Hunedoara evanghelică: Topul Postărilor, mai 2008 – martie 2011

Top Posts for all days ending 2011-03-08 (Summarized)

Title		Views
Home page		48,593
Biserica Creştină Penticostală „Golgota”, Hunedoara		6,158
Biserici		5,716
Biserica Creştină Baptistă „Maranata”- Hunedoara		3,196
BISERICI ÎN JUDEŢ		3,177
Ovidiu Liteanu la Hunedoara, 31 mai 2009		2,997
TABERE Vărmaga		2,966
Biserica Creştină Penticostală Nr.1, Hunedoara		1,969
Ovidiu Hada – candidat PNL la primăria Hunedoara		1,951
Biserici Penticostale – Hunedoara		1,796
Biserica Creştină Baptistă „Maranata” din Hunedoara CAUTĂ PĂSTOR		1,774
Penticostală „Muntele Sionului”		1,770
Ascultă „Radio Sion” – radio creştin susţinut de Biserica Penticostală „Muntele Sionului”, Deva		1,708
RADIO		1,699
Baptistă Biruinţa		1,593
Penticostală Maranata		1,566
Vreau să mă pocăiesc, ce să fac?		1,399
Centre & Asociaţii		1,393
Şcoala şi Grădiniţa „SAMUEL”, Deva		1,392

Evanghelicii hunedoreni între „bune şi nebune”

„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul PRIN bine!” zice textul Scripturii, scoţand în evidenţă metoda pe care trebuie să o folosim în războiul valorilor în care suntem prinşi, în lupta zilnică pe care o pierdem sau o caştigăm.

Mi-am propus cu ceva vreme în urmă să „cantăresc” bunele şi relele (nebunele) pe care le observ la evanghelicii hunedoreni, evident că în nume propriu, din perspectivă personala (deci subiectivă), cu scopul de a le lăuda şi promova pe cele bune şi de a le creiona şi condamna pe cele mai puţin bune, pe cele rele.

Între cele două „capete”, între „alb” şi”negru” se află desigur cele „gri”, acele lucruri care nu sunt rele în ele însele, ci care devin rele (sau bune) prin felul în care sunt întrebuinţate. Ştiu din capul locului că „judecata” mea nu va fi pe placul unora, nu este şi nu va fi una care să surprindă toate aspectele ce ţin de evanghelicii între care trăiesc, între care devin în mod progresiv (prin influenţă) mai bun sau mai rău, influenţă pe care o transmit la randul meu mai departe.

Voi lua prima dată „lupa” eclesială, pentru că un mare procent din ce se întamplă la evanghelici (hunedoreni sau nu) se întamplă în biserică şi pentru biserică. („Lupa” cealaltă, pe care încă nici nu ştiu cum să o numesc, aspectele ce ţin de social şi cultural, o voi amăna pentru altă ocazie.)

• Pocăiţii baptişti, penticostali şi creştin după evanghelie (despre aceştia din urmă, din vina mea desigur, ştiu foarte puţine), creştinii care sunt etichetaţi ca evanghelici neoprotestanţi, se întalnesc saptămanal (ca regulă generală) în ziua de duminică (întalnirea de dimineaţă şi cea de dupamiază) pentru a citi împreună din Cuvantul Scripturii (Legea morală şi relaţională dată de Dumnezeu), pentru a se închina înaintea lui Dumnezeu (prin muzică= cantari de laudă, devoţionale sau evenimenţiale), pentru a se ruga împreună (fiecare pentru el ca individ, pentru familie, biserică, comunitate, etc), pentru a cultiva prin „întalnire” şi „comunicare” relaţia pe care separat şi împreună o au cu Dumnezeul Scripturii.

Desigur că cele descrise mai sus, care rezumă mai mult sau mai puţin ce se întamplă la serviciile divine -aşa cum sunt numite- sunt bune! însă pădurea mereu are uscături, tot aşa cum graul mereu are neghină, şi ele mereu vor creşte împreună, după cum ne-a învăţat Mantuitorul.

1. Rutina şi plictiseala ar putea purta numele de „neghină”.
2. Obiceiurile şi tradiţiile (stilul, felul în care se desfăşoară întălnirile) şi care de multe ori prin repetiţie se banalizează, ajunge să fie atat de cunoscut încat nu mai surprinde, nu mai starneste interesul, ajunge să fie formă goală, sau dacă nu goală, umplută de ritual bisericesc, ritual pe care evanghelicii il condamnă la religiile majoritare. (Omul stă în bancă îşi citeşte revista, Biblia, scrie mesaje pe telefon, aşteaptă ca cel din faţă să termine ce are de zis ca să poată pleca acasa (cu conştiinţa impăcată că a respectat „ziua Domnului”)) – evident ca de fiecare dată „cine are urechi de auzit” aude Cuvantul Domnului, chiar şi în condiţiile astea.
   
3. Lipsa sau condamnarea libertării de manifestare în închinare (statul jos sau în picioare, bătutul din palme, folosirea doar a anumitor instrumente muzicale, rugăciunea ţinand mainile împreunate sau la spate, sau pe piept, cu ochii închişi sau deschişi, etc.)
4. Importanţa detaliilor ce ţin de tinută atat la bărbaţi (mai ales cei care doresc sa iasa in faţă şi să ia cuvantul) cat şi la femei (importanţa fustei, exclusa purtarea pantalonilor, importanţa baticului ca semn de supunere (faţă de Domnul şi faţă de soţ), vorba vine…)

Şabloanele denominaţionale sunt oarecum diferite atat la baptişti, penticostali şi creştini după Evanghelie, în funcţie de conducerea spirituală şi administrativă a fiecărei biserici în parte, dar ele întotdeauna au puncte comune.

• Îşi învaţă copiii „Calea Domnului” la scolile dumnicale de duminică dimineţa, iar în unele biserici un număr destul de mare de copii învaţă să cante la un instrument muzical, fiind incluşi în diverse coruri sau orchestre (de mandoline, de viori, etc.), lucru care evident e de lăudat şi de apreciat şi de promovat, nu doar pentru beneficiul muzical ci şi pentru caştigul pe termen lung al copilului respectiv, al calităţii muzicale în întalnirile bisericii, a deprinderii disciplinei autoeducarii si perseverentei.
• Crează evenimente religios-culturale de interes public (de care nu întotdeauna e interesant publicul, în parte datorită prejudecătilor legate de pocăiţi în general – poate că vom aborda şi subiectul ăsta candva, să vedem de unde au izvorat respectivele prejudecăţi şi ce forme au ele), evenimente calendaristice (cu ocazia marilor sarbatori creştine: Crăciun, Paşte, Rusalii, Thanksgiving (Ziua Recunoştinţei), Bobotează, etc., fără să sărbătorească sfinţii Scripturii sau ai istoriei, aşa cum îi sărbătoreste Biserica Ortodoxă, spre exemplu.). Evenimentele acestea sunt ocazii în care oamenii se adună spre a asculta diverşi vorbitori (predicatori care încearcă să prezinte Evanghelia lui Isus Hristos, păcatul ca problemă fundamentala a omului şi soluţia harului lui Dumnezeu), vorbitori invitaţi din ţară sau străinătate, precum şi diverse formaţii muzicale sau cantăreţi cunoscuţi în mediul evanghelic din ţară sau străinătate (vezi concertul Michael W. Smith, noiembrie 2010, Braşov). Cand aceste evenimente au scopul precis de a prezenta Evanghelia îşi trag de aici numele de „Evanghelizări” diferenţiate în funcţie de „‘ţintă” (copii, tineri, adolescenţi, întreaga biserică).

Partea pe care nu se pune la fel de mult accent, care e mai grea, care implică mai mulţi oameni, pe langă invitaţii care pleacă la sfarşitul evenimentului, e follow-up-ul, creşterea şi educarea, ucenicizarea -aşa cum îşi are numele- a oamenilor care la aceste evenimente iau hotarari (uneori radicale) pentru viaţa lor, iau hotararea de a-L urma pe Hristos într-o altă formă (modalitate). Într-un limbaj metaforic, teoretic şi practic, atat in viata de zi cu zi, cat si in cazul evanghelicilor hunedoreni e mai uşor să „faci” copilul decat sa-l creşti.

1. „Înconjurăm” omul pană zice „da”, apoi nu ne mai ocupăm la fel de mult de el, ca să-l integrăm într-un nou cerc de prieteni, să rediscutam cu el adevărurile de bază ale creştinismului, „laptele duhovnicesc” – aşa cum îl numeşte Apostolul Pavel- găsind partea practică pe care omul să o poată trăi ca pe o alternativă oferită de cuvantul Scripturii, faţă de alternativele oferite de lume prin toate canalele disponibile.
2. Desfiinţăm (ca să nu zic desfiinţează), criticăm şi condamnăm sistemele şi activităţile existente, în care sunt implicaţi colegii şi vecinii noştri, le plasăm sub judecata celor „lumeşti”, aşa la modul general, FĂRĂ să aducem, creem, oferim alternative care să nu fie banale, plictisitoare sau superficiale, ci care să fie practicabile, vrednice de înţeles şi acceptat de către orice om „cu capu` pe umeri”.
3. Unii predicatori care din „n” motive nu reusesc sa extraga principiile  (esenta) textului biblic din care vorbesc, folosesc in locul acestora o psihologie ieftina pana la manipulare. Manipulăm (uneori) oamenii (simpli) şi-i speriem cu frica iadului şi urgenţa pocăinţei (iadul aşa cum ne-a fost prezentat de Hristos e de temut iar pocăinţa este o urgenţă în faţa incertitudinii momentului morţii), însă măreţia, dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu ar trebui să stea la baza motivaţiilor noastre, în relaţia noastră (şi a oricui) cu El (vezi Evanghelia după Ioan, 3:16)

Indiferent cat de mult sau puţin se potriveşte evanghelicilor hunedoreni „creionarea” făcută de mine, aşa cum scriam la început ea întodeauna va fi incompletă, în parte greşită si în parte adevărată, uneori pripită sau făcută la timpul nepotrivit. Ea mereu va avea nevoie de alte puncte de vedere, de completarile voastre şi în aspectele bune şi în cele „nebune”.

Pavel scria cam aşa: „În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară (în cazul nostru pe cei care nu-s evanghelici)? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cat despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. „– 1 Corinteni 5:12,13

„Dacă ne-am judeca singuri, n’am fi judecaţi!” – 1Corinteni 11:31

Poze de la campionatul de fotbal „Charity Cup” Deva

Sursa: Facebook, Tineri Deva

Dacă ai participat la campionat si ai poze care doresti sa apara aici, sau exista deja pe o pagina web si vrei sa o impartasesti cu noi, scrie pe hdevanghelica@yahoo.com sau lasa un comentariu.

Aş face un concurs de fotografie :)

„sCLIPIRI de HUNEDOARA” – Să promovăm  partea frumoasă a Hunedoarei!

Cine ajută? Cine pozează? (eu am aparat foto şi-mi place să fac şi poze 🙂 ) Cine premiază?  🙂 # „nu ajunge să vrei fără a putea!”

…dar sfârşitul nu va fi atunci…

Pe dealul Mitropoliei, cateva sute de persoane au protestat impotriva introducerii cipurilor in noile pasapoarte biometrice. O femeie pare convinsa ca cipurile sunt semnul diavolului si ca prevestesc sfarsitul lumii din 2012. Un domn in varsta a cerut poporului sa se constituie in Garzi Nationale pentru a se apara de terorismul cipurilor impuse de guvern. De la Muntele Athos, preotii au trimis un mesaj catre romanii ortodocsi prin care sunt avertizati de instalarea unui guvern mondial al masoneriei care va fi condus de catre anticrist. Un jurnalist anunta publicul ca, potrivit parintelui Iustin, cipul biometric este unealta necuratului.

Citeşte mai mult despre „Sminteala cipurilor” (Hot News)

Vio Pop, pe Ştiri Creştine, comentează în felul următor:

Nu amestecati lucrurile, haideti sa tratam cu intelepciune acest subiect, cum zice in Apocalipsa 13: “Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.“  Cum dintr-o data toata lumea a devenit inteleapta si toti stiu ca pasaportul contine semnul Fiarei? Tehnologia avanseaza uimitor de repede, si crestinii, in loc sa se documenteze, ce insemna un microcip, ce insemna un pasaport biometric, sau alte descoperiri noi ale stiintei, trateaza acest subiect cu un traditionalism exagerat. Ma ingroseste faptul ca si noi vorbim fara intelepciune, dezbatem toata Apocalipsa, intr-un articol de 20 de randuri, sau o predica de 20 de minute, si venim cu solutii care duc in panica pe cei care le asculta.

Citeşte mai mult …>>

„Muzică creştină contemporană” – aşa scria pe afiş

Hunedoara Evanghelică, pagina aceasta ce încearca să adune evenimentele şi acţiunile organizate de evanghelicii din oraşul şi judeţul Hunedoara are în medie cam 90, 120 de vizitatori pe zi, vizitatori care ajung aici întâmplător sau cu scopul precis de a afla un anumit subiect legat de mediul sau bisericile evanghelice.

Mi-am propus ca în următoarea perioadă să vă provoc pe voi, vizitatorii acestei pagini (indiferent dacă sunteţi hunedoreni sau nu), să împărtăşiţi părerile voastre vizavi de anumite subiecte de actualitate în sfera evanghelicilor, chiar dacă părerile noastre nu reprezintă „măsura”, punctul de referinţă la care ne întoarcem, „şublerul” cu care măsurăm lucrurile şi părerile fiind în cele din urmă Cuvântul lui Dumnezeu.

Totuşi e bine să ne spunem părerea, cu argumentele pro, iar dacă părerea diferă să nu uităm să aducem argumentele contra 🙂

Vă propun deci, ca un prim subiect de discuţie să vorbim despre muzică. După cum deja ştiu că ştiţi, nu despre orice fel sau gen de muzică, ci despre muzica creştină, ba mai mult despre muzica creştină contemporană, muzica creştină românească.

Subiectul este proaspăt zic eu, întrucât sâmbăta care tocmai a trecut (8 noiembrie 2008), sala Siderurgistul din Hunedoara a găzduit un astfel de eveniment (după cum scria pe afişe) : „Concert de muzica creştină contemporană”

So, ce face ca o muzică să fie „creştină” ?

E muzica contemporană un etalon al muzicii creştine?

E muzica „creştină” exact în măsura în care sunt creştini cei ce o cântă?

E o unealtă de evanghelizare, un „magnet” cu care încercăm să-i atragem pe cei ce nu ar veni în mod obişnuit la serviciu religios în biserică? Un mod de închinare înaintea lui Dumnezeu „pe gustul generaţiei de azi”?

Întrebări sunt multe. Astea sunt doar câteva care mi-au rămas în minte stând acolo în sală şi gândindu-mă la muzica de azi, la muzica creştină de azi.

Întrebările sunt uşor de pus (câteodată 🙂 ), însă întrebările au şi răspunsuri !

Ascultă, şi dacă vrei scrie „răspunsul” tău la muzică !

Dunamis – Tot un bagabont

ParadigmA – Chiar dacă tu nu vrei

Halloween – trick or treat ?

Trick or treat ?- „Ne daţi or nu ne daţi?” ar zice copiii deghizaţi în vrajitoare, vampiri sau schelete (ambulante, era sa scriu 🙂 ), sunând la uşile oamenilor în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie.

„Ne păcaliţi sau ne trataţi?” ar suna intr-o traducere „brută” din engleză.  Şi chiar aşa, Halloween-ul ăsta ce fel de păcăleală o mai fi, ca e pe întâi, e drept, da nu pe întâi aprilie? Şi dacă e mai mult decât o păcăleală, atunci cine ne „tratează” şi cu ce? … Spirite ale morţilor? demoni şi vrăjitoare? Apoi, nu de aşa ceva avem nevoie, nici pe plan personal, nici naţional, nici cultural nici religios. Nu de întuneric avem nevoie, ci de lumină, nu de frică, ci de curaj, nu de spirite malefice (nici măcar în joacă), ci de Duhul Adevărului care ne învaţă să dăm jos măştile şi să nu sărbătorim orice, doar de dragul sărbătorii, să nu fim copii la minte, ci la răutate să fim prunci.

Nouă românilor ne plac sărbătorile. Ce contează ce se sărbătoreşte atâta vreme cât nu se merge la muncă, cât e motiv de distracţie, de mâncare şi băutură. Ce contează de unde am împrumutat sărbătoarea, de-i zice „Valentine’s Day” sau „Dragobete”, Craciun, Naşterea Domnului sau Sărbătoarea iernii, Halloween sau Ziua (Noaptea)  Morţilor. Să fie o păcăleală a copiilor, sau mai mult de atât, o păcăleală a adulţilor? Puţină istorie nu ne strică…

Ce inseamna Halloween?

Halloween este de fapt forma prescurtata de la „hallow evening”. In limba engleza cuvantul „hallow” are mai multe sensuri: a sfinti dar si a se inchina la, a venera, a adora, a consacra. Halloween poate fi deci tradus prin seara sau noaptea venerarii. Tinand cont de specificul costumelor si decoratiunilor utilizate in acest moment este evident ca vorbim despre o adorare a demonilor. Mai mult chiar, aceasta adorare in masa a demonilor are loc intr-un moment foarte important, caci in vechime, pe 01 noiembrie se sarbatorea Noul An.

Se spune ca Halloween-ul a fost adus in SUA de emigrantii irlandezi si ca si-ar avea originea in traditia celtica, respectiv in sarbatoarea numita SAMHAIN. La origini asa a si fost, doar ca vechea sarbatoare a fost atat de mult pervertita de-a lungul timpului, incat in prezent nu mai pastreaza nimic din incarcatura ei spirituala originara.

Fiind un popor la care agricultura si cresterea animalelor erau foarte importante, pentru celti era vital sa isi conduca viata dupa ciclurile naturii. Ei imparteau anul in doua mari anotimpuri: cel al luminii si cel al intunericului, respectiv vara si iarna, marcate de doua sarbatori principale: Samhain pe 1 noiembrie – Noul An – si Beltain pe 1 mai – inceputul verii.  Citeşte continuarea…>

Dacă eşti interesat de mai multe datalii despre provenienţa şi obiceiurile Halloween-ului, sau părerile subiective ale altora, accesează linkurile de mai jos:

Apropo, ce faci de Halloween?

HELLoween

Ce zice Wikipedia despre Halloween?

Superstitii de Halloween

Istoria obiceiurilor de Halloween

Şi nu în ultimul rând, e bine să cunoaştem părerea lui Dumnezeu, Cuvântul pe care l-a spus El poporului Său, vizavi de obiceiurile popoarelor păgâne, vizavi de spirite şi văjitoare.

Deuteronom 18:9 – 15

„După ce vei intra în ţara pe care ţi-o da Domnul, Dumnezeul tau, să nu te înveţi să faci dupa urîciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aiba meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntator, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.  

Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ţi îngăduie lucrul acesta. Domnul, Dumnezeul tau, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine (Moise): să ascultaţi de El!”

Vreau să mă pocăiesc, ce să fac?

M-am uitat şi eu (ca toţi bloggerii bănuiesc) cum ajung oamenii pe “Hunedoara Evanghelică”, ce caută pe Google, ce linkuri accesează.

De data asta una dintre căutări a fost “Vreau să mă pocăiesc, ce să fac?”, şi din păcate am constatat că “răspunsul” pe care l-a găsit (respectivul căutător) pe Hd.Evanghelică e doar un număr de păreri personale (eronate mai mult sau mai puţin) găsite la rândul meu undeva pe un forum.

Sunt rari astăzi oamenii care vor  să se pocăiască (înaintea lui Dumnezeu, nu să îşi schimbe neapărat religia, chiar dacă pocăinţa înseamnă schimbare) şi în parte se întâmplă aşa din pricina condiției noastre de răzvrătire constantă, cum scrie în Romani 2:5 „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”, și în parte pentru că nu primesc din partea “pocăiţilor” un răspuns articulat, o soluţie clară la întrebarea “Ce să fac?”

Atunci când Petru a fost întrebat, el a răspuns aşa:

„Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?”„Pocaiti-va”, le-a zis Petru, „si fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfîntului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sînt departe acum, în oricît de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, îi îndemna, si zicea: „Mîntuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.”” (Faptele Apostolilor 2: 37-40)

Atunci cand apostolul Pavel a fost întrebat, răspunsul lui a fost asemănător:

„Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi a lui Sila, i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mantuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, si vei fi mantuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvantul Domnului, atat lui cat şi tuturor celor din casa lui.” (Faptele Apostolilor 16: 29-32)

Indiferent cum sună, răspunsul la întrebarea Ce trebuie să fac ca să mă pocăiesc? este: Pocăieşte-te!

Ce parere aveti despre pocaiti?

Am dat peste intrebarea asta pe un forum. E o intrebare buna zic eu, numa ca e si usor si greu de raspuns la ea. Tin minte cand eram adolescent ca de fiecare data cand cineva ma intreba daca sunt pocait sau nu, intrebam „ce-i aia?”. E bine cand vorbim sa ne definim termenii, nu? Ca daca tu crezi ca un pocait e unul care nu bea, nu fumeaza, nu injura, e mereu ingradit de reguli pe care se chinuie dintr-un anumit motiv sa le respecte, atunci parca nu imi place sa ma incadrez in categoria pocaitilor de genul asta, sa ma numar printre ei, desi e foarte bine sa nu bei (asa zicea si Pavel) si mai ales e bine sa nu faci exces (nu degeaba ni se tot repeta la televizor ca excesul de sare, zahar si alcool… si de altele pe care nu le mai enumera ei, dauneaza grav sanatatii (fizice si nu numai)).

Ce parere aveti despre pocaiti, daca stiti ce sunt aia pocaiti ? 🙂

De obicei oamenii ii incadreaza pe toti care nu sunt ortodocsi sau catolici sau evanghelici reformati, in aceasi oala a pocaitilor. Bun lucru fac, sau rau lucru fac? 🙂

Numele de „crestin” vine de la Cristos, a fost o porecla pe care au primit-o urmasii lui Isus Cristos in Antiohia (pentru prima data, in pimul secol). Numele, porecla de „pocait” vine evident de la pocainta, de la ceva ce a facut cineva, pentru ca pocainta e un verb (dpdv gramatical) si arata o actiune, ceva ce face cineva (sau nu face, daca sunt oameni poocaiti si nepocaiti)

Nu-i asa ca parca se complica lucrurile 🙂 si parca nu mai e chiar asa usor de raspuns la intrebare: ce-i ala un pocait? ce-i aia pocainta?

…

Va invit sa cititi cateva pareri, gasite pe forumul de care ziceam mai sus, si apoi daca vreti, si aveti o parere despre definirea termenilor, despre pocaiti si pocainta va invit sa vi-o exprimati 🙂

„cunoaste cineva pocaiti, sunteti vreunul/vreuna pocait(a)?? Ce parere aveti despre ei?poate sunt cativa care cred in ce predica dar pentru mine sunt niste oameni ipocriti care ….exemplu…am o vecina in bloc ”mare pocaita cu participari la conferintele lor”……dar cand e vorba sa ajute efectiv pe cineva se da la o parte.eu intotdeauna am considerat k e mai importanta bunatatea sufletului omenesc decat parada religiei.vorbe goale dar fapte….

Dar simplul fapt ca si-au schimbat credinta nu e un pacat ?…Atat timp cat nu ma deranjeaza …treaba lor!Fiecare cu ce poate si in ce crede!Asta asa e!
Dar cand incep sa ne spuna ce diferiti sunt ei de noi….offf! Cateodata imi vine sa le spun ca Dzeu e unul singur fie ca se numeste Dzeu, Allah, Iehova, etcfiecare cu credinta lui!
atata timp cat nu deranjeaza…….

Nu stiu cat de puternici sunt pocaitii prin Romania, dar in Germania au bani, li se aloca fonduri si sunt foarte enervanti ca au ajuns sa vina pe la usile oamenilor ca sa poarte discutii despre religie.
Atata timp cat nu-mi fac vreun rau ii tolerez.ce-s aia pocaiti?Adeptii unui cult religios care se inmultesc ingrozitor de repede si mai ales in randul celor saraci pentru ca sunt finantati din afara! Partea buna este ca pe multi i-a lecuit de bautura, furat si alte alea!Partea proasta este ca se inmultesc foarte repede, fac copii cu nemiluita!dar … se pocaiesc pentru asta, nu?”… 🙂

Argeşul Evanghelic

Se creionează  şi „harta evanghelică” a judeţului Argeş. Salutăm apariţia lor în spaţiul virtual, noi hunedorenii învecinaţi fiind cu ei prin Valcea Evanghelică  🙂

„Pace voua!

Acest site se doreşte a fi o interacţiune deschisă cu mediul creştin neoprotestant din Argeş cu scopul de a oferi informaţii despre biserici, evenimente, activităţi şi oameni.”

http://argesulevanghelic.wordpress.com/