Ce zice Apostolul Iacov că ARE omul zis creștin:

Ce are creștinul:
O creionare personală pe marginea vorbelor lui Iacov din soborniceasca lui epistolă, capitolul 1.

v.1 – Are ce au toți oamenii (că doar om e și creștinul) – viață, sănătate, Dumnezeu, neam, neamuri, țară, frați, organizare, autorități.

v.2 – Are și o familie nouă, familia lui Isus Hristos, Mântuitorul. Are un Stăpân nou, Domnul.

v.3 – Are parte de durerea modelării în teste și încercări felurite, însoțite și de posibila bucurie a rezultatului.

v.4 – Are parte de cunoașterea (parțială) revelației divine. Are parte și de lucrarea și de prelucrarea lui Dumnezeu (prin ea).

v.5 – Are posibilitatea de a căpăta înțelepciune din partea lui Dumnezeu. Are rugăciunea ca mod de apropiere de Dumnezeul care e nepărtinitor și generos cu toți.

v.6 – Are lumea ca reper, ca exemplu relațional.

v.7 – Are parte de reguli pe care nu le-a stabilit el. Ca fiecare, de altfel.

v.8 – Are libertatea unui comportament care până la urmă îl definește.

v.9 – Are posibilitatea schimbării în bine – a înălțării lui.

v.10 – Are posibilitatea schimbării în jos – a smeririi lui.

v.11 – Are viața scurtă și trecătoare, indiferent de nivelul social sau cantitatea bogăției și a frumuseții lui.

v.12 – Are parte de ispite, teste, încercări precum și de posibilitatea de a ieși biruitor asupra lor.

v.13 – Are parte de luptă și dezbatere teologică în gândul și în vorba lui cu privire la Dumnezeu și la felul Lui de a fi și de a se purta cu noi.

v.14 – Are parte (ca toți ceilalți) de plinătatea naturii umane și de magnetul poftei personale.

v.15 – Are parte de înlănțuirea poftei cu păcatul și cu moartea (aia nefizică, înainte de aia fizică).

v.16 – Are parte de înșelare și de auto înșelare – de realitatea și posibilitatea ei.

v.17 – Are parte de daruri (multe și variate) și de dăruire din partea Dumnezeului neschimbător.

v.18 – Are parte (sau poate avea) de naștere din nou, de Cuvântul Adevărului, un loc în numărătoarea de oameni a lui Dumnezeu.

v.19 – Are parte de cunoaștere bună, de ascultare, de vorbire, de mânie – toate la intensități diferite.

v.20 – E cuprins în conlucrarea lucrării lui Dumnezeu spre devenirea proprie, și are o contribuție în/la ea.

v.21 – Are input și output – posibilitatea schimburilor între îndemnurile Cuvântului lui Dumnezeu și necurăția și răutatea proprie, spre (ne)mântuirea sufletului. 

v.22 – Are de adevăratelea și pe bune posibilitatea alegerilor parțiale între ascultare (auzire),  împlinire (înfăptuire) și auto înșelare.

v.23 – Are lumea fizică de metaforă vizibilă a felului în care funcționează realitatea metafizică, cea invizibilă ochiului.

v.24 – Are, tot la fel de reală, posibilitatea plecării, a îndepărtării, a uitării.

v.25 – Are parte de legea desăvârșită – care este legea libertății și a fericirii prin aprofundarea și împlinirea ei faptică.

v.26 – Are religie, credință, limbaj teologic, ocazii de a-și înfrâna limba, înșela inima, zădărnici religia.

v.27 – Are putința religiei curate înaintea lui Dumnezeu – oportunitatea de a cerceta pe cei în nevoie/ necazuri și de a-i ajuta, de a lupta și de a se păzi de un anumit fel de a fi, în favoarea altui fel.

(sfârșitul capitolului 1)

Pentru varianta (aproape) originală, citiți
Epistola sobornicească a lui Iacov, capitolul 1.

 

 

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: