„Dacă crezi că problema e acolo, undeva afară, opreşte-te ! gândul acesta e adevărata problemă !”

Mai tot timpul spunem că alţii sunt problema. Egoismul, dezinteresul, lipsa lor de implicare, slaba lor tragere de inimă. Aşa o fi, şi probabil că evanghelicii hunedoreni (că ei sunt în vizor pe pagina asta) şi oamenii în genere corespund descrierii, însă adevărata problemă ÎNTOTDEAUNA stă în felul în care gândim, în felul în care ochiul vede.

Săptămâna trecută s-a desfăşurat în oraş proiectul evanghelic „Sare şi Lumină”, proiect care a mobilizat o mulţime de oameni, nu doar dintre hunedoreni, ci şi alţii veniţi de peste hotare, proiect care a adus împreună un număr frumos de copii, la Şcoala biblică de vacanţă, a creat contextul câtorva competiţii sportive pe terenurile de sport a Şcolilor generale, i-a mobilizat pe tineri să facă curăţenie în unele zone ale oraşului şi i-a lăsat cu gura căscată pe cei care au avut nevoie de un consult gratuit la dentist.

Interacţiunea dintre oameni a făcut posibilă comunicarea, împărtăşirea Evangheliei lui Hristos cu oameni care poate deşi ştiu că există încă iertare şi speranţă, şi-au pierdut credinţă, sau pur şi simplu aveau nevoie să audă rostite din nou cuvintele Scripturii. Şi totuşi, feedback-ul e aşa de slab, informaţia curge aşa de greu, mobilizarea este aşa de slabă. Şi nu pentru că nu există potenţial, nu pentru că nu se găseşte nimeni între ce-i aproximativ 1500 de evanghelici hunedoreni care să scrie despre asta, ci pentru că mentalitatea noastră e încă încătuşată.

Am rugat pe doi cunoscuţi de-ai mei (dacă vor citi din întâmplare ce scriu aici, probabil că se vor simţi :)) să scrie câteva rânduri despre acţiunile la care au participat, să le pun aici împreuna cu câteva poze, pentru ca lucrurile bune şi frumoase care s-au înfăptuit să fie cunoscute şi de cei ce n-au ştiut poate, sau doar au stat pe margine ca spectatori, aşa ca mine, spre exemplu. Totuşi am falimentat în a-i motiva suficient, ca urmare încă nu am scrierile lor, deşi imediat e trecută săptămâna.

Şi cu toate astea, ceea ce mă frământă cu adevărat, nu e frustrarea mea că nu am reuşit să-mi fac echipă, nici acum, după mai bine de 2 ani de când există Hunedoara evanghelică în formatul ăsta, ci gândirea noastră lipsită de perspectivă. „Când îţi trebuie (scrierea)”, am fost întrebat. „ALALTĂIERI mi-o trebuia„,am răspuns,  însă MIE nu mi-o trebuie! Mie personal nu mi-o trebuie ! Şi aici e falimentul, în felul în care gândeşte şi vede, gândesc şi văd, şi poate că aşa gândeşti şi vezi şi tu.

Se prea poate şi în cazul nostru să fie adevărată constatarea lui Stephen Covey, „Dacă crezi că problema e acolo, undeva afară, opreşte-te ! gândul acesta e adevărata problemă !”

, , , , ,

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: