O lumină de speranţă – despre proiectul „Sare şi Lumină”- Hunedoara (vezi poze)

Este din nou iulie, din nou “Sare şi Lumină”. Pentru al cincilea an consecutiv am onoarea să lucrez pentru Dumnezeu slujindu-i pe toţi copiii ce au fost prezenţi la activităţile sportive. Cât de minunat este să îl vezi pe Dumnezeu la lucru şi să simţi binecuvântările Lui.

Vara aceasta a fost prezent şi un grup din Anglia format din 47 de persoane de toate vârstele veniţi să împărtăşească tot ce a pus Dumnezeu în inima lor. Fiecare dintre ei s-a dedicat în totalitate şi a fost ceresc să-i văd plini de pasiune în tot ceea ce făceau, fie că încercau să comunice cu copii sau să înveţe să pronunţe câteva cuvinte pe româneşte cum ar fi “bună ziua” sau “ce mai faci” şi multe altele. La prima vedere nu pare ca fiind mare lucru tot ce făceau ei dar si simplul fapt că au renunţat la concediile lor ca să vină să facă evanghelizare în România, o ţară cu o cultură diferită, e ceva extraordinar.

În prima zi la “Sare şi Lumină” când am ajuns la şcoala opt şi am văzut echipa am simţit o mare dezamăgire. Eram doar cinci lideri români dintre care doar doi de la biserica baptistă “Maranata” la care merg şi eu. Aproape că imi venea să plâng şi sa strig spre Dumnezeu “Unde sunt Doamne toţi tinerii tăi, de ce te-au uitat şi de ce şi-au pierdut dragostea dintâi?”. Dacă oamenii nu vor să îl laude şi să îl slujească pe El atunci pietrele au să o facă doar că ei vor suporta consecinţele neascultării poruncii Lui de a face ucenici din toate neamurile.

A fost o bucurie de nedescris să văd zâmbetele şi bucuria copiilor la diferite scenete sau jocuri dăruindu-se cu totul pentru a reuşi, cu acea încăpăţânare de copil care nu renunţă până nu are ce vrea. Avem atât de mult de învăţat de la aceşti copii şi cu greu puteam să nu mă ridic în picioare la rugăciunile lor sincere şi pline de iubire pură şi să strig spre Dumnezeu un amin atât de  tare încât să audă tot cartierul. Cu cine o să umplem băncile bisericii dacă o să contiunăm să-i ignoram şi să-i lăsăm sa crească în voia lumii?

A fost o saptămână binecuvântată în care am văzut puterea Domnului la lucru, indiferent de oameni şi de circumstanţe. Rugăciuni pline de iubire pentru copii unei ţări străine explodau din inimile unor oameni ce au înţeles mesajul şi porunca lui Dumnezeu. Noi de ce nu putem să facem aşa? Poate că e mai simplu să stai pe o plajă undeva, sau să spui că face altul dar la sfârşitul alergării toţi vom da socoteală.

Trebuie să încercăm să îi învăţăm pe aceşti copii de acum când lumea încă nu i-a corupt. Este nevoie să ne implicăm cu toată fiinţa noastră, chiar dacă este doar o saptămână pe an. Aproape toţi copiii care au fost anul trecut au fost prezenţi şi săptămâna asta pentru că ei vor să audă că Isus îi iubeşte şi au nevoie de speranţă, dar dacă nimeni nu le zice cum vor afla?

Emi B.- Hunedoara

, ,

  1. O lumină de speranţă – despre proiectul “Sare şi Lumină”- Hunedoara - Ziarul toateBlogurile.ro

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: