Vă prezint două poeme scrise de Maria Florea. Vă recomand să le citiţi cu glas tare 🙂 ca să vă puteţi bucura mai mult nu doar de ideea transmisă, ci şi de muziCalitatea poetică.
(Pe)Trecere
Păşind plăpând pământ, păcate, pulbere
Pantof pitic plumbic purtând picioru-mi.
Pensula-i pune pastelate pete,
Pustiu păstrându-şi pseudo-plăceri.
Perenul plin perdeaua purpurie prăvăleşte.
Peregrine, poartă-ţi povara-n proaspătă păşune!
Puţin până profanu-n ploi persistă;
Precum promis: păşeşte-n permanenţă.
Sens …sau (S and S:)
Sunt suflete-stele, stins sălăşluind sub sacrificiul solidarităţii.
Stau solitare, străjuind spectacolul simţurilor secate.
Spectacol – suprafaţă străvezie; substanţă sfârşită.
Stele sorb simplu spini, soroace, suspine,
Smerindu-se, stins sprijinind Soarele.
Staţi! Speranţa se sudează-n sufletele-stele.
Sigiliul suferinţei sfârşeşte semitonu-i.
Sus-ul slobozeşte sunetele-i siderale
‘Supra stelelor sortite sacrelor splendori.
Sfârşitul-start? Slăvită simfonie strălucind sidefat.
Hunedoara Evanghelică 