Din bucuriile dăruirii: „De sărbători fă un suflet fericit !”

Sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul repzintă pentru mulţi cea mai frumoasă parte a anului, datorită luminilor care ne împodobesc oraşul şi casele, datorită zăpezii, reunirii şi reîntregirii familiilor, a timpului de sărbătoare şi nu în ultimul rând prin frumuseţea şi bucuria ce ne-o aduc cadourile pe care le primim şi cadourile pe care le dăruim.

Bucuria aceasta a dăruirii au experimentat-o unii dintre tinerii şi adolescenţii Bisericii baptiste „Maranata” din Hunedoara  prin punerea în practică a generozităţii lor faţă de bătrânii de la Azilul de bătrâni din Hunedoara. E uşor să ceri altora bani de cadouri, mai greu e să faci singur rost de banii necesari, dăruind din timpul, energia şi talentul tău, nu să-ţi cumperi „jucăria” dorită de tine, ci să bucuri un suflet cu ceva mai mult decât vorbe.

S-au strâns în jurul unei idei, au muncit împreună în jurul unor felicitări şi s-au bucurat împreună cu cei pe care i-au bucurat! 🙂 Dar, să-i las pe ei să spună ce şi cum:

A. H.: Îmi place să cred că sunt o persoană cu imaginaţie. De multe ori îmi vin idei pe care le las baltă din cauză că nu le mai spun nimănui şi nu mă încurajează să le pun în practică. De data asta mi-a venit o idee pe care am împartăşit-o nu cu una ci cu mai multe persoane: să avem un workshop la biserică; asta era ideea mea “măreaţă”. Zis şi făcut. Am discutat cu adolescenţii (deşi eu nu mai sunt adolescentă L) pe grupul nostru yahoo „friendFORfriend” şi am pus ţara la cale. Într-o lună de zile ne-am şi strâns la biserică, am făcut curat în sala de sport, sala care urma să fie atelierul nostru permanent, am adus materiale de lucru de acasă, am mai cerut în stanga şi în dreapta şi ne-am pus pe lucru. Întreaga noastră muncă s-a concretizat în câteva felicitări. Ne-am gândit să le expunem în biserică să vadă fraţii şi surorile cât de îndemânatici suntem. Între timp le-am şi vândut (celor din biserică, bineînţeles). Lucrul asta s-a întâmplat într-o duminică dimineaţa, după timpul de închinare.

Cu o seara înainte imi mai venise o idee…Da, ştiu, iar mie,  iar o idee.Şi de data asta am împărtăşit-o cu câteva persoane.Nu a mers prea bine, exista îndoială cum că ar funcţiona.Totuşi, duminică dimineaţa am supus ideea la vot. Majoritatea a fost  pentru. Ce vroiam iar să facem? Să confecţionăm mai multe felicitări, să le vindem în oraş, iar cu banii obţinuţi să cumpărăm câteva fructe pentru bătrânii de la caminul de bătrâni din Hunedoara. Pentru că timpul era foarte scurt, luni, 21 decembrie, pe la ora 11.00 câţiva adolescenţi ne-am întâlnit să facem iar felicitări şi până seara la 17.00 am reuşit să facem destul de multe. Nu mai conta că era Craciunul aproape şi trebuia să ne ajutăm mamele acasă la curăţenie sau prăjituri, noi stăteam şi făceam felicitări.

Marţi la ora 13.00 ne-am aşezat 2 măsuţe pe platoul din faţa Casei de Cultură. Bineînţeles cu o seară înainte vorbisem cu domnul primar să primim aprobare ca să ne vindem „marfa”. Parcă totul a fost potrivit de Sus; domnul primarul venise duminică seara la biserică, aşa am putut vorbi cu el, fără să mai pierdem timpul a 2 a zi pe la primărie. În 3 ore am vandut aproximativ 70 de felicitări. Până şi noi ne-am mirat. De sărbători  hunedorenii au fost dispuşi să dăruiască pentru semenii lor. Tot marţi ne-am dus cu câţiva tineri să cumpărăm  fructele pentru batrăni şi să facem pachete pentru fiecare. Sincer, mie, nu mi s-a parut obositor deloc; nu ştiu la ceilalţi dar mie lucrul asta mi-a adus bucurie. Miercuri la ora 13.00 ne-am întâlnit toţi adolescenţii şi tinerii care am fost implicaţi, am făcut o repetiţie ca să îi şi putem colinda pe bătrâni, şi „înarmaţi” cu plasele cu cadouri am plecat spre azil. I-am colindat, le-am oferit cele pregătite şi bineînţeles le-am urat Sărbători fericite! Am văzut şi auzit că s-au bucurat mult, iar noi ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lor!

Sper să continuăm proiectul „Workshop” pentru că mai avem multe de făcut!

 

G. B. (Director Caminul de Bătrâni, Hunedoara)

Când începi un lucru nu stii care este sfârşitul dar ştii sigur că ceea ce începi cu Dumnezeu El te ajută să duci la bun sfârşit. Aşa a fost şi cu acţiunea tinerilor care au organizat o strângere de fonduri pentru Căminul de persoane Vârstnice din oraşul nostru (Hunedoara) şi s-au mobilizat la lucru confecţionând felicitări pe care le-au vândut stînd pe platoul Casei de Cultură în cele mai geroase zile de până acum. La cămin a fost multă bucurie  şi cei în vărstă au fost impresionaţi de gestul tinerilor care le-a adus cadouri şi colinzi pentru mângăierea sufletului lor. Este ceva neobişnuit ca să primească în acest mod cadouri însă au  simţit că ce s-a facut a fost cu dragoste.

Poate la prima vedere nu par atât de impresionante aceste lucruri dar dacă suntem atenţi la mesajul pe care tînăra generaţie ni-l transmite vom înţelege că această iniţiativă a fost scânteia care a reaprins focul implicării şi dedicării lor în slujba Domnului cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi de fapt gestul acesta a fost cadoul de Crăciun pentru Mântuitor împlinind trimiterea Sa : „Religiune curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu este săcercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim  neîntinaţi de lume.”

Dumnezeu să fie cu noi si să ne ajute ca modelul ce tinerii l-au dat sa-l urmăm mai departe nu prin cuvinte ci prin a noastră trăire prin puterea Sa ca oricine ne întălneşte să simtă a Sa prezenţă.

Vă doresc sărbători fericite şi pacea Lui să vă însoţească !