Archive for category Citate

Gandhi cică ar fi spus asta:

„Îmi place Hristos al vostru, dar nu-mi plac creștinii voștri. Nu seamănă deloc cu El.” (Gandhi)

, , , ,

Lasă un comentariu

Se poate ieşi din mediocritate fără să fii vinovat de niciun „exces”?

Din seria „bate şaua să priceapă iapa”:

„Apropo de „prea mult”. După părerea mea e discutabil sfatul ales de cei şapte înţelepţi ai Greciei antice pentru a fi săpat pe frontonul templului consacrat lui Apolo la Delfi: Modem agan. Adica „Nimic prea mult”. Sigur, se pot da multe exemple, inclusiv din mitologie în care se vede că excesul e condamnabil şi are efecte funeste. După ce Dionysos i-a îndeplinit dorinţa ca tot ceea ce atingea să se prefacă în aur, Midas l-a implorat pe zeu să-l scape de darul primit.

Descoperise că şi băutura, şi bucatele pe care le atingea se prefăceau în aur. Marsyas a fost jupuit de viu deoarece a mărturisit că era în stare să cânte cu fluierul lui mai frumos decât însuşi Apolo. Iar Orfeu, când a ieşit din Infern, n-a fost mulţumit că amintirea Euridicei mergea în urma lui. A întors capul. Şi în acel moment iluzia nu l-a mai putut ajuta. Psyche nu s-a mulţumit nici ea că era iubită şi fericită. A dorit „mai mult”, încălcând singura condiţie de care depindea fericirea ei: să nu vadă chipul necunoscutului care o luase de pe muntele unde fusese părăsită de părinţi şi o dusese într-un palat. Urmarea se ştie. Eros a dispărut.

Evident, acel „nimic prea mult” trebuie înţeles şi ca avertisment. Casiopeea şi-a atras mânia zeilor pretinzând că era mai frumoasă decât nereidele. Prea mult! Se poate însă ieşi din mediocritate fără să fii vinovat de niciun „exces”? Cine ar mai fi auzit de Icar dacă nu ar fi dorit „prea mult” să ajungă la soare, în loc să-şi continue drumul cu Dedal, tatăl său, spre Sicilia? Antigona are un plus de orgoliu care îi dă tăria să rămână inflexibilă. Heracles are un plus de fudulie care-l ajută să-şi săvârşească isprăvile, etc…”

Calomnii mitologice, Octavian Paler, 2010

, , , ,

Lasă un comentariu

Nici nu ştiu cât de periculos pot fi… :)

Sau dăunător?

„Cei care iubesc idealul lor de comunitate creştină mai mult decât comunitatea însăşi devin periculoşi pentru acea comunitate creştină, chiar dacă intenţiile lor personale pot fi dintre cele mai sincere, corecte şi generoase.” – John Ortberg

, , ,

Lasă un comentariu

Oscar Wilde: logică

„Orice sfânt are un trecut,  şi orice păcătos are un viitor.”

, , , ,

Un comentariu

Baronul Pierre de Coubertin, fondatorul jocurilor olimpice moderne: Crezul Olimpic

„La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi, la fel cum în viaţă cel mai important lucru nu este triumful, ci lupta.

Esenţialul nu este să cucerim, ci să ne fi luptat cu îndârjire.”

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Aşa s-a gândit El…

Deşi multora dintre noi  ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să ne dea un scenariu absolut complet după care să ne trăim viaţa, Dumnezeu nu ne-a dat aşa ceva, ceea ce înseamnă că Dumnezeu s-a gândit că nu avem cu adevărat nevoie de un scenariu complet. În schimb, Dumnezeu ne-a dat o poveste incompletă în lumina căreia noi trebuie să ne înţelegem viaţa.

, , , , , ,

Lasă un comentariu

„Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina…”

„Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

Fragment din „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu

, , , ,

Lasă un comentariu

Se cere înţelepciune şi flexibilitate, nu şabloane rigide

„Nu există nici o scrisoare (în Noul Testament) care să ne ofere o schiţă completă sau designul unui plan după care să trăim ca popor al lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate locurile. Motivul pentru care este aşa este probabil faptul că Dumnezeu a ştiut că poporul Lui în cursul istoriei se va afla în locuri şi timpuri foarte diferite, şi a stiut că va fi nevoie de flexibilitate pentru înaintarea eficientă a Evangheliei şi trăirea în credincioşie ca popor al lui Dumnezeu în acele situaţii foarte diferite.” 

www.trainingleadersinternational.org

, , ,

Lasă un comentariu

S. Honda: „combustibilul succesului”

„Mulţi oameni visează să aibă succes. După părerea mea, succesul poate fi dobândit numai după eşecuri repetate şi numeroase meditaţii. De fapt, succesul reprezintă acel procent unic din munca unui om care rezultă din cele 99 de procente numite eşec.” – Soichiro Honda

După părerea mea, noi evanghelicii perseverăm în multe eşecuri :), însă ne încăpăţânăm să le numim succese.

, , , , ,

Lasă un comentariu

Indicii ale nevoii de schimbare

„Odată ce învăţaţi să consideraţi ştirile proaste nu un eveniment negativ, ci  un indiciu al nevoii de schimbare, ele nu vă mai strivesc. Ajungeţi să învăţaţi ceva din ele. „– Bill Gates

, ,

Lasă un comentariu

Ce este poezia pentru tine?

„Poezia crestina scrisa in versuri sau „poesis-ul” reveleaza atat celui ce o creeaza cat si celui ce-i adulmeca miresmele – tanguirile sufletului flamand dupa Creator, picteaza si canta in limbajul materiei -„antimateria” , redefineste miracolul „existentei banale” – a gandi, a respira, a vedea, a vorbi… a auzi – drept ARTA DE A TRAI”Ligia Seman

http://www.facebook.com/groups/281266985275473/

poza de aici

, , ,

Lasă un comentariu

Ce este poezia pentru tine?

„…ceva ce n-am rabdare sa citesc.” – Petru M.

„Poezia cred că e un mod de a înfățișa realitatea prea sincer. Uneori iese ceva mult prea frumos, alteori mult prea dramatic.” – Cami D.

„Poezia este jocul secund şi fecund care ne sfinţeşte în bucuria noului încă neînţeles şi nevăzut de alţii mai înainte. Poezia este explorare în misterul Cuvântului.” – Ion B.

„Poezia-i picătura de cerneală în apă – e rădăcină de culoare-mprăştiată- e creştere(a) într-o altă culoare…” – Ruben B.

„Pentru mine poezia este vocea sufletului. Ori de cate ori sufletul meu e prea plin incep sa scriu. Uneori poeziile mele sunt tanguiri, alteori strigate de batalie, alteori sunt cuvinte de multumire, soapte de iubire; depinde de ce anume e plin sufletul meu in momentele acelea.” – Diana B.

Pentru tine ce este poezia?

http://www.facebook.com/groups/281266985275473/

, ,

3 comentarii

Paradoxul Internetului

„Internetul uneste oameni foarte indepartati si-i desparte pe cei apropiati!”

, ,

Lasă un comentariu

Arta lui Ion Luca Caragiale

„…noi nu înțelegem o operă de artă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum” (s.n.). Condiția obligatorie a artei este talentul, puterea de invenție a scriitorului, expresivitatea și niciodată considerente de școală, de grup social sau de curent literare, saturate de teorii și de erudiție fără sens: „A crea – a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună și a le turna într´o formă, care să îmbrace o viață ce se diferențiază într´un chip absolut hotărît de tot ce nu este ea – aceasta este puterea naturii și a artistului. Și această putere, la artist o numim talent. Talentul este deci puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea ce o au toți”.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale#Considera.C8.9Bii_estetice

, ,

Lasă un comentariu

Credinţă vs. cunoaştere

„Credinţa poate fi manipulată. Numai cunoaşterea e periculoasă.” – Frank Herbert

, , ,

Lasă un comentariu

Ashleigh Brilliant quote: „Many problems” :)

“Our meetings are held to discuss many problems which would never arise if we held fewer meetings”

“Keep some souvenirs of your past, or how will you ever prove it wasn’t all a dream?”

http://en.thinkexist.com/quotes/ashleigh_brilliant/

,

Lasă un comentariu

Andrei Pleşu: „Cei ce cred şi cei ce nu cred”

„Mi-am amintit […] de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există“. Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, sîntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de amplasament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin.

Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sînt sîrguincioşii „gesticulaţiei“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănîncă de post şi se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) şi se socotesc îndreptăţiţi, pe baza zelului lor exterior, să capete un fotoliu de orchestră în rai. Cei care sînt siguri de mîntuirea lor şi privesc condescendent spre semenii lor mai puţin norocoşi. Evident, credinţa care nu devine şi un mod de a fi, care nu-şi practică premisele, care nu participă la viaţa comunitară nu depăşeşte nivelul speculaţiei intelectuale şi al „gratuităţii“ estetizante. Dar credinţa care se epuizează în ritualism bigot şi superstiţie coregrafică nu e mai puţin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ confortabil în credinţa sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufleteşti, stupori şi incertitudini e un simplu funcţionar bisericesc, a cărui suficienţă, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dumnezeu însuşi (cf. Isaia, 1, 11-15).”

Citeşte tot pe Dilema Veche: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cei-ce-cred-cei-ce-nu-cred

, , ,

Lasă un comentariu

Definiţia religiei

„După un examen atent al fenomenului religios în variante atât de felurite […] propunem următoarea definiţie: religia circumscrie, în oricare din variantele ei, capacitatea de auto-totalizare sau de auto-depăşire a fiinţei umane în corelaţie ideală cu toată existenţa, dar mai ales în corelaţie ideală cu ultimele elemente sau coordonate ale misterului existenţial în genere, pe care omul şi le revelează sau şi le socoate revelate.”

Lucian Blaga, Religie şi Spirit, 1942 – Sibiu, Editura “Dacia Traiana” p.178

, ,

Un comentariu

Ce ne-ar putea face jurnalismul?

„Exista in rindul evanghelicilor o frica prosteasca de jurnalisti, care i-ar putea pune intr-o lumina proastă…” Alin Cristea

, ,

Lasă un comentariu

Lucian Blaga despre protestantismul lui Soren Kierkegaard

„Protestantismul vrea să tulbure, să pună în mişcare sufletul; protestantismul îndârjeşte îndemnul de a cucerii transcendenţa, şi de a spera totul numai de la graţia divină după ce prin extreme eforturi omul s-a convins de nimicnicia încercărilor şi a fiinţei sale.

Protestantul este creştin pe planul cel mai lucid al cugetului, pe temeiul unei largi şi violente problematizări a doctrinei, a unei deliberări şi hotărâri lăuntrice a spiritului. Spiritul în cadrul protestantismului, liber în esenţă, se pune pe sine însuşi ca o problemă de realizat prin hotărâre.

N-am putea să indicăm o altă personalitate care să fi realizat mai deplin, mai individual, atât prin viaţa cât şi prin doctrina sa, acest tip religios de orientare protestantă decât Kierkegaard. Decât Kierkegaard, acestă flacără fără de vatră. La problematizarea violentă a doctrinei în spirit protestant l-a ajutat nu numai logica obişnuită, ca pe reformatori, şi nici numai logica enorm ascuţită a duhului criticismului, ca pe Kant de pildă, ci alături de acestea l-a servit şi „dialectica”, adică acea stranie logică vie adaptată la toate contradicţiile existenţei.

Kierkegaard introduce fără sfială dialectica în problematizările protestante ale doctrinei creştine şi ale vieţii religioase, şi anume chiar în inima problematicei. Protestantismul prin greutatea cu care apasă asupra libertăţii conştiinţei, asupra cugetului ca atare, asupra deliberării şi hotărârii, asupra spiritului care se pune pe sine însuşi, protestantismul, zicem, nu vi se pare ca făcut anume pentru oameni care n-au rădăcini organice înfipte în acestă lume, pentru oameni care sunt doar „spirit”, adică spirit ce se pune pe sine însuşi?”
Lucian Blaga, Religie şi Spirit, 1942 – Sibiu, Editura „Dacia Traiana” p.158-159

, , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: