Ruben Bucoiu

Pentru o mai bună informare a hunedorenilor (evanghelici şi nu numai). Mereu alegem între Comunicare...sau Înstrăinare (chiar şi atunci când am prefera să n-o facem). Avem informație și dreptul la ea! Hunedoara este şi evanghelică! :)

Homepage: https://hunedoaraevanghelica.wordpress.com

„Omul evanghelic” – o explorare a comunităților protestante românești, Ed. Polirom 2019

Cine sunt creștinii evanghelici români?
„Cunoscuţi sub diverse denumiri generalizante, evanghelicii – o prezenţă relativ recentă în spaţiul românesc – îşi au de fapt rădăcinile în protestantism, mai precis în Reforma radicală. Din diverse motive, cel mai adesea exterioare acestei minorităţi religioase, studierea în scop ştiinţific a comunităţilor constituite de ei a început destul de tîrziu, luînd amploare abia în postcomunism.

Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti este un volum colectiv în care cititorul interesat va descoperi informaţii inedite despre istoria şi identitatea evanghelicilor, despre locul pe care Biblia îl ocupă în viaţa lor (fiind abordate şi elemente de teologie şi hermeneutică biblică), dar şi despre operele arhitecturale sau literare realizate ori adoptate de aceste comunităţi eclesiale.”

Omul evanghelic – 19 eseuri coordonate de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu, Editura Polirom 2019
https://carteaeoviata.com/2021/01/15/omul-evanghelic-partea-a-2-a-hermeneutica-si-teologia/

omul-evanghelic-o-explorare-a-comunitatilor-protestante-romanesti-produs_imagine_max_width

Lasă un comentariu

Neo-protestantismul românesc între derută și reformă – Dan Tomuleț

„Fără îndoială, poate exista religie fără Dumnezeu, dar nu poate exista creștinism fără Hristos.”

„Pentru viitor, mișcarea neo-protestantă are de ales între sala de spectacol și cămăruța cu ușa încuiată, între Hristos și mamona, între a părea mare, fiind mică, și a părea mică, fiind mare.”

Lasă un comentariu

Astăzi este ziua mântuirii!

„Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel (poporul tău). Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea.” – Ezechiel 33:7
https://www.facebook.com/bcbmaranatahd/

275308099_4935980366439516_6458345083315872212_n

Lasă un comentariu

Astăzi este ziua împăcării!

„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” – 2 Corinteni 5:20

https://www.facebook.com/bcbmaranatahd

274925244_4921507874553432_4911282059066785972_n

Lasă un comentariu

Împreună pentru Ucraina, BCP Elim Hunedoara

274713275_7867878189904918_6773062591479188493_n

https://www.facebook.com/biserica.elim.hunedoara/

Lasă un comentariu

Evanghelizare: Vestea bună a îndurării lui Dumnezeu, BCB Maranata, Hunedoara

https://www.facebook.com/bcbmaranatahd 

274317392_4898060140231539_1877549006799971373_n

Lasă un comentariu

Ptr TINERII din Hunedoara care (încă) nu știu cu ce se mănâncă creștinismul (evanghelic)

Tinerii de la BCB Maranata se întâlnesc în fiecare seară de vineri în „camera de sus” a bisericii pentru discuții și clarificări ce țin de acea „credință neprefăcută” despre care îi scria Apostolul Pavel tânărului Timotei.

Dacă n-ai înțeles încă ce-i cu creștinismul – deși tot poporul român se declară creștin – și ai vrea să-ți clarifici (cât de cât) perspectivele biblice despre viața aceasta și cea viitoare, ÎNCEARCĂ o întâlnire de VINERI, de la ora 18:00, sau intră pe Facebook pe grupul tinerilor BusolaScriptura.

Nu avem noi pretenția că am priceput tot Adevărul, dar credem că Dumnezeu știe și poate să vorbească, și a vorbit omului de-a lungul istoriei, așa că avem ACCES la Revelația divină, și prin ea ȘTIM (cel puțin în parte) ce anume crede creștinul și de ce?

https://www.facebook.com/groups/BusolaScriptura

buso

Scoprile lucrarii cu tinerii 2021.2022

Lasă un comentariu

„Legământul cu Domnul în apa botezului”- o formulare negăsită niciunde în Evanghelia Noului Testament

Am 43 de ani, și merg la biserică de 44 – am fost dus la biserică încă din pântecele maicii mele, și am avut vreme de atunci încoace să mă familiarizez bine de tot cu vocabularul bisericesc, cu practicile religioase evanghelice (baptiste), să ma dumiresc sau nedumiresc de profunzimea sau superficialitatea lor (după caz).

În contextul BOTEZULUI am auzit de multe ori, de foarte multe ori, formularea asta: „cei ce fac LEGĂMÂNT cu Domnul în apa botezului” – și am tot citit în Evanghelie să VĂD dacă zice ceva Noul Testament despre așa ceva – despre așa-zisul legământ pe care îl face omul (cu Domnul) în apa botezului.

Mărturisesc că n-am găsit NICIUNDE o asemenea formulare, și am tot mai mult convingerea că este doar o formulare ușor-manipulatoare care să îl facă pe omul care se botează să simtă pe umerii lui povara seriozității actului bisericesc pe care îl înfăptuiește – însă n-am găsit scris nicăieri în Scriptură că omul face vreodată, sau vreun legământ cu Domnul, cu apă sau fără apă, cu sânge (ca în ritualul jertfelor din VT) sau fără sânge.

Omul care se botează ASCULTĂ de porunca Domnului de a se boteza, și NU FACE niciun „legământ cu Domnul în apa botezului” – formularea este una perpetuată din generație în generație, însă o formulare NEbiblică, din surse străine Evangheliei Noului Testament – din câte am văzut și am citit eu.

Lasă un comentariu

Ucenicia: cenușăreasa bisericilor noastre

Am fost la Hațeg în 12 februarie 2022, la Biserica Baptistă Betleem, și am participat la o conferință organizată de Comunitatea Bisericilor Baptiste din județul Hunedoara, pe tema UCENICIEI.

A vorbit un neamț din Pakistan, și a insistat asupra faptului că după ce, de-a lungul vieții, a ocupat multe funcții publice și în biserică, a fost profesor universitar, decan de facultate, director de misiune, etc., în ultima parte a vieții lui s-a dedicat tot mai mult lucrării bisericești pe care, potrivit Evangheliei, potrivit Scripturilor, este cea mai importantă lucrare dintre toate – poruncită de însuși Hristos apostolilor Săi, urmașilor Săi până la sfârșitul veacului, și anume UCENICIA. 

A zis că s-a făcut la un moment dat un sondaj pe 5000 de oameni implicați într-un fel sau altul în bisericile evanghelice, și au fost întrebați dacă fac ucenici, sau dacă a făcut cineva cu ei Ucenicie, și dacă NU, de ce nu? S-au evidențiat 2 răspunsuri care scot în evidență prioritățile noastre în practica eclesială:

  1.  Timpul – oamenii sunt ocupați cu tot felul de activități – dăm prioritate lucrurilor pe care le considerăm importante și prioritare.
  2. Nu ȘTIM ce să facem și cum să începem – lipsa cunoașterii practice și a exemplelor concrete. Multă teorie, mai puțină practică.

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28: 18-20

274100570_522246225873595_8154951811773778556_n

Lasă un comentariu

Biserica Creștină Baptistă „Maranata” are BIBLIOTECĂ

Biblioteca este deschisă în fiecare duminică la finalul timpului de închinare.
Puteți împrumuta carte cu o diversă tematică creștină. Titlurile disponibile momentan pot fi văzute pe pagina de Facebook a Bibliotecii:

https://www.facebook.com/bibliotecabcbm

biblio

273964871_480550793451173_2367207457276983666_n

Lasă un comentariu

Evanghelizare creștinească, adică: Vestea bună a harului lui Hristos dătător de iertare, a darului iertării, nemeritat de nimeni

Evanghelizare la Maranata baptistă – adică la Biserica Creștină Baptistă „Maranata” din Hunedoara – aia din spatele Primăriei. Uneori contează înlăturarea confuziei, clarificarea identității, că sunt mai multe Maranate pe lume, inclusiv în Hunedoara, după cum a scris Marele Apostol Pavel, încă de acum 2000 de ani, că sunt și mai multe evanghelii care încearcă s-o răstoarne pe aia vestită de apostolii lui Hristos, scrisă (și pentru noi) în Scriptură. 

De când mă știu eu, mai ales în ultimii 30 de ani de creștinism evanghelic, care au format mediul în care am crescut din toate punctele de vedere, m-am tot întrebat de ce ne este așa de greu să traducem pe înțelesul oamenilor care nu sunt așa de familiarizați cu limbajul nostru bisericesc, termeni precum EVANGHELIZARE, Evanghelie, har, pocăință, și așa mai departe, mai ales pe afișe și invitații, în comunicarea SCRISĂ cu publicul pe care îl „invităm și îl așteptăm cu drag” la întâlnirile noastre de evanghelizare. 🙂

De ce oare ne-o fi așa de greu să zicem VESTEA BUNĂ a iertării, spre exemplu, sau alte formulări mai inteligibile, care să facă un pic de sens în ochiul cititorului de azi. La urma urmei bănuiesc că vrem ca el să priceapă COMUNICAREA noastră, Evanghelia (vestea bună) a harului lui Dumnezeu, oferit de Dumnezeu tuturor oamenilor în baza morții și învierii Fiului Său, Isus Hristos.

La Maranata baptistă încă sunt îndemnați oamenii să se împace cu Dumnezeul cel viu – încă se vestește Vestea bună a Mântuirii de mânia lui Dumnezeu în fața păcatelor noastre, încă se proclamă Evanghelia lui Isus Hristos, Mântuitorul tuturor, și mai ales al celor care cred.

https://www.facebook.com/watch/bcbmaranatahd/

Lasă un comentariu

2022, evanghelicii hunedoreni și nenea Google :)

M-a sunat într-o zi un băiat de aici din Hunedoara, de la una dintre bisericile evanghelice din oraș, și s-a oferit să plătească pentru o perioadă de timp, din banii lui, un domeniu http://www.ro – fără „wordpress.com” pentru că, a zis el, a observat că ori de câte ori caută pe net, pe Google, ceva despre evanghelicii din Hunedoara,  Google-ul îl direcționează mereu pe blogul ăsta pe care-l citiți. 

Am făcut și eu experimentul atunci, pentru că m-a făcut curios, și puteți să-l faceți și dumneavoastră, desigur, dacă sunteți curioși. Din păcate la ora actuală plata respectivă s-a gătat, am revenit pe platforma WordPress, însă postările s-au rărit, și se pare că răspunsul pe care-l dă Google, atunci când cineva caută informații despre evanghelicii hunedoreni, penticostali, baptiști și creștini după evanghelie s-a îmbunătățit un pic spre paginile pe care respectivele biserici le are pe platforma de socializare Facebook, sau variantele video pe YouTube cu înregistrările întâlnirilor bisericești de duminica sau de peste săptămână. 

Nu că informația nu curge deloc, ci informația OFICIALĂ nu curge pe pagini oficiale – predomină Live-urile pe Facebook. Lucrul ăsta se pare că e mai practic decât blogging-ul pentru că omul primește notificări – fără să caute el – dacă a dat Like paginii respective, ori de câte ori apare o postare nouă. 

În ultimii ani am postat rar sau deloc aici pe blog, și e de mirat totuși că nu a încetat căutarea. Ultima postare a fost în septembrie 2021, însă în ciuda leneviei mele, accesările au continuat:

lk;jlk

penti

bapti

cresti

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    

Lasă un comentariu

Fo doo hunedoare evanghelice…

Un oarecare domn/frate Leonard, probabil, a văzut că nu-s prea serios, nici prea consecvent în prezentarea Hunedoarei evanghelice (cu „e” mic) pe blogul Hunedoara Evanghelică (cu „E” mare), și s-a gândit (prin 2016) să dea o mână de ajutor, să facă un blog nou pe platforma blogspot și să-i pună numele „Hunedoara evanghelică”. E voie. E de bine. E de dorit chiar.

Țin minte că la vremea respectivă m-am bucurat când am căutat pe Google și am găsit două bloguri DIFERITE, ambele cu același titlu – și, logic, m-am gândit că și cu același scop – prezentarea evanghelicilor hunedoreni și a bisericilor pe care aceștia le formează, și a lucrărilor pe care le fac în orașul și județul Hunedoara pentru oameni, cu oameni și în slujba oamenilor.

Dar, după cum se pare că a descoperit destul de repede domnul/frate L, treaba e mai amplă, mai migăloasă, mai solicitantă decât pare la prima vedere, așa că după cum reiese foarte clar din printscreen-ul de mai jos, nu a reușit mai mult de o postare pe an, însă cu floarea unei singure postări numa` „primăvară evanghelică” NU se face. După părerea mea, desigur. 🙂

Mă văd nevoit să fac din nou o informare pe care am mai făcut-o cu ceva ani în urmă. INFORMARE contra CONFUZIEI: Acest blog NU are niciun fel de legătură cu celălalt cu același nume.

hunedorica

arhiva

Lasă un comentariu

Scriu, nu scriu – Hunedoara este (în continuare) și evanghelică!

Ce se mai întâmplă în mediul evanghelic hunedorean, aproape că n-am habar. Se merge în continuare la biserică, duminică de duminică. Bisericile mici se luptă cu supraviețuirea. Unii „pocăiți” abandonează – precum acel Dima de mai demult, din echipa de lucru a marelui Apostol Pavel, părăsesc biserica „din dragoste pentru lumea de acum”. Alții se pocăiesc, abandonează stilul de viață mai vechi și caută să trăiască mai bine, mai nou, mai altfel, mai rodnic, mai cu folos.

Care-i direcția generală? Nu știu! Rămâne în picioare acel Cuvânt al lui Dumnezeu care spune că „toți cei cei au fost rânduiți să capete viața veșnică au crezut” – și cuvântul infailibil al lui Hristos (în joc fiind însăși reputația Numelui Său) că El însuși „își zidește biserica Sa” – și își cheamă și își adună într-un singur Trup pe „copiii lui Dumnezeu cei risipiți” – indiferent cum îi cheamă din punct de vedere religios și social.

Aici un botez, colo un concert – o întâlnire de tineret, o tabără, două tabere, etc.

Exact! …Etcetera!

2 comentarii

IUDA – o creionare simplificată a epistolei – un îndemn la Luptă

4-boxing-gloves-hanging-in-change-room-allan-swart

Epistola sobornicească a lui IUDA – o creionare simplificată a cărții
Îndemn la luptă – avem datoria de a ne lupta pentru credința adevărului!

Partea I
– „Suntem ceea ce FACEM în mod repetat!”
v.1 Către cei: „chemați – iubiți – păstrați” (în/de/pentru Dumnezeu)
v.2 „îndurarea – pacea – dragostea să vă fie înmulțite”
v.3 „mă văd silit să vă scriu” = forțat de împrejurări


A. „să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților” – gata!
v.4 căci = cum stă treaba

1. s-au strecurat printre voi unii oameni neevlavioși
2. care schimbă (semnificațiile) harul în desfrânare
3. tăgăduiesc = neagă Stăpânul/Domnul Isus Hristos
___________________________________________

v.5 B. „să vă aduc aminte” (istorie) cum a făcut Domnul altă dată:
1. poporul Său – izbăvit (în întregime)
– nimicit (parțial) – cei ce n-au crezut
v.6
2. îngerii căzuți (demonii)
– păstrați pentru judecată în lanțuri și întuneric (pentru că)
a. nu și-au păstrat vrednicia
b. și-au părăsit locuința
v.7 la fel = „tot așa”
3. cetățile Sodoma și Gomora = oameni de rând & alte cetăți dimprejur
a. s-au dedat la curvie
b. au poftit după trupul altuia
_____________________________________________
Ne stau înainte ca pildă = exemplu – „suferind pedeapsa unui foc veșnic
Așa se poartă Domnul: nimicește – judecă – pedepsește pe unii
_____________________________________________

v.8 „Totuși oamenii aceștia” – târâți de visările lor = motorul/ motivația
1. își pângăresc trupul
2. nesocotesc stăpânirea = autoritatea
3. batjocoresc (blasfemiază) dregătoriile = „domniile și stăpânirile din locurile cerești”
_____________________________________________
v.9 Exemplu: Arhanghelul Mihail & Diavolul în dispută pentru trupul lui Moise
1. se împotrivea diavolului
2. se certa cu el
3. n-a îndrăznit (o judecată de ocară)
4. s-a rugat (a zis doar) „Domnul să te mustre!”
_____________________________________________
v.10 „Aceștia dimpotrivă
1. batjocoresc ce nu cunosc(puterile răutății duhovnicești)
2. se pierd (distrug) singuri în ceea ce știu din fire (comparație) ca dobitoacele fără minte
_____________________________________________
v. 11 „Vai de ei!” căci,
1. au urmat pe calea lui Cain – al 3-lea om din lume (e veche treaba)
2. s-au aruncat (grăbit) în rătăcirea (eroarea) lui Balaam – din dorința de câștig
3. au pierit (distrus) într-o răscoală ca ai lui Core
_____________________________________________
v.1-11 = ne arată ce FAC
v.12-19 ne prezintă cine și cum SUNT – „Suntem ceea ce facem în mod reptat!”
v.20-23 dar VOI – faceți ALTFEL, ca să FIȚI altfel.
_____________________________________________

Partea II
Cum SUNT unii oameni din biserică
v.12 „Sunt:”
1. niște stânci ascunse la agapele voastre
– se ospătează fără rușine
– se îndoapă dea binelea = păstori care se pasc doar pe ei înșiși

2. niște nori goi (fără apă)
– mânați încoace și încolo de vânturi (învățăturile lumii)

3. niște pomi tomnatici
– fără rod
– dezrădăcinați
– de 2x morți

v.13 4. niște valuri înfuriate ale mării (oamenii lumii)
– își spumegă rușinile lor

5. niște stele rătăcitoare
– le este păstrată negura întunericului pentru vecie
______________________________________________

v.14 „ȘI pentru ei a prorocit Enoh”
– a venit Domnul + sfinții Săi
– să facă o judecată împotriva tuturor
– să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de:
– toate faptele nelegiuite făcute în chip nelegiuit
– de toate cuvintele de ocară rostite în chip nelegiuit
acești păcătoși nelegiuiți
_____________________________________________

v.16 „Ei sunt:”
1. niște cârtitori
2. niște nemulțumiți cu soarta lor
3. niște oameni care trăiesc după poftele lor
4. niște oameni cu gura plină de vorbe trufașe
5. niște oameni care slăvesc pe oameni (fac favoritisme) pentru câștig (bani/cauză)
______________________________________________
v.17 „dar voi” aduceți-vă aminte Scriptura (v.5) de vorbele vestite mai dinainte (învățătura apostolilor)
– vă spuneau că vor veni (certitudine)

Note: nu-ți poți aminti ceva ce nu cunoști mai întâi
______________________________________________
v.18 6. vor FI batjocoritori care vor trăi după poftele lor
______________________________________________
v.19 „Ei SUNT aceia” care
1. dau naștere la dezbinări/ diviziuni = le încep, le provoacă
2. oameni supuși poftelor firii
3. oameni care n-au Duhul
______________________________________________

v.20 „dar voi
1. zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă
2. rugați-vă prin Duhul Sfânt
3. țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu
4. așteptați îndurarea Domnului IH pentru viața veșnică
5. mustrați pe cei ce se despart de voi
6. căutați să mântuiți pe unii smulgându-i din foc
7. fie-vă milă de alții cu frică urând mânjirea
______________________________________________

„Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.” Iuda 1:25
______________________________________________

„Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”” Marcu 14:18-19

Lasă un comentariu

Ce zice Apostolul Iacov că ARE omul zis creștin:

Ce are creștinul:
O creionare personală pe marginea vorbelor lui Iacov din soborniceasca lui epistolă, capitolul 1.

v.1 – Are ce au toți oamenii (că doar om e și creștinul) – viață, sănătate, Dumnezeu, neam, neamuri, țară, frați, organizare, autorități.

v.2 – Are și o familie nouă, familia lui Isus Hristos, Mântuitorul. Are un Stăpân nou, Domnul.

v.3 – Are parte de durerea modelării în teste și încercări felurite, însoțite și de posibila bucurie a rezultatului.

v.4 – Are parte de cunoașterea (parțială) revelației divine. Are parte și de lucrarea și de prelucrarea lui Dumnezeu (prin ea).

v.5 – Are posibilitatea de a căpăta înțelepciune din partea lui Dumnezeu. Are rugăciunea ca mod de apropiere de Dumnezeul care e nepărtinitor și generos cu toți.

v.6 – Are lumea ca reper, ca exemplu relațional.

v.7 – Are parte de reguli pe care nu le-a stabilit el. Ca fiecare, de altfel.

v.8 – Are libertatea unui comportament care până la urmă îl definește.

v.9 – Are posibilitatea schimbării în bine – a înălțării lui.

v.10 – Are posibilitatea schimbării în jos – a smeririi lui.

v.11 – Are viața scurtă și trecătoare, indiferent de nivelul social sau cantitatea bogăției și a frumuseții lui.

v.12 – Are parte de ispite, teste, încercări precum și de posibilitatea de a ieși biruitor asupra lor.

v.13 – Are parte de luptă și dezbatere teologică în gândul și în vorba lui cu privire la Dumnezeu și la felul Lui de a fi și de a se purta cu noi.

v.14 – Are parte (ca toți ceilalți) de plinătatea naturii umane și de magnetul poftei personale.

v.15 – Are parte de înlănțuirea poftei cu păcatul și cu moartea (aia nefizică, înainte de aia fizică).

v.16 – Are parte de înșelare și de auto înșelare – de realitatea și posibilitatea ei.

v.17 – Are parte de daruri (multe și variate) și de dăruire din partea Dumnezeului neschimbător.

v.18 – Are parte (sau poate avea) de naștere din nou, de Cuvântul Adevărului, un loc în numărătoarea de oameni a lui Dumnezeu.

v.19 – Are parte de cunoaștere bună, de ascultare, de vorbire, de mânie – toate la intensități diferite.

v.20 – E cuprins în conlucrarea lucrării lui Dumnezeu spre devenirea proprie, și are o contribuție în/la ea.

v.21 – Are input și output – posibilitatea schimburilor între îndemnurile Cuvântului lui Dumnezeu și necurăția și răutatea proprie, spre (ne)mântuirea sufletului. 

v.22 – Are de adevăratelea și pe bune posibilitatea alegerilor parțiale între ascultare (auzire),  împlinire (înfăptuire) și auto înșelare.

v.23 – Are lumea fizică de metaforă vizibilă a felului în care funcționează realitatea metafizică, cea invizibilă ochiului.

v.24 – Are, tot la fel de reală, posibilitatea plecării, a îndepărtării, a uitării.

v.25 – Are parte de legea desăvârșită – care este legea libertății și a fericirii prin aprofundarea și împlinirea ei faptică.

v.26 – Are religie, credință, limbaj teologic, ocazii de a-și înfrâna limba, înșela inima, zădărnici religia.

v.27 – Are putința religiei curate înaintea lui Dumnezeu – oportunitatea de a cerceta pe cei în nevoie/ necazuri și de a-i ajuta, de a lupta și de a se păzi de un anumit fel de a fi, în favoarea altui fel.

(sfârșitul capitolului 1)

Pentru varianta (aproape) originală, citiți
Epistola sobornicească a lui Iacov, capitolul 1.

 

 

Lasă un comentariu

„Jurnal” de pandemie, 6 aprilie 2020

https://www.worldometers.info/coronavirus/

coronavirus

Lasă un comentariu

Treci la fapte! Însemnări pe marginea Textului din cap.1 a Epistolei sobornicești a lui Iacov (episodul 5)

Treci la fapte! (Iacov cap. 1:22-27)
„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” Iacov 1:22

Pentru a doua oară în capitolul 1 apostolul Iacov ne spune să nu ne auto-amăgim. Capu` mare de mulțimea informațiilor și studiile (biblice) în sine nu sunt suficiente. Nu ne ajută prea mult în mod practic. Ba se prea poate chiar să ne irosească timpul, dacă rămân un scop în sine, fără să devină un mijloc, o treaptă. Una e să vorbești despre mașină, și cu totul alta să faci o tură. Una e să vorbești (chiar frumos) despre darurile lui Dumnezeu, și cu totul altceva să ți le însușești practic.

Bivalența auto-înșelării. Ca mai toate lucrurile, de altfel, și înșelarea mea-de-mine este cel puțin bivalentă. Nu ajunge nici să înfăptuiești orice faptă, nici să te iei după orice gând ce-ți trece prin minte. Activismul în sine este la fel de înșelător ca și teoria în sine. Doar împletirea teoriei corecte (a Adevărului) cu înfăptuirea lui ne poate fi cu adevărat de folos în viață – după cum ne-a lăsat scris apostolul Iacov.

„Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.” Iacov 1:24

Metafora oglinzii. Ca argument – că doar știm foarte clar că nu ajunge să zicem una sau alta, și gata, așa și este – apostolul pune în fața noastră metafora oglinzii. Logosul divin e ca o oglindă, și relaționarea noastră la el ca uitatul în oglindă. Cuvântul își găsește utilitatea practică doar în viața omului care se folosește bine de el. Oglinda prăfuită și închisă în debara nu ne este de niciun folos, nu ne ajută. Tot așa o Biblie necitită, nedeschisă. Însă o simplă aruncare de privire nu-i suficientă, nu ne așează singură cravata ce stă strâmb, sau șifonarea pe care o constatăm. Ea doar ne arată ce (trebuie) să facem  – noi tre` să facem. Altfel ne înșelăm singuri. Logosul scris (deși de origine divină) nu-i un obiect magic – ca talismanele de prin unele filme – pe care-l atingi și-ți merge bine toată ziua; cum cred unii naivi, spre dezamăgirea lor.

„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Iacov 1:25

Nu toți se auto-înșală, iar cine a crezut sau crede diferit își poate reveni, își poate corecta perspectiva. Logosul, Cuvântul, Cuvântul nu este, așa, orice cuvânt – o părere despre lume și viață, ca multe alte păreri – ci este Cuvântul Adevărului (v.18), o lege „bătut-n cuie” pe care noi nu o putem desființa, pe care nu o afectează cu nimic faptul că nu ne place nouă, sau ne deranjează și ne face să ne simțim incomod sau aiurea. Totuși, legile pot fi respectate sau încălcate. Cuvântul ne este prezentat ca fiind legea desăvârșită, legea libertății. Să-mi adâncesc privirile în ea, scrie apostolul, pentru că ea este și legea fericirii, cu condiția să renunț la superficialitatea mea, și să-mi adâncesc în ea nu privirea, ci privirile (toate perspectivele mele), iar apoi să stărui, să perseverez în înfăptuire. Privirile superficiale ale guralivilor și ale ascultătorilor uituci nu trec testul.

Chemarea individuală. Doar trecerea împreună a testului adâncimii, și a testului împlinirii promit fericirea – dar nu o fericire de-aia în care stai cu burta la soare, cu paiul în gură și fluieri a pagubă, ci fericirea care vine din lucrurile, lucrarea pe care o facem. E de prisos până și să vorbim la plural, pentru că apostolul se adresează fiecăruia dintre noi individual – va fi fericit în lucrarea lui – zice el.

A treia avertizare. Testul credinței este testul religiei noastre. Pentru a treia oară apostolul scrie că ne putem înșela în inima noastră, și că religia pe care o avem, sau credem că o avem, ne poate fi inutilă, zadarnică, dacă nu urmează coordonatele prezentate deja.

„Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.” Iacov 1:26
„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinați de lume.” Iacov 1:27

Întrupează Cuvântul în faptă! Este antidotul recomandat de apostol împotriva autoînșelării și a religiei zadarnice, a contaminării (întinării) cu virusul lumii.

79973134_1255458471291270_8026065518291156472_n

Lasă un comentariu

Primește Cuvântul! Însemnări pe marginea Textului din cap.1 a Epistolei sobornicești a lui Iacov (episodul 4)

Primește Cuvântul! (Iacov cap.1:17-21)
„Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi: orice ni se bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Iacov 1:17 

De trei ori în capitolul 1 apostolul Iacov își îndeamnă cititorii să nu se păcălească singuri – să nu se lase prinși, să nu se complacă în capcana auto-amăgirii. Nu vă înșelați, spune apostolul. Îndemnul acesta, desigur, ne pune față în față exact cu posibilitatea aceasta, și ne provoacă să ne reevaluăm din nou perspectivele.

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este rău – spunea Hristos în dialogurile Lui (adică, nu doar că este posibil, ci chiar se întâmplă de-adevăratelea) – dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta” – atât de mare încât să nici nu-ți dai seama, încât ești înșelat și crezi că-i bun de urmat, ți-e lumină.

Reacționăm ca valul mării, și ne tulbură feluritele încercări în care se îmbracă viața noastră – și cum nu (prea) reușim să privim ca o mare bucurie când trecem prin ele, pentru că le considerăm rele, dăunătoare – lucru care, desigur, nu este întocmai așa – tot așa se pare că avem mari probleme de perspectivă atunci când trebuie să definim binele, darurile bune pe care le primim în viață și Sursa lor, Dătătorul lor.

Cine consideră și zice că viața lui e a lui, și că, din pricina asta, face ce vrea cu ea – se înșeală. Realitatea și Adevărul sunt altfel și altele. Știm că-i așa pentru că printre darurile pe care omul le-a primit, apostolul Iacov numără și Cuvântul Adevărului care definește realitatea, răul și binele.

Cel care îngăduie încercările în viața noastră, Cel care ne testează credința prin ele, Cel care lucrează în noi răbdare, maturizare, echipare, ca să fim așa cum nu suntem încă, oameni hotărâți și statornici, El, de bună voia Lui, fără să fie constrâns de nimeni, și fără să ne datoreze ceva, prin acest Cuvânt al adevărului ne naște ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui (adică, primii). Și ne îndeamnă să fim și:
1.
Grabnici la ascultare – adică, ascultători fără să mormăim, fără să comentăm;
2. Înceți la vorbire – adică, blânzi – știind că până și tonul vocii contează în dialogurile noastre;
3. Zăbavnici la mânie, adică, calmi – care amânăm, zăbovim reacția impulsivă în favoarea acțiunii calculate.

Felul nostru de a fi este în lucru și avem ca oglindă și busolă Încercările vieții și Cuvântul adevărului.

„El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” Iacov 1:18-20
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe (sau, smerenie) Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” Iacov 1:21

De nașterea noastră duhovnicească se ocupă, sau s-a ocupat El. În schimb în creșterea, maturizarea și devenirea noastră avem și noi un cuvânt de zis, un șirag de alegeri, de acțiuni și reacțiuni, de lepădări și de primiri.

Din pricina aceasta, de aceea, zice apostolul, scoateți afară din viața voastră necurăția și răutatea – voi, ca alegere, de bună voia voastră, și primți cu smerenie Cuvântul de care aveți parte.
De remarcat că nu putem primi tot Cuvântul, sau ce Cuvânt vrem sau am vrea noi, ci doar Cuvântul de care ni se face parte – Cuvântul sădit în noi – și se pare că ne este suficient. Cuvântul acesta are puterea, potențialul, de a ne mântui sufletul.

Dacă în școala încercărilor avem nevoie de înțelepciune, apostolul ne spune că în școala Cuvântului avem nevoie de smerenie. Ea nu este ceva natural în noi, un lucru înnăscut, ci este ceva ce se învață, așa după cum ne-a învățat Hristos când a spus:

Luaţi (primiți) jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29

Un comentariu

Rabdă ispita! (însemnări pe marginea Textului din Epistola lui Iacov cap.1 – episodul 3)

Rabdă ispita! (Iacov cap.1: 12-18)
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:12

Nimeni nu poate spune NU, dacă nu are în minte un DA mai mare”, scrie Stephen Covey ca o constatare a vieții. Păcatul (ceea ce Dumnezeu spune să nu facem) promite dar minte. Nu se ține de cuvânt decât un pic. Înșală așteptările noastre pe termen lung. Satisface doar momentul înfăptuirii și costă mai mult și mai aspru decât eram dispuși să-l plătim. Scriptura îl descrie exact în termenii aceștia „înșelăciunea păcatului” și „plăcerile de o clipă ale păcatului.”

Ispita nu este altceva decât intersectarea (planificată sau întâmplătoare) cu posibilitatea alegerii – sau cu forțarea ei. Încercarea, testul, ne forțează să acționăm și să reacționăm. Forțele care trag de noi scot la iveală dacă suntem, sau nu,  ca valul mării – încearcă credința noastră – să vedem și noi dacă ne luăm după perspectivele învățăturilor omenești, sau ne-am pus nădejdea în Stânca veacurilor și în perspectivele Lui.

Spunem nu ispitei? O răbdăm – lăsând răbdarea să-și termine lucrarea în noi, sau ne pierdem răbdarea și cedăm ispitei de a reacționa, mai degrabă decât de a acționa prin credință în înțelepciunea lui Dumnezeu?

Iacov sune că e ferice de cel ce înțelege cum funcționează lucrurile, care consideră diversele teste de care are parte oportunități de maturizare, trece prin ele cu bucuria cunoașterii că cernerea aceasta de care are parte, ca Petru, îl dovedește a fi bun sau ne-bun, și rezultatul testului influențează ce urmează.

Scriptura spune că păcatul o dată înfăptuit aduce moartea. În schimb răbdarea testului, a ispitei, aduce după sine încununarea cu viață. Este o dovadă înfăptuită, un test luat cu brio că omul crede ce a făgăduit Dumnezeu. Încercările tocmai asta verifică, credința noastră și ideile de care se leagă ea. Ascultarea în răbdare dovedește că-l Iubim pe Dumnezeu și credem Cuvântul Lui.

Acesta este DA-ul mai mare, care ne face capabili să spune NU unor oferte mai mici.
1. Fericirea pe care o dă ascultarea, nu fericirea pe care o aduce păcatul.
2.
Viața și încununarea cu ea ca răsplată – viața primită de la Dumnezeu, viața Lui veșnică și de calitate divină.
3.
Iubirea față de Dumnezeu și perspectivele și variante Lui, ca alternativă la căile care par bune dar care la urmă duc la moarte.

Trăirea prin credință duce la mai multă credință. Așa descrie apostolul Pavel neprihănirea Evangheliei – „în ea (Ev.) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință, și care duce la credință.”

Avraam a trecut și el prin încercarea credinței lui. A crezut făgăduința pe care i-a făcut-o Dumnezeu, și-a primit înapoi fiul „ca înviat din morți”, a primit mai multe făgăduințe (sub jurământ dumnezeiesc), și l-a cunoscut mai bine și L-a iubit mai mult pe Dumnezeul său. Ca dovadă i-a pus un Nume nou. Din ziua aceea înainte Dumnezeul care l-a pus l-a încercare, care în timpul încercării pare crud, aspru, irațional, rău chiar,  s-a numit Dumnezeul care poartă de grijă (Yehova Ire). Perspectivele lui Avraam față de Dumnezeu s-au lărgit și corectat.

Nici nu-i de mirare că apostolul Iacov ne îndeamnă ce ne îndeamnă. Nu ca un sfat opțional, la alegerea noastră nătângă, ci ca varianta mai bună, mai înțeleaptă, pe care să o alegem când trecem prin feluritele încercări în care se îmbracă viața.

Atunci când noi credem altfel și acționăm în consecință, ne înșelăm singuri. Îl necinstim pe Dumnezeu și înțelepciunea Lui, schimbăm în minciună adevărul lui Dumnezeu. Nefiind cu El, suntem împotriva Lui, și neadunând cu El, risipim. Neurmându-L pe El, rătăcim. 

Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi: orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Iacov 1:17-18

ispita

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: