Primește Cuvântul! Însemnări pe marginea Textului din cap.1 a Epistolei sobornicești a lui Iacov (episodul 4)

Primește Cuvântul! (Iacov cap.1:17-21)
„Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi: orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Iacov 1:17 

De trei ori în capitolul 1 apostolul Iacov își îndeamnă cititorii să nu se păcălească singuri – să nu se lase prinși, să nu se complacă în capcana auto-amăgirii. Nu vă înșelați, spune apostolul. Îndemnul acesta, desigur, ne pune față în față exact cu posibilitatea aceasta, și ne provoacă să ne reevaluăm din nou perspectivele.

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este rău – spunea Hristos în dialogurile Lui (adică, nu doar că este posibil, ci chiar se întâmplă de-adevăratelea) – dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta” – atât de mare încât să nici nu-ți dai seama, încât ești înșelat și crezi că-i bun de urmat, ți-e lumină.

Reacționăm ca valul mării, și ne tulbură feluritele încercări în care se îmbracă viața noastră – și cum nu (prea) reușim să privim ca o mare bucurie când trecem prin ele, pentru că le considerăm rele, dăunătoare – lucru care, desigur, nu este întocmai așa – tot așa se pare că avem mari probleme de perspectivă atunci când trebuie să definim binele, darurile bune pe care le primim în viață și Sursa lor, Dătătorul lor.

Cine consideră și zice că viața lui e a lui, și că, din pricina asta, face ce vrea cu ea – se înșeală. Realitatea și Adevărul sunt altfel și altele. Știm că-i așa pentru că printre darurile pe care omul le-a primit, apostolul Iacov numără și Cuvântul Adevărului care definește realitatea, răul și binele.

Cel care îngăduie încercările în viața noastră, Cel care ne testează credința prin ele, Cel care lucrează în noi răbdare, maturizare, echipare, ca să fim așa cum nu suntem încă, oameni hotărâți și statornici, El, de bună voia Lui, fără să fie constrâns de nimeni, și fără să ne datoreze ceva, prin acest Cuvânt al adevărului ne naște ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui (adică, primii). Și ne îndeamnă să fim și:
1. Grabnici la ascultare – adică, ascultători fără să mormăim, fără să comentăm;
2. Înceți la vorbire – adică, blânzi – știind că până și tonul vocii contează în dialogurile noastre;
3. Zăbavnici la mânie, adică, calmi – care amânăm, zăbovim reacția impulsivă în favoarea acțiunii calculate.

Felul nostru de a fi este în lucru și avem ca oglindă și busolă Încercările vieții și Cuvântul adevărului.

„El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” Iacov 1:18-20
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe (sau, smerenie) Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” Iacov 1:21

De nașterea noastră duhovnicească se ocupă, sau s-a ocupat El. În schimb în creșterea, maturizarea și devenirea noastră avem și noi un cuvânt de zis, un șirag de alegeri, de acțiuni și reacțiuni, de lepădări și de primiri.

Din pricina aceasta, de aceea, zice apostolul, scoateți afară din viața voastră necurăția și răutatea – voi, ca alegere, de bună voia voastră, și primți cu smerenie Cuvântul de care aveți parte.
De remarcat că nu putem primi tot Cuvântul, sau ce Cuvânt vrem sau am vrea noi, ci doar Cuvântul de care ni se face parte – Cuvântul sădit în noi – și se pare că ne este suficient. Cuvântul acesta are puterea, potențialul, de a ne mântui sufletul.

Dacă în școala încercărilor avem nevoie de înțelepciune, apostolul ne spune că în școala Cuvântului avem nevoie de smerenie. Ea nu este ceva natural în noi, un lucru înnăscut, ci este ceva ce se învață, așa după cum ne-a învățat Hristos când a spus:

„Luaţi (primiți) jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29