru mine de Dumnezeu.

Bineinteles ca nu am uitat sa ma rog si pentru colegele de camera, alaturi de care urma sa imi petrec cel putin un an din viata. Dar si in acest domeniu Domnul m-a luat prin surprindere. Cea care urma sa-mi fie colega, de altfel o fata draguta si amabila, nu era crestina. Cee ce a fost la inceput teama si neliniste cu privire la relatia noastra, s-a dovedit in timp a fi o grozava provocare de a demonstra cuiva din lume ce inseamna sa traiesti cu Dumnezeu in fiecare zi, nu doar la biserica. Au existat momente in care a trebuit sa explic ca nu am o migrena si nici nu ametesc, ci ca mi-am plecat capul pentru a cere binecuvantarea peste mancarea din fata mea. Imi aduc cu drag aminte de filmele pe care le-am vizionat impreuna si explicatiile suplimentare (in general referitoare la Biblie), ce le ofeream ori de cate ori mi se cereau, serile in care povesteam pana tarziu despre  si din Cuvantul lui Dumnezeu.  Toate astea au reprezentat o incercare a credintei mele si in acelasi timp o bucurie de nedescris izvorata din binecuvantarea de a fi folosita de Dumnezeu. Am descoperit astfel ca dintre TOATE binecuvantarile cea mai mare este sa fii folosit de Dumnezeu.

· De ce apropiere ?

Daca acasa am fost inconjurata de cei dragi ai mei si de multi prieteni, acum, la Cluj, ma gaseam dintr-o data singura (chiar si colega de camera statea cam 3,4 zile pe saptamana acolo). Am trecut astfel prin procesul de acomodare, intalnit de toti studentii, dar care mie mi-a fost mult usurat de o buna prietena de-a mea, Dana Jude. Prin intermediul ei am reusit sa cunosc multa lume intr-un timp relativ scurt; dar am descoperit ceva mai tarziu, de cat de mult timp, energie si efort este nevoie pentru a lega relatii in care intrebarea “Ce mai faci?” sa treaca dincolo de banalul raspuns “bine” si pentru a ajunge sa numesti pe cineva “prieten”, intelegand adevaratul sens al acestei etichete pe care o folosim asa de des.

Cand spun “apropiere” ma refer la o relatie mai stransa intre mine si divinitate, la mai multa intimitate intre noi; am regasit importanta unui timp  personal de partasie cu El. In sensul asta, de mare ajutor mi-a fost grupul de rugaciune al studentilor din Hundoara in Cluj. Consider ca cel mai frumos cadou pe care il poti face cuiva este rugaciunea. Iar noi am reusit prin intermediul ei sa ne cunoastem mai bine, sa devenim mai sensibili la problemele celorlalti, sa ne incurajam unii pe altii si sa ne apropiem de Dumnezeu.

· De ce crestere ?

Am fost constienta de la inceput ca pentru a creste din punct de vedere spiritual e nevoie de acel timp de partasie intima cu Domnul, dar nu era de ajuns; trebuia sa gasesc o biserica unde sa ma implic si sa nu fiu doar spectator; trebuia sa gasesc biserica unde ma chema Dumnezeu sa slujesc. Asa ca mi-am impus sa nu fiu “plimbareata”, vizitand cat mai multe biserici, ci sa frecventez una anume. Inca ma aflu in acea biserica, unde am mers de prima data. Sunt mai mult decat sigura ca nu prietenii m-au tinut in biserica in care slujesc si in prezent, ci Duhul Domnului a facut-o.

Am ramas impresionata de sinceritatea fratilor si a surorilor in slujire si aprecierea pe care o arata in orice lucru, cat de marunt, de supunerea fata de pastorii bisericii, de ospitalitatea aratata celor nou veniti in biserica (am fost invitata la masa la una din familiile din biserica fara sa ne cunoastem absolut deloc). Rugaciunii ii este data o asa de mare importanta, incat tinerii se roaga chiar inainte de a realiza o sceneta; in plus, exista persoane care mijlocesc in rugaciune pe tot parcursul predicii. Nu am vazut invidie intre cei care slujesc in fata, desi exista doua coruri si vreo trei echipe de lauda si inchinare. Nu am vazut oameni stresati, privind intr-una ceasul desi aici se intampla de multe ori ca predicile sa treaca de fix. Repetitiile de cor le astept cu sufletul la gura pentru ca desi acestea cer multa concentrare si daruire, de fiecare data plec de acolo cu mai multa putere si entuziasm pentru zilele care urmeaza. Ce sa mai spun despre intalnirile de tineret? Poate ati crede ca tinerii de aici sunt mai sofisticati si pretentiosi, avand in vedere ca sunt dintr-un oras mare. Insa tocmai asta e frumusetea lucrurilor- simplitatea si ingaduinta lor unii fata de altii. Si asta e aratata in multe moduri, pornind de la ravna lor pentru Domnul Isus si pana la faptul ca se feresc sa faca glume proaste prin care sa jigneasca.

Stiu ca Domnul mai are multe lucrari de implinit in viata mea si El continua sa ma modeleze dupa placul Sau. Ii sunt asa de recunoscatoare pentru biserica de la Cluj in care m-a asezat pentru o vreme!

Nu mi-a trecut prin cap nicio clipa ca s-ar putea sa fi gresit cand am ales Clujul pentru ca simt ca aici imi e locul. Si daca ma aflu aici e pentru ca Dumnezeu a planuit asta cu mult timp inainte.”

Andra Bold

,

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: