Archive for category de Acuzat

Despre „evanghelizare”: Ce-i mai uşor, să faci copii sau să-i creşti?

Cu siguranţă „facerea” aceasta trece dincolo de capacitatea umană, şi atunci când ne referim la dimensiuna fizică a conceperii şi a naşterii, şi la cea spirituală. Totuşi se cere responsabilitate (…cine-o cere bisericilor?) şi în cazul evanghelizărilor ca şi în cazul fetelor, a femeilor, a cuplurilor tinere sau mai puţin tinere care „se grăbesc” să facă copii, fără să se grăbească în a se gândi înainte dacă se şi pot ocupa de ei, dacă îi pot creşte, dacă le pot oferi cele necesare creşterii şi dezvoltării normale.

Începe să mi se acrească de atâta evanghelizare. Tot am pus aici în ultima vreme anunţ după anunţ cu „evanghelizare aici, evanghelizare colo” şi iară îmi trece prin minte (ca de mai multe ori până acum) gândul ăsta că „pocăiţii ăştia (din mijlocul cărora fac şi eu parte) mai ştiu şi altceva”?

Parcă porunca aia dată de Hristos apostolilor, şi pe care ne-o asumăm pentru că ne includem în grupul lor (de parcă şi nouă ne-a fost dată), a fost de a merge şi „a face ucenici” nu de a evangheliza. Dar deja intrăm în semantică şi avem nevoie de dicţionar ca să definim corect şi la fel ce înseamnă una şi ce înseamnă cealaltă.

Parcă văd că unii din voi (cei care citiţi) aţi şi tras concluzia că am ceva împotriva evanghelizării, că-s Gigi contra negativistul. Nu-i chiar aşa! Scriu rândurile astea ca să-mi aduc aminte mie, şi să vă aduc aminte şi vouă (nu ştiu dacă pastorii evanghelici urmăresc blogul ăsta sau nu) că după cum se cheltuie mulţi bani la evanghelizări ca să se creeze condiţiile în care Vestea bună a  mântuirii adusă de Hristos (Evanghelia) să poată fi proclamată, înţeleasă şi acceptată, tot aşa preţul şi costul trebuie menţinut în cazul acelora care „se convertesc” pentru ca ei să fie îngrijiţi din punct de vedere duhovnicesc, să depăşească ritualismul şi mediocritatea „noului” tip de creştinism căruia i s-au alăturat.

Aşa că vă aduc aminte, vouă liderilor, păstorilor şi evangheliştilor, că în egală măsură este FOARTE IMPORTANT să organizaţi şi altfel de întâlniri, să trataţi cu multă responsabilitate, şi să ne aduceţi aminte şi nouă că „pruncii în Hristos” trebuie crescuţi nu doar născuţi, purtaţi pe braţe nu abandonaţi pe trepetele bisericii (sau băncile bisericii, de ce nu).

Mai ştim şi altceva! – ne apărăm noi. Serios? Mi se pare că prea puţin o dovedim.

PS. Ce mi-ar mai placea sa „săriţi” cu comentarii şi să mă contraziceţi, să-mi dovediţi că „doar mi se pare”… însă mă tem că nu se va întâmpla aşa.

, , , , ,

9 comentarii

Să vorbim de bine tot ceea ce merită vorbit de bine! (…ce nu, nu!)

Intrând pe pagina Facebook  a Hunedoarei Evanghelice am gasit nişte scrieri de acum 2 ani, tot din luna februarie, şi constatam brusc că nu s-a schimbat mai nimic (semnificativ) din ce constatam atunci şi ce pot constata acum (dacă mă uit, că ceva tot s-a schimbat, măcar data din calendar, dar nu mă mai uit că risc să văd  : ) )

https://www.facebook.com/hd.evanghelica/posts/193349537350325?notif_t=like

, , , , , , ,

Un comentariu

Aşa-i la noi, căruţa înaintea boilor (?)!

Noi cu paginile noastre pe Facebook si pe blogurile noastre personale ar trebui sa luam, sa preluam, să share-uim informatia de pe paginile oficiale ale bisericilor si ale centrelor si  ale organizatilor  si ale ziarelor, si nu invers !

, , , ,

Lasă un comentariu

Parcare sau parc auto?

Degeaba, mai nou, sunt locuri de parcare în Hunedoara că tot nu am unde parca maşina, tre’ s-o las ca şi mai înainte în stradă, pe carosabil, pentru că locurile de parcare sunt ocupate de mulţimea maşinilor cu afiş în geam: „de vânzare”… În faţă şi în spate aproximativ la fel… În cazul ăsta diferă doar calitatea şoselei (ca să mă consolez cu partea plină a paharului) 🙂 … râsu’ plânsu’. 

, , , ,

Lasă un comentariu

(doar) Guvernu-i de vină !?

Frumoasă ţară România noastră, păcat că-i locuită …  😦

Hunedoara, între blocuri, lângă blocul meu: loc de joacă (ptr. copii), loc de stat la poveşti… printre gunoaie… aruncate acolo de vântul propriei noastre lipse de respect şi bun simt, de civilizaţie.

, , , ,

Lasă un comentariu

O evanghelizare de 2 lei

Ieftină cu alte cuvinte. De proastă calitate, ineficientă, „chicioasă” *, care nu poate înlocui niciodată mărturia unei vieţi trăită frumos, cu cumpătare, bun simţ şi decenţă.

E mai uşor să-l inviţi pe om la biserică, la un concert, la o seară plină de invitatul T, sau Z… e mai uşor. Daca refuză, măcar ştie cugetul tău că l-ai chemat şi se linişteste, se calmează – ţi-ai făcut datoria faţă de el.

Zicea un neamţ vizavi de trântele politice ce au loc acum în România noastră că „Abaterile politice si legale, precum cele de care este acuzat presedintele B. nu trebuie platite inapoi in acelasi fel (de către premierul V)”, adică cu alte cuvinte, precum a formulat-o Apostolul „răul prin bine se biruieşte” nu tot prin rău, sau rău de acelaşi fel. 

La iarbă verde mi-am adus aminte de ambele ziceri, cu ocazia unei „evanghelizări” de 2 lei la care am luat parte neinvitat: muzica „creştină” ce se revărsa cu putere din boxele maşinii credincioase, supusă „peştelui” de pe uşa portbagajului.

Păi când îşi pun vecnii din dreapta sau stânga manele (sau alt gen de muzică), şi le dau tare sa audă toată valea, mă deranjează. Îmi adun tot curajul şi îi rog frumos să dea muzica mai încet, aşa să o audă doar ei, că şi eu am muzică în maşină şi aş putea solicita la maxim volumul, să ne luăm la întrecere… sau dacă nu am curajul să fac asta, tac şi rabd preferinţele lor muzicale. Dar dacă fac şi eu la fel, cu ce sunt mai bun decât ei, sau altfel cel puţin?

Deşi multă lume în ziua cu pricina, spre surprinderea mea oamenii s-au abţinut de la muzică, au preferat susurul apei, ciripitul păsărilor,  mai puţin un grup de tineri care s-au gândit (probabil – …că de unde să ştiu eu la ce s-au gandit ei?) că dacă tot sunt la iarbă verde şi grătar ar putea fi şi în „misiune” , obligând oarecum urechile celor de lângă ei să asculte, să audă „laudele Domnului.”

Dacă ăsta-i modul în care ştim noi să fim mărturie (ptr. Domnul ?) atunci bănuiesc (după cum constatam la momentul respectiv) că în felul ăsta suntem o mărturie de prost gust, manelistă şi cu efecte inverse.

Dar slavă Domnului că mărturiile de genu’ ăsta sunt puţine ! 🙂

* KITSCH, kitschuri, s. n.

, ,

Un comentariu

De-ale botezului

De când este (sau a devenit) botezul momentul în care omul face „un legământ cu Domnul (pr)in apă” ??? … sau cu biserica incheie „înţelegerea” ?? …hmm

, , , ,

Un comentariu

(alte) Judecăţi superficiale: „berea”

nenea A: …da` ce, tu bei bere?

nenea B: – ooo da, da` de ce întrebi?

nenea A: – de ce… cum de ce? păi e păcat !

nenea B: oo nu, nu-i păcat să bei bere. Păcat e să mă judeci tu că beau !

„Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” – Coloseni 2:16-17

, , , , , , ,

Un comentariu

Împotriva discriminării preferenţiale

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.  Sursa: DEX ’98 (1998) |

Faptul că pe blogul ăsta apar unele postări (despre candidatii evanghelici în prag de alegeri, spre exemplu, sau anumite evenimente, etc.), iar altele nu (postari care după unii sau alţii ar trebui şi ele să apară), iar lipsa lor va duce cu gandul la DISCRIMINARE, faptul acesta deci, se datoreaza LIPSEI DE INFORMARE corectă şi din surse oficiale de care suferă comunitatea evanghelică (de Hunedoara).

Răspundeam mai devreme într-un comentariu cam aşa: „Adevar graiesti, sunt discriminatoriu in postarile mele – dar aia nu inseamna ca intotdeauna VREAU sa fiu. Daca mai stii alti evanghelici care candideaza la alte functii, si ai descoperit pe bloguri, Facebook sau in alta parte afisul lor, spune-mi te rog si mie, pentru ca in felul acesta sa discriminez cat mai putin, si sa-i informez pe oameni corect, adica cu sursa informatiei specificata. „

Postez informaţia pe care o am, şi, atunci când este vorba despre oameni, informaţia pe care cât de cât o pot verifica. „Ce nu este nu poate fi trecut la număr.”

, ,

Lasă un comentariu

Testul bisericilor în declin

1. Lenevia

2. Frica de oameni

3. Mândria

4. Abuzul de putere al celor din conducere

5. Pierderea direcţiei clare

http://www.perrynoble.com/2011/05/11/five-core-values-of-a-church-in-decline/

, , ,

Lasă un comentariu

Facebook: Virtualul ne formează şi deformează realul

Datorită numărului mare de utilizatori Facebook, am creat cu ceva vreme în urmă pentru blogul „Hunedoara Evanghelică” o pagină corespondentă Facebook (http://www.facebook.com/hunedoara.evanghelica) care preaia automat postările de aici, astfel că prin-un click de buton informaţia ajunge simultan în 2 locuri.

E interesant că în ultima vreme, în fiecare zi sunt între 3-5 „prieteni” care  solicită (Add Friend) să fie adăugaţi în lista prietenilor paginii Facebook  a Hunedoarei Evanghelice. Momentan sunt 1198 astfel de  „friends” 🙂

Un alt lucru interesant este numărul mare de GRUPURI în care până acuma am fost şi eu invitat, numărul mare de grupuri create de evanghelicii români din ţară sau diaspora, care se „învârt” în jurul unui subiect/ teme aleasă de iniţiator. După cum se poate vedea mai jos în cele 15 grupuri (din totalul de 35 din care fac şi eu parte) cărora le-am dat „accept” (pentru a fi informat, pentru a şti şi eu ce şi cum discută pocăiţii pe Facebook), şi membrii şi postările sunt în număr destul de mare, ceea ce ne dovedeşte cel puţin că evanghelicii au timp, sau îşi fac timp de Internet.

Cât din ce se postează, discută, comentează pe aceste pagini ne informează sau dezinformează, ne răpesc timpul aiurea sau ne provoacă într-un mod benefic, ne formează ca şi creştini sau deformează, bănuiesc că diferă de la caz la caz şi nu poate fi generalizat într-un mod corect. Totuşi, cu obiectivitate putem observa cele două tăişuri ale socializării în reţea, aducerea nostră laolaltă în aparenţă în detrimentul adevăratelor relaţii, accesul la multă informaţie (multă din ea utilă, însă la fel de multă e doar „vorbărie goală”) şi lipsa concretizării ei în ceva practic, neajunsul trecerii de la vorbă la faptă.

Informaţia, discuţia, dezbaterea, comentariile, etc. NU ar trebui şi nu trebuie să reprezinte un SCOP în sine, ci un MIJLOC (asemenea mersului la Biserică).

Interesant că „Ştiri Creştine” are doar 359 de membrii, pe când un grup precum „Isus Viţa” are 3.138. Oare care-s criteriile de aderare în aceste cazuri. Oare nu se vad puţin(tel) interesele membrilor?

Şi EVENIMENTELE  sunt mai uşor de văzut pe Facebook: 🙂

, , , , , , , ,

2 comentarii

Despre lipsurile şi inexactităţile unor anunţuri:

De fiecare dată cand am căutat să văd topul postărilor de aici pe o anumită perioadă de timp, m-au „lovit”, mi-au sărit în ochi INEXACTITĂŢILE pe care le-am scris.

Inexactităţi de genu’ „baptistă speranţa”, în loc de „Biserica Creştină Baptistă „Speranţa””, sau „Deo Gloria”, titlu care dacă rămane aşa, lipsit de alte completări, dacă nu este aşezat între ghilimele să se vadă că-i TITLU, înseamnă „Glorie lui Dumnezeu”.

Pe de altă parte dacă scrie BCB „Deo Gloria” sau BCP „Deo Gloria” (sau orice alt nume), sunt din nou în „ceaţă”, căutand de acum sa văd ce înseamnă „BCB” sau „BCP”, totuşi informaţia fiind puţin mai completă. Îmi dau seama că titlul nu are nevoie de traducere, e vorba de o instituţie. Rămane să descopăr ce fel de instituţie…

Dacă aud sau văd scris „BCR„, ştiu (pentru că am auzit de multe ori) că este vorba despre Banca Comercială Romană. Tot aşa, dacă aud / citesc „BCB” ştiu că este vorba despre Biserica Creştină Baptistă, respectiv BCP = Biserica Creştină Penticostală, etc., însă alţii, care NU au crescut ca şi mine / voi în mediul evanghelic nu ştiu „cu ce se mănancă” abrevierea respectivă, aşa că dacă nu scriu DOAR  pentru cunoscători, (eu) consider că e NECESARĂ explicarea.

Astfel, a trebuit de multe ori să corectez forma informaţiei pusă aici, pentru a fi pe ÎNŢELESUL tuturor.

Din păcate, nu doar eu mă fac vinovat de astfel de inexactităţi, motiv pentru care scriu acum aici postul acesta. E drept că nu ne convine să fim corectaţi, însă uneori pur şi simplu trebuie.

Exemplu:                                                       

„Întalnire de tineret Toni”
Centrul Creştin de pe Lunca Bradului, Plopeni
24 martie, 12.00 – 14.00
„Întâlnire de tineret… Aşteptăm tineri din toate părţile: din tot judeţul Păduricea (Lunca Bradului , Păduricea, Plopeni, Valea Pădurii, Ulmul, etc. şi cei din satele din jurul Plopeniului) şi nu numai! Sunteţi aşteptaţi cu drag, din orice parte a ţării aţi veni… Vrem să avem un timp minunat împreună în laudă şi închinare, pentru Domnul. Vă aşteptăm cu mult, mult drag!”

Ni se spune (şi este bine că ni se spune) locul, ziua şi ora, precum şi faptul că sunt aşteptaţi tinerii din zonă, fără să ni se specifice adresa exactă (mă gandesc că cei din zonă cunosc locaţia) – din păcate eu care nu-s din zonă nu aş ştii să ajung fără să cer localnicilor informaţii suplimentare.

Nu ni se spune dacă „Toni” este numele intalnirii, sau dacă se referă la un anumit Toni (cunoscut probabil în zonă), care desigur mai are şi un alt nume, si poate că nu este singurul care poartă numele ăsta, sau dacă este vorba despre Toni Pavelescu, sau Toni Antonescu, sau Toni(y) Anthony.

Nu ni se spune cine organizează întalnirea, nici dacă are un subiect anume, nici dacă e o intalnire specifică unei denominaţiuni evanghelice (neoprotestante), sau dacă e interconfesională sau dacă e o întalnire cu caracter religios, deşi aşa pare să reiasă din afirmarea indirectă a scopului: „Vrem să avem un timp minunat împreună în laudă şi închinare, pentru Domnul”. Nu mai spun nimic despre faptul că într-o „ţară creştină” ca a noastră toţi (cu puţine exccepţii) suntem creştini.

Nu ni se spune dacă costă sau nu costă ceva. Nu ni se dau alte date de contact (telefon, email, site).

Din păcate cam aşa circulă unele informaţii la noi (cine suntem noi, treaba noastră!)

La urma urmei, ştiu că e o întalnire de tineret, undeva la un centru creştin, undeva într-o Vale, cu laudă şi închinare Domnului. O întalnire care mi se adreseaza şi mie, şi dacă vreau să merg merg, şi dacă nu vreau să merg nu merg, ce atata exactitate…Carcotaşii sa stea acasă! 🙂

PS. Exemplul este unul real. Toate datele şi numele sunt fictive (înlocuind numele reale).

E bine că este şi-i şi mai bine că este mai bine de atat!

„…dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” 1 Corinteni 14:8

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Despre BAC (sau altceva) şi răspundere

adevărul.ro:

„[…]Răspunderea este în primul rând a celui interesat: a familiei, a elevului, a şcolii în care învaţă, a comunităţii şi la urmă a ministrului sau a guvernului. Ne-am învăţat să ne muşamalizăm eşecurile noastre prin pasarea răspunderii. Atât timp cât în România se aplică teza că «Toate muştele fac miere», o să fim o amestecătură amorfă de neterminaţi, aşezată la coada lumii civilizate. De ce am ajuns aşa? Pentru că la noi se aplică proverbul «Copilul cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat»” – mesaj primit de la Darius, ieri, la ora 12.42, în coada comentariului „Cine a picat, de fapt, Bac-ul”.

Ce să-i răspund lui Darius? Zic şi eu ca rabinul: şi tu ai dreptate. Dar dacă mă gândesc mai bine, Darius are mare dreptate. În ţara asta nu există niciun vinovat; fiecare dă vina pe alţii. Chiar şi în cele mai flagrante situaţii, recunoaşterea greşelii – care, în fond, ar fi şi primul pas spre îndreptarea ei – este de neconceput. […]”

Citeşte întreg articolul: http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Profesori_de_nota_zero_7_511818815.html

, , , ,

Lasă un comentariu

Pretenţii nejustificate (1)

Merg la biserică de dinainte de a mă naşte. Mai toată viaţa mea, o parte din ziua de duminică (5-6 ore) mi-am trăit-o (petrecut-o:) prin diverse biserici baptiste. După ce am mai crescut, chemat de rude, sau aşa din curiozitate, m-am mai dus şi pe la penticostali. Rareori pe la creştini după Evanghelie şi tot cam de atâtea ori pe la adventişti.

Am mers la biserică şi în cursul săptămânii. În unele săptămâni o dată, iar în altele de mai multe ori. Am mers la biserică de prea multe ori.

32 de ani x 52 de duminici / an = 1664 de duminici x 2 = 3328 „servicii divine” la care am luat parte.

Dacă împart duminicile astea la 2 (să zic că am fost prezent doar 2 duminici din 4, adică 50%), pentru că evident în unele duminici am lipsit, sau în altele nu m-am dus la biserică şi dimineaţa şi după-amiaza (aşa cum se obişnuieşte în mai toate bisericile evanghelice neoprotestante), şi dacă săptămânile în care am fost de mai multe ori la biserică compensează săptămânile în care nu am fost, tot aş putea aduna la cele 1664 de întâlniri duminicale, alte (să zicem jumătate) 832 de întâlniri de peste săptămână, adică 2496 în total.

Tot mergând la biserică, după o vreme începi să observi la „preaiubiţii tăi fraţi” anumite şabloane. Inevitabil constaţi, aşa cum am constatat şi eu, anumite clişee, anumite tipare comportamentale, ticuri verbale, pretenţii (cărora te supui şi tu, pentru a nu te auto-exlude – ca să fiu finuţ-)

Una dintre aceste pretenţii, una des întâlnită, şi din punctul meu de vedere  nejustificată atunci când e vorba despre noi ca şi comunitate religioasă, nu ca persoane individuale (cineva să mă ajute să pricep), este aceea că atunci când textul Scripturii (citit pentru predică, rugăciune, studiu) prin diferiţii ei scriitori se adresează „copiilor lui Dumnezeu” sau „sfinţilor” sau „celor aleşi de Dumnezeu”, el (textul) ni se adresează nouă.

În textul aceleiaşi Scripturi apare şi expresia „nu vă înşelaţi” (singuri),  şi apare de mai multe ori, tocmai pentru că era cazul celor cărora le-a fost adresată. Eu zic că uneori (şi iarăşi sunt finuţ) este şi cazul nostru, al evanghelicilor neoprotestanţi (hunedoreni).

Dacă mă înşel sau nu, judecaţi dumneavoastră (singuri)!

, , ,

Lasă un comentariu

Interesul „focului” şi-al „apei”

Fiecare trage jar la oala lui, dar nu doar atât: se aruncă apă pe focul celuilalt.

  „(Robul Meu pe care-l sprijinesc…) Trestia frîntă n’o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.” Isaia 42:3

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Când şi când…

Când sunt slugarnic şi părtinitor sunt considerat util. Când încerc sa fiu (mai) incisiv şi nepărtinitor sunt considerat incomod. (de unii, evident)

, , , , ,

Lasă un comentariu

„Lucrurile îşi găsesc un repaus numai în schimbare.”- Heraclit

Cu ceva vreme in urma dialogam pe Facebook despre plusurile si minusurile evanghelicilor români, eu avându-i în minte desigur pe evanghelicii hunedoreni, sau pe cei pe care am avut ocazia să-i cunosc de-a lungul vieţii. Ce e rău de rău trebuie vorbit (că doar n-o să vorbim de bine), cu specificarea faptului că eu încerc să identific în principal „răul” general, trăsăturile noastre conturate  ca grupare religioasă, nu răul individual care diferă de la individ la individ (dar care contribuie desigur la răul comun).

Înainte de a ni se prescrie reţeta (care de multe ori e greu şi de prescris şi de „înghiţit”) avem nevoie de diagnostic.

Evanghelicii (hunedoreni) sunt reticenţi la schimbare (în biserici, în abordare, în dialog) sub pretext ca schimbarea e „lumească”, iar noi „scris stă” ca trebuie sa „rămânem în starea în care eram când am fost chemaţi” – uitând  parcă faptul că între noi şi creştinii primului secol stau atâtea alte secole. http://www.facebook.com/home.php#!/hunedoara.evanghelica/posts/111598045581574

„Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug!” Isus Hristos, Ev. după Ioan, cap. 10.10

„Schimbarea este legea vieţii.”John F. Kennedy

„Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.” Osho în Viaţa este aici şi acum

, , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Primarul municipiului Hunedoara a fost dat în judecată de DNA, 18 februarie 2011

Până la proba contrarie acuzațiilor de mai jos şi până la dovedirea nevinovăţiei, zic eu că se cuvine să plecăm capul şi să închidem gura. Să ne rugăm mai mult pentru cei care ne conduc (atât politic cât şi religios)…

În 18 februarie 2011, Direcţia Naţională Anticorupţie, Curtea de Apel Alba Iulia, dispune trimiterea în  judecată a primarului Hunedoarei, Ovidiu Marius Hada şi a viceprimarului, Nicolae Robert Dan.

In acelasi dosar mai sunt cercetati Arieta Capalna (sef serviciu buget finante-contabilitate in cadrul Primariei), Ioan Tiplea (fost angajat la Primaria Hunedoara, Compartimentul Achizitii Publice, inspector de specialitate) si tatal primarului, Gligor Hada, (pastor senior la Biserica Penticostala Golgota Hunedoara) presedinte al Asociatiei Misionar Umanitare Maranatha Hunedoara.

Vezi comunicatul DNA: http://www.pna.ro/ sau întreaga ştire:http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-8314911-primarul-hunedoarei-liberalul-ovidiu-hada-trimis-judecata-pentru-atribuire-ilegala-contracte.htm

„Conform Mediafax, procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Ovidiu Marius Hada – primar al municipiului Hunedoara, pentru zece infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, 16 infracţiuni de complicitate la infracţiunile de conflict de interese…”

Vezi toată ştirea: http://www.antena3.ro/romania/primarul-hunedoarei-trimis-in-judecata-pentru-10-infractiuni-de-abuz-in-serviciu-si-16-de-complicitate-118816.html

Precizare DNA: „Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.”

, , , ,

Lasă un comentariu

Chiar facem totul conform Noului Testament?

Întrebările ce i-au trecut prin minte în timpul programului de duminică dimineaţa unui oarecare domn Winchester:

„Este statul timp de trei ore în băncile astea netapiţate, cu ochii în douăsprezece rânduri de cefe, „după Carte”? De ce cheltuim atât de mulţi bani ca să întreţinem această clădire, când noi suntem aici doar de câteva ori pe săptămână câteva ore? De ce jumătate din adunare este aproape adormită în timpul predici pastorului Farley? De ce urăsc copiii mei şcoala duminicală? De ce trecem în fiecare duminică dimineaţa prin acelaşi ritual previzibil ce ne face să căscăm? De ce mă duc la biserică dacă mă plictiseşte de moarte şi nu-mi este de nici un folos spiritual ? De ce port această cravată inconfortabilă în fiecare duminică dimineaţa, când nu pare să folosească la altceva  decât să-mi blocheze circulaţia sângelui spre creier…?”

(„La acest moment toate inimile răzvrătite aplaudă, complotând să folosească paragraful de mai sus împotriva bisericilor lor. Dacă şi tu care citeşti aceste rânduri eşti dintre aceştia, dragă inimă răzvrătită, înseamnă că nu ai înţeles nici pe departe ce am vrut să spunem […] Pentru că între răzvrătire şi luarea de atitudine în apărarea adevărului există o mare distanţă.”) Frank Viola & George Barna „Creştinism păgân?”, pg.35, 37

, , , , , , , ,

Un comentariu

Stil asemănător

Asemenea evreilor, evaghelicii sunt „un popor tare încăpăţanat.” (vezi Deuteronom 9.6)

, , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: