„Părtăşia autentică nu este superficială, un „chit-chat” (taifas) de suprafaţă. Ea este veritabilă, de la inimă la inimă, cateodată o impărtăşire plină de curaj. Se întamplă atunci cand oamenii sunt oneşti cu privire la cine sunt şi ce se întamplă în vieţile lor. Ei îşi împărtăşesc durerile, îşi dezvăluie sentimetele, îşi mărturisesc eşecurile, îşi dau pe faţă îndoielile, îşi admit fricile, îşi recunosc slăbiciunile şi cer ajutor şi rugăciune.
Autenticitatea este exact opusul a ceea se întamplă în unele biserici (subliniere adaugată). În locul unei atmosfere de sinceritate şi smerenie oamenii se prefac, joacă un rol, politizează; găseşti o politeţe superficială însă conversaţii fără greutate. Oamenii poartă măşti, îşi ţin garda sus, şi se poartă de parcă totul ar fi roz în viaţa lor. Atitudinile acestea reprezintă moartea părtăşiei reale. […]
Desigur, a fi autentic cere atat curaj cat si smerenie. Înseamnă să dăm piept cu teama noastră de expunere, respingere, şi de a fi răniţi din nou. De ce şi-ar asuma cineva un asemenea risc? Pentru că acesta este singurul mod de a creşte spiritual şi de a fi sănătoşi din punct de vedere emoţionl.”
Rick Warren „Purpose Driven Life”, pg. 140, Zondervan, Grand Rapids Michigan, 2002, traducere de R.B. (sublinieri adaugate)
Hunedoara Evanghelică 