Hunedoara în ţară – „Bucureştiul studenţiei mele”

Bucurestiul… un oras al contrastelor, un oras al controverselor, un oras unde orice e posibil, un oras care iti da totul si iti ia totul. Un an trait in Bucuresti te poate schimba foarte mult, iti poate schimba modul de a te relationa cu oamenii, modul de gandire, modul in care ai putea reactiona intr-o anumita situatie. Pentru un tanar venit din provincie in Bucuresti, Bucurestiul poate fi un soc deoarece, chair daca si cei din Ardeal sunt la fel de romani ca si cei din Moldova si ca si cei din Bucuresti, totusi modul de gandire, modul de traire nu este acelasi. In Bucuresti, fara sa vrei, fara sa cauti, vezi lucruri care in provincie nu le vezi, ai oportunitatea sa asculti lucruri care sunt sanse foarte mici sa le asculti in afara Bucurestiului.

Bucuresti, ca orice oras mare si ca orice capitala de tara, are avantajele si dezavantajele ei, lucruri bune si lucruri rele. Cert este ca, dupa ce stai un an in Bucuresti si ar trebui sa te simti mai “batran” cu un singur an, ajungi sa te simti mai batran cu mai multi ani. Chiar daca timpul trece extrem de repede per ansamblu, totusi aici zilele sunt mult mai lungi si noptile mai scurte. Petreci mai mult timp in masina/metrou/autobus/tramvai/trolebus decat acasa, nu mai dormi 8 ore (sau mai mult) pentru ca in maxim 20 de minute ajungi oriunde vrei, dormi mai putin cu cel putin 1 ora pentru ca sa pleci din timp sa stii sigur ca ajungi la destinatie, indiferent cat sunt de aglomerate intersectiile si cat de paralizat e traficul. Iar cand te intorci acasa… prefer sa nu mai zic… mai rau ca dimineata. Partea buna in acest caz este diversitatea mijloacelor de transport in comun , de la RATB la METROREX, si densitatea acestora, nefiind nevoie sa stai mult timp in statie dupa acestea, iar utilizarea unei masini personale ar putea fi o idee nu tocmai buna, cel putin in zilele lucratoare din cauza orelor de varf care sunt imposibil de evitat.

Din punct de vedere architectural, Bucurestiul se poate considera cel mai bogat oras al tarii, deoarece detine o paleta completa de stiluri arhitecturale, imbinate in unele zone foarte bine, iar in alte zone imbinarea stilurilor lasa de dorit. In Bucuresti gasesti cladiri unice, realizate de arhitecti romani si straini celebrii, care iti incanta privirea, dar si cladiri nerestaurate. Pe aceeasi strada poti gasi impunatorul Ateneu, luxosul hotel Hillton, frumoasa Biblioteca Centrala Universitara si Sala Palatului, iar intre aceste cladiri strecurat un bloc cu geamuri sparte, cu tencuiala cazuta si usi din lemn ciopartite. Pe acceasi alee sta atat impunatoarea cladire din marmura si piatra alba a BNR, cat si o casa neagra bantuita si parasita. Daca parcurile sunt curate, atunci situatia pietelor se schimba, pavajul drumurilor si trotuarelor fiind blindat cu mucuri de tigara sau cu hartii de la promotii si anunturi. Restul gunoaielor, daca le cauti, se afla in tomberoanele, destul de dese, de pe marginea drumului.

Ce e drept, Bucurestiul iti poate oferi o educatie buna, o cultura generala vasta si o societate aleasa. Educational, universitatile din Bucuresti se respecta si te respecta, ca si student iti dau tot ce au mai bun pentru ca odata ce ai iesit din bancile universitatii sa iti poti duce la indeplinire visul cu care ai venit la facultate. Oportunitatile de angajare sunt multe si variate, iar venitul este in functie de pregatire, de post si de dificultatea vietii de Bucuresti in general. Putini oameni apreciaza oferta de cultura oferita de concertele simfonice, de o piesa buna de teatru, de un concert sau chiar si de prezentari de carte, expozitii de arta etc. Marea masa de oameni isi petrec seriile in Malluri, la cinema, in baruri si in cluburi. Dar sa nu judecam… generatiile s-au schimbat, la fel si prioritatiile. Avem nevoie de o zi speciala cum e Noaptea Muzeelor pentru a merge la muzeu, si si asa jumate din timp umblam cautand muzeul pentru ca am trecut de atatea ori pe langa el si nu am stiut ca e muzeu. Studentii sunt privilegiati… o data pe an la UniFest au gratuit intrari la concerte, muzee, teatru, workshopuri, expozitii, cluburi etc. Ca si student nu te poti plange foarte mult pentru ca oportunitati sunt la tot pasul, dar pentru un tanar venit din provincie, dintr-un oras relativ mic, adaptarea e foarte grea, cu atat mai mult pentru un tanar crestin. Oameni de tot felul… romani si rromi, culti – imbracati la 4 ace, realizati din punct de vedere social si oameni “loviti de soarta”, cum ar spune unii, care au cazut in tot felul de patimi: alcool, droguri, tot felul de dependente. E greu sa treci pe strada si sa nu vezi cu un barbat in toata firea, la 40-50 de ani isi loveste mama… e greu sa stai in statie sa astepti autobuzul si sa nu vezi cersetorii care stau desculti pe jos intre cartoane… e greu sa vrei sa intrii la metrou, si intre usi sta un grup de student care se drogheaza, sau si mai nefericiti, oameni la 40 de ani cu punga de vopsea… e greu sa stai pe banca in parc si pe banca alaturata niste copii de 14-15 ani se taie pe maini… e asa de greu sa vezi oameni umbland goi in mijlocul orasului… e asa de greu…

Si totusi, acesta este Bucurestiul in care eu, Monica Ciurchea din Hunedoara, am ales sa vin sa caut sa imi indeplinesc visul de a devein arhitecta. Dupa ce 19 ani acasa am fost protejata de orice influenta negativa, am ajuns in Bucuresti unde am fost confruntata cu cruda realitate pe care eu o negam ca “nu poate fi asa rau… lucrurile astea se intampla numai in filme”, dar iata ca toate aceste lucruri se intampla si eu le-am vazut. Dar “tot raul spre un bine” (sau cum spunea dl. profesor de romana din liceu “raul necesar binelui”) si ii multumec Domnului pentru ele pentru ca prin acestea ma pot maturiza. Multumesc lui Dumnezeu si pentru biserica in care m-a asezat. Aici gasesc si multa hrana de calitate pentru suflet, dar si eu pot fi de folos pentru lucrarea Lui. Aici am gasit multi tineri credinciosi, prietenosi, deschisi sa laude pe Domnul, sa mearga in misiune si sa faca evanghelizare cu studentii si in cartiere, iar intalnirile noastre sunt o adevarata binecuvantare.

Cineva spunea “Viata nu e buna, nu e rea, viata doar este” si sunt de accord, doar ca eu as spune si “Realitatea nu este buna sau rea, ci doar este”, exista, si nu trebuie negata. In mijlocul acestui Bucuresti greu, un tanar student este expus multor tentatii si multor ispite din partea celui rau, deaceea, daca pana acum a avut nevoie de rugaciune, aici are nevoie de de doua ori mai multa sustinere in rugaciune. Dumnezeu este singurul care ne poate ocroti si ne poate da putere sa rezistam si mai mult, sa fim niste exemple, in locul in care ne-a asezat pentru o vreme, atat cat El ne va ingadui sa stam pe aceste meleaguri.

Multumesc lui Dumnezeu pentru toate caci totul vine din mana Lui si vreau ca in urmatorii 5 ani care mi-au mai ramas de facultate, sa pot spune ca “peste toate mana Lui m-a calauzit”.

Monica Ciurchea – Hunedoara

, ,

  1. #1 by Magda on noiembrie 27, 2009 - 10:43

    Un articol captivant!Felicitari, Monica! Ai reusit sa faci o radiografie echilibrata a capitalei, cu bune si rele. Ar trebui sa mai scrii!

  2. #2 by Monica Ciurchea on decembrie 2, 2009 - 19:35

    Multumesc mult pentru incurajari si multumesc si lui Ruben pentru provocarea care mi-a lansat-o acum vreo 10 luni… nu am uitat de ea nici o clipa, doar ca nu m-am simtit inca pregatita sa scriu despre experienta mea in Bucuresti in acea perioada… pana intr-o zi cand ma intorceam de la facultate cu tramvaiul si ma gandeam la lucrurile prin care am trecut de cand am venit aici si ma intrebam „oare ce caut eu aici in Bucuresti, in afara de facultate? care e scopul meu aici?” sper ca articolul care l-am scris sa nu va descurajeze sau sa va faca sa nu-l cititi pentru ca este „huge”(recunosc ca este cam lung, dar nu am avut curajul sa sterg nimic din ceea ce am scris deoarece mi se parea important totul), ci sa va capteze atentia si sa va provoace mai mult sa va rugati pentru cei plecati in Bucuresti la studii sau la munca. GBU!

  3. #3 by calatorru on decembrie 2, 2009 - 21:25

    No vezi ce fain ai scris 🙂 Mai scrie !

  4. #4 by mag on decembrie 6, 2009 - 21:00

    Hallo…Domnul sa te calauzeaza in anii care vin, si sper ca Bucurestiul sa te pastreze buna si rabdatoare, sa nu te inraiasca ci sa-ti ofere multe posibilitati de a spune despre El si de a arata dragostea Lui unor oameni reci, grabiti, neatenti, ignoranti.

    Be blessed 🙂

  5. #5 by Dina on decembrie 6, 2009 - 21:16

    mda… intr-adevar ai scris un articol lung… si totusi pt un an jumatate (deja) de cand esti studenta acolo, e scurt 😀 😛
    oricum e super fain articolul 🙂
    te iubesc si te port in rugaciunile mele…

  6. #6 by Ana Neferu on decembrie 6, 2009 - 21:34

    Super articolul! Cam sunt de acord cu tot, cu mici exceptii pe ici pe colo de genul educatie, unde universitatile nu se respecta toate, si nu te respecta intotdeauna decat daca dai sute sau mii de dolari, si de multe ori dupa absolvire nu iti poti duce la indeplinire visul cu care ai venit la facultate pentru ca nu ai pile sa gasesti un loc de munca bun. Dar nu stiu cat e valabil numai pt Bucuresti si cat pt intreaga tara. Coruptia din Romania e unul din cele mai importante motive pt care am luat o pauza! Eu privesc lucrurile din exterior acum, tu compari Hunedoara cu Bucurestiul pe cand eu compar Romania cu SUA, care e pt lume ce e Bucurestiul pt ROmania. Si aici sunt bune si rele. De exemplu tot ce ai zis despre educatie chiar se aplica aici, dar pe de alta parte, cam ce ai vazut in American Pie chiar se intampla pe aici uneori. Americanul cu venit mediu isi permite o casa care la noi ar fi luxoasa, si mult mai multe pe care noi le consideram fite de oameni bogati. Dar totodata ei muncesc din greu minim 8 ore pe zi si nu prea reusesc sa isi ia concediu. Chiar din studentie se munceste incredibil de mult (ma refer aici la invatat, nu la joburi)…aici nu imi permit sa frec menta deloc ca in Romania. Ar fi multe de spus, poate ar trebui sa imi scriu propriul articol 😀 , ideea era ca intotdeaua e o perspectiva mai vasta!

    PS Mi-e dor sa descoperim Bucurestiul impreuna!

  7. #7 by Monica Ciurchea on decembrie 7, 2009 - 10:51

    Multumesc Ana. Am ramas placut impresionata de faptul ca ai citit articolul meu. Intr-adevar… eu nu am vazut USA… deocamdata :P…. si asa cum ai spus, am facut oarecum o paralela intre locul din care am plecat, Hunedoara, si locul in care am venit sa studiez si sa locuiesc o perioada, adica Bucuresti. Deci nu am avut cum sa compar Romania/Bucurestiul cu USA/Virginia, unde stai tu acum… asa cum ai zis… poate ar trebui sa scri chiar tu un articol despre cum ti se pare viata acolo in comparatie cu ce este aici. 😉

  8. #8 by Alexandra on decembrie 8, 2009 - 16:37

    Moni Moni… si uite cum dau eu de tine ;)) se pare ca viata de Bucuresti este asa cum am vazut`o eu ultima oara.. intr`un fel te trezeste la realitate cu totul acel oras… mie una nu`mi place deloc din cauza ca: trafic infernal, multi drogati, fitze, batai, injuraturi, hartzuieli si lista continua.. nu pot spune ca doar acolo este asa… Nu.. in toata lumea se regasesc aceste chestii.. dar mie mi se pare ca in Bucuresti e mai accentuata treaba. Oricum, foarte fain articolul, si sa mai postezi ca sa mai citesc si eu cate ceva ;)) miss you my dear friend si sa stii ca, chiar imi lipsesc anii de liceu. Iti doresc multa bafta in tot ceea ce faci si sa devii o arhitecta buna, iar impreuna sa realizam constructii marete ( eu partea de constructie si proiectare, tu partea de design, arhitectura ). Te pup dulce si sper sa mai vorbim >:D<

    Salutari din Timisoara ( momentan ) si mai ales din oraselul nostru micutz Hunedoara. poate reusim sa ne strangem mai multi in vacantza sa iesim la un suc ceva . Seara placuta in continuare :* :-h

  9. #9 by Monica Ciurchea on decembrie 11, 2009 - 14:55

    Ruth, am folosit intentionat cuvantul „provincie”, doarece, intr-adevar numai bucurestenii il folosesc, si voiam sa subliniez si prin acest cuvant diferenta intre Bucuresti si restul tarii. Nu l-am folosit pentru ca m-am dat „pe stilul de Bucuresti”, ci pentru a sugera modul in care este privit restul tarii de majoritatea bucurestenilor… nu toti, dar multi. Sunt moduri diferite de interpretare ale acestui cuvant, iar noi, cei din provincie, luam conotatia negativa a acestui cuvant, asa cum ai spus tu. Dar mie imi place sa iau varianta pozitiva, si anume aceea ca sunt „diferita/altfel”. De cum intram in magazin sau deschid gura in statia de autobuz, oamenii se intorceau spre mine si ma intrebau „Esti din Ardeal?” si, sincer, ma simteam foarte bine sa raspund inapoi „Da, sunt”. Am intalnit multi tineri din tara care sunt mandrii ca sunt moldoveni/banateni/ardeleni/olteni etc. si foarte multi isi accentueaza foarte tare mandria doar din cauza acestei „etichete” pe care intelegeau in mod negativ. Din acest motiv ne simtim jigniti cand auzim acest cuvant, dar, repet, depinde de modul in care il interpretezi.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: