Archive for category Cuvântul omului

…gata, tac!

Am cam abandonat blogul ăsta…aşa constatam de-o vreme… constatam, aşa, pentru mine 🙂 Nu l-am abandonat în sensul că nu mai postez, ci în sensul că nu mai comentez ce se întâmplă sau nu se intâmplă, nu mai s(u)pun partea evanghelică a Hunedoarei (atât cât mi-este ea cunoscută) judecăţii persoanele. I-am abandonat partea subiectivă…lăsând pe cat se poate, mai mult sau mai puţin să fiinţeze partea cealaltă, obiectivă, a evenimentelor care au loc pentru şi cu hunedoreni.

Oferta de un gen sau altul de care beneficiază o parte din evanghelicii hunedoreni. In schimb ce se mai întâmplă aici la noi în interior, cine mai ştie? Fiecare îşi vede de drumul şi direcţia lui… ba un concert, ba o evanghelizare, ba un botez, ba o seară de tineret, ba o seară de veghe, un priveghi, o inmormântare, ba o carte lansată, ba o invitaţie în tabără…ba o prezentare suscintă, cu ceva greşeli pe ici pe colo…şi cam atât.

E bine şi atât! Nu? 🙂

Câtă vreme încă se mai botează oameni înseamă că suntem „pe drumul cel bun” cum s-ar zice? Nu?

Dar ce rost are să ne batem capul cu „de-astea”…generaţia asta-i de vină, că-i păcătoasă şi perversă…ş-apoi…la urma urmei ce treabă avem noi cu ea… nici să nu mai pomenim, nici să nu mai vorbim…gata, tac.

Stare actuală?

Tendinţe?

Diagnoză?

Pronosticare?

Variante alternative?

Comunicare?

bla, bla… (astea nu-s pentru „forurile” noastre, nu încă, cel puţin)

,

Lasă un comentariu

Din nou Parţiale (spre preferenţiale)

Înţelesurile diferite provin din semnificaţii diferite.  Cele parţiale ne duc mai mereu spre cele preferenţiale.

Câtă vreme bunul simţ încă este de partea noastră, spunem asemenea Apostolului că „proorocim în parte pentru că cunoaştem în parte”, însă atunci când „ne băgăm nasul unde nu ne fierbe oala”, când le amestecăm pe cele cunoscute cu cele necunoscute (intenţionat sau neintenţionat) riscăm să părăsim umbrela lui „Aşa vorbeşte Domnul!” pentru apa de ploaie „Aşa mi-ar plăcea mie să vorbească!”

Toţi cei care aţi citit textul Noului sau Vechiului Testament măcar din curiozitate, sau aşa cum se procedează de multe ori în „Casa Domnului” pentru studiul acelui Cuvânt, cu siguranţă  aţi observat că anumite contradicţii se datorează unor cuvinte, hai să le numim PROBLEMATICE. Problema constă în dificultatea traducerii lor din limbile originale, dificultatea traducătorului de a găsi un cuvânt cât mai potrivit în limba română, folosindu-se, spre exemplu, acelaşi cuvânt în limba română pentru cuvinte diferite cu semnificaţii diferite în limbile originale.

O astfel de problemă o întâmpinăm în cazul cuvintelor: „LUME”, „MOARTE”, „BISERICĂ”, etc.

Chiar dacă nu suntem cunoscători ai limbilor biblice, citirea şi mai ales prezentarea anumitor învăţături ale Scripturii ar trebui să se facă întotdeauna cu prudenţă. Acelaşi cuvânt, „lume” spre exemplu, deşi are aceeaşi formă într-o limbă, are semnificaţii diferite şi automat înţelesuri diferite în altă limbă:

  • Lumea ca UNIVERS creat de Dumnezeu este lumea la care se referă Apostolul Pavel atunci când le vorbeşte atenienilor în Fapte 17.24 („Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului…”).
  • Lumea ca OAMENI, ca populaţie a Planetei albastre, este obiectul dragostei lui Dumnezeu, aşa cum ni se spune foarte clar în Ioan 3:16 („Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurului Lui Fiu…”).
  • Lumea ca SISTEM de cultură şi civilizaţie, pe de altă parte, este potrivnică valorilor lui Dumnezeu, ni se spune despre ea în 1Ioan 5.9 că „toată lumea zace în Cel rău”, că „tot ce este în lume… nu este de la Tatăl ci din lume” şi că „…dacă iubeşte cineva lumea dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2.15-16).

A amesteca semnificaţiile acestui cuvânt înseamnă a declanşa în înţelegerea noastră nişte reacţii în lanţ deloc potrivite cu mesajul pe care scriitorii Scripturii au intenţionat să ni-l transmită.

Lucruri asemănătoare se întâmplă dacă ne permitem să îi citim unei anumite grupări de oameni unele din cuvintele D-lui Isus, şi să li le aplicăm lor fără prudenţă, fără bun simţ, ca şi cum D-l Isus ar vorbi anume despre ei.

Să luăm ca (alt) exemplu frumoasa idee (afirmată direct sau indirect în N.T.) că BISERICA LUI HRISTOS ESTE  INVINCIBILĂ. Oricât de plăcut ar suna în urechile mele cuvintele lui Isus din Matei 16. 18 „(Eu)… voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui”, înainte de a trage concluzii pripite despre reuşita sau falimentul unei anumite biserici locale, ar trebui să sap puţin înainte, să le cercetez pe cele parţiale ca să nu cad în cele preferenţiale.

Dacă urmărim în ÎNTREG Noul Testament învăţătura despre Biserică, observăm cel puţin două semnificaţii diferite ale cuvântului:

  • Biserica UNIVERSALĂ, ca Trup al Lui Hristos, care cuprinde totalitatea oamenilor răscumpăraţi de-a lungul istoriei prin Evanghelia lui Hristos, indiferent de rasă, limbă, cultură, etc. (Efeseni 5, 1 Corinteni 12, Apocalipsa 19)
  • Biserica LOCALĂ, sau adunarea celor care se adună în Numele Domnului într-o anumită zonă geografică, într-un context socio-cultural specific .

Textul de mai sus din Matei 16 e mult prea general, chiar problematic în prezentarea (metaforică?) a luptei dintre Biserică şi Moarte, dintre Biserică şi „porţile Locuinţei morţilor” (Biserica nu intră pe porţi? sau Biserica nu poate fi ţinută înauntru de porţi?), luptă în care Biserica lui Hristos în ansamblul ei iese biruitoare, textul este mult prea general deci, ca să-mi permit să-l aplic fără prudenţă la orice biserică locală.

Decât să transform invincibilitatea întregii Biserici a lui Hristos într-un scut folosit „abuziv” pentru succesul de netăgăduit al bisericii locale, oricare ar fi ea, mai bine să îmi aduc aminte de versete precum cele spuse de acelaşi Hristos unei Biserici locale, „te voi vărsa din gura Mea” (Apocalipsa 2), sau  „îţi voi lua sfeşnicul din locul lui dacă nu te pocăieşti” (Apocalipsa 3), cuvinte spuse unei alte biserici locale. Ne ajută şi medicina puţin, prin amputarea părţii bolnave a unui trup (Biserica = Trupul lui Hristos), atunci când aceea parte nu mai poate fi vindecată, când nu i se găseşte leacul, pentru a salva ceea ce este încă sănătos. Să nu uităm istoria bisericii, cu clădirile rămase goale şi cu efortul susţinut al unor biserici de a fi şi de a rămâne relevante în prezentarea şi trăirea Evangheliei lui Hristos în timpul, cultura şi societatea în care sunt aşezate, în ciuda falimentului (cunoscut, recunoscut sau necunoscut) al altor biserici locale. 

Cele parţiale ne duc mai mereu spre cele preferenţiale. PRUDENŢA ar putea fi (zic eu) unul din leacuri.

* poza de aici

, , , , ,

Un comentariu

Din seria celor bisericeşti: „Lipsa de la biserică” (nu ştiu dacă este cu justificare sau fără)

Am mai auzit şi altădată asta (şi nu doar o dată):

„Cine n-a fost duminică la adunare a pierdut enorm de mult…”

Adevărat, cine n-a fost nu ştie ce-a pierdut, mai ales dacă se face referire la o adunare anume dintr-o duminică anume şi nu se vorbeşte la modul general, despre orice adunare din orice duminică.

Omul care n-a fost a pierdut – ce ştii ce cuvânt, sau ce ştii ce Cuvânt

– ce ştii ce context

– ce ştii ce şansă

– ce ştii ce câştig

Cert e că le-a pierdut. Adevărat!

Însă în altă parte fiind, la fel de adevărat e că acelaşi om prin pierderea respectivă a câştigat:

– un alt contex

– un alt cuvânt, sau Cuvânt

– o altă şansă

– un alt câştig

Rămâne ca pe termen lung şi scurt să se compare câştigul (şi neapărat şi pierderea „enorm de mare”).

În rest „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât  mai mult, cu cât  vedeţi că ziua se apropie.” Evrei 10:25

„Consensul general între creştinii de toate denominaţiile este că „în esenţă, biserica este un loc pus de-o parte pentru închinare”. Acest lucru a fost valabil de-a lungul ultimilor 1700 de ani. Constantin încă trăieşte în minţile noastre.” – Frank Viola & George Barna, Creştinism Păgân?, Oradea, Kerigma, 201o, p.70

, , , , ,

Lasă un comentariu

„Oamenii de pretutindeni trebuie să urmărească ceea ce este cel mai bine pentru ei!”

„Faptul cu adevărat eliberator este că mesajul pe care-l ducem […] este acela că oamenii de pretutindeni trebuie să urmărească ceea ce este cel mai bine pentru ei. Noi îi chemăm pe oameni la Dumnezeu, şi cei care vin spun: „Înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta” (Psalmul 16.11). Dumnezeu se glorifică pe Sine printre naţiuni prin porunca „Domnul să-ţi fie desfătarea” (Psalmul 37.4). Prima şi cea mai importantă cerinţă pe care El o are de la omenii de pretutindeni este ca ei să renunţe să-şi mai caute bucuria în alte lucruri şi să înceapă să o caute doar în El. Un Dumnezeu care nu poate fi slujit este un Dumnezeu care poate fi numai savurat. – John Piper, Să se bucure popoarele, pg. 40, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1998 (sublinieri adăugate)

„Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.  El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” Fapte 17:24-25

, , , ,

Lasă un comentariu

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

Dacă eşti murdar, „apa” care curge prin tine-i ca tine!

Dumnezeu nu spune „…să vină (la Mine) cei curaţi!” El zice „…să se curăţească cei murdari!”

„Într’o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.
Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului  său, destoinic pentru orice lucrare bună.” 2Timotei 2:20-21 (subliniere adăugată)

, , , , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

(Cu) ocazia primei duminici din lună

În simplitatea dialogului nostru, gura păcătosului adevăr grăieşte:

„… mâine e Cina (Domnului) mă,

tre` să mă pocăiesc!”

…poi cum mă…şi dacă nu era, nu trebuia? …oricum, e o ocazie bună!

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Dialectica lui „mors et vita”, Nicolae Steinhardt

“Paradoxal mai lucrează Hristos şi cu păcătoşii, cu viaţa şi cu moartea.

Karl Barth: harul îndreptăţirii e viaţa noastră, harul sfinţeniei e moartea noastră. Ceea ce înseamnă că, în operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot El îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. “Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.”

Iată întreagă dialectica lui mors et vita: întai te înviază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. Aa, dacă asta-i viaţa, viaţa nu e uşoară, e un fel de moarte. Noi tot zicem: viaţa, viaţa e aşa şi pe dincolo… dar poate că nici nu ştim cum e viaţa adevărată (după cum nu ştim ce e moartea), poate că bajbaim în zăduful apăsător al penumbrelor unul limbus şi printre confuziile unui vag limbaj… “

Nicolae Steinhardt,  “Jurnalul Fericirii”

, , , , ,

Un comentariu

4. Biblia şi regulile (ei) de interpretare: APLICAŢII

„Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii.” – Antoine de Saint Exupery

„Pe vremea aceea nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea” – Judecători 21.25

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău.” Proverbe 19.2

Practicile noastre (religioase) şi discuţiile noastre (contradictorii) se nasc din înţelegerile noastre (diferite) cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu din Scriptură vizavi de diversele relatări şi afirmaţii pe care le conţine.

Este important să nu uităm că şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie abordat în contextul unor reguli care nu ne dau voie să forţăm textul, să interpretăm „după ureche” cele scrise acolo. Aceste reguli nu sunt absolute, ci ele ne oferă liniile călăuzitoare de care e bine să ţinem seamă dacă vrem să nu ajungem la erori grave de interpretare, să înţelegem intenţia originală a scriitorului şi Autorului textului sfânt, trecând cu bine „prăpastia” lingvistică şi istorică dintre cartea pe care o citim astăzi şi momentul scrierii ei.

Am scris câteva cuvinte despre regula:

  1. Contextului
  2. Destinatarului
  3. Împărţirii

iar astăzi voi încerca să prezint o altă regulă de studiu biblic şi anume:

4. Regula celor 3 aplicaţii de bază:

Regula aceasta pleacă de la constatarea (biblică) a faptului că relatările istorice din Biblie nu reprezintă doar istorie, ci ele poartă un mesaj doctrinar, precum şi o aplicaţie spirituală sau personală, pe care cititorul de rând (eu şi dumneavoastră) o putem lua pentru noi şi o putem folosi în contextul vieţii de acum.

Aşadar putem vorbi despre 3 aplicaţii de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu şi anume  aplicaţia istorică, aplicaţia doctrinară şi aplicaţia personală a Scripturii.

Iată câteva exemple:

  • Apostolul Pavel scrie Corintenilor şi ajunge să le vorbească în capitolul 10 din 1 Corinteni despre câteva secvenţe istorice din viaţa poporului Israel (relatări ale Vechiului Testament), precum trecerea de către evrei a Mării Roşii, călăuzirea lor prin norul de fum şi de foc, mâncarea manei în pustie şi felul în care Dumnezeu le-a dat apă din stâncă, subliniind pedeapsa de care au avut parte în urma necredinţei lor, subliniind exemplul lor negativ pentru Corinteni, implicit pentru noi, cititorii de astăzi.
  1. Istoric sumarizează ce s-a întâmplat (au băut apă din stâncă).
  2. Doctrinar ne descoperă faptul că „stânca duhovnicească ce venea după ei era Hristos.”
  3. Spiritual ne spune să nu facem ca ei.
  • La începutul Evangheliei după Matei, în contextul istoric al naşterii Mântuitorului Isus Hristos, Matei citează un verset din Vechiul Testament, accentuând aplicaţia lui doctrinară şi împlinirea lui profetică: Matei 2:15 „Acolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”, cu toate că textul Vechiului Testament nu lasă să se înţeleagă că referirea ar fi si cu privire la Fiul lui Dumnezeu, ci doar cu privire la poporul evreu, robia şi eliberarea lui din Egipt: Osea 11:1 „Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
  1. Aplicaţia istorică este eliberarea evreilor din robia egipteană.
  2. Aplicaţia doctrinară este reîntoarcerea Fiului lui Dumnezeu din ţara Egiptului (la mii de ani după evenimentul istoric).
  3. Aplicaţia spirituală este purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de copiii Săi.
  • Un alt exemplu foarte interesant se găseşte în epistola lui Pavel către Galateni (cap.4, vers. 21-31), în care apostolul porneşte de la relatarea biblică despre Avraam, Agar, Ismael şi Isaac şi îi învaţă pe Galateni (şi pe noi) cum să întrebuinţeze Legea Mozaică, felul în care să se raporteze şi să se supună ei. Iată cum pe lângă aplicaţia istorică, apostolul Pavel extrage aplicaţia doctrinară şi spirituală a textului biblic.
  1. Galateni 4:22 „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă. 4:23 Dar cel din roabă s’anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s’a născut prin făgăduinţă.”
  2. Galateni4:24 „Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, 4:25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. 4:26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.”
  3. Galateni 4:28 „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sînteţi copii ai făgăduinţei. 4:29 Şi cum s’a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întîmplă şi acum. […] De aceea fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.”

Înţeleptul Solomon constata aşa la vremea lui: Eclesiastul 1:9 „Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 1:10 Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: „Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. 3:15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.”

Apostolul Pavel concluziona astfel: Romani 15:4 „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

, ,

2 comentarii

Tu ce dar duhovnicesc ai ?

Am povestit acum spre seara cu un grup de adolescenţi despre darurile duhovniceşti, talentele dobândite natural sau deprinderile trudite, învârtindu-ne timp de 2 ceasuri, precum câinele în jurul cozii, în jurul întrebării „Care-i darul tău duhovnicesc ?”

GREU  să ajungem la răspunsuri concrete, din lipsă de cunoaştere personală, din lipsă de cunoaştere a Scripturii, din lipsă de lectură şi din şi mai mare lipsă de implicare.

Păi cum să putem noi face ce spune Petru în epistola lui: 1Petru 4:10 „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit, când noi nu ştim care-i darul ăla, nu credemfiecare e chemat şi trebuie să slujească, şi nu vrem să facem paşi mărunţi şi practici spre descoperire şi implicare ?!

Am găsit un test format din 140 de întrebări care să ne ajute în identificarea darului sau darurilor pe care le avem, a tendinţelor sau preferinţelor personale pe care dacă le punem la dispoziţia şi în slujba lui Dumnezeu, e posibil să ne împlinim menirea, să ne fim de folos unii altora şi să lărgim Împărăţia lui Dumnezeu în noi şi în jurul nostru.

Din păcate testul darurilor spirituale e în limba engleză, însă ştiu că pentru mulţi engleza nu mai e un impediment, iar dacă ştiţi resurse în limba română care să ne fie de folos, daţi o mână de ajutor.

Aici găseşti „Spiritual Gifts Test”

Click aici pentru varianta printabilă + explicaţii

, , , , , , ,

Un comentariu

A murit poetul Ionatan Piroşca

In seara zilei de ieri, 16 aprilie 2010,  la orele 19:50, poetul creştin  Ionatan Piroşca a plecat Acasă.

Dumnezeu să se bucure de el în veşnicie, aşa cum a făcut-o şi pe pământul acesta !

A lăsat în urmă 7 volume de poezie: CITIŢI !

Al Tău bal

Cum nu se miră umbra mea de mine,
Oricât, în soare cald, m-aş răsuci,
Aşa nu-mi sunt privirile-Ţi străine,
Aşa mi-eşti drag şi tot aşa mă ştii.

Pe ochiul meu vin ape dimpreună
Cu mincinoase trestii şi bâtlani.
Tu mă ascunzi ca ziua-n săptămână
Şi ca pe-o săptămână între ani.

Să nu mai văd decât semeţe creste
Care în soare numai vieţuiesc.
Şi nu mai sunt, căci umbră nu mai este,
Cu supla-Ţi siluetă mă-nfrăţesc.

Tu mă faci stânca din care izvor
Ţâşneşti lovind toiagul mântuirii.
Eu n-oi seca, chiar dacă am să mor
Umplând cu mine rânduiala firii,

Ci voi uda o nouă formă-n cer
O altă stare într-un alt real…
O, Doamne, -mbracă omul cu mister
Şi îl invită azi la al Tău bal.

http://ionatan.wordpress.com/

http://www.ionatanpirosca.net/

, , , ,

Un comentariu

Cuvântul lui Dumnezeu vestit BCB „Nădejdea”- Peştişul Mare, Hunedoara

“Veniti la Mine , toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna .“ Matei 11 : 28

Avem deosebita bucurie sa va invitam la cateva seri de evanghelizare organizate de

Biserica Crestina Baptista “ Nădejdea“ Str. Peştişul Mare, Nr.323, Hunedoara, in zilele de :

  • 22 aprilie 2010 , ora 19.00 –  pastor invitat Timotei Rusu ;
  • 23 aprilie 2010 , ora 19.00 –  pastor invitat Padurean Sebastian ;
  • 24 aprilie 2010 , ora 19.00 –  pastor invitat Giura Ionel ;
  • 25 aprilie 2010 , ora   9.00 –  pastor invitat Scorobete Ovidiu ; ora 16.00 –  pastor invitat Ionel Tutac .

Vino , este pentru binele  sufletului tau !

, ,

Un comentariu

Ava şi nimicul

Apari din când în când,

Ca un ceva a cărui lipsă-o duci cu tine

Fără să ştii de ce ţi-era dor…

Apari, dar niciodată la întâmplare,

Şi când o faci, atomii se joacă

Gângurind freamătul Tău a sărbătoare:

Ava.

În vreun senin pastel, păşind

Pe cadranul ceasului ce-mi povesteşte de Tine

Pe rama buchetul de irişi cu sonor…

Apari, eşti Absolut şi provoci timpul,

Dar materialul Tău preferat, Ava,

Rămâne totuşi:

nimicul…

Petru-Eremia Moldovan, Hunedoara 2010

, ,

Lasă un comentariu

Destinatar:

„Predica (şi nici scrierea) nu-i pentru fericitul sau nefericitul din textul biblic, e pentru mine !” J.C.

, , ,

Un comentariu

Studiul şi regulile (lui) – 3.Împărţirea Scripturii

Mi-am propus cu ceva vreme în urmă să scriu câte ceva despre studiul bibliei şi câteva din regulile de care trebuie să ţinem cont atunci când trecem de la pasul citirii la pasul adâncirii celor citite, la studiu.

Pentru că Sfânta Scriptură nu este în primul rând un manual tehnic, o carte care să prezinte doar legi şi precepte, ci este plină de povestiri, de naraţiuni, de întâmplări şi dialoguri în care oamenii pe care ni prezintă se confruntă cu tot felul de situaţii de viaţă sau cu filosofia de viaţa ce generează o anumită gândire şi comportament, atunci când ne interesează o anumită temă, sau subiect, trebuie să facem efortul de a trece dincolo de naraţiune, spre a extrage din text ceea ce prezintă în formă directă sau indirectă.

Efortul acesta, paşii pe care-i facem se supun unor reguli pe care trebuie să le cunoaştem şi să le respectăm dacă nu vrem să ajungem la erori grave de interpretare, să forţăm textul să „spună” altceva decât a intenţionat.

În România şi alte ţări europene se circulă pe partea dreaptă a drumului, însă dacă un englez (care în Anglia circulă pe partea stângă a drumului) vine în ţara noastră, el respectă regulile noastre, chiar dacă nu-i obişnuit cu ele, chiar dacă nu-i convin, chiar dacă i se par stupide sau inacceptabile, şi dacă nu le respectă RISCĂ să se „accidenteze” – a păşit pe un teren care are regulile lui. Aşa trebuie să facem şi noi pe „terenul” Sfintei Scripturi.

Am scris puţin despre:

  1. regula CONTEXULUI şi
  2. regula DESTINATARULUI,

iar acum vreau să prezint regula ÎMPĂRŢIRII Cuvântului lui Dumnezeu potrivit dispensaţilor istorice în care Dumnezeu ne-a vorbit şi s-a descoperit pe sine.

Ştim că la scoală am învăţat despre perioade diferite ale istoriei, tot aşa cum istoria fiecăruia se împarte în etapa copilăriei, a tinereţii, maturităţii şi bătrâneţii – „regulile” vieţii fiind oarecum altfel în fiecare perioadă.

Şi Dumnezeu a împărţit istoria omenirii şi a marcat-o cu evenimentele majore pe care El le-a pregătit, tot aşa cum şi noi împărţim erele în „înainte de Hristos” şi „după Hristos”. Dumnezeu vorbeşte despre „măsuri ale nelegiuirii”, despre „vremurile Neamurilor” despre „împlinirea vremii” sintagme care ne arată că Dumnezeu urmăreşte cu atenţie curgerea timpului şi felul în care se raportează la el.

„În debutul epistolei către Evrei ni se spune ca Dumnezeu „a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri si in multe chipuri”, iar acum „la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile” (Evrei 1:1-2).

Din simpla lectura a acestui text înţelegem ca „in vechime” Dumnezeu a vorbit altfel decât „la sfârşitul acestor zile”, iar ce le-a spus „părinţilor noştri prin prooroci” este altceva decât ceea ce „ne-a vorbit prin Fiul”. – Biblia cu Explicaţii, Dispensaţiile istorie, pg.237

Ca sa „împărţim drept Cuvântul adevărului” (2 Tim. 2:15) trebuie să ţinem cont de aceste lucruri şi să căută să înţelegem fiecare lucru pe care Scriptura ni-l spune ţinînd cont de CONTEXT, de DESTINTARII direcţi ai acelui cuvânt şi de ÎMPĂRŢIREA corectă a (con)textului potrivit perioadei istorice pe care o prezintă.

Cercetătorii Scripturilor au constatat că se pot creiona 7 perioade distincte în istoria omenirii aşa cum e ea prezentată de Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare din aceste perioade fiind urmată de o vreme sau un act al judecăţii divine, aşa cum între lumina fiecărui braţ al sfeşnicului există o „fâşie” de întuneric.

I. Dispensatia inocentei Edenice (Geneza 1-3), a nevinovăţiei dinaintea păcatului.
– încheiata cu izgonirea din rai.

II. Dispensatia conştiinţei, înainte de Sinai (Fapte 17:30; Romani 2:12-16,5:13,14).
– încheiata prin potop, turnul Babel si robia Egipteana

III. Dispensatia Legii (Galateni 3:19-25; 1 Corinteni 9:20)
– încheiata prin lepădarea lui Israel.

IV. Dispensatia Bisericii (Ioan 1:17; Rom. 6:14; 10:4; Gal. 3:8)
– încheiată prin „Ziua Domnului”.

V. Dispensatia Judecăţii (Isaia 24:1-22; Apocalipsa 3:10)
– încheiată prin nimicirea lui Anticrist.

VI. Dispensatia Mileniului (Is. 11:1-9; Ezechel 34:23-31; Apocalipsa 20)
– încheiată prin nimicirea lui Satan si prin Judecata de la urma.

VII. Dispensatia slavei viitoare (Apocalipsa 21, 22)
– fără sfârşit.

„Când Domnul Isus a stat in picioare in sinagoga din Nazaret si I S-a dat sa citeasca din profetul Isaia (Luca 4:16-20), El a facut ceva de neimaginat pentru ascultatorii Sai evrei: S-a oprit la mijlocul unei propoziţii si … a închis cartea! Pasajul era din Isaia capitolul 61:1-2 si in loc sa mearga pana la capat, Isus s-a oprit la cuvintele „sa vestesc un an de indurare al Domnului” si n-a mai citit: „si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru”.

Domnul Isus s-a oprit din lectura la punctul care marca delimitarea dintre cele doua dispensatii. Intre cele doua jumatati ale propoziţiei s-au scurs deja aproape 2.000 de ani, vremea Bisericii, „vremurile Neamurilor” (Luca21.24)
” – Biblia cu Explicaţii, Dispensaţiile istorie, pg.238

Concuzie: De-am fi şi noi aşa de sensibili şi atenţi atunci când citim Scriptura, să ştim când şi unde să ne oprim, să înţelegem ce e scris acolo pentru noi în mod direct, şi ce e pus acolo doar pentru învăţătura noastră, să ştim când să închidem şi când să deschidem „cartea interpretării” !

„Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara. Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.
Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, cînd a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.” Faptele Apostolilor 28. 23-28

Doamne ajută !

Citeşte despre regula nr.4 „Regula celor 3 APLICAŢII  de bază”

, , , , ,

7 comentarii

mai în serios, mai in glumă… şi totuşi

„Unii cred că DA, alţii cred că NU !” (am primit pe e-mail următoarea poză)

click pe poză sa vezi textul

Romani 1:18-25Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.
S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.”

, ,

Lasă un comentariu

Un gând de duminică – de Constantin Stancu

MAI APROAPE DE DUMNEZEU, CU FIECARE ZI, CU FIECARE CUVÂNT …

Pus în faţa luării deciziei de a te apropie de Dumnezeu, primul pas este rugăciunea, pentru că în rugăciune se exprimă puterea care te poate duce lângă El, prin Domnul Isus Hristos şi călăuzirea Duhului Sfânt. Această putere este subliniată în Noul Testament, dar şi în Vechiul Testament. În Noul Testament este important de văzut că puterea vine prin Hristos, care a salvat lumea, şi de această salvare avem nevoie.( Iacov 5: 16 )

Această putere este vizibilă, se simte, există acolo în rugăciune posibilitatea umplerii cu Duhul Sfânt  şi deschide calea spre vestirea Cuvântului, care este o cale care eliberează. ( Fapte 4 : 31 ) Rugăciunea rupe legăturile şi acest lucru este important pentru că ne desparte de legăturile păcatului care ne ţin strâns legaţi de lumea întunericului. ( Fapte 16 : 15 – 17 ).

Isus a subliniat în lucrarea sa că tot ce vom cere în Numele lui se va face. ( Ioan 14 : 13 ), arătându-ne şi modul cum se va face : „ Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi  orice veţi vrea, şi vi se va da „ ( Ioan 15 : 7 ) În rugăciune trebuie să pornim de la cuvintele lui Isus,  care au un loc clar – inima noastră, şi de  la starea de har, de fi îmbrăcaţi în Hristos. Acesta este primul pas. Rugăciune presupune şi postul, din păcate, uneori, trăind într-o lume agresivă, postul este mai dificil de ţinut, dar între nişte limite este posibil şi postul. În Fapte cap. 9 : 9 se dezvăluie modelul postului : „ Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, şi n-a băut nimic „ Vedem că postul este o separare viabilă de lume, pentru a ne putea apropia de Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu Citește restul acestei intrări »

, , , ,

Lasă un comentariu

Biserica fără cusur… (?)

Este în cartea Apocalipsa o biserică, de fapt chiar două, careia Dumnezeu nu le adresează nici un reproş. Am auzit deja prea mulţi predicatori care dădeau biserica respectivă drept exemplu şi că ar fi bine să fie şi azi asemenea biserici.

Eu unul nu pot să înţeleg ce te poate face să tragi concluzia că nu era nimic de reproşat bisericii cu pricina.

Elifaz, în 4:18, afirmă că Dumnezeu găseşte greşeli chiar şi la îngeri. Cum ar fi putut să nu găsească aşa ceva la Smirna (sau în Filadelfia). Eu cred că doar pur şi simplu nu le-a amintit. De ce? Este o întrebare fără răspuns şi de data asta.

Citeşte mai mult pe emiciupe.wordpress.com

, , ,

Lasă un comentariu

Ce înseamnă a trăi cu pasiune pentru Dumnezeu?

Traim intr-o lume in care se pune mare accent pe PASIUNE, se vorbeste (mult) despre PASIUNE .
Se promoveaza  PASIUNEA , fie ca e vorba despre dragoste , fie ca e vorba despre slujba, fie ca e vorba despre scoala.
As dori sa comentam urmatoarea intrebare :
– Ce inseamna „A TRAI CU PASIUNE PENTRU DUMNEZEU”  ?

Ciurchea Octavian, Hunedoara

, ,

Lasă un comentariu

Alin Cristea despre „Incultura dialogului” (între evanghelici)

„… Cum vor fi prezenţi evanghelicii în societate, cum se va auzi vocea liderilor pentru a aduce veşti bune acolo unde sînt crize, dacă se va perpetua incultura dialogului, dacă se va merge în continuare pe tuşe grosiere, nu pe nuanţări necesare oricărui proces diplomatic?

Dacă obsesiile antipolitice vor fi folosite în continuare ca și chimval zîngănitor, cum se va mai auzi susurul blînd al adierii divine?

Societatea noastră e bolnavă, asta e evident. Cum vom putea atrage atenţia asupra leacurilor divine, întotdeauna oferite de Dumnezeu, dacă sînt prea puţini secerătorii?…

E o iluzie să credem că Internetul evanghelic va face ceea ce nu se realizează în mediul evanghelic. Internetul evanghelic e doar proiecţia în virtual a ceea ce sînt bisericile evanghelice.

Internetul evanghelic e doar un instrument. Nici măcar nu putem da vina pe el pentru măgăriile noastre. E o apă care se tulbură pe măsură ce ne scăldăm în el cu tulburările noastre. Sau care se limpezește pe măsură ce ce sufletul nostru e limpezit de Duhul Sfînt.

De mai bine de 7 ani spun: Într-o ţară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot avea un glas decît împreună.”

Citeşte întreaga scriere pe România evanghelică

Vezi şi celelalte scrieri „aprige si tandre” ale lui A.C. legate de subiectul scrisorii fratelui P.N., a clarificarilor venite ca reactie din partea U.B. şi a altor comentarii inevitabile:

Săptămîna de rugăciune (6): Internetul evanghelic

Săptămîna de rugăciune (5): Rahat cu apă rece

Săptămîna de rugăciune (4): Managementul tainei

Săptămîna de rugăciune (3): Pisica albă, pisica neagră

„Internetul evanghelic e doar proiecţia în virtual a ceea ce sînt bisericile evanghelice.”- A.C.

(proiecţia a ceea ce lăsăm să se vadă (din ceea ce suntem) – aş adăuga eu)

Astăzi mi-a zis cineva să nu mai postez aici pe Hunedoara evanghelică „lupta” asta. Primul meu răspuns a fost „de ce nu”? Oare e mai bine să nu ştim, să ne facem că nu ştim? Normal că mă întreb dacă citind, subiectul despre care citim, abordarea lui, ne face mai mult bine sau mai mult rău, insă răspunsul nu-l pot da decât în dreptul meu, tot aşa cum reacţia pe care o stârneşte în tine, câştigul sau pierderea ta o cunoşti doar tu, şi ne-o faci şi nouă de cunoscut atunci cînd scrii un comentariu.

Unele câştiguri precum şi unele pierderi se pot intui într-o oarecare măsură, însă „măsurătoarea” de genu ăsta e inexactă şi subiectivă. Eu vă invit să citiţi cu ochiul critic deschis, aducându-vă aminte una din cele mai actuale definiţii ale literaturii, ale cuvintelor scrise:

“Literatura este ceea ce se întâmplă în tine cititorule, ea nu este un şir de cuvinte pe-o pagină.”

, , , , ,

Lasă un comentariu

clarificări la clarificări + comentarii

, , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: