o poezie de duminică – Constantin Stancu

EPISTOLA LUI  PAVEL, 2 Cor. 6 : 7-10

Cine sunt şi aş putea să fiu ?

Doar El o ştie prea bine,

Sunt omul sau poate un fiu

A Celui ce era, ce este, ce vine …

Şi parcă am fost chemat pe nume,

Şi parcă m – a strigat Cineva,

Şi parcă m-a rupt de lume,

Lumina-i adîncă şi fulgul de nea …

Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,

Ca un înşelător care spune, iată, adevărul,

Din Cuvântul Cuvânt crescut

Trecând prin vremuri, precum gerul …

Ca unul care moare, trăind,

Ca unul care trece venind,

Ca unul întristat, veşnic râzând,

Ca unul viu, purtat de gând …

Mereu sărac, avănd de toate,

Pe bogaţii lumii îmbogăţind,

Dar de Isus având parte,

Intinerind când vremea e-n colind …

Un om ce nu are mai nimic

Şi totuşi stăpânind toate, totul,

Şi timpul, veacul şi un pic,

Trecând de moarte, depăşind potopul …

Acesta sunt, eu n-am ştiut,

Dar Isus o ştie prea bine

Căci m-a iubit şi m-a durut

Cel ce era, ce este, ce vine …

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: