„…nu suntem totuşi capabili să judecăm inima autorului citit, numai Dumneeu o vede. Cred însă că poate fi “citit” creştinismul dintr-un text după amprenta pe care o pune pe sufletul cititorului. Poezie creştină este acea poezie care aduce, pe lângă satisfacţia artistică, specifică poeziei în general, sentimente ce-L mărturisesc pe Hristos. Iar El, viu fiind acolo, mişcă spre Sine gândurile şi inima cititorului. Cam asta cred eu că trebuie să fie… Nu?”
8 iunie 2001, Ionatan Piroşca
„şi ziua se duce şi vine o alta pe mal în jos vine altul şi-o ridică tot aşa durerea e la ea acasă şi-i mănâncă pe domnul pe doamna câte puţin ascultă-mă de ce acum e altfel are un vad la un capăt moartea ce e aia trebuie aflat cunoscut descris în culori vii poate vor pricepe ce e moartea * egal plus egal fac inegal simplu nu atât de simplu că aproape, aproape de tot după dealul ăla, după tei, după ce trăieşti mai mult sau mai puţin trăieşti de tot şi nu mai vin zile, ci urgii nu orgii fatale sinapse cu trecutul înghit viitorul fatale faptele tale de la credinţa ta cetire de la capăt punct şi de la capăt * dacă toţi am fi una ar fi alta şi la urma urmei numai Hristos a conjugat pe a muri la mai mult ca triumf pe lumea asta eu mor tu mori El vine ori înţelegi ori nu după aia cade cortina istoria ce mai e de spus s-a spus începe numărarea pune pecetea creşte mlădiţa vuiesc arhanghelii”
Comentarea (o explicare a) acestei poezii a lui Ionatan Piroşca, o puteţi citi pe blogul lui Claudiu Dobra:
„…Poezia, deşi este o îmbinare între stilul abstract şi metafizic al lui Nichita Stănescu cu sumbrele metafore pesimiste bacoviene, totuşi reuşeşte să evidenţieze strălucirea mesajului evanghelic prin conţinutul dogmatic şi finalitate. De exemplu, dacă poezia bacoviană este caracterizată de culori cenuşii şi de sentimente reci şi sumbre pe un fundal pesimist, poezia piroşceană creează o ascensiune de la pesimism spre optimism, de la moarte spre viaţă, de la o realitate a umbrelor spre o realitate a realităţii…” Citeşte tot>>
