Archive for category de Ochi(a)t
Hunedoara evanghelică: Topul Postărilor, mai 2008 – martie 2011
Posted by Ruben Bucoiu in de Ochi(a)t, de Prezentat, diVerse, Topuri, vizibilitate on martie 8, 2011
Top Posts for all days ending 2011-03-08 (Summarized)
Evanghelicii hunedoreni între „bune şi nebune”
Posted by Ruben Bucoiu in de Citit, de Comentat, de Ochi(a)t, Evanghelici hunedoreni on noiembrie 27, 2010
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul PRIN bine!” zice textul Scripturii, scoţand în evidenţă metoda pe care trebuie să o folosim în războiul valorilor în care suntem prinşi, în lupta zilnică pe care o pierdem sau o caştigăm.
Mi-am propus cu ceva vreme în urmă să „cantăresc” bunele şi relele (nebunele) pe care le observ la evanghelicii hunedoreni, evident că în nume propriu, din perspectivă personala (deci subiectivă), cu scopul de a le lăuda şi promova pe cele bune şi de a le creiona şi condamna pe cele mai puţin bune, pe cele rele.
Între cele două „capete”, între „alb” şi”negru” se află desigur cele „gri”, acele lucruri care nu sunt rele în ele însele, ci care devin rele (sau bune) prin felul în care sunt întrebuinţate. Ştiu din capul locului că „judecata” mea nu va fi pe placul unora, nu este şi nu va fi una care să surprindă toate aspectele ce ţin de evanghelicii între care trăiesc, între care devin în mod progresiv (prin influenţă) mai bun sau mai rău, influenţă pe care o transmit la randul meu mai departe.
Voi lua prima dată „lupa” eclesială, pentru că un mare procent din ce se întamplă la evanghelici (hunedoreni sau nu) se întamplă în biserică şi pentru biserică. („Lupa” cealaltă, pe care încă nici nu ştiu cum să o numesc, aspectele ce ţin de social şi cultural, o voi amăna pentru altă ocazie.)
- Pocăiţii baptişti, penticostali şi creştin după evanghelie (despre aceştia din urmă, din vina mea desigur, ştiu foarte puţine), creştinii care sunt etichetaţi ca evanghelici neoprotestanţi, se întalnesc saptămanal (ca regulă generală) în ziua de duminică (întalnirea de dimineaţă şi cea de dupamiază) pentru a citi împreună din Cuvantul Scripturii (Legea morală şi relaţională dată de Dumnezeu), pentru a se închina înaintea lui Dumnezeu (prin muzică= cantari de laudă, devoţionale sau evenimenţiale), pentru a se ruga împreună (fiecare pentru el ca individ, pentru familie, biserică, comunitate, etc), pentru a cultiva prin „întalnire” şi „comunicare” relaţia pe care separat şi împreună o au cu Dumnezeul Scripturii.
Desigur că cele descrise mai sus, care rezumă mai mult sau mai puţin ce se întamplă la serviciile divine -aşa cum sunt numite- sunt bune! însă pădurea mereu are uscături, tot aşa cum graul mereu are neghină, şi ele mereu vor creşte împreună, după cum ne-a învăţat Mantuitorul.
- Rutina şi plictiseala ar putea purta numele de „neghină”.
- Obiceiurile şi tradiţiile (stilul, felul în care se desfăşoară întălnirile) şi care de multe ori prin repetiţie se banalizează, ajunge să fie atat de cunoscut încat nu mai surprinde, nu mai starneste interesul, ajunge să fie formă goală, sau dacă nu goală, umplută de ritual bisericesc, ritual pe care evanghelicii il condamnă la religiile majoritare. (Omul stă în bancă îşi citeşte revista, Biblia, scrie mesaje pe telefon, aşteaptă ca cel din faţă să termine ce are de zis ca să poată pleca acasa (cu conştiinţa impăcată că a respectat „ziua Domnului”)) – evident ca de fiecare dată „cine are urechi de auzit” aude Cuvantul Domnului, chiar şi în condiţiile astea.
- Lipsa sau condamnarea libertării de manifestare în închinare (statul jos sau în picioare, bătutul din palme, folosirea doar a anumitor instrumente muzicale, rugăciunea ţinand mainile împreunate sau la spate, sau pe piept, cu ochii închişi sau deschişi, etc.)
- Importanţa detaliilor ce ţin de tinută atat la bărbaţi (mai ales cei care doresc sa iasa in faţă şi să ia cuvantul) cat şi la femei (importanţa fustei, exclusa purtarea pantalonilor, importanţa baticului ca semn de supunere (faţă de Domnul şi faţă de soţ), vorba vine…)
Şabloanele denominaţionale sunt oarecum diferite atat la baptişti, penticostali şi creştini după Evanghelie, în funcţie de conducerea spirituală şi administrativă a fiecărei biserici în parte, dar ele întotdeauna au puncte comune.
- Îşi învaţă copiii „Calea Domnului” la scolile dumnicale de duminică dimineţa, iar în unele biserici un număr destul de mare de copii învaţă să cante la un instrument muzical, fiind incluşi în diverse coruri sau orchestre (de mandoline, de viori, etc.), lucru care evident e de lăudat şi de apreciat şi de promovat, nu doar pentru beneficiul muzical ci şi pentru caştigul pe termen lung al copilului respectiv, al calităţii muzicale în întalnirile bisericii, a deprinderii disciplinei autoeducarii si perseverentei.
- Crează evenimente religios-culturale de interes public (de care nu întotdeauna e interesant publicul, în parte datorită prejudecătilor legate de pocăiţi în general – poate că vom aborda şi subiectul ăsta candva, să vedem de unde au izvorat respectivele prejudecăţi şi ce forme au ele), evenimente calendaristice (cu ocazia marilor sarbatori creştine: Crăciun, Paşte, Rusalii, Thanksgiving (Ziua Recunoştinţei), Bobotează, etc., fără să sărbătorească sfinţii Scripturii sau ai istoriei, aşa cum îi sărbătoreste Biserica Ortodoxă, spre exemplu.). Evenimentele acestea sunt ocazii în care oamenii se adună spre a asculta diverşi vorbitori (predicatori care încearcă să prezinte Evanghelia lui Isus Hristos, păcatul ca problemă fundamentala a omului şi soluţia harului lui Dumnezeu), vorbitori invitaţi din ţară sau străinătate, precum şi diverse formaţii muzicale sau cantăreţi cunoscuţi în mediul evanghelic din ţară sau străinătate (vezi concertul Michael W. Smith, noiembrie 2010, Braşov). Cand aceste evenimente au scopul precis de a prezenta Evanghelia îşi trag de aici numele de „Evanghelizări” diferenţiate în funcţie de „‘ţintă” (copii, tineri, adolescenţi, întreaga biserică).
Partea pe care nu se pune la fel de mult accent, care e mai grea, care implică mai mulţi oameni, pe langă invitaţii care pleacă la sfarşitul evenimentului, e follow-up-ul, creşterea şi educarea, ucenicizarea -aşa cum îşi are numele- a oamenilor care la aceste evenimente iau hotarari (uneori radicale) pentru viaţa lor, iau hotararea de a-L urma pe Hristos într-o altă formă (modalitate). Într-un limbaj metaforic, teoretic şi practic, atat in viata de zi cu zi, cat si in cazul evanghelicilor hunedoreni e mai uşor să „faci” copilul decat sa-l creşti.
- „Înconjurăm” omul pană zice „da”, apoi nu ne mai ocupăm la fel de mult de el, ca să-l integrăm într-un nou cerc de prieteni, să rediscutam cu el adevărurile de bază ale creştinismului, „laptele duhovnicesc” – aşa cum îl numeşte Apostolul Pavel- găsind partea practică pe care omul să o poată trăi ca pe o alternativă oferită de cuvantul Scripturii, faţă de alternativele oferite de lume prin toate canalele disponibile.
- Desfiinţăm (ca să nu zic desfiinţează), criticăm şi condamnăm sistemele şi activităţile existente, în care sunt implicaţi colegii şi vecinii noştri, le plasăm sub judecata celor „lumeşti”, aşa la modul general, FĂRĂ să aducem, creem, oferim alternative care să nu fie banale, plictisitoare sau superficiale, ci care să fie practicabile, vrednice de înţeles şi acceptat de către orice om „cu capu` pe umeri”.
- Unii predicatori care din „n” motive nu reusesc sa extraga principiile (esenta) textului biblic din care vorbesc, folosesc in locul acestora o psihologie ieftina pana la manipulare. Manipulăm (uneori) oamenii (simpli) şi-i speriem cu frica iadului şi urgenţa pocăinţei (iadul aşa cum ne-a fost prezentat de Hristos e de temut iar pocăinţa este o urgenţă în faţa incertitudinii momentului morţii), însă măreţia, dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu ar trebui să stea la baza motivaţiilor noastre, în relaţia noastră (şi a oricui) cu El (vezi Evanghelia după Ioan, 3:16)
Indiferent cat de mult sau puţin se potriveşte evanghelicilor hunedoreni „creionarea” făcută de mine, aşa cum scriam la început ea întodeauna va fi incompletă, în parte greşită si în parte adevărată, uneori pripită sau făcută la timpul nepotrivit. Ea mereu va avea nevoie de alte puncte de vedere, de completarile voastre şi în aspectele bune şi în cele „nebune”.
Pavel scria cam aşa: „În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară (în cazul nostru pe cei care nu-s evanghelici)? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cat despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. „– 1 Corinteni 5:12,13
„Dacă ne-am judeca singuri, n’am fi judecaţi!” – 1Corinteni 11:31
Poze de la campionatul de fotbal „Charity Cup” Deva
Posted by Ruben Bucoiu in de Ochi(a)t, Pozate on iunie 24, 2010
Sursa: Facebook, Tineri Deva
Dacă ai participat la campionat si ai poze care doresti sa apara aici, sau exista deja pe o pagina web si vrei sa o impartasesti cu noi, scrie pe hdevanghelica@yahoo.com sau lasa un comentariu.
Aş face un concurs de fotografie :)
Posted by Ruben Bucoiu in Concurs, de Ochi(a)t, de Participat, de Promovat on martie 31, 2009
„sCLIPIRI de HUNEDOARA” – Să promovăm partea frumoasă a Hunedoarei!
Cine ajută? Cine pozează? (eu am aparat foto şi-mi place să fac şi poze 🙂 ) Cine premiază? 🙂 # „nu ajunge să vrei fără a putea!”
…dar sfârşitul nu va fi atunci…
Posted by Ruben Bucoiu in de Comentat, de Ochi(a)t on februarie 2, 2009
Pe dealul Mitropoliei, cateva sute de persoane au protestat impotriva introducerii cipurilor in noile pasapoarte biometrice. O femeie pare convinsa ca cipurile sunt semnul diavolului si ca prevestesc sfarsitul lumii din 2012. Un domn in varsta a cerut poporului sa se constituie in Garzi Nationale pentru a se apara de terorismul cipurilor impuse de guvern. De la Muntele Athos, preotii au trimis un mesaj catre romanii ortodocsi prin care sunt avertizati de instalarea unui guvern mondial al masoneriei care va fi condus de catre anticrist. Un jurnalist anunta publicul ca, potrivit parintelui Iustin, cipul biometric este unealta necuratului.
Citeşte mai mult despre „Sminteala cipurilor” (Hot News)
Vio Pop, pe Ştiri Creştine, comentează în felul următor:
Nu amestecati lucrurile, haideti sa tratam cu intelepciune acest subiect, cum zice in Apocalipsa 13: “Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.“ Cum dintr-o data toata lumea a devenit inteleapta si toti stiu ca pasaportul contine semnul Fiarei? Tehnologia avanseaza uimitor de repede, si crestinii, in loc sa se documenteze, ce insemna un microcip, ce insemna un pasaport biometric, sau alte descoperiri noi ale stiintei, trateaza acest subiect cu un traditionalism exagerat. Ma ingroseste faptul ca si noi vorbim fara intelepciune, dezbatem toata Apocalipsa, intr-un articol de 20 de randuri, sau o predica de 20 de minute, si venim cu solutii care duc in panica pe cei care le asculta.
„Muzică creştină contemporană” – aşa scria pe afiş
Posted by Ruben Bucoiu in de Ochi(a)t, de Participat on noiembrie 11, 2008
Hunedoara Evanghelică, pagina aceasta ce încearca să adune evenimentele şi acţiunile organizate de evanghelicii din oraşul şi judeţul Hunedoara are în medie cam 90, 120 de vizitatori pe zi, vizitatori care ajung aici întâmplător sau cu scopul precis de a afla un anumit subiect legat de mediul sau bisericile evanghelice.
Mi-am propus ca în următoarea perioadă să vă provoc pe voi, vizitatorii acestei pagini (indiferent dacă sunteţi hunedoreni sau nu), să împărtăşiţi părerile voastre vizavi de anumite subiecte de actualitate în sfera evanghelicilor, chiar dacă părerile noastre nu reprezintă „măsura”, punctul de referinţă la care ne întoarcem, „şublerul” cu care măsurăm lucrurile şi părerile fiind în cele din urmă Cuvântul lui Dumnezeu.
Totuşi e bine să ne spunem părerea, cu argumentele pro, iar dacă părerea diferă să nu uităm să aducem argumentele contra 🙂
Vă propun deci, ca un prim subiect de discuţie să vorbim despre muzică. După cum deja ştiu că ştiţi, nu despre orice fel sau gen de muzică, ci despre muzica creştină, ba mai mult despre muzica creştină contemporană, muzica creştină românească.
Subiectul este proaspăt zic eu, întrucât sâmbăta care tocmai a trecut (8 noiembrie 2008), sala Siderurgistul din Hunedoara a găzduit un astfel de eveniment (după cum scria pe afişe) : „Concert de muzica creştină contemporană”
So, ce face ca o muzică să fie „creştină” ?
E muzica contemporană un etalon al muzicii creştine?
E muzica „creştină” exact în măsura în care sunt creştini cei ce o cântă?
E o unealtă de evanghelizare, un „magnet” cu care încercăm să-i atragem pe cei ce nu ar veni în mod obişnuit la serviciu religios în biserică? Un mod de închinare înaintea lui Dumnezeu „pe gustul generaţiei de azi”?
Întrebări sunt multe. Astea sunt doar câteva care mi-au rămas în minte stând acolo în sală şi gândindu-mă la muzica de azi, la muzica creştină de azi.
Întrebările sunt uşor de pus (câteodată 🙂 ), însă întrebările au şi răspunsuri !
Ascultă, şi dacă vrei scrie „răspunsul” tău la muzică !
Dunamis – Tot un bagabont
ParadigmA – Chiar dacă tu nu vrei
Halloween – trick or treat ?
Posted by Ruben Bucoiu in de Ochi(a)t, de Ştiut on octombrie 30, 2008
Trick or treat ?- „Ne daţi or nu ne daţi?” ar zice copiii deghizaţi în vrajitoare, vampiri sau schelete (ambulante, era sa scriu 🙂 ), sunând la uşile oamenilor în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie.
„Ne păcaliţi sau ne trataţi?” ar suna intr-o traducere „brută” din engleză. Şi chiar aşa, Halloween-ul ăsta ce fel de păcăleală o mai fi, ca e pe întâi, e drept, da nu pe întâi aprilie? Şi dacă e mai mult decât o păcăleală, atunci cine ne „tratează” şi cu ce? … Spirite ale morţilor? demoni şi vrăjitoare? Apoi, nu de aşa ceva avem nevoie, nici pe plan personal, nici naţional, nici cultural nici religios. Nu de întuneric avem nevoie, ci de lumină, nu de frică, ci de curaj, nu de spirite malefice (nici măcar în joacă), ci de Duhul Adevărului care ne învaţă să dăm jos măştile şi să nu sărbătorim orice, doar de dragul sărbătorii, să nu fim copii la minte, ci la răutate să fim prunci.
Nouă românilor ne plac sărbătorile. Ce contează ce se sărbătoreşte atâta vreme cât nu se merge la muncă, cât e motiv de distracţie, de mâncare şi băutură. Ce contează de unde am împrumutat sărbătoarea, de-i zice „Valentine’s Day” sau „Dragobete”, Craciun, Naşterea Domnului sau Sărbătoarea iernii, Halloween sau Ziua (Noaptea) Morţilor. Să fie o păcăleală a copiilor, sau mai mult de atât, o păcăleală a adulţilor? Puţină istorie nu ne strică…
Ce inseamna Halloween?
Halloween este de fapt forma prescurtata de la „hallow evening”. In limba engleza cuvantul „hallow” are mai multe sensuri: a sfinti dar si a se inchina la, a venera, a adora, a consacra. Halloween poate fi deci tradus prin seara sau noaptea venerarii. Tinand cont de specificul costumelor si decoratiunilor utilizate in acest moment este evident ca vorbim despre o adorare a demonilor. Mai mult chiar, aceasta adorare in masa a demonilor are loc intr-un moment foarte important, caci in vechime, pe 01 noiembrie se sarbatorea Noul An.
Se spune ca Halloween-ul a fost adus in SUA de emigrantii irlandezi si ca si-ar avea originea in traditia celtica, respectiv in sarbatoarea numita SAMHAIN. La origini asa a si fost, doar ca vechea sarbatoare a fost atat de mult pervertita de-a lungul timpului, incat in prezent nu mai pastreaza nimic din incarcatura ei spirituala originara.
Fiind un popor la care agricultura si cresterea animalelor erau foarte importante, pentru celti era vital sa isi conduca viata dupa ciclurile naturii. Ei imparteau anul in doua mari anotimpuri: cel al luminii si cel al intunericului, respectiv vara si iarna, marcate de doua sarbatori principale: Samhain pe 1 noiembrie – Noul An – si Beltain pe 1 mai – inceputul verii. Citeşte continuarea…>
Dacă eşti interesat de mai multe datalii despre provenienţa şi obiceiurile Halloween-ului, sau părerile subiective ale altora, accesează linkurile de mai jos:
Şi nu în ultimul rând, e bine să cunoaştem părerea lui Dumnezeu, Cuvântul pe care l-a spus El poporului Său, vizavi de obiceiurile popoarelor păgâne, vizavi de spirite şi văjitoare.
Deuteronom 18:9 – 15„După ce vei intra în ţara pe care ţi-o da Domnul, Dumnezeul tau, să nu te înveţi să faci dupa urîciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aiba meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntator, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ţi îngăduie lucrul acesta. Domnul, Dumnezeul tau, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine (Moise): să ascultaţi de El!”
Argeşul Evanghelic
Posted by rubenbucoiu in de Ochi(a)t, de Prezentat, de Rugat, de Vizitat, de Ştiut on iunie 11, 2008
Se creionează şi „harta evanghelică” a judeţului Argeş. Salutăm apariţia lor în spaţiul virtual, noi hunedorenii învecinaţi fiind cu ei prin Valcea Evanghelică 🙂
„Pace voua!
Acest site se doreşte a fi o interacţiune deschisă cu mediul creştin neoprotestant din Argeş cu scopul de a oferi informaţii despre biserici, evenimente, activităţi şi oameni.”
Comentarii recente