Dorin Mureşan despre „poezia religioasă” ca „apologie a subiectivităţii”

[…]

„Poezia religioasă este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai riscante şi, prin urmare, una dintre cele mai dificile. Atunci când versifici un preaplin, un răspuns, o dogmă, aluneci nolens-volens în teologie. Poezia de tipul acesta ar trebui să se nască la confluenţa dintre golul interior şi ceea ce crede subiectul poetic că l-ar putea umple. Exerciţiul poetic este, firește, o apologie a subiectivităţii. Cu alte cuvinte, chiar dacă subiectul are un crez, dogmatic sau nu, manifestarea sa poetică ar trebui să fie centrată nu pe obiectul acestui crez, ci pe neputinţa subiectului de a se atârna, complet, de acest crez. Altminteri, poetul devine un mistic, iar efortul său livresc nu are ce căuta în această lume. În fond, poezia este produsul muzical al neputinţei, al nerăspunsurilor care amplifică, încet, setea de răspunsuri (aşadar, e departe de a o satisface).”

Fragment din recezia făcută volumului de poezie scris de Ioan Barb „Sabatul interior”. (sublinieri adăugate)

Citeşte întreaga recenzie pe Hyperliteratura.ro >>

Am ajuns (vremea) s-ajungem

Astfel de vremuri trăim. Informaţia ajunge repede la noi, uşor, şi noi ajungem repede la ea. Ba încă, pentru că e aşa de multă, variată şi aproape imposibil de verificat, pe lângă aceea pe care o selectăm şi o căutăm noi intenţionat, cu scop precis, pe cealaltă o citim doar pentru că are „avantajul călăreţului”: ajunge prima, ne e pusă sub ochi, „ne este băgată pe gât”. Noi „pocăiţii” (din câte am văzut eu) tindem să nu ţinem pasul cu schimbarea, tindem să rămânem mereu în urmă…

Iată o bucată dintr-un comentariu citit mai devreme pe Facebook, care mi-a atras atenţia prin „oglindirea” unui segment al vremurilor pe care le-am ajuns, segmentul comunicării rapide (indiferent de ceea ce se comunică):

„Am ajuns ca să citesc această scriere datorită unui prieten comun care a share-uit-o. Dacă tot mi-a fost pusă oarecum cu forţa sub ochi, găsesc de bine să scriu şi o părere personală la cele citite. Sau chiar două.” – E.C. (sublinieri adăugate)

Aşa-i la noi, căruţa înaintea boilor (?)!

Noi cu paginile noastre pe Facebook si pe blogurile noastre personale ar trebui sa luam, sa preluam, să share-uim informatia de pe paginile oficiale ale bisericilor si ale centrelor si  ale organizatilor  si ale ziarelor, si nu invers !

Când e nevoie foloseşte şi cuvinte, dar mai ales imagini:

Imagini prelucrate de Ghita Achim

Internetul stimulează inovaţia în jurnalism

[…]

E limpede că s‑a petrecut ceva dramatic în industria ştirilor. Acest ceva este, desigur, Internetul, care a perturbat domeniul la fel cum a făcut‑o cu atâtea altele. Prin subminarea veniturilor din publicitate, transformarea reportajelor de ştiri într‑o marfă şi estomparea graniţelor dintre organizaţiile de ştiri, Internetul a răsturnat modelul tradiţional de afaceri al ziarelor. Dar aşa cum a demolat vechile metode de lucru, a dat şi posibilitatea apariţiei altora noi – tiparele de consum se schimbă, se experimentează intens. Chiar dacă a rănit financiar unele ziare, Internetul a stimulat inovaţia în jurnalism.

Pentru consumatori, Internetul a transformat informaţiile în ceva mult mai participativ, o experienţă socială. Oameni fără pregătire jurnalistică devin surse pentru tot mai multe organizaţii de ştiri, fie prin voluntariat, fie prin postarea de comentarii, imagini şi video ce pot fi apoi refolosite. Iniţial, jurnaliştii s‑au considerat ameninţaţi, dar încep să aprecieze beneficiile, deşi cu inima îndoită.

De asemenea, cititorii pot împărtăşi cu prietenii lor articole, iar cele mai populare pot aduce un val de trafic pe baza recomandărilor transmise prin reţelele sociale. Referinţele din aceste reţele devin sursa de trafic cu cea mai mare creştere pentru multe site‑uri de ştiri. Cititorii sunt prinşi într‑un ecosistem tot mai complex, unde au rol de surse, participanţi şi distribuitori.

Citeşte tot >>http://www.money.ro/mass-media-moare–ce-urmeaza_1066591.html

Oare ni se aplică şi nouă, hunedorenilor evanghelici?

„[…]Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public pe Internet. Reacționează pripit la stimuli interni și externi. Ca să nu mă lungesc, voi reitera ideea conform căreia la ora actuală avem nevoie de INFORMAȚIE și de DEZBATERE.”

Alin Cristea pe blogul România Evanghelica în postarea: După Atlanta: Daniel Brânzei versus Iosif Țon, 28 iulie 2011

Iată ce implică PREGĂTIREA:

PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru… ♦ Refl. A fi pe punctul de a…, a fi gata să… 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre¹– + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). (DEX)

„CIC”: Principiile jurnalismului

„Jurnalismul este o ştiinţă socială, este o profesie cu propriile ei principii. Aceste principii au fost dezvoltate după un secol şi ceva de practică în diferite regiuni ale lumii. Chiar şi aşa există diferite instituţii media care au diferite păreri referitor la principiile jurnalismului. Unii jurnalişti sunt de părerea că jurnalismul ar trebuie să aibă principiile CIC, adică  corectitudine, imparţialitate şi credibilitate. Alţii la cele menţionate au măi adăugat ca şi principii, politeţea, decenţa, libertatea presei, responsabilitatea şi nepărtinirea. După mulţi ani de cercetări şi studiere  istoricului aceste arte Comitetul de Preocupări Jurnalistice au identificat 9 principii de bază ale jurnalismului care ar fi:

1. de a relata adevărul. 2 este fidel cetăţenilor. 3 este o disciplină a verificării informaţiei. 3 cei ce practică jurnalismul să fie independenţi  faţă de interesele obscure.4 să fie un centru independent de monitorizare a puterii.5 să caute adevărul şi să îl relateze. 6 prin ceia ce fac jurnaliştii să minimlizeze răul.7. să fie responsabil. 8 să  străduie  să facă ştirea sau articoul significant interesant şi relevant. 9. să modeleze ştiri înţelese şi proporţionale.”

Sursa: http://blendarencu.wordpress.com/2008/10/06/principiile-jurnalismului/

John Piper: De ce nu funcţionează rugăciunea?

„Probabil că primul motiv pentru care rugăciunea nu funcţionează în mâinile credincioşilor este că noi încercă să schimbă un aparat „emisie-recepţie” de război într-un „interfon de domiciliu”. Până când nu devenim conştienţi că viaţa este o luptă, nu înţelegem rolul rugăciunii. Rugăciunea este pentru îndeplinirea unei misiuni de război. Comandantul (Isus) îşi cheamă trupele, le dă o misiune crucială (mergeţi şi aduceţi roadă), înmânează fiecărui soldat câte un aparat de transmisie codat la frecvenţa cartierului general şi le spune: „Camarazi, Generalul are o misiune pentru voi şi doreşte să o vadă îndeplinită. În acest scop, M-a autorizat să acord fiecăruia dintre voi acces personal la El prin aceste aparate de transmisie. Dacă rămâneţi credincioşi misiunii Lui şi urmăriţi în primul rând victoria Lui, El va fi întotdeauna lângă voi pentru a vă da sfaturi tactice şi a vă trimite întărituri la nevoie.„

Dar ce am făcut noi, milioanele de creştini? Am încetat să mai credem că ne aflăm în război. Nici o urgenţă, nici o veghere, nici o vigilenţă. Nici un plan strategic. Doar o pace lejeră şi prosperitate. Şi ce facem cu „aparatul” de emisie-recepţie pe care l-am primit? Încercăm să îl transformăm într-un „interfon” instalat în casele, cabanele, bărcile şi maşinile noastre nu pentru a chema puterea de foc în lupta cu duşmanul mortal, ci pentru a cere mai multă tihnă în adăpostul nostru.”

John Piper, Să se bucure popoarele, p. 54-55, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1998 (sublinieri adăugate)

Predicatorilor: Nu uitaţi că unii iau de bun ce spuneţi voi!

„[…] mulţi membrii ai bisericii, după ce au ascultat toată viaţa predici corecte din punct de vedere doctrinar, s-ar putea să fie eretici în practică. Mărturisirile noastre de credinţă afirmă doctrinele centrale ale credinţei şi ne aduc aminte ce-ar trebui să creadă creştinii. Este regretabil că mărturisirile noastre de credinţă nu ne spun cum ar trebui să ne facă aceste doctrine să ne comportăm. Aceasta face parte din responsabilitatea predicatorului şi el trebui să-i acorde multă atenţie.

Baza unei aplicaţii inteligente este o exegeză corectă. Nu putem vedea ce semnificaţie are un pasaj (biblic) pentru noi, decât dacă am stabilit mai întâi ce înţeles are pasajul. Pentru a face aceasta trebuie să ne aşezăm alături de scriitorul biblic şi să încercăm să înţelegem ce a vrut el să comunice cititorilor săi. Numai după ce înţelegem ce a vrut el să spună prin cuvintele lui şi pentru cei din vremea lui, putem lămuri în ce fel ar trebui să afecteze acel pasaj  vieţile de astăzi.

Pentru a aplica în mod corect un pasaj, trebui să definim împrejurarea în care a fost dată iniţial revelaţia şi, după aceea, să stabilim ce are sau ce nu are omul modern în comun cu ascultătorii cărora le-a fost făcută revelaţia. Cu cât este mai apropiată relaţia dintre omul modern şi omul biblic, cu atât este mai directă aplicaţia.” – Haddon Robinson, Arta comunicării adevărului biblic, Cap.4: Drumul de la text la predică, pg. 90, Editura Logos, Cluj 1998 (sublinieri adăugate)

* poza de aici

Proverbe 16.20 Despre fericire

Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. Proverbele lui Solomon, cap. 16:20

Dialectica lui „mors et vita”, Nicolae Steinhardt

“Paradoxal mai lucrează Hristos şi cu păcătoşii, cu viaţa şi cu moartea.

Karl Barth: harul îndreptăţirii e viaţa noastră, harul sfinţeniei e moartea noastră. Ceea ce înseamnă că, în operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot El îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. “Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.”

Iată întreagă dialectica lui mors et vita: întai te înviază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. Aa, dacă asta-i viaţa, viaţa nu e uşoară, e un fel de moarte. Noi tot zicem: viaţa, viaţa e aşa şi pe dincolo… dar poate că nici nu ştim cum e viaţa adevărată (după cum nu ştim ce e moartea), poate că bajbaim în zăduful apăsător al penumbrelor unul limbus şi printre confuziile unui vag limbaj… “

Nicolae Steinhardt,  “Jurnalul Fericirii”

Specificul credinţei creştine baptiste

Baptiştii au o istorie de peste 400 de ani şi fac parte din ramura evanghelică a creştinismului, dar sunt o mişcare separată.

Din punct de vedere teologic, baptiştii au fost nemulţumiţi de concepţia despre mântuire şi despre biserică existentă în bisericile tradiţionale şi chiar şi în cele reformate. Ei au înţeles că mântuirea nu este mediată de biserică, nici de preot. De asemenea Biserica nu se poate confunda cu Statul nici geografic, teritorial (cetăţenii din anumită zonă deveneau automat membri ai bisericii, prin botezul copiilor), nici decizional (Statul susţinea, proteja şi decidea în Biserică).

Fiindcă s-au întors la învăţătura curată a Domnului Isus şi la practica Bisericii primare, bisericile baptiste au o identitate clară, distinctă şi biblică! Iată câteva exemple:

1. Scriptura – Baptiştii sunt oamenii Scripturii

O grupare religioasă trebuie să decidă înainte de orice, pe ce îşi fundamentează crezul şi practicile. Baptiştii au Scriptura drept singura lor autoritate şi revelaţie ultimă. Nu adaugă nici nu scad nimic din ea. Nicio altă scriere, sau afirmaţie ulterioară nu este normativă pentru biserica baptistă. Sunt unici din acest punct de vedere. Revelaţia este completă în Scriptură!

1. Libertatea – Baptiştii sunt militanţi pentru libertatea de conştiinţă

Născuţi sub persecuţii religioase, baptiştii au fost de la început luptători pentru libertate. Ei cred că fiecare persoană este liberă să decidă ce să creadă, fiind direct răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. Nicio autoritate sau persoană nu are voie să persecute pe cineva pe motive religioase.

1. Mântuirea – baptiştii sunt oameni mântuiţi prin pocăinţă şi credinţă

Mântuirea nu se moşteneşte ci se primeşte. Credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos, (care este Dumnezeu şi om în acelaşi timp) este acompaniată de pocăinţa sinceră (care

cuprinde recunoaşterea, mărturisirea şi părăsirea definitivă a păcatului). Aceasta este doar începutul pentru că un om credincios duce o viaţa sfântă, de ucenic al Domnului Isus!

1. Botezul – Baptiştii sunt oameni botezaţi la vârstă responsabilă

Botezul poruncit de Domnul Isus este cerut de candidatul care s-a pocăit şi a crezut în Domnul Isus, ca un act voluntar de ascultare şi ca o mărturie exterioară a unui suflet născut din nou. Apa botezului nu iartă păcatele, ci doar Sângele  sfânt al Domnului Isus Hristos!

1. Biserica – Baptiştii sunt adunaţi în biserici locale autonome

Biserica este adunarea oamenilor născuţi din nou, care se adună în prezenţa Duhului Sfânt şi sub autoritatea lui Dumnezeu. Asocierea bisericilor este administrativă şi reprezentativă.

1. Statul – Baptiştii sunt militanţi pentru separarea Bisericii de Stat

Ei înţeleg literal cuvântul Domnului Isus: ,,Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Biserica aparţine lui Dumnezeu şi Statul nu are dreptul să se interfereze în viaţa bisericii. Baptiştii nu acceptă ca păstorii să fie salarizaţi de Stat, dar doresc să le fie respectate drepturile ca cetăţeni integri. Ei cred în biserici libere într-un stat liber. Baptiştii sunt astfel părinţii democraţiei şi a formelor moderne de civilizaţie.

Puse într-un acrostih, acestea sunt practicile specifice creştinilor baptişti:

B – Botezul credinţei personale;
A – Autonomia Bisericii locale;
P – Preoţia universală a credincioşilor;
T – Transformarea vieţii prin sfinţirea făcută de Duhul Sfânt;
I – Inspiraţia literală a Bibliei;
S – Separarea Bisericii de Stat;
T – Trimiterea cu Evanghelia până la marginile lumii.

Material pus la dispozitie de Ionut Nistor, Deva

Misiune în India, 28 iulie – 18 august 2009

Tinerii români se duc în misiune în India, în cadrul unui proiect organizat de TPM România (Tineri Pentru Misiune). Este o bucurie şi o încurajare ca printre tinerii ce formează echipa de anul acesta să se numere şi o hunedoreancă.

Vă încurajez să ne rugăm pentru ei şi să-i sprijinim în lucrarea aceasta pe care o fac pentru reputaţia Domnului nostru Isus Hristos printre indieni.

Misiune  – India –  (Nepal, Kathmandu, Kalimpong), 29 Iulie – 18 August 2009

Edi Dumitrescu – Lider echipă, împreună cu:

1. Beni Boariu
2. Barbu Gelu
3. Eremia Cismaru
4. Eliza Both
5. Larisa Scarcon
6. Corina Sava / Hunedoara

Activităţiile proiectului şi viziunea proiectului:

►    Proiectul a început în urmă cu 4 ani.

►    Proiectul şi-a propus la început să ajute circa 30 de orfani,  dar acum el s-a dezvoltat.

►    Nu numai că numărul de orfani s-a mărit, dar există şi alte oportunități în zonă: echipa medicală, o şcoală primară, incursiuni în satele din jur, ajutorarea celor sărmani. Toate aceste şi alte activităţi se fac în strînsă colaborare cu bisericile locale din oraş.

►    Vrem să ducem Evanghelia în Himalaya la cei care n-au auzit-o, în special la tibetani, dar nici celelalte grupuri etnice nu sunt evitate.

►    Acest lucru trebuie făcut consecvent, perseverent şi eficient, dar mai presus de toate în puterea Duhului Sfânt!

►    Tibetanii sunt unul din cele mai rezistente populații la Evanghelie. De aceea credem ca Dumnezeu ne-a dat strategia de a ajunge mai întâi la cei mici, care nu au încă convingerile afectate de vreo religie.

►    Viziunea este să constituim o echipă permanentă în zonă.

Dorinţa noastră este ca, în perioada în care vom fi acolo prin toate activităţile pe care le vom desfăşura să sprijinim şi să încurajăm, pentru ca acest proiect, să îşi poată continua activităţile.

Implicarea noastră constă în:

a) Lucrarea cu copiii:

• ►    Programe cu copiii:  citirea bibliei,  programe cu cântece..
• ►    Distribuţie de hrană
• ►    Tratament medical… şi igienizare pentru copii.
• ►    Vizite la colonia leproşilor.

b) Implicarea în bisericile locale prin:

• ►    Programe în bisericile locale.
• ►    Evanghelizare personală.
• ►    Să ajutăm la continuarea Construcţiei şi restaurarea centrului creştin.

Cum te poţi implica şi tu…

1. Rugăciune:

Pentru echipă:                                       Pentru Lucrarea din India:

• – călăuzire.                                                 – să-L mărturisim pe Isus.
• – sănătate şi protecţie fizică.              – să incurajăm oameni.
• – sfinţire şi curăţire.                              – pt. activităţile cu copiii.
• – înţelepciune.                                         – pt. continuarea proiectelor.
• – putere.                                                     – pt. bisericile creştine locale
• – credinţă.
• – să fim uniţi.
• – să lucrăm cu pasiune.

2. Ajutor financiar: 1300 Euro/persoană

Banii sun folosiţi pentru biletul de avion, cazare, mâncare, transportul până în India, medicamente.

Deasemenea dorim să strângem bani şi pentru a   sprijini financiar Centrul creştin:

• ►    pentru distribuirea de hrană pentru copii.
• ►    pentru tratamentele medicale.
• ►    igienizarea copiiilor.
• ►    restaurarea centrului.

3.Încurajare…

“Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”Faptele Apostolilor 1:8

“Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.” Deutoronom 33:26

Sava Corina- Hunedoara, 0767 295 112, 0722 271 349

E-mail: koraynako@yahoo.com

Cont Lei BRD – RO73BRDE 220SV27146252200

Cuvântul omului: reputaţie !

„Eşti ceea ce eşti, şi orice s-ar zice despre tine, nu te face nici mai mare nici mai mic înaintea lui Dumnezeu!” (Thomas a Kempis)

Cuvântul Domnului: credincioşie !

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” Şi Domnul mi-a zis: „BIne ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu ca să-l împlinesc!” – Ieremia 1:11-12