Archive for category de Corectat

Dorin Mureşan despre „poezia religioasă” ca „apologie a subiectivităţii”

[…]

„Poezia religioasă este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai riscante şi, prin urmare, una dintre cele mai dificile. Atunci când versifici un preaplin, un răspuns, o dogmă, aluneci nolens-volens în teologie. Poezia de tipul acesta ar trebui să se nască la confluenţa dintre golul interior şi ceea ce crede subiectul poetic că l-ar putea umple. Exerciţiul poetic este, firește, o apologie a subiectivităţii. Cu alte cuvinte, chiar dacă subiectul are un crez, dogmatic sau nu, manifestarea sa poetică ar trebui să fie centrată nu pe obiectul acestui crez, ci pe neputinţa subiectului de a se atârna, complet, de acest crez. Altminteri, poetul devine un mistic, iar efortul său livresc nu are ce căuta în această lume. În fond, poezia este produsul muzical al neputinţei, al nerăspunsurilor care amplifică, încet, setea de răspunsuri (aşadar, e departe de a o satisface).”

Fragment din recezia făcută volumului de poezie scris de Ioan Barb „Sabatul interior”. (sublinieri adăugate)

Citeşte întreaga recenzie pe Hyperliteratura.ro >>

, , , , ,

Lasă un comentariu

Să vorbim de bine tot ceea ce merită vorbit de bine! (…ce nu, nu!)

Intrând pe pagina Facebook  a Hunedoarei Evanghelice am gasit nişte scrieri de acum 2 ani, tot din luna februarie, şi constatam brusc că nu s-a schimbat mai nimic (semnificativ) din ce constatam atunci şi ce pot constata acum (dacă mă uit, că ceva tot s-a schimbat, măcar data din calendar, dar nu mă mai uit că risc să văd  : ) )

https://www.facebook.com/hd.evanghelica/posts/193349537350325?notif_t=like

, , , , , , ,

Un comentariu

Gândire (cel puţin) ciudată:

„Ştiu că pe termen lung e bine, dar momentan nu-mi vine să fac, să zic, să ma implic, să ascult, etc…”

de parcă „lungul” nu e alcătuit din mai multe „scurte”…

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Aşa-i la noi, căruţa înaintea boilor (?)!

Noi cu paginile noastre pe Facebook si pe blogurile noastre personale ar trebui sa luam, sa preluam, să share-uim informatia de pe paginile oficiale ale bisericilor si ale centrelor si  ale organizatilor  si ale ziarelor, si nu invers !

, , , ,

Lasă un comentariu

(doar) Guvernu-i de vină !?

Frumoasă ţară România noastră, păcat că-i locuită …  😦

Hunedoara, între blocuri, lângă blocul meu: loc de joacă (ptr. copii), loc de stat la poveşti… printre gunoaie… aruncate acolo de vântul propriei noastre lipse de respect şi bun simt, de civilizaţie.

, , , ,

Lasă un comentariu

Este valabil şi pentru comentarii

Comunicarea scrisă e cu „cântec”, mai ales când lipsesc semnele de punctuaţie. Uneori prin decodarea eronată a mesajului intenţionat de intelocuror se poate ajunge la „ceartă” în adevăratul sens al cuvântului. Aici pe bloguri, pe grupuri, pe Facebook intepretarea corecta a celor scrise este de multe ori un lucru greu de realizat, tocmai de aceea scrierea corecta este imperioasă. Să nu ne mai certăm pe tema asta 🙂 De fapt cearta exact asta este, o cumunicare defectuasă.

„...problemele de comunicare sunt cât se poate de reale. Ni se trage de la Babel, şi cât de greu e uneori să învăţăm limbajul celuilalt. Şi cât de des, atunci când ni se vorbeşte de bucate, ne gândim la desert şi vorbele celuilalt ni se par ofensatoare. Recent mi s-a întâmplat, ce pierdere ar fi fost să fi aşteptat, la fel ca împăratul din povestea noastră, să treacă ani până la înţelegerea corectă a celor rostite!

Îi învăţ pe copiii mei să asculte pană la sfârşit atunci când li se spune ceva, să intrebe dacă ce au înţeles ei corespunde cu ce a vrut să trasmită celălalt, să găsească termenii potriviţi atunci când vor să comunice un adevăr. Dar, să fim realişti: altul nu ne va inţelege în totalitate, nici noi nu ne înţelegem pe noi inşine întotdeauna, doar Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi ştie ce gândim, cunoaşte intenţiile, simţămintele, motivaţiile noastre cele ascunse adesea şi de ochii noştri.” Citeşte tot: http://danasisoev.wordpress.com/2012/03/09/sarea-n-bucate-nu-in-desert/

, , , , ,

Lasă un comentariu

Despre amvon şi alte simboluri (religioase)

Ştiţi bine că crucea este simbolul creştinismului, porumbelul simbolul păcii, şarpele simbolul lui Satan, însă ce-o simboliza, pentru noi evanghelicii, amvonul?

Cu câteva zile în urmă cineva mă sfătuia să nu mai notez „tot” ce zic predicatorii, pentru că şi ei sunt oameni, şi ei mai greşesc în vorbire, ca noi toţi de altfel, însă tot ei sunt aceia care prin vorbire ne dau sau nu ne dau direcţie (bună), ne îndreaptă privirile de la unele din non-valorile personale la valorile lui Dumnezeu, aşa cum le extrag şi le înţeleg ei din Scriptură. Prin vorbire ne ajută să facem diferenţa între ce e important la biserică şi în toate celelalte aspecte ale vieţii, de ceea e ce mai puţin important sau deloc.

Dar deja m-am lungit cu introducerea asta, să trec la subiect.

Sa luăm un scenariu, nu doar  fictiv, posibil. Un tânăr frate X e invitat la amvon să spună adunării câteva cuvinte. El refuză invitaţia de a urca la amvon şi vorbeşte oamenilor de la un microfon portabil.

Cel de la amvon interpretează aproximativ aşa gestul tânărului: „Mi-a plăcut de fratele că nu a venit la amvon. Smerenia aceasta să-l însoţească toată viaţa!…” iar adunarea răspunde Amin! (semn că e deacord)

Acuma eu (mă) întreb, da’ ce are aşa de special bucata aia de lemn/ pefeleu pe care o numim „amvon” încât a te considera nevrednic să te duci acolo, să vorbeşti de acolo, se cheamă smerenie? Hmm…

Oare ce semnificaţie dăm acestui simbol atot-prezent în bisericile noastre? Este el oare semnul puterii?

Tare mă tem că da, însă pe nedrept…

poza de aici

, , ,

Un comentariu

Nu doar că uneori „strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila”, dar…

(când vine vorba de „gâza” şi „dromadera” mea)…pe cămila mea o văd ţânţar (da’ ce mare lucru) şi pe ţântarul (pardon, ţânţarul) tău îl văd cămilă.

Şi gata. Ce să tot dicutăm (pardon, discutăm) atâta, doar sunt vorbele Mântuitorului la urma urmei… Nu?

, ,

Lasă un comentariu

Rugăciune „cu cântec”

„…mi-am dat seama că încă rugăciunea are putere…”

Formulările de genul ăsteia de mai sus, sunt pentru mine precum întrerupătoarele, fac să se aprindă în mine „beculeţul”, pentru ca mai apoi, în lumina lui să reiau şirul, să mă gândesc la „ce-a zis şi ce-a ieşit”, la posibilele diferenţe între lumea din cuvinte şi lumea din afara lor.

Nu-i nu ştiu ce, am zice, însă de fapt, este exprimarea în cuvinte a gândului, a privirii, a teologiei implicată acolo.

E un alt fel de a spune că „apelul telefonic dat directorului a făcut minuni„, pe când telefonul (metaforica rugăciune) lăsat închis pe masă sau în buzunar îşi consumă singur bateria, şi nu face nici o minune dacă nu-i folosit, chiar dacă el însuşi, ca aparat, e o minune.

“Probabil că primul motiv pentru care rugăciunea nu funcţionează în mâinile credincioşilor este că noi încercăm să schimbăm un aparat “emisie-recepţie” de război într-un “interfon de domiciliu.” – John Piper

, , ,

Un comentariu

de Corectat: Botezul este „testamentar” NU testamental

Am auzit de multe ori anunţat, am citit aşa prin foile bisericilor, reviste, aici pe Internet, am scris aşa că aşa am fost obişnuit, însă se pare că scriam şi ziceam GREŞIT.

Cuvântul „testamental” nu este de găsit în DEX, în schimb ne trimite la un cuvânt aproape identic: TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius.

Determinând substantivul „botez” pe care îl însoţeşte, dorind să arate că este potrivit Noului Testament, că rezultă din Noul Testament, în calitatea lui de adjectiv nici măcar nu trebuie scris cu litere mari, ci pur şi simplu: „botez nou-testamentar”.

,

Lasă un comentariu

Oare ni se aplică şi nouă, hunedorenilor evanghelici?

„[…]Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public pe Internet. Reacționează pripit la stimuli interni și externi. Ca să nu mă lungesc, voi reitera ideea conform căreia la ora actuală avem nevoie de INFORMAȚIE și de DEZBATERE.”

Alin Cristea pe blogul România Evanghelica în postarea: După Atlanta: Daniel Brânzei versus Iosif Țon, 28 iulie 2011

Iată ce implică PREGĂTIREA:

PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru… ♦ Refl. A fi pe punctul de a…, a fi gata să… 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1 + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). (DEX)

, , ,

Lasă un comentariu

Altă pretenţie nejustificată

…cum că atunci când mergem la biserică (clădirea destinată întâlnirilor Bisericii) mergem la Templul lui Dumnezeu, la Casa lui Dumnezeu. Ştim că nu-i aşa, dar aşa zicem. Şi parcă ne place cum sună, chiar dacă e neadevărat, chiar dacă respectiva clădire i-a fost dedicată Lui.

Hristos se duce la biserică doar pentru că noi ne ducem acolo!

El aşa ne-a lăsat scris: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”  Matei 18:20

, , , ,

Lasă un comentariu

Despre lipsurile şi inexactităţile unor anunţuri:

De fiecare dată cand am căutat să văd topul postărilor de aici pe o anumită perioadă de timp, m-au „lovit”, mi-au sărit în ochi INEXACTITĂŢILE pe care le-am scris.

Inexactităţi de genu’ „baptistă speranţa”, în loc de „Biserica Creştină Baptistă „Speranţa””, sau „Deo Gloria”, titlu care dacă rămane aşa, lipsit de alte completări, dacă nu este aşezat între ghilimele să se vadă că-i TITLU, înseamnă „Glorie lui Dumnezeu”.

Pe de altă parte dacă scrie BCB „Deo Gloria” sau BCP „Deo Gloria” (sau orice alt nume), sunt din nou în „ceaţă”, căutand de acum sa văd ce înseamnă „BCB” sau „BCP”, totuşi informaţia fiind puţin mai completă. Îmi dau seama că titlul nu are nevoie de traducere, e vorba de o instituţie. Rămane să descopăr ce fel de instituţie…

Dacă aud sau văd scris „BCR„, ştiu (pentru că am auzit de multe ori) că este vorba despre Banca Comercială Romană. Tot aşa, dacă aud / citesc „BCB” ştiu că este vorba despre Biserica Creştină Baptistă, respectiv BCP = Biserica Creştină Penticostală, etc., însă alţii, care NU au crescut ca şi mine / voi în mediul evanghelic nu ştiu „cu ce se mănancă” abrevierea respectivă, aşa că dacă nu scriu DOAR  pentru cunoscători, (eu) consider că e NECESARĂ explicarea.

Astfel, a trebuit de multe ori să corectez forma informaţiei pusă aici, pentru a fi pe ÎNŢELESUL tuturor.

Din păcate, nu doar eu mă fac vinovat de astfel de inexactităţi, motiv pentru care scriu acum aici postul acesta. E drept că nu ne convine să fim corectaţi, însă uneori pur şi simplu trebuie.

Exemplu:                                                       

„Întalnire de tineret Toni”
Centrul Creştin de pe Lunca Bradului, Plopeni
24 martie, 12.00 – 14.00
„Întâlnire de tineret… Aşteptăm tineri din toate părţile: din tot judeţul Păduricea (Lunca Bradului , Păduricea, Plopeni, Valea Pădurii, Ulmul, etc. şi cei din satele din jurul Plopeniului) şi nu numai! Sunteţi aşteptaţi cu drag, din orice parte a ţării aţi veni… Vrem să avem un timp minunat împreună în laudă şi închinare, pentru Domnul. Vă aşteptăm cu mult, mult drag!”

Ni se spune (şi este bine că ni se spune) locul, ziua şi ora, precum şi faptul că sunt aşteptaţi tinerii din zonă, fără să ni se specifice adresa exactă (mă gandesc că cei din zonă cunosc locaţia) – din păcate eu care nu-s din zonă nu aş ştii să ajung fără să cer localnicilor informaţii suplimentare.

Nu ni se spune dacă „Toni” este numele intalnirii, sau dacă se referă la un anumit Toni (cunoscut probabil în zonă), care desigur mai are şi un alt nume, si poate că nu este singurul care poartă numele ăsta, sau dacă este vorba despre Toni Pavelescu, sau Toni Antonescu, sau Toni(y) Anthony.

Nu ni se spune cine organizează întalnirea, nici dacă are un subiect anume, nici dacă e o intalnire specifică unei denominaţiuni evanghelice (neoprotestante), sau dacă e interconfesională sau dacă e o întalnire cu caracter religios, deşi aşa pare să reiasă din afirmarea indirectă a scopului: „Vrem să avem un timp minunat împreună în laudă şi închinare, pentru Domnul”. Nu mai spun nimic despre faptul că într-o „ţară creştină” ca a noastră toţi (cu puţine exccepţii) suntem creştini.

Nu ni se spune dacă costă sau nu costă ceva. Nu ni se dau alte date de contact (telefon, email, site).

Din păcate cam aşa circulă unele informaţii la noi (cine suntem noi, treaba noastră!)

La urma urmei, ştiu că e o întalnire de tineret, undeva la un centru creştin, undeva într-o Vale, cu laudă şi închinare Domnului. O întalnire care mi se adreseaza şi mie, şi dacă vreau să merg merg, şi dacă nu vreau să merg nu merg, ce atata exactitate…Carcotaşii sa stea acasă! 🙂

PS. Exemplul este unul real. Toate datele şi numele sunt fictive (înlocuind numele reale).

E bine că este şi-i şi mai bine că este mai bine de atat!

„…dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” 1 Corinteni 14:8

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Pretenţii nejustificate (1)

Merg la biserică de dinainte de a mă naşte. Mai toată viaţa mea, o parte din ziua de duminică (5-6 ore) mi-am trăit-o (petrecut-o:) prin diverse biserici baptiste. După ce am mai crescut, chemat de rude, sau aşa din curiozitate, m-am mai dus şi pe la penticostali. Rareori pe la creştini după Evanghelie şi tot cam de atâtea ori pe la adventişti.

Am mers la biserică şi în cursul săptămânii. În unele săptămâni o dată, iar în altele de mai multe ori. Am mers la biserică de prea multe ori.

32 de ani x 52 de duminici / an = 1664 de duminici x 2 = 3328 „servicii divine” la care am luat parte.

Dacă împart duminicile astea la 2 (să zic că am fost prezent doar 2 duminici din 4, adică 50%), pentru că evident în unele duminici am lipsit, sau în altele nu m-am dus la biserică şi dimineaţa şi după-amiaza (aşa cum se obişnuieşte în mai toate bisericile evanghelice neoprotestante), şi dacă săptămânile în care am fost de mai multe ori la biserică compensează săptămânile în care nu am fost, tot aş putea aduna la cele 1664 de întâlniri duminicale, alte (să zicem jumătate) 832 de întâlniri de peste săptămână, adică 2496 în total.

Tot mergând la biserică, după o vreme începi să observi la „preaiubiţii tăi fraţi” anumite şabloane. Inevitabil constaţi, aşa cum am constatat şi eu, anumite clişee, anumite tipare comportamentale, ticuri verbale, pretenţii (cărora te supui şi tu, pentru a nu te auto-exlude – ca să fiu finuţ-)

Una dintre aceste pretenţii, una des întâlnită, şi din punctul meu de vedere  nejustificată atunci când e vorba despre noi ca şi comunitate religioasă, nu ca persoane individuale (cineva să mă ajute să pricep), este aceea că atunci când textul Scripturii (citit pentru predică, rugăciune, studiu) prin diferiţii ei scriitori se adresează „copiilor lui Dumnezeu” sau „sfinţilor” sau „celor aleşi de Dumnezeu”, el (textul) ni se adresează nouă.

În textul aceleiaşi Scripturi apare şi expresia „nu vă înşelaţi” (singuri),  şi apare de mai multe ori, tocmai pentru că era cazul celor cărora le-a fost adresată. Eu zic că uneori (şi iarăşi sunt finuţ) este şi cazul nostru, al evanghelicilor neoprotestanţi (hunedoreni).

Dacă mă înşel sau nu, judecaţi dumneavoastră (singuri)!

, , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: