Homeschooling în România (şcolarizarea acasă)

SCOALA DE ACASA

Se aude tot mai mult in Romania despre homeschooling (home schooling sau home-schooling), adica despre “scoala de acasa,” “educatia acasa,” “scolarizarea acasa.” Este un termen de origine americana dar practica isi are origini europene. In ultimii ani a inceput sa primeasca multa atentie in Europa si America, iar in Romania s-a format o miscare a parintilor care cere autoritatilor sa institutionalizeze acest sistem educativ si in tara noastra prin stabilirea unui cadru legislativ si normativ adecvat.
AFR sustine si promoveaza aceste eforturi. “Scoala acasa” reprezinta o exercitare a drepturilor parentale, recunoscut chiar si in dreptul international. Articolul 26 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul fiecarui individ la invatatura, si ca “parintii au dreptul prioritar in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori.”
In trecut copiii erau educati acasa, scolile fiind putine si rezervate pentru copiii celor instariti. Asa era inca din Roma antica. Circumstantele de viata si istoria insa au impus “scoala acasa” ca o realitate in multe tari ale lumii si pe o scara mai mult sau mai putin extinsa. In secolul XIX scoala acasa a luat anvergura in Statele Unite, iar in anii 20 ai secolului trecut Tribunalul Suprem american a recunoscut dreptul parintilor de asi educa copiii acasa, in afara sistemului public de invatamint.
In cursul vremii motivatia parintilor de asi educa copiii acasa s-a schimbat, in prezent ea avind de a face in special cu secularizarea societatii si a sistemului educativ public. Multi parinti doresc sa transmita copiilor lor, prin intermediul sistemului de invatamint domestic, valorile morale si religioase pe care ei insisi le impartasesc. Altii o fac pentru a preveni obiceiuri rele in copiii lor sau din motive de siguranta. Drogurile se gasesc la scoala, nu acasa. Altii cred ca educatia primita acasa e mai de calitate decit cea data in scolile publice. Alti parinti sunt ingrijorati de declinul moral tipic sistemului clasic de invatamint. In consecinta, familia si caminul au devenit un refugiu in care copiii pot obtine o educatie de calitate fara a fi expusi aspectelor negative ale invatamintului clasic. Scolarizarea de acasa nu mai e un fenomen restrins doar la crestini, ci se raspindeste tot mai mult si intre musulmanii din Europa occidentala si Statele Unite. In ultimii 15 ani in SUA intre 15 si 20% din copii au invatat acasa anual, adica intre 1.5 si 2 milioane de copii de virsta scolara. In Marea Britanie cifra e mult mai mica, aproximativ 20.000.
Tarile cele mai ostile scolarizarii acasa sunt democratiile secularizate occidentale. Germania nu recunoaste dreptul parintilor de asi educa copiii acasa. Este deja bine cunoscut ca luna trecuta SUA a acordat azil politic unei familii germane cu 4 copii careia autoritatile germane nu le-a ingaduit sa isi educe copiii acasa. Dimpotriva copiii au fost luati cu forta din casa si dusi la o scoala publica. Judecatorul american si-a exprimat oroarea fata de atitudinea autoritatilor germane afirmind ca cetatenii germani sunt deprivati de un drept fundamental.

Suedia si ea devine tot mai ostila fata de scolarizarea de acasa. In 2008 a devenit primul stat din lume care sa interzica predarea creationismului, atit in scolile publice cit si in cele private, si a declansat un veritabil razboi phihologic impotriva parintilor care doresc sa isi educe copiii acasa. Pozitia autoritatilor suedeze, gresita in lumina statisticilor si a experientei, este ca elevii educati acasa ramin, din punct de vedere academic, in urma celor educati in sistemul de invatamint public. Ostilitatea Suediei a ajuns la culme la inceputul anului cind autoritatile suedeze au arestat, la bordul avionului, niste parinti care intentionau sa isi duca copiii in India sa fie educati acolo intr-o scoala crestina. Deasemenea Suedia e in curs de a adopta o lege care sa interzica scoala de acasa cu exceptia exigentelor extreme. Este cert ca legea va fi adoptata, in saptamina in curs ea deja fiind declarata constitutionala de Tribunalul Supreme al Suediei. Urmeaza doar mici ajustari in definirea “exigentelor extreme” in care scolarizarea acasa ar putea fi permisa. www.hslda.org/hs/international/Sweden/201003080.asp – Ne putem astepta deci ca parinti suedezi sa primeasca si ei azil politic in SUA.

HOMESCHOOLING IN PARLAMENTUL ROMANIEI
In Romania atitudinea autoritatilor fata de homeschooling nu e ostila, cit e indiferenta, si izvorita din ignoranta. Sunt insa si semne pozitive. Spre suprinderea noastra pe 25 februarie d-na deputat Carmen Axenie (PDL Galati) a facut o Declaratie Politica in Parlament in favoarea unui sistem de homsechooling in Romania. Apreciem pozitia ei si redam integral Declaratia ei Politica.
„Suprafaţă şi profunzime în reforma educaţiei româneşti” Din discuţiile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu diferite persoane care lucrează în sistemul nostru de învăţământ, am aflat o seamă de nemulţumiri care mai de care mai urgente. De la problema salariilor, la cea a adaptării la nevoile pieţei observăm parcă un demaraj foarte greu şi un dialog între părţile implicate în negocieri adeseori anevoios. De ce stau lucrurile aşa, n-aş putea să vă spun. Cert este că nu vom putea debloca acest mare angrenaj educaţional folosind o fermecată cheie franceză bună la toate. Pentru fiecare set de probleme trebuie găsite soluţii generoase şi chiar vizionare.
Cu această convingere, doresc să vă reţin astăzi atenţia aducându-vă înainte două sugestii recente pe care le-am primit de la câţiva cetăţeni. Domniile lor au încercat să îmi demonstreze că reforma învăţământului nostru riscă să rămână una de suprafaţă fără aplicarea unor măsuri surprinzătoare pentru cei mai mulţi dintre noi. Vă redau în continuare problemele ridicate de aceştia şi argumentele lor.
Prima problemă se referă la evaluarea studenţilor în învăţământul universitar. Mulţi dintre studenţii de astăzi au deja în portofoliile lor una sau mai multe diplome de licenţă. Alţii deţin, pe lângă licenţă, diplome de masterat şi chiar de doctorat. Nu e greu de înţeles că un astfel de student, trecut deja prin ani buni de studiu, şi-a însuşit o serie de instrumente de cercetare pe care la noua facultate nu le poate folosi aproape deloc. Evaluarea lui se face în mod clasic, prin recitarea poezioarei la examen, dacă are şansa de a mai da examen oral, sau prin relatarea scrisă a unor informaţii învăţate precum tabla înmulţirii. În loc de a spori în cercetare şi în prestaţii publice la diferite conferinţe, studentul nostru mai dinainte şcolit suportă un regres evident. Banii cheltuiţi în anii anteriori pentru dezvoltarea aptitudinilor sale sunt irosiţi acum prin situaţia pe care v-am prezentat-o. Dacă dorim o reformă adevărată a învăţământului universitar, atunci trebuie să pornim de la a recunoaşte cele două categorii mari de studenţi (la prima şi la a doua facultate). Evaluarea lor nu se poate face în mod eficient fără o discriminare pozitivă a metodelor. Profesorul adevărat înţelege imediat nevoia acestei schimbări. Mai trebuie să avem în fiecare universitate câţiva dintre aceştia, cum nu mă îndoiesc că există.
A doua problemă este şi mai revoluţionară, dar nu imposibilă sau absurdă. Este vorba despre o parte a cetăţenilor români care doresc să-şi educe acasă copiii. În alte ţări europene (Cehia, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda) această formă de învăţământ există deja, purtând numele de homeschooling (şcolire acasă).
Argumentele cetăţenilor sunt: a) de natură pedagogică: 1. scăderea nivelului de aprofundare a informaţiilor şi competenţelor, fapt demonstrat şi de rapoartele oficiale europene cu privire la România; 2. deţinerea unor reale posibilităţi familiale (pedagogige şi financiare) pentru educaţia copiilor; b) de natură etică: în principal, nemulţumirea părinţilor vizavi de atmosfera şcolară, uneori viciată, în care se dezvoltă copiii lor.
Ca părinte, mai întâi, dar şi ca avocat, am cumpănit cele prezentate mai sus şi nu le-am găsit deloc neîntemeiate. Sper ca în perioada următoare să putem avea în România o reformă de profunzime a învăţământului nostru.
COMENTARIU DESPRE HOMESCHOOLING
Tot pe tema de homseschooling am primit materialul de mai jos din partea d-lui Mircea Platon, intelectual roman stabilit in SUA, care si el sustine sistemul educativ de acasa. Materialul a fost publicat initial in ziarul Ziua Veche pe 25 februarie. http://www.ziuaveche.ro/editorial/1022-mircea-platon-propune-spre-dezbatere-scoala-de-acasa
Vecinii nostri din Buckeye Village, protestanti cu sase copii, fac scoala acasa. Cei mici merg la gradinita sau la scoala primara, dar cei doi baieti de varsta gimnaziala fac scoala pe genunchii mamei. Conform statisticilor publicate de National Home Education Research Institute, in Statele Unite exista circa 2 milioane de scolari educati acasa, cu o rata medie de crestere anuala de 7-8%. Alaturi de pietele unde fermierii locali vin sa isi vanda produsele, si de alte forme de “deep economy” (“economie profunda,” care nu e totuna cu economia subterana), “homeschooling” e una din zonele vietii socio-economice americane aflate in plina crestere. In ambele cazuri, si in cel al “economiei profunde” si in cel al scolii acasa, cei implicati reprezinta un evantai de optiuni ideologice si religioase mergand de la libertarieni atei la (neo)protestanti conservatori, de la mormoni si amisi la hipioti, de la hispanici la evrei, si de la parinti cu bacalaureat pana la parinti cu doctorat.
In cazul invatamantului acasa, majoritatea celor implicati isi propun sa reabiliteze un curriculum traditional (core curriculum) axat pe gramatica, logica si retorica, asa cum a fost el formulat de Dorothy Sayers, in “The Lost Tools of Learning” (conferinta tinuta la Oxford in 1947), si dezvoltat de Susan Wise Bauer si Jessie Wise, in cartea The Well-Trained Mind: A Guide to Classical Education at Home (New York, 2004, W. W. Norton). Cu ajutorul acestor surse, parintii si tutorii cauta sa dezvolte la copii gandirea lucida si soliditatea cunostintelor bazate pe compunere, istorie universala, studierea clasicilor si a limbilor clasice, istoria artei. E, de fapt, o programa scolara care ii ofera unui copil tot ceea ce ii refuza un invatamant public preocupat mai mult cu “socializarea” si cu indoctrinarea politic-corecta a elevilor decat cu formarea unor oameni capabili sa stea pe propriile picioare. In plus, stand acasa, copiii sunt feriti de droguri, criminalitate si abuzuri. Studiile efectuate mai arata si ca un copil educat acasa obtine la examene rezultate cu intre 15-30%  mai bune decat un copil educat in scolile publice.
Ceea ce motiveaza deci aceste miscari in favoarea alimentatiei, economiei si invatamantului traditionale e interesul pentru: 1. calitate, 2. libertate, 3. viabilitate (“sustenabilitate”). E vorba de incercarea de a reconstrui o societate la scara umana, in care economia si educatia sa fie, dupa cum spunea marele scriitor american Wendell Berry, organic legate de “acte traditionale”. In loc de separarea, dupa tipicul specializarii industriale, a familiei de economie sau de scoala, lumea contemporana se indreapta catre o reintegrare a lor (dupa cum o arata si studiile unor reputati ganditori precum Allan Carlson, Adam K. Webb, ori Philip Blond in John Medaille, Ovidiu Hurduzeu, Economia libertatii, Bucuresti, Logos, 2009).
Abordarea tehnocratica a omului ca simpla “forta de munca” sau ca simplu produs “iradiat” si “pasteurizat”, in scopul “socializarii”, pe banda rulanta a invatamantului de stat e falimentara si inumana. Economia politica se cere reasezata pe temeiurile economiei domestice, si invatamantul se cere reancorat in educatie. Si educatia se face in familie si in “sat”, adica in comunitatea socio-economica organica extinsa (parohie si chiar cartier). E deci normal ca familia sa recapete control asupra invatamantului, monopolizat la ora actuala de un stat care imbina incompetenta cu ingineriile sociale.
Din aceste cauze, cred ca propunerea doamnei deputat Carmen Axenie privind reintroducerea invatamantului la domiciliu merita o sustinere cat mai larga din partea organizatiilor si persoanelor interesate in construirea unei Romanii normale, la scara umana. Conform doamnei deputat Axenie, doua dintre meritele acestei idei ar fi ca: “Statul economiseste niste bani” si ca “unii parinti vor fi multumiti ca li s-a ascultat o cerinta”. Sigur, acestea ar fi ratiunile economice si electorale ale propunerii, desi trebuie precizat ca orice lege referitoare la “scoala acasa” trebuie sa cuprinda prevederi referitoare la un sistem de reduceri de impozite pentru parintii care aleg sa nu-si dea copiii la scolile de stat.
Chestiunea cu bataie lunga e insa alta. Dupa cum spune doamna deputat Axenie: “Observ ca noi educam indivizi si nu persoane care maine-poimaine vor intemeia familii. Aici e marea hiba a invatamantului nostru, ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru”. Doamna deputat Axenie are perfecta dreptate, dar nu poti pune familia in centru doar in cazul invatamantului. Pentru ca sa poata exista o scoala acasa trebuie sa poata exista un parinte, de obicei o mama, acasa. Or, neoliberalismul in SUA si comunismul la noi au mers, din acest punct de vedere, mana in mana cu feminismul atunci cand au accelerat, incepand cu a doua jumatate a secolului douazeci, absorbtia femeilor in corporatii si in industrie. Imaginea feminista a mamei traditionale e cea a unei femei “desculte si gravide”. Imaginea comunista era cea a parazitului social si a dusmanului de clasa, a femeii mama de “banditi”. Si neoliberalii si comunistii au distrus, simbolic si economic, familia traditionala. Scoala acasa presupune, in Romania, revigorarea economiei civice, care ar permite tatalui sa-si poata sustine familia ca mic proprietar-producator si o reabilitare simbolica a familiei traditionale, a femeii “casnice”. Nu poti face scoala acasa cu doi parinti “corporatisti”, traind in trafic si vorbind cu copiii “pe mobil”.
Din pacate, brava lume noua in care traim e ostila acestor mici universuri de ordine traditionala, dupa cum le numea Evelyn Waugh. De exemplu, pe data de 1 februarie, agentiile de presa anuntau ca Statele Unite au acordat azil politic unei familii de cetateni germani carora statul german le-a interzis “scoala acasa”. Judecatorul american Lawrence O. Burmann si-a justificat hotararea de a acorda azil politic cetatenilor germani precizand ca “cei care vor sa faca scoala acasa sunt un grup social pe care guvernul german incearca sa il suprime” si ca, departe de a fi interesati de ocrotirea copiilor, guvernul german a actionat in acest fel din cauza ca incearca sa “suprime orice societate paralela”.
Cu alte cuvinte, dupa cum comenta si Gerald Warner in ziarul britanic Telegraph, la ora actuala UE a devenit o societate totalitara in care dreptul asupra copiilor nostri apartine statului si educratilor, nu parintilor. Ideea nu e noua, si a fost printre altele pusa in aplicare in 1919 de Georg Lukacs, comisarul pentru cultura al guvernului comunist al lui Bela Kun. Warner arata ca sistemul de “Terorism Cultural” al lui Lukacs, mai tarziu fondator al Scolii de la Frankfurt, prevedea “indoctrinarea pornografica a copiilor si instigarea copiilor la a-si uri parintii si a batjocori familia traditionala si religia”. Daca acum cetatenii Europei nu traiesc intr-o societate fatis dictatoriala, nu e mai putin adevarat ca isi duc traiul intr-un stat terapeutic multinational in care a ajuns posibil ca unei eleve de 15 ani scoala (de stat) sa-i ofere posibilitatea de a avorta fara stirea parintilor.
De aceea, propunerea doamnei deputat Axenie e buna. Dar ducerea ei la indeplinire ar insemna ca actualul partid de guvernamant sa nu faca din “scoala de acasa” ce a facut si din votul uninominal si din “procesul comunismului”: simplu subiect electoral deturnat oportunist si dezamorsat de orice impact real.
AFR IN MEDIA DIN ROMANIA
Televiziune
Pe 7 martie TVR1 a difuzat programul “Criza familiei crestine.” AFR a participat la program prin Directorul ei Executiv, d-l Bogdan Mateciuc. Puteti viziona programul in linkul alaturat http://rafaeludriste.blogspot.com/2010/03/criza-familiei-crestine.html
Presa
In urma cu citeva saptamini am publicat un comentariu pe tema pornografiei si a pornificarii Romaniei. Apelul nostru la o Romanie fara pornografie a facut ecou in presa. Redam mai jos articolul Chioscurile de ziare incalca flagrant legea pentru combaterea pornografiei publicat pe 13 februarie in Ziarul Prahova. Multumim redactiei acestui ziar pentru spiritul cetatenesc de care a dat dovada aducind in discutie subiectul atit de critic al pornografiei. Nadajduim ca si autoritatile locale sa ia nota si sa se puna pe treaba.
PETITA EUROPEANA PENTRU O DUMINICA FARA LUCRU
Speram sa nu va obosim prea mult cu acest subiect. Petitia europeana pentru o Duminica fara lucru insa se raporteaza la o valoare fundamentala pentru familie. Pe tema aceasta am primit un numar mare de mesaje din partea d-tra si va multumim. Evident, subiectul a suscitat un interes mare. Cei care inca nu ati semnat petitia, va rugam sa o semnati. Cei care deja ati semnat-o, dati-o mai departe altora sa o semneze. Pina acuma ati dat peste 1.000 de semnaturi. Apelul nostru pentru semnarea petitiei a fost preluat de un numar mare de situri electronice crestine. Multumim tuturor si va rugam sa continuati sa difuzati petitia. Va dam din nou linkul pentru semnarea ei http://www.free-sunday.eu/en. Va vom tine la curent periodic privind evolutia petitiei. Suntem in contact direct cu initiatorii acestui proiect.
DECLARATIE POLITICA PENTRU DUMINICA FARA LUCRU
Tot pe tema aceasta, si spre placuta noastra surprindere, d-l deputat Marius Cristinel Dugulescu (PDL Timisoara) a facut o Declaratie Politica in Parlament pe 2 martie. Redam textul integral al Declaratiei domniei sale.
„Nu uitaţi de ziua de duminică! Importanţa unei legi duminicale pentru toate statele membre ale Uniunii Europene”
Din raţiuni de corectitudine politică, Europa refuză să îşi recunoască rădăcinile creştine, crezând marea minciună conform căreia o societate modernă şi liberă trebuie să fie în mod neapărat seculară, ignorând valorile şi principiile fondatoare creştine. Ce se va alege de spiritul Europei? Această criză morală poate avea urmări cruciale, chiar letale, asupra vieţii publice şi culturii europene. România, ca ţară majoritar creştină, este chemată să păstreze vie flacăra credinţei creştine într-o Europă seculară. De aceea, trebuie să susţină orice iniţiativă de reafirmare şi recuperare a spiritului european, dincolo de pretenţiile, uneori, nejustificate ale corectitudinii politice.
În fapt, se cuvine a fi susţinută iniţiativa grupului conservator al Partidului Popular European din Parlamentul Europei privind declararea zilei de duminică – zi de odihnă în toate statele membre ale Uniunii Europene. Se încearcă astfel, recuperarea unei zile cu semnificaţie deosebită, bazată pe autoritatea Bibliei şi a valorilor creştine autentice. Asigurarea duminicii ca zi liberă constituie un pilon important al modelului social european şi parte a moştenirii spirituale europene. Ziua de duminică trebuie să devină în România şi în statele membre ale Uniunii Europene o zi de închinare în cadrul comunităţii eclesiale (a Bisericii), o zi pentru familie şi pentru odihnă.
Dincolo de argumentele religioase, intervin argumente de ordin social. Legislaţia Uniunii Europene prevede ca zi de odihnă pentru copii şi adolescenţi, ziua de duminică, astfel că părinţii trebuie să fie încurajaţi în a petrece timp cu copiii lor, în niciun caz obligaţi să lucreze şi în cea de-a şaptea zi a săptămânii. Mai mult, dacă invocăm autoritatea studiului EUROFOUND asupra întreprinderilor europene, se constată faptul că problemele de sănătate şi absenteismul în instituţiile în care se lucrează sâmbăta şi duminica sunt de 1,3 ori mai mari comparativ cu instituţiile în care nu se lucrează la sfârşit de săptămână.
Se cuvine a fi subliniat faptul că în instituţiile europene şi în agenţiile comunitare nu se lucrează în zilele de duminică de la înfiinţarea lor şi nu se intenţionează nici pentru viitor introducerea obligativităţii muncii, în pofida diversităţii religioase, culturale sau etnice a oficialilor Uniunii Europene. Să nu uităm că Directiva europeană privind timpul de lucru pe teritoriul statelor membre, adoptată în decembrie 2008, prevede expresis verbis timpul de lucru maxim săptămânal 48 de ore, termen stabilit în prima convenţie OIM, motto-ul fiind „a munci pentru a trăi şi nu invers.” Codul Muncii din România este în deplin acord cu legislaţia comunitară, instituind programul de lucru săptămânal de 40 de ore. Şi, totuşi, România este nominalizată, alături de Suedia şi Cehia, printre statele cele mai „liberale” din Europa în ceea ce priveşte lipsa totală a restricţiilor de muncă pentru ziua de duminică, după cum precizează publicaţia franceză France Soir.
Pentru a evidenţia importanţa zilei de duminică, în strânsă conexitate cu moştenirea creştină a Europei, permiteţi-mi, stimaţi colegi parlamentari, să invoc, în acest context, art. 139 din constituţia germană, care defineşte ziua de duminică drept zi de „odihnă şi purificare spirituală.” În baza acestui articol constituţional, la 1 decembrie 2009, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a interzis deschiderea magazinelor din Berlin în cele patru duminici dinaintea Crăciunului, pe motiv că nu se protejează ziua de duminică, aşa cum prevede textul constituţional. Într-o altă ţară membră a Uniunii Europene, Croaţia, tot la 1 ianuarie 2009, a intrat în vigoare o lege prin care se interzice activităţile comerciale în ziua de duminică, cu excepţia magazinelor care vând produse de bază. Grecia şi Danemarca au optat pentru un compromis original în ce priveşte o variantă a legii duminicale, în sensul în care funcţionează o derogare pentru 20 de duminici pe an, cu excepţia magazinelor care au o cifră de afaceri mai mică de 4 milioane de euro pe an şi care pot rămâne deschise chiar şi la final de săptămână. Austria este cea mai strictă la acest capitol: în ziua de duminică interzice orice activitate, chiar şi în perioada sărbătorilor de iarnă, când turismul este într-o deplină expansiune. Dacă depăşim graniţele Europei, poate fi de prisos să amintim aşa numitele „legi albastre” sau „legi duminicale” din statele americane Georgia, Texas, Alabama sau Minnesota, care, prin aceste legi, menţin restricţiile privind comercializarea alcoolului în ziua de duminică.
Recuperarea zilei de duminică în conştiinţa europenilor şi implicit a românilor nu se realizează doar la nivel simbolic, ci concret pentru a spori protejarea sănătăţii lucrătorilor în vederea reconcilierii dintre muncă şi viaţa de familie. Recunoaşterea duminicii ca zi de odihnă în România şi în toate celălalte state membre ale Uniunii Europene nu trebuie înţeleasă ca o interdicţie de exercitare a dreptului la muncă sau ca o anulare necontrolată a serviciilor de ordine publică, într-un haos generalizat, dar nici o confiscare teologică sau doctrinară a zilei de sabat. La o analiză pertinentă, descoperim faptul că protejarea zilei de duminică este o acordare a unui privilegiu, a unei libertăţi celor care nu au de ales, fiind în mod constant obligaţi să lucreze în cea de-a şaptea zi. Odată ce vor avea alternativa de a spune „nu”, ei vor alege să transforme ziua de duminică într-o zi dedicată vieţii spirituale şi familiei.
În ultimă instanţă, stimaţi colegi parlamentari, într-o ţară majoritar creştină, cum este România, chemată să fie o voce distinctă a spiritualităţii răsăritene în spaţiul Uniunii Europene, se cuvine recunoaşterea oficială a duminicii ca fiind o zi dedicată vieţii spirituale, familiei şi odihnei.
LITUANIEI NU-I ESTE TEAMA DE UNIUNEA EUROPEANA
Am scris deja de citeva ori ca micuta Lituanie a adoptat o lege anul trecut care interzice propaganda homosexuala la adolescenti. In septembrie Parlamentul European a adoptat o rezolutie de condamnare a Lituaniei pe acest motiv care a fost sustinuta si de majoritatea europarlamentarilor romani. Lituania insa a ramas pe pozitii ferme iar legea a intrat in vigoare pe 1 martie. Colegii de la Pro-Vita Bucuresti au prelucrat materialul alaturat pe aceasta tema.
Legea care interzice promovarea in mass-media si in scoli a comportamentelor sexuale daunatoare, precum si a violentei si a sinuciderii, in rândul tineretului, a intrat in vigoare luni, 1 martie, in Lituania. Legea limiteaza si promovarea uniunilor civile de acelasi sex precum si organizarea de marsuri tip “gay pride”.
Seimas, parlamentul Lituaniei, a adoptat pentru prima data “Legea Protectiei Minorilor impotriva efectelor daunatoare ale informatiilor publice” in iunie 2009. Legea interzice difuzarea, intr-un spatiu public accesibil tinerilor sub 18 ani, a informatiilor recunoscute ca având un efect negativ asupra dezvoltarii mentale, intelectuale si morale a tineretului.
Versiunea anterioara a legii interzicea expres raspândirea catre tineret de informatii care fac propaganda pentru relatii homosexuale, bisexuale sau poligamie. Insa aceste prevederi i-au scandalizat pe unii europarlamentari, care au votat, in septembrie 2009, pentru a condamna formal legea ca incompatibila cu interdictia stabilita de Uniunea Europeana contra discriminarii bazata pe orientare sexuala.
Ca raspuns la aceasta situatie politica tulbure, legislativul de la Vilnius a votat in decembrie pentru modificarea legii, in sensul de a inlocui acest limbaj cu prevederi care interzic indivizilor si organizatiilor sa incurajeze abuzul sexual al minorilor, relatiile sexuale intre minori si alte relatii sexuale.
Noua formulare adoptata de Seimas indeplineste cererile Uniunii Europene, in vreme ce permite totusi natiunii sa continue sa protejeze valorile familiei, asa cum se intentiona in versiunea originala a legii.
Masura de asemenea condamna descrierea violentei fizice si psihologice, prezentarea unui corp mort sau mutilat si informatiile care provoaca frica sau groaza sau incurajeaza auto-abuzul sau sinuciderea.
De asemenea, legea interzice raspândirea de informatii care denigreaza valorile familiei sau incurajeaza un concept de casatorie si de familie altul decât cel mentionat in Constitutia si in Codul Civil al Republicii Lituania.
De vreme ce legea civila lituaniana defineste casatoria ca unirea dintre un barbat si o femeie, activistii homosexuali ar incalca legea daca ar face propaganda unei casatorii intre persoane de acelasi sex in locuri publice accesibile tineretului. Legea de asemenea ar putea sa autorizeze primariile sa interzica marsurile gay.
Totusi, legea nu mentioneaza pedepse serioase pentru incalcari ale ei. Parlamentarii au dezbatut, dar cu greu au respins un amendament care ar fi stabilit pedepse cu inchisoarea pana la 3 ani sau amenda. (Altermedia)
Asociatia „PRO-VITA – pentru Nascuti si Nenascuti”, Filiala Bucuresti
www.provitabucurest i.ro
PROCESUL IMPOTRIVA CASATORIEI
Mai multi dintre d-tra ne-ati cerut detalii privind situatia procesului din California impotriva casatoriei. Ieri, judecatorul Walker a anuntat ca nu va televiza argumentele finale. Comentarii anterioare din media americana au declarat ca argumentele finale vor fi televizate cu toate ca Tribunalul Suprem American a respins cererea de transmitere in direct a argumentelor. In plus, judecatorul Walker a anuntat ca procesul va fi reluat pentru a permite apararii sa aduca evidente aditionale in favoarea casatoriei. O decizie finala nu va fi facuta curind.
ANUNTURI
Mars Pentru Viata la Bruxelles
Anuntam din nou marsul pentru viata care va avea loc in Bruxelles pe 28 martie. Rugam pe toti romanii din imprejurimi sa participe. Marsul e programat la ora 2:30 dupa masa si va incepe la statia de metrou Schuman. Detalii aditionale le aflati pe situl electronic al organizatorilor marsului, www.28march2010.be, sau prin email la 28march2010@gmail.com. Persoana de contact e  Anita Gobbi la adresa electronica anitagobbi@hotmail.com
Mars Pentru Viata la Timisoara
Reamintim ca Organizatia Darul Vietii din Timisoara organizeaza si ea un mars pentru viata Simbata, 27 martie la Timisoara. Detalii aici http://www.darulvietii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=251:chemare-la-marul-vieii&catid=34:anunturi&Itemid=44 Puteti deasemenea contacta direct pe organizatoarea marsului, D-na Gerda Chisarau, la mobil 0721-335704, sau fix/fax 0356-445040, ori email

chisaraug@yahoo.com.

Conferinta UE Pentru Protejarea Dumincii
Suntem informati ca pe 24 martie va avea loc la Bruxelles o conferinta pe tema “Protection of a Work-Free Sunday.” (“Protejarea Duminicii ca Zi fara Lucru”) Dezbaterea se va tine Miercuri, 24 martie intre orele 16:30 si 19:30, in incinta Parlamentului European, Building JAN, Room 2Q2, Rue Wiertz, B-1047, Bruxelles. Organizatorul acestei confertinte este Grupul EPP din Parlamentul Europei. Inregistrarile pentru conferinta se pot face prin email catre thomas.mann@europarl.europa.eu sau prin fax la +32-22 84 93 18.
PERMISIUNE
Asa cum am mai anuntat, va ingaduim sa republicati materialele noastre. Va rugam insa sa ne acordati creditul necesar identificindu-ne ca fiind sursa originala a materialelor, si adaugind situl nostru electronic, www.alianta-familiilor.ro
SPAM
Credem ca am rezolvat problema tehnica care a cauzat ca la unii dintre voi mesajele noastre sa ajunga in cutia spam. Daca acest lucru se mai repeta, va rugam sa ne comunicati imediat.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro Buletinul informativ apare in fiecare Marti iar publicatia AFR online in fiecare Joi.
FACETI-NE CUNOSCUTI
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro
Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

, ,

  1. #1 by andrei sava on martie 13, 2010 - 04:28

    super articol:) Am fost foarte incurajat de informatiile prezentate:)Multumesc pentru postare:) Multa binecuvantare in toate

  2. #2 by Petru-Eremia Moldovan on martie 23, 2010 - 13:13

    Problema „Homeschooling” adusa in plenul Camerei Deputatilor de catre domnul deputat Marius Dugulescu, prin declaratia politica intitulata „”Homeschooling – alternativă educaţională în învăţământul actual românesc – pledoarie pentru educaţia personalizată”;
    Iata link-ul:
    http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.lista?idv=5401&leg=2008&topic1=1

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: