Poetică: „Joi noaptea”

“s-a făcut gâlceavă, cine-I şi ce vrea ? de ce schimbă lumea aşa cum e ea ?
cum să fiu eu mare când mă fac mai mic?… primul din mulţime, făr’ să fiu slujit ?
să îşi ţină vorba numai pentru El !
eu împart puterea ! la mine-i cuţitul ! jertfa-I e câştigul ? las’ să fie Miel !

am găsit uşiţa aseară-ntr-o vorbă spusă de pungaşul ce le ţine punga
a venit la ţanc, ştie el ce ştie:
unu’ pentru toţi ! de-i odată mort nu mai poa’ să-nvie !
haideţi, ce mai staţi ? luaţi torţe, ciomege: E-acolo-n grădina plină de măsline
poa’ să se tot roage, ăsta-i e sfârşitul: funiile din templu astăzi o să-L Lege !”
***
s-a schimbat grădina toată într-o curte: toate-s în tăcere, pietrele sunt mute
toţi aşteaptă  ‘şi ţin sufletul la gură, s-a pus o ‘ntrebare mare cât o şură:

“spune-ne pe şleau, fără ocolişuri dacă eşti Hristosul, Mesia, Promisul ?
până când ne ţii viaţa-n încordare ? spune ! de ce taci ? răspunzi la-ntrebare ?!”

“sunt ! – aşa cum spui !”
… faţa pălmuită şi-a rostit osânda încă nerostită:
“Eu sunt Cel Promis demult în grădină – sămânţa femeii, ce avea să vină.
Eu sunt rugu’ aprins, Stânca din pustie, Marele Profet ce avea să vie.
Eu sunt Unsul, Sfântul, Cel fără de pată – unica Salvare pentru lumea toată !
Eu sunt Cel Dintâi, dinaintea voastră: mintea vă e mică şi stupidă, proastă.
Eu sunt Ce din Urmă, Omega, Sfârşitul: degeaba vă scoateţi săbiile, cuţitul;
ochii voştri văd cam cât o orbire…”

preotul îşi rupe haina scos din fire şi-şi întinde mâna înspre osândire;
pumnii sar, lovesc vârfuri de picioare: nimănui nu-i pasă că lovirea doare…

noaptea se destramă către dimineaţă: pe obrazul zilei creşte o roşeaţă
ochiul cosmic tace, se întinde peste, îngrozit tresare de cumplita veste;
suspendată clipa, minunea, ideea, se uită de-acuma către ziua’ treia !
 
http://calatorru.wordpress.com/2010/03/31/joi-noaptea/

, , , , ,

  1. #1 by emi on aprilie 14, 2012 - 11:02

    In sfarsit pot sa dau si eu link la una dintre poeziile tale… . Deseori nu reusesc sa prind ideea . Si nu spun ca e vina ta. Tu esti mai complicat , eu mai practica insa cred ca asta da frumusete trupului lui Cristos. Debo

  2. #2 by calatorru on aprilie 18, 2012 - 11:04

    Multumesc 🙂
    Totusi, poezia crestinilor evanghelici (intre care imi place sa ma numar si pe mine) are nevoie de mai mult decat niste „repovestiri poetice, rimat-versificate”, are nevoie (dupa parerea mea) de o infuzie puternica de ARTĂ
    Nu pretind ca reusesc lucrul asta, insa incerc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: