Archive for category Artistice

Poeţi hunedoreni contemporani…

afis_lansare_carte

http://calatorru.wordpress.com

, , , ,

3 comentarii

Lucian Blaga: Psalmul 151

„Ai fost cândva, prin primăveri, prin ierni, prin toamne.
Al seminţiilor şi-al regelui David erai.
Ai fost cândva, dar unde eşti acum?
Te-ntreb, căci s-ar putea să fii trecutul, Doamne.

Unde-ai căzut din lume rupt, tu care câteodat’
te alegeai şi-n faţa mea ca soarele din mare,
tu care-ai fost cândva şi-al meu, prin toate?
În golul ce-l lăsaşi căzând, ceva mă doare,
Aducere-aminte tu, puternică şi mare.
Nu te mai văd, dar te mai simt în noapte.
Te simt dumineca şi toată săptămâna
cum ciungul simte o durere-n mâna
pe care n-o mai are.”

,

Lasă un comentariu

„Chimes” şi clopoţei: dansul îngerilor

 

Nu stiu cum arata ingerii. Perceptia mea, ca a multora, este influentata si deformata de povestioarele pe care le-am auzit, de predici, de cartile citite, sau de filme. Joi seara la biserica baptistă Maranata din Hunedoara mi s-a parut ca am fost vizitati de niste ingeri. Sa vedem, au fost de fapt in vizita prin organizatia Christian Aid din Criscior, 2 coruri de clopotei si „chimes” (un alt soi de clopotei), un cor alcatuit din tineri din Brad, iar altul din doamne foarte simpatice aflate la a doua tinerete, din SUA. Au cantat si la fluier, si cu gura, iar dirijoarea ne-a incantat cu cateva fraze in romaneste. De remarcat ca una dintre dirijoare, Millie, avea 83 de ani. Impresionant, cand te gandesti ce lung este drumul peste ocean!

Poate ca sunt eu o persoana care reactioneaza mai bine la muzica, sau poate mai degraba Dumnezeu ne-a creat pe toti fiinte sensibile la sunete, la armonie, pentru a ne putea vorbi cand intr-un fel, cand intr-altul. Cand au inceput sa cante parca s-a deschis o noua lume. Cateodata muzica rezoneaza cu sufletul de parca ar fi fost scoasa de acolo, iar acum doar se intoarce inapoi acasa. Am inchis ochii si mi s-a parut ca aud ingeri, da, asa cum imi imaginez eu ca ar fi ingerii…cum ar pasi, cum ar zbura niste fiinte pure, sfinte, scaldate in lumina.

Atmosfera e incarcata de emotie, e atata frumusete in aer, parca vad particule sclipind! Imi aduce aminte de Craciun, pentru ca de obicei atunci mai sunt pomeniti ingerii, iar colindele au sunete de clopotei in ele. Muzica se trezeste la viata din niste instrumente atat de mici si delicate. Oare si noi oamenii putem crea o astfel de „muzica” frumoasa prin vietile noastre fragile?

Eu stau comod in banca si ascult gratis, si ma bucur, dar pentru aceasta cei din fata au muncit mult, au exersat, au calatorit distante mari. Si nu au facut lucrul acesta pentru ca sa impresioneze, sau cu intentia dinainte sa ma faca pe mine sa plang. Nu… Ei au facut-o din dragoste pentru o tara ca Romania, din dragoste pentru niste copii lipsiti de familie, din dragoste pentru oameni de aceeasi credinta cu care vor sa aiba partasie. Iar atunci cand nu vorbim toti aceeasi limba partasia se creeaza prin Duhul Sfant care ne deschide urechile, si prin muzica de clopotei pe care o putem „citi” si intelege fara a fi nevoie de traducere.

Ma gandesc din nou la ingeri. Oare cum ar fi cantat niste ingeri daca veneau azi cu noi la inchinare, si daca i-am fi putut vedea si auzi? Sau poate chiar au fost?…Oare acestia sa fi fost ingeri?…

Text: Magda Bucoiu

 

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Revista de literatură şi artă poetică „Algoritm Literar” Nr. 6, iunie 2012

Director: IOAN BARB
Adresa: Călan, str. Streisangiorgiu nr. 214A, jud.Hunedoara
Contact: tel. 0763698229, e-mail: algoritmliterar@yahoo.com, ioan.barb@yahoo.com

  • Au colaborat la acest număr:
  • Silviu Guga,
  • Ioan Moldovan,
  • Mircea Petean,
  • Leo Butnaru,
  • Gheorghe Neagu,
  • Ion Mădălin Onişoară,
  • Daniel Lăcătuş,
  • Ladislau Daradici ,
  • Sorin Teodoriu,
  • Ioan Evu,
  • Paul Blaj,
  • Dan Herciu
  • Niu Herişanu,
  • Florentina-Loredana Dănilă,
  • Tania Nicolescu,
  • Cristina Cirnicianu,
  • Ioan Gelu Crişan,
  • Lucia Sava,
  • Daniel Marian,
  • Constantin Dragoş,
  • Ovidiu Paulescu
  • Ioan Barb,
  • Daniel Dăian,
  • Bianca Dan,
  • Violeta Deminescu,
  • Simion Cozmescu,
  • Marian Dragomir,
  • Teodor Dume,
  • Dumitru Crudu,
  • Roxana Mădălina Nazâlu ,
  • Lidia Vianu,
  • Constantin Stancu
  • Liviu Ofileanu,
  • Dumitru Hurubă 

Vezi varianta PDF: algoritm nr.6

, , , ,

Lasă un comentariu

Hunedoara: Concert de Bach

,

Lasă un comentariu

Poze de la lansarea de carte a poetului hunedorean Ioan Barb: „Sabatul interior” şi „Babilon”, 29 mai 2012

Text: Dana Sisoeva , Foto: Ruben Bucoiu

Nu ştiu câţi dintre evanghelici obişnuesc să citească poezii, altele decât cele care se pot recita în biserică. Nu întotdeauna conştienţi de rolul artei şi adesea dispreţuind darurile împărţite de Dumnezeu oamenilor, ne-am pierdut gustul pentru autentic, frumos, inedit. Însă pentru cei care înţeleg că lucrarea de creaţie e o reflectare a naturii lui Dumnezeu dar şi un omagiu Creatorului, avem o veste bună: Ioan Barb, evanghelic şi creştin născut din nou, şi-a luat în serios chemarea şi darul, reuşind să publice încă două volume de versuri mult apreciate de unii din cei mai respectaţi scriitori din regiunea noastră şi nu numai.

Marți, 29 mai, în incinta Deva Mall, a avut loc un eveniment cultural organizat de Biblioteca Județeană ”Ovid Densușeanu”: lansarea de carte a două volume de poezii a căror autor e Ioan Barb. ”Babilon” și ”Sabatul interior” au apărut anul trecut la două edituri diferite, semnate de criticul literar Cornel Ungureanu și respectiv poetul Ioan Moldovan.

Deși debutul său literar ne trimite mult înapoi, la anul 1979, primul volum de versuri, ”Tăcerea ca o flacără”, a fost publicat în 1998 la Editura ”Călăuza” din Deva. Originar din Călan, în 2010 fondează revista de cultură și literatură ”Algoritm literar”, an în care publică alte două volume de versuri: ”Picătura de infinit” și ”Sub via ființei plâng strugurii”, ambele foarte bine primite de critica literară. Din 2011 Ioan Barb este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu.

La întâlnire de marţi au participat mai multe personalități din lumea literară, primul care a luat cuvântul fiind Ioan Radu Văcărescu, președintele USR, filiala Sibiu. Fiind la rândul lui poet, a vorbit despre cărțile lansate ca despre două volume pereche, cele mai bune publicații de până acum, cu care Ioan Barb va participa la premiile Uniunii Scriitorilor din Sibiu în vara aceasta. Silviu Guga, cunoscut ca poet, prozator și critic literar, a punctat câteva momente din evoluția literară a lui Ioan Barb, căruia i-a fost profesor de limba română și la care s-a gândit, în anii de început, ca la ”micul Nichita Stănescu”, datorită stilului dar și felului de a fi al elevului său. Îi devine mentor în anii de formare și implicare la Cenaclul Literar din Călan, care publicase în 1978 o antologie ce cuprindea și scrierile lui Ioan Barb. Prezentarea frumoasă pe care Ioan Evu (un alt membru al USR, deținător al Premiului Uniunii Scriitorilor din anul 2004) a scris-o, și care privește atât evoluția autorului cât și o analiză a poeziei sale, urmează să fie publicată în zilele următoare și o aşteptăm cu interes. Prozatorul Dumitru Hurubă amintea de volumul său, ”Cititorul de iluzii”, în care apare primul text ce ia în discuție publicația de început a poetului Barb. Mariana Pândaru Bârgău, președinte al Asociației Scriitorilor din județul Hunedoara, organizație ce publică periodic revista ”Ardealul literar”, a vorbit cu multă emoție de întâlnirea cu autorul celor două volume și revenirea lui în lumea literară după o absență de 14 ani.

Ioan Barb a mulţumit celor prezenţi şi în special vorbitorilor pentru cuvintele frumoase ce s-au spus, menţionând că laudele nu i se cuvin lui, ci lui Dumnezeu. A punctat momentul de cotitură din viaţa lui, întâlnirea cu Dumnezeu, folosindu-se de această ocazie pentru a mărturisi despre schimbarea produsă în viaţa sa. A citit apoi, pentru cei prezenţi, câteva poezii din volumele lansate. Iată una din cele alese de autor pentru această seară şi care nu se poate să nu lase urme, sub forma unor teme de reflecţie, în cei care au auzit-o:

În inima mea sunt zidiţi doi tâlhari

Doamne
poate sunt eu cel ce voi trăda
gândurile îmi ciugulesc lacome
din hrana dată morţilor
mi-e inima întristată
precum a lui Acan
dar mintea mea înghite
lucrurile date spre nimicire

nu se mai satură
inima mea cea bătută în cuie
între două cruci

jumătate plânge
ca tâlharul din dreapta
cealaltă jumătate râde
ca tâlharul din stânga

Evenimentul a fost semnalat în mass-media hunedoreană, pe diverse reţele literare, bloguri personale sau Facebook:

http://www.servuspress.ro/servus/2012/05/Esabatul-interior-au-fost-lansate-la-deva-2/

http://www.bibliotecadeva.ro/viitoare.htm

, , , , ,

Un comentariu

Cvartetul Brandenburg: „artişti hunedoreni au un aport important la festivitatea de deschidere a evenimentelor culturale de anvergură din Sibiu”

[…]

De remarcat la cvartetul Brandenburg din Hunedoara ar fi acurateţa sunetului, sincronizarea ritmică şi echilibrul general între viori, violă şi violoncel, răspunzând în mod excepţional încrederii acordate de MC Ranin. Altfel spus, prin dorinţa maestrului, artişti hunedoreni au un aport important la festivitatea de deschidere a evenimentelor culturale de anvergură din Sibiu în anul 2012.

Cvartetul Brandenburg: Nicu Şulţ – vioară; Casiana Horopciuc – vioară; Ioana Şulţ – violă; Mircea Goian – violoncel

Citeşte tot: http://www.replicahd.ro/

Foto: Captură „Replica”

, , , , ,

Lasă un comentariu

Lucian Blaga: Psalm

Unde sunt psalmii noştri? Nu, nu rearanjarea (rimată) a psalmilor biblici, ci strigătul nostru autentic, de jale sau de bucurie, exprimarea frustrării rătăcitoare printre întrebări, a „întrebătoarelor noastre tristeţi”, cum zice Lucian Blaga. A răspunsurilor descoperite sau a descoperirii glasului lui Dumnezeu, sau/ şi a tăcerilor Lui, etc. Psalmii noştri !?

„O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.”

Lucian Blaga, Poezii – 1924 „În marea trecere”

Cât de în urmă suntem. Blaga scria aşa cu aproape 100 de ani în urmă, iar noi  în ciuda faptului că ne lăudăm cu „relaţia personală cu Dumnezeu”, care cică ne face „diferiţi” de majoritari, prea puţin am reuşit (noi evanghelicii) să „glăsuim” relaţia aceasta într-o formă artistică, cu profunzime spirituală, măcar aşa, ca în exemplul de mai sus.

Ceva nu-i în regulă cu modul meu de-a vedea, sau ceva nu-i în regulă cu noi…

, , , , ,

Lasă un comentariu

Timişoara: Concert Michael W Smith, 2 iunie 2012

Cu 44 de premii GMA Dove, 3 premii Grammy şi cu peste 15 milioane de albume vândute, Michael W. Smith a creat o legendă muzicală de neegalat. Unii ar spune că el a impulsionat apariţia şi evoluția genului de muzică creştină, devenind cel mai recunoscut şi respectat ambasador al muzicii ce exprimă credinţă la nivel mondial.

Cântecele lui au schimbat multe vieți prin puterea spirituală a muzicii. Multe dintre cântecele sale sunt traduse și în limba română.

Municipiul Timișoara va fi gazdă la a doua vizită a lui Michael W. Smith în România. În cadrul acestui concert, Michael W. Smith ne va dezvălui încă o dată talentele sale muzicale pe Stadionul Dan Păltinișanu, sâmbătă, 2 iunie 2012, de la ora 19:00.

Prețul unui bilet este de 50 lei, iar pentru elevi și studenți *40 lei (*număr bilete limitate). Există şi o categorie VIP cu locuri limitate la preţul de 125 lei. Aceasta este ocazia ta de a-l vedea pe Michael W. Smith de aproape, într-o reprezentaţie şi o atmosferă de neuitat.

În deschidere vor cânta grupul Speranța și CRISTOCENTRIC.

Concertul este organizat de către promoterul creștin din Marea Britanie, TREVOR KING împreună cu EVENIMENTE CREȘTINE din Brașov.

Parteneri:
Alpha Audio Sistems, Crearte Studio, ChristianEvents.ro, Fundația Casa Esterei.

Parteneri Media: CrestinTotal.ro, Stiri Crestine.ro, Brașovul Evanghelic, Alfa și Omega TV, Credo TV, Radio Vocea Evangheliei, Radio Samariteanul.

MWS/

Te asteptam pe www.Librariact.ro sau pe www.crestintotal.ro pentru a cumpara bilete la concert!

, ,

Un comentariu

Poetică: „Dunamis”

noi nu putem controla învierea
însă-i putem desena o ogradă:
mintea s-o guste, ochiul s-o vadă
mintea s-o guste, ochiul s-o vadă
surogatul ei ne distruge frumuseţea adusă de primul Cuvânt
de prima-nviere ce nu diferă de ultima
între ce va fi şi ce-a fost odată
viaţă nebiruită, ne-ncătuşată
explozie ordonată
 
pe sub treceri la-ncheietură
şi astăzi mai compun(em) din puterea ei zdrobitoare
şi din scânteia-ntâlnirii-ntre fire
în loc de poduri, în loc de treceri – căscări de gură –
aşa ca să nu uităm ce putere uimită ascunde dicţionarul
printre celelalte cuvinte
din sus-ul şi din jos-ul vorbei amintite

ca să nu uităm dimineaţa-nvierii
ne-ai dăruit primăvara;
încercările pe roata olarului
seara liniştită, între umerii zilelor pitită
şi în toate dicţionarele lumii
ai scris printre celelalte cuvinte
cuvântul “dinamită”
 
http://calatorru.wordpress.com/2010/04/13/dunamis/
 
Ascultă varianta cântată (muzică: Alin Cristea)
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/04/20/dunamis-la-moartea-poetului/
 

, ,

Lasă un comentariu

Ioan Barb: „când viaţa nu-i decât un mort îngropat în prezent”

uneori aleargă după mine pe drum
dorul de cireşele coapte
în răcoarea pădurii
ca un câine de rasă al cărui stăpân
a plecat în călătorie
rătăceşte pe străzi printre maidanezi
şi nu-şi găseşte locul
când ajunge în laţul hingherului
ochii îi sticlesc
resping cerul
lumina se-ntoarce
în locul din care a coborât

aşa îmi îngroapă viaţa
fiecare gând de eliberare
la picioarele copacilor
aud carii cum rod lacome
sub coaja uscată

aştept o zi când amintirea ta
se va măcina în mii de bucăţi
noaptea va presăra pe răni
această făină

http://www.viataromaneasca.eu/articole/78_antologie-lirica-vr/1127_poezii.html

,

Lasă un comentariu

Răstignirea fără cuie (Salvador Dali)

Parintele Nicolae Steinhardt, vorbind despre aceasta lucrare, in cartea „Primejdia marturisirii”, spune: „Sunt convins ca Salvador Dali este un mare artist si tot atat de convins ca este si un mare artist crestin. M-am referit la Rastignirea pictata de el, unde trupul spanzurat pe lemn nu este privit din fatã si de pe sol, ci din inaltimea cerurilor, aaa cum l-ar fi vazut Dumnezeu, privind catre crucea de pe Golgota. Tabloul infatiseaza numai capul prabusit, umerii incovoiati si un soi de comprimare a trupului zarit in perspectiva verticala.

Este o lucrare de formidabila putere emotiva, o viziune cu totul neasteptata, cutremuratoare si, fireste, de mare indrazneala, caci cuteaza sa substituie viziunii obisnuite a omului (artistului) viziunea unui observator sideral.”

Oare poate fi durere mai mare pentru un parinte decat aceea de a-si vedea fiul omorat ?!

„Tatal nostru care este in ceruri” si-a lasat Fiul sa moara pentru pacatele noastre.

Cand ne gandim la violenta mortii suferinte de Mantuitorul nostru, pe Cruce, se cade sa ne gandim si la durerea pe care Dumnezeu Tatal a simtit-o in acel moment, vazandu-si Fiul rastignit de cei pentru care s-a intrupat, si pe care inca o simte, in fiecare moment in care noi il rastignim din nou pe Fiul Sau.

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/salvador-dali-rastignirea-fiului-cum-vazut-tatal-122197.html

, , , , ,

Lasă un comentariu

E dreptul Tău să taci…

De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci…
Când ştiu că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi…
Doar Tu eşti prima vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea…
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file…?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc…?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.
 
http://calatorru.wordpress.com/cuvinte-legate-ce-dezleaga/

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Cultură cinematografică: Filmul „Courageous”

Dana Sisoev:

Ganditi-va pentru un moment la un om pe care il considerati deosebit de curajos. Pentru ce il credeti asa? Si-a riscat viata la locul de munca sau cu vreo alta ocazie? Ii plac sporturile extreme (sa le practice, se-ntelege, nu sa ii priveasca pe altii)? A luat atitudine potrivit convingerilor sale, sfidand consecintele care ar fi putut fi deosebit de grave pentru el? Filmul “Courageous” isi propune sublinierea unui nou aspect al curajului, precum si oferirea unor modele de oameni indrazneti. De asemenea, lanseaza o provocare pentru noi toti, dar mai ales pentru barbati, si in mod special pentru tati. Sa vedem despre ce fel de curaj e vorba!

Filmul incepe cu o scena memorabila in care unui individ, de altfel banuitor si precaut, I se fura masina intr-o statie de alimentare. Hotarat sa nu-l lase pe hot sa fuga, se arunca asupra lui, din mers, prin geamul deschis al masinii. Cu mare greutate si riscandu-si viata, reuseste sa opreasca masina si sa-l puna pe fuga pe infractor. Doar acum aflam ca omul e politist, iar fapta lui avea ca motivatie salvarea vietii fiului sau ce se afla pe bancheta din spate intr-un scaun special pentru copii. Cei care ii vor fi mai tarziu colegi de serviciu il intalnesc si afla detaliile incidentului. Intrebat daca si-a dat seama ca si-ar fi putut pierde viata, Natan Hayes, caci asa se numeste, raspunde: “Da, domnule, dar nu am putut risca sa-mi pierd fiul.” Curajul lui e admirat de ceilalti politisti, care ezita sa afirme ca ar fi procedat la fel, fiind intr-o situatie similara.

Dar nu despre curajul aratat in misiunile riscante ale meseriei de politist e vorba in film. Desi se expun in mai multe randuri, arestand traficanti de droguri si oameni care folosesc arme in apararea lor, curajul celor ce vor forma un grup de barbati legati prin prietenie si valorile asumate, se manifesta deplin abea la sfarsitul filmului. Trebuie insa sa va mai dau cateva detalii!

Mesajul serifului privitor la studiul si datele ce privesc consecintele absentei tatalui din viata de familie, consecinte cu totul nefaste, subiect de discutie la intalnirea de sambata a celor patru politisti, anunta tema filmului. Realitatea aceasta ii provoaca sa se implice atat in viata familiilor lor, cat si in viata celor care nu au un parinte. Punctul pivot al istorisirii pare a fi momentul in care, zdrobit de durere datorita pierderii fiicei sale de noua ani intr-un accident, Adam Mitchell sta de vorba cu pastorul sau. Cu aceasta ocazie el ia doua hotarari: sa se increada in Dumnezeu si sa afle ce asteapta Dumnezeu de la el ca parinte. Ca urmare a acestor hotarari, cauta raspunsuri in Scriptura si in final compune declaratia, angajamentul careia ii vor subscrie si prietenii lui, ce formeaza grupul celor cinci, intr-o intalnire ceremoniala in prezenta pastorului si a celorlalti membrii ai familiei fiecaruia. Pentru fiecare barbat in parte vor apare situatii in care va fi greu sa-si respecte cuvantul dat, nu toti vor reusi sa treaca testul, si vor descoperi ca e nevoie de foarte mult curaj pentru a fi ceea ce Dumnezeu asteapta de la ei.

Si acum scena de la final: o biserica in forma de amfiteatru in fata careia patru din grupul celor cinci barbati stau pentru a oferi celor prezenti un model de curaj: curajul de a-si asuma deplin responsabilitatile pe care Dumnezeu le-a pus pentru fiecare din ei ca oameni in societate, ca soti, si in special ca tati. Izvorat tot din dorinta de a-si salva copiii (ca si gestul de la inceputul filmului), angajamentul cere efort, indrazneala, dedicare. La multele intrebari pe care si le pune, privind educarea copiilor si sarcinile de indeplinit ca si protector si conducator in familie, Adam Mitchell raspunde: “Eu voi face asta”. Marturia, hotararea, exemplul lui, au un impact deosebit asupra adunarii, cateva secunde camera de filmat se misca prin sala pentru a surprinde mai multi barbati ce se ridica in picioare ca semn ca vor sa-si asume aceleasi responsabilitati, ca vor sa fie barbati curajosi.

Ca sa aflati detaliile angajamentului luat de acesti barbati de-a dreptul indrazneti, trebuie sa vedeti filmul, nu am sa va spun mai mult. Deosebit pare a fi gestul lui Adam Mitchell care, dupa ce a formulat tot ce a considerat ca tine de atributiunile lui, i le prezinta celorlalti, specificand ca le da permisiunea sa-l supravegheze in indeplinirea lor. Ei, asta nu prea suna a fi “specific barbatesc”, pare a fi insa singura modalitate prin care cineva poate inainta in respectarea hotararilor luate (se pare ca suntem “genetic structurati” sa functionam asa, “parerea mea”).

Filmul accentueaza un curaj pe care in general il asociem cu personajele feminine: curajul de a se implica activ in viata de familie, in educarea copiilor, cu pretul renuntarii la ceea ce ar fi adus o mai mare apreciere din partea oamenilor, cu multe sacrificii si jertfa de sine. Totusi, barbatii sunt chemati sa fie tati, si asta nu inseamna doar un nou statut, ci un pachet de responsabilitati pe care putini din vremea noastra si-l mai asuma!

Sunt multe lucruri pe marginea carora puteti medita dupa vizionarea filmului. O sa va placa umorul celor cinci prieteni, dar mai ales umorul lui Dumnezeu, surprins in raspunsul rugaciunilor emigrantului Javier Eduardo Martinez, care isi cauta un loc de munca. Uite, nu m-am putut abtine, dar mai departe chiar ca nu va mai spun!

Vizionare plăcută! 🙂

, , ,

Lasă un comentariu

Revista „Algoritm Literar”, Nr. 5, Anul III

Revista ALGORITM LITEAR

, , ,

Lasă un comentariu

Ionatan Piroşca „Al Tău bal”

În urmă cu 2 ani, in 9 ianuarie 2010, Ionatan Piroşca posta ultima poezie pe primul din cele 2 bloguri personale, „Jurnalul scrierii iubirii”

Al Tău bal

Cum nu se miră umbra mea de mine,
Oricât, în soare cald, m-aş răsuci,
Aşa nu-mi sunt privirile-Ţi străine,
Aşa mi-eşti drag şi tot aşa mă ştii.

Pe ochiul meu vin ape dimpreună
Cu mincinoase trestii şi bâtlani.
Tu mă ascunzi ca ziua-n săptămână
Şi ca pe-o săptămână între ani.

Să nu mai văd decât semeţe creste
Care în soare numai vieţuiesc.
Şi nu mai sunt, căci umbră nu mai este,
Cu supla-Ţi siluetă mă-nfrăţesc.

Tu mă faci stânca din care izvor
Ţâşneşti lovind toiagul mântuirii.
Eu n-oi seca, chiar dacă am să mor
Umplând cu mine rânduiala firii,

Ci voi uda o nouă formă-n cer
O altă stare într-un alt real…
O, Doamne, -mbracă omul cu mister
Şi îl invită azi la al Tău bal.

, ,

Lasă un comentariu

Neadevărul din poemele noastre

Intru mereu pe Resurse Creştine şi citesc parte din poezia postată acolo (ca să învăţ şi cum să scriu şi cum să nu scriu).

„Adevărul nu poate fi spus,
Când eşti, frate, pe glume pus.
Adevăru-i simplu şi frumos,
Nu are în el nimic stufos.

Adevărul e clar şi curat,
Slăveşte Măritul Împărat.
Adevăru-i libertate deplină,
Trăire în sfinţenie divină.”

Să fie aşa, să nu fie aşa? …Citeşte întreaga poezie

Se bate adevărul cu arta? Se bate câteodată!

Pusă în cântarul celor două, poezia scrisă de evanghelicii români (la modul general vorbind, fără referire la o poezie anume) mi se pare mie că tinde să atârne mai greu în talerul „adevărului”, în detrimentul formei artistice.

Totuşi, cred că ni se potrivesc şi nouă (poeziei scrise de noi) versurile Anei Blandiana, şi mai cred că ne-ar prinde bine şi ne-ar înfrumuseţa mai mult, puţină „nebunie artistică”, urmând ca „neadevărul” poemelor noastre să-şi găsească astfel răscumpărarea:

„Dar el îşi purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca şi cum ar fi spus:
“Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E preţul imens…”

Cu cât o lucrare este mai bună din punct de vedere artistic, cu atât mai eficientă este influenţa ei” – Leland Ryken

Formele artistice întăresc concepţia despre lume pe care o prezintă, indiferent care este această concepţie, sau dacă ea este adevărată sau falsă.”  – Francis Schaeffer

, , , ,

8 comentarii

Poetice: „(Pe)Trecere” & „Sens”

Vă prezint două poeme scrise de Maria Florea. Vă recomand să le citiţi cu glas tare 🙂 ca să vă puteţi bucura mai mult nu doar de ideea transmisă, ci şi de muziCalitatea poetică.

(Pe)Trecere

Păşind plăpând pământ, păcate, pulbere

Pantof pitic plumbic purtând picioru-mi.

Pensula-i pune pastelate pete,

Pustiu păstrându-şi pseudo-plăceri.

Perenul plin perdeaua purpurie prăvăleşte.

Peregrine, poartă-ţi povara-n proaspătă păşune!

Puţin până profanu-n ploi persistă;

Precum promis: păşeşte-n permanenţă.

Sens …sau (S and S:)

Sunt suflete-stele, stins sălăşluind sub sacrificiul solidarităţii.

Stau solitare, străjuind spectacolul simţurilor secate.

Spectacol – suprafaţă străvezie; substanţă sfârşită.

Stele sorb simplu spini, soroace, suspine,

Smerindu-se, stins sprijinind Soarele.

Staţi! Speranţa se sudează-n sufletele-stele.

Sigiliul suferinţei sfârşeşte semitonu-i.

Sus-ul slobozeşte sunetele-i siderale

‘Supra stelelor sortite sacrelor splendori.

Sfârşitul-start? Slăvită simfonie strălucind sidefat.

, , , ,

Lasă un comentariu

„Sfanta e noaptea de har” cantata de Corul de tineri ai BCB Maranata, Hunedoara in Catedrala Romano-Catolica din Iasi

, ,

Lasă un comentariu

Trailer: „Singuri în vacanţă” – un film de Adi Gliga

În curând „Singuri în vacanţă”, un film de Adi Gliga

Dintre actori se numară şi 2 hunedoreni 🙂

Tunas Doralin: „Singuri in vacanta” va fi un film care abordeaza teme precum: dragostea, drama, aventura si in mod special aspectele spirituale ale vieţii. Prin acest film se doreste influentare in bine a tuturor celor care il vizioneaza, nu e adresat doar unei categorii de oameni. Deşi actorii sunt amatori totul este făcut cu pasiune.

, ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: