Archive for category Feedback

Am ajuns (vremea) s-ajungem

Astfel de vremuri trăim. Informaţia ajunge repede la noi, uşor, şi noi ajungem repede la ea. Ba încă, pentru că e aşa de multă, variată şi aproape imposibil de verificat, pe lângă aceea pe care o selectăm şi o căutăm noi intenţionat, cu scop precis, pe cealaltă o citim doar pentru că are „avantajul călăreţului”: ajunge prima, ne e pusă sub ochi, „ne este băgată pe gât”. Noi „pocăiţii” (din câte am văzut eu) tindem să nu ţinem pasul cu schimbarea, tindem să rămânem mereu în urmă…

Iată o bucată dintr-un comentariu citit mai devreme pe Facebook, care mi-a atras atenţia prin „oglindirea” unui segment al vremurilor pe care le-am ajuns, segmentul comunicării rapide (indiferent de ceea ce se comunică):

„Am ajuns ca să citesc această scriere datorită unui prieten comun care a share-uit-o. Dacă tot mi-a fost pusă oarecum cu forţa sub ochi, găsesc de binescriu şi o părere personală la cele citite. Sau chiar două.” – E.C. (sublinieri adăugate)

, , , ,

Lasă un comentariu

http://deogloriahd.ro

 

PANDAMANIA – HUNEDOARA

În perioada 31 iulie-3 august  2012 Biserica DeoGloria Hunedoara a organizat un Club Biblic de Vacanta pentru copiii din oraş. Dimineaţa am avut un program special pentru copii 6-12 ani lângă stadion iar după amiaza pentru adolescenţi 13-18 ani, la Colegiul „Iancu de Hunedoara.” În jur de 100 de copii au participat la aceste programe. Le multumim pentru participare şi ne rugăm pentru ei şi familiile lor să cunoască nemărginita dragoste a lui Dumnezeu.

 

, , ,

Un comentariu

Marius Bota: Concertul corului bărbătesc ”Laudă Mielului”, Deva

„Și dracii cred! Si ce dacă!”

Români americani, dar cu siguranță dupa accent nu ai fi spus acest lucru. Asta a fost prima mea impresie,  sâmbătă seara, la  Biserica Baptistă Sfânta Treime din Deva, la concertul corului bărbătesc ”Laudă Mielului”, cor compus din români stabiliți în SUA. Acompaniamentul de o înaltă ținută calitativă dar și timbrul vocilor, precum și mesajul cântărilor, a fost ceea ce a definit o seară plăcută de sâmbătă. A fost închinare, deoarece au fost cântări cunoscute, la care dacă ai vrut să participi, o puteai face cu cea mai mare libertate.
Cântarea a fost însoțită de scurte mesaje, iar esența lor a fost subliniată de un pastor din Florida:” între draci nu o să găsești atei, deoarece toți cred în Dumnezeu.” Dar aici se oprește totul pentru ei. Nu ascultă, nu împlinesc, nu fac voia lui Dumnezeu, aidoma soției lui Lot. Se prea poate să credem în Hristos, să pornim pe drumul cel bun, dar să nu ascultăm astfel încat să ajungem la final. Aceasta experiență a avut-o soția lui Lot, si e cea mai tristă din toate câte am putea să avem parte. Ginerii lui . cel puțin, nici nu au crezut, nici nu au ascultat, mesajul socrului lor!
Seara s-a încheiat frumos, pe versurile cântării ” Când încercările prea grele ni se par”. Asta pentru a nu uita că doar credință având, fără ascultare și fapte, nu ne aduce decît pe picior de egalitate cu dracii. Nimic mai mult. Și nu cred că dorim doar atât de la viața de creștin! Ci vrem să ajungem ACASĂ , să fim cu Tatăl, cu Mântuitorul și cu cei dragi care ne așteaptă!

Text: Marius Bota, Deva

, ,

3 comentarii

Mai bine mai târziu decât niciodată: Tabara Mozaic

          Simona Vlad:    Tabara Mozaic (14-19 mai 2012)

http://www.betelccb.ro/index.php/en/social/mozaik.html

          Nu stiu altii cum sunt, dar eu am mari emotii cand e sa intalnesc oameni noi, sa fac lucruri noi. Asa mi s-a intamplat si atunci cand ma gandeam la aceasta tabara. Era pentru prima data cand faceam cunostinta cu „grupul Mozaic”. Aveam intentia chiar sa aflu de ce se numeste asa, ca nici macar atata lucru nu stiam! Tot ce stiam era ca  voi merge pentru inca o saptamana la Varmaga, la Casa Harului!

          Ajunsa acolo, am aflat din primele momente ce inseamna „Mozaic”: e un grup de tineri frumosi, buni, veseli, unici fiecare in felul lor, dar care formeaza un grup compact, intocmai ca un mozaic. Fiecare e minunat in felul lui, impreuna formand o opera de arta! Am stiut ca emotiile mele nu isi aveau rostul. Ca va fi bine.

          Am aflat ce fac acesti tineri in timpul anului. Se intalnesc in fiecare saptamana si invata cum sa pregateasca o salata, o prajitura, sa aiba grija de ei. Adica, sa devina cat mai independenti posibil. Pentru ca… inevitabil, parintii isi pun mereu intrebarea: „Ce se va intampla cum acest copil al meu, atunci cand eu nu voi mai fi?”

          Se organizeaza si excursii, care bucura sufletul si trupul acestor tineri si parinti. Si… s-a organizat aceasta tabara, la Casa Harului, Varmaga.

          Eu am fost invitata sa traduc tot pentru grupul de parinti. Vorbitorii au adus in atentia parintilor multe lucruri interesante si de data aceasta. Ceea ce mi s-a parut mie mai interesant (si mi-am dat seama ca si eu am probleme in domeniul asta!) a fost „Cum sa ascultam!” atunci cand stam de vorba cu cineva. Chiar si acesti copii, tineri, cu dizabilitati intelectuale, au ceva de spus, de transmis. Si trebuie sa ii ascultam toti, si parinti si voluntari, cu atentie.

          Tinerii au invatat despre culori si cum le putem asocia cu sentimentele. De exemplu, rosul este culoarea iubirii, cea mai mare Iubire fiind aratata de Domnul Isus. Galbenul poate simboliza lumina, caldura, il putem asocia cu soarele si cu starea de bine. Nu am reusit sa aflu totul despre lectiile biblice ale tinerilor, pentru ca… eu nu am asistat la niciuna.

          Mie imi placea sa ii vad pe tineri cat de implicati erau la pregatirea pentru masa. Cum asezau cu migala tacamurile, cum se straduiau sa toarne ceai sau apa in pahare. Iar voluntarii ii incurajau mult! Cineva, aflat pentru prima oara la Varmaga, imi marturisea ca asa  ceva nu a mai intalnit niciunde! Atata unitate si daruire. Si atentie la orice detaliu, combinat cu uitarea de sine a voluntarilor.

          Chiar daca a plouat toata saptamana si a fost frig, parerea multora a fost ca am avut un timp minunat, impreuna! Eu sunt de parere ca tocmai ploaia a fost liantul: am stat mult in cabanute, legand prietenii mai stranse decat daca stateam la soare, afara, raspanditi pe dealurile superbe din jur. A fost inca o saptamana in care am apreciat felul cum a gasit Dumnezeu cu cale sa ne creeze, in mod diferit, ca sa ne completam unii pe altii.

 

         

, , ,

Lasă un comentariu

Valoarea pozelor şi-a feedback-ului:

, ,

Lasă un comentariu

Poze: Conferinţa de la Deva cu Beniamin Fărăgău

 

La intalnirea cu pastorul dr. Beniamin Fărăgău ce a avut loc vineri, 11 mai, la Biserica Creștină Baptistă Sfânta Treime din Deva, au participat în jur de 120 de persoane, marea parte a auditoriului fiind format din păstori și membrii activi ai bisericilor din Deva și împrejurimi.

Daca tema aleasă a atras pe cei doritori să înțeleagă mai mult Cuvântul și mai ales una din cele mai dificile cărți ale Noului Testament, Apocalipsa, prezentarea făcută de fratele nostru a provocat pe cei prezenți la un studiu mai atent al… Vechiului Testament, cheia de înțelegere a revelației ulterioare!

Va invitam pe toti cei care ati participat la intalnire sa completati mica descriere  facuta aici, impresiile personale si „castigurile” pe care considerati ca le-a adus in viata dvs.

Text si poze de Dana & Ian Sisoev

, ,

Un comentariu

Despre o localitate europeană – NĂLAŢ-VAD

 Constantin Stancu:   

Până aici Domnul ne-a ajutat!” – Eben-Ezer.

În 29 aprilie 2012 la Nălaţ-Vad, Judeţul Hunedoara, o localitate de oameni harnici, bucuroşi, de lângă Haţeg, membrii Bisericii Creştine Baptiste „Harul” au inaugurat noul locaş de închinare, Casa Domnului, prilej de bucurie şi sărbătoare. O sărbătoare aparte pentru că locaşul este unul spaţios, cu peste 300 de locuri, cu dotări moderne, cu facilităţi extraordinare pentru realizarea serviciului divin, pentru predicarea mesajului Evangheliei, un locaş care prevede viitorul pentru o localitate cu aproximativ 200 de familii…

Iată istoria de primăvară: 1925-2012, peste 87 de ani, o prezenţă de reţinut, o istorie remarcabilă într-o localitate aparent modestă.

La sărbătoarea aceasta specială au participat reprezentanţii bisericilor creştine din Ţara Haţegului, invitaţi speciali, creştini dornici să fie martori ai lucrării de slujire a celor din Nălaţ-Vad (Haţeg).

Au fost prezenţi reprezentanţii bisericilor creştine din Alsacia, Franţa, cei care au creat un pod de har între România şi Franţa, cu un mesaj de încurajare, dar care, în timp, au ajutat spiritual şi material comunitatea creştină din acest loc special de lângă Munţii Retezat. Au fost prezenţi peste 25 de membrii ai corului format de 170 de membri împreună cu dirijorul lor, cu slujitorii dedicaţi care au încurajat mereu lucrarea de la Nălaţ-Vad.

Parcă o trâmbiţă a adunat lumea în localitate, totul a început cu un marş de la vechiul locaş de închinare la noul locaş de închinare, fanfara dând ritmul, iar florile culoarea locului.

Au adus un mesaj biblic păstorii din zona Haţegului: Gabi Cuzea, Alin Petrescu, Adrian Condrea, Daniel Ciobanu şi mulţi alţii. Fanfara Bisericii Creştine Baptiste din Răchitova a dat rit şi armonie sărbătorii, închinarea s-a făcut cu multă bucurie.

Prezbiterul bisericii din Nălaţ-Vad, fratele Andrei Prială, a prezentat pe scurt munca de la noul locaş de închinare, s-au expus peste 50 de fotografii din cele peste o mie realizate în 7 ani de muncă. Pe rând, imaginile au prins istoria locului în clipe de muncă, de transpiraţie, de speranţă, s-au rememorat evenimente deosebite, dedicarea femeilor din sat care au asigurat hrana zilnică pentru lucrători şi care nu au fost puţini, între 10 -15 lucrători zilnic, pe şantier.

Ca o concluzie, în toată această perioadă Dumnezeu a purtat de grijă. Cu siguranţă, în cer, imaginea celor care s-au implicat va fi una completă, imagine mântuirii dusă cu modestie şi teamă în suflet.

Pastorii Bisericii Creştine Baptiste „Harul”  atinşi de emoţie au mulţumit Domnului pentru grija divină, au citit şi au prezentat mesajul din Biblie, rugăciunea lui Solomon la terminarea Templului (Vechiul Testament, 1 Regi cap. 8:29): „ Ochii tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: „Acolo va fi Numele Meu!” Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta.”.

       În acest mod pastorii Samulel Prială şi Nicu Tătar au adus laudă lui Dumnezeu pentru toate, adunarea celor invitaţi fiind pătrunsă de importanţa momentului.

Au fost prezenţi şi invitaţi, cei care, în timp, au ajutat comunitatea creştinilor din Nălaţ-Vad (Haţeg) de la notarul public Viorica Aioanei la primarul oraşului Haţeg domnul Nicolae Timiş sau preşedintele Consiliului Judeţean domnul Ioan Moloţ, ori medici, meseriaşi, proiectantul locaşului de închinare, etc.

Ca semn de prietenie au fost de faţă reprezentanţii altor culte creştine precum creştini penticostali, ortodocşi, reformaţi…sub aripile Duhului Sfânt s-au reunit în aceeaşi sărbătoare de închinare…

Au venit mesaje (scrise sau email-uri) din toată Europa, din Franţa, America, Grecia, Germania, Nălaţul a fost cu adevărat o localitate europeană prin viziune şi credinţă, dovedind că valorile creştine pot sta la baza unei vieţi de smerenie, sub semnul Veştii Bune: Hristos a înviat!…

Duminica de 29 aprilie 2012 a fost o duminică specială pentru creştinii din Ţara Haţegului, lumea s-a apropiat de lume prin cântări, psalmi, versete biblice, au ţinut în mână flori şi s-au bucurat simplu, lacrimile celor din Nălaţ au fost lacrimi de fericire, cerul s-a apropiat de pământ prin har

, ,

2 comentarii

Despre „Seara schimbului de carte”, 28 aprilie 2012

 

Dana Sisoeva:

Douăzeci de persoane au participat la “Seara schimbului de carte”, a doua de acest fel, întâlnire ce a avut loc în clădirea Bisericii Baptiste “Maranata”. Au fost prezentate câteva cărţi aduse pentru a fi oferite împrumut doritorilor, s-au exprimat impresii despre cele citite în timpul parcurs de la întâlnirea anterioară, s-au atins subiecte interesante asupra cărora să medităm şi care poate că vor face tema unor discuţii pe viitor. Nu sunteţi siguri că aţi vrea să veniţi cu noi la întâlnirile următoare? O să vă lămuriţi imediat!

V-aţi dorit vreodată foarte mult să citiţi o carte pe care nu aţi putut să o cumpăraţi? În ce mă priveşte, dacă ar fi vorba de una singură, poate că aş găsi o soluţie pentru a pune de-o parte banii necesari, dar adesea văd mai multe cărţi ce mi se par interesante şi după ce le răsfoiesc încercând să citesc cât mai mult din ele, părăsesc librăria nemulţumită. Ei, nu-ntotdeauna, se întâmplă să şi cumpăr câte una, sau două, depinde de câţi bani primesc la vreo ocazie specială, doar pentru mine! Ultima carte mi-am cumpărat-o de 8 Martie!

Dar vi s-a întâmplat să aveţi o carte în bibliotecă, primită sau chiar cumpărată de undeva, de cineva, o carte uitată pe care nu aţi băgat-o în seamă până când un prieten nu v-a recomandat-o? Unele din cărţile din biblioteca mea aşteaptă la rând, s-ar putea să le descopăr sau re-descopăr singură, s-ar putea să le observ doar când cineva îmi va vorbi de ele!

Pentru toţi cei care aţi trăit experienţe asemănătoare, există un grup de oameni care au cumpărat cărţile pe care voi nu vi le-aţi permis (cel puţin unele) şi au citit pe cele care vouă nu v-au părut interesante. Prezentarea lor vă poate deschide ochii să vedeţi ceea ce e dincolo de copertă, descoperind un conţinut bogat în învăţături, orizonturi necunoscute şi fascinante, lucruri nepreţuite.

Pentru toţi cei care înţelegeţi valoarea unei cărţi şi vreţi să vă “îmbogăţiţi sufletul pe banii altora”, vă îndemnăm să luaţi legătura cu noi. Abea aşteptăm să ne spuneţi ce cărţi aveţi acasă, căci şi noi vrem să ne îmbogăţim sufleteşte pe banii… cuiva!

*poza de aici

 

, , , , ,

Un comentariu

De ce (să) nu-ţi îmbogăţeşti sufletul pe banii altora?

Am făcut o dată un calcul aproximativ cu orele petrecute la biserică de-a lungul vieţii, şi nu erau puţine. Ar trebui să fac acum un alt calcul cu orele petrecute citind, aşa ca să compar… însă mă tem că nu le mai ştiu numărul, şi totuşi am aşa o vagă presupunere că sunt mai puţine.

Şi totuşi o carte bună mi-e mai de folos decât multe predici mediocre. Şi chiar de nu aş urmări un folos anume, aşa ca o „petrecere” de calitate a timpului limitat, ce poate fi irosit în multe alte moduri, tot aş fi mai câştigat câteodată.

Cu două luni în urmă la „Seara schimbului de carte” ediţia I-a, am fost oarecum provocat să citesc o carte pe care altfel nu mi-am propus sa o citesc. O carte pe care altcineva înaintea mea a citit-o, a subliniat-o, a adus-o cu sine tocmai pentru a o recomanda. Nu am fost dezamagit. A rezonat cu anumite căutări şi întrebări ale sufletului meu. O carte despre masculinitatea pierdută a bărbatului, o carte despre bărbaţi pentru bărbaţi, asemenea reclamei la nu ştiu care vin, bună pentru femei dacă şi-o însuşesc bărbaţii. O recomand şi eu la rândul meu.

Anumite formulări deja au intrat în vocabular ca fiind „memorabile”, ex. „noi cei de astăzi am tăiat ghearele Leului din Iuda” 🙂 desigur, aşa la nivel personal, în discuţiile cu prietenii mei, însă mă gândesc că toţi cei 30 de oameni care ne-am întâlnit în februarie, şi care ne-am recuperat cărţile ieri, am luat ceva ceva din cartea pe care am citit-o.

Iar cărţile au fost diferite.

Îmi zicea cineva că formularea scrisă pe afiş a fost chiar inspirată: „Îmbogăţeşte-ţi sufletul pe banii altora.” Noi am încercat. Reuşita bănuiesc că diferă de la caz la caz, şi nu poate fi încă măsurată pe de-a ‘ntregul.

Am văzut încă o dată că nu ducem lipsă de idei, nici de dorinţa de a fi provocaţi. Cadrul, locul , contextul prielnic sunt importante, la fel de importante ca şoseaua pentru maşină. Cărţile reprezintă un nepreţuit combustibil.

Nu înceraţi totuşi să-l folosiţi la maşină 🙂 veţi fi dezamăgiţi.

Mai bine propuneţi-vă să nu lipsiţi de la ediţia  a III-a a „Schimbului de carte”, poate că cineva a cumpărat deja pe banii lui / ei  „combustibilul” de care aveţi nevoie.

, , , , , , ,

3 comentarii

Brădenii şi Wesleyanii împreună pentru câteva zile la Brad

Cu ceva vreme în urmă am fost o saptămână la Brad împreună cu o echipă de americani, majoritatea liceeni, eu „coadă” după ei să ajut ici colo, pe unde era nevoie, cu traducerea. Am rugat pe câţiva dintre ei să scrie, aşa din punctul lor de vedere, câteva cuvinte despre România noastră aşa cum au văzut-o ei în cele câteva zile petrecute la Liceul din Brad cu tinerii de acolo, la Centrul Creştin „Credinţa” şi la Casa de copii „Emanuel”. 

Ashley Gentry:

Romania isn’t a common discussion topic in America. We don’t know a lot about the country or its people. When I found out that I was coming to Romania for a week, I had no idea what to expect. Nothing in the world could have prepared me for the experience I had in Romania. It was truly life-changing.
I have never seen the spirit of God so present in a country before. I saw God working through our team to make His name more known in Romania. I saw God in our translators, in the children of the orphanage, and in the students in the high school. Every day brought something new and exciting.

When I think back on my experiences in Romania, I am amazed at how much that trip has impacted my relationship with Jesus. Romania holds a very special place in my heart, and it always will. I still have one more year in high school, and I pray that I will be blessed with the opportunity to return to Romania and see everyone again. I love everything about the country, from the food to the culture to the people. Even if I don’t get to come back in high school, I know I will be back sometime. Going to Romania was the most amazing experience of my life, and I can’t wait to see what God has in store for this amazing country!

Rick Yoder:

This was my second year coming to Romania with a mission trip. I was thrilled to be back. We had a special focus on the youth of Brad, where we did High School outreach. In the mornings, our group would split up. One half of us would stay behind at the Casa Emmanuel, where we did some work on the house itself. The other half would travel to the local High School, where we would talk to students in every kind of class. Many were so gifted at English that there was almost no language barrier – a blessing, to be sure. After speaking with them about their lives and our experiences in America, we would invite them to come to the Christian center for an evening of fun.

Later, around 4:00, we would assemble at the Brad Christian Center to run a short Vacation Bible School before the students arrived. Once they did come, many of us would break off into small groups and joke around before the program began. Then, we all played games and performed a skit before singing some hymns…our favorite was “How He Loves,” by John Mark McMillan. After that, one or two people would testify about their faith and how the Gospel has impacted their lives. I had the chance to speak about the many different ways of seeing God. Many of us had the chance to talk one-on-one to the students about their faith, the struggles they’ve faced, and the doubts that they have. I believe that God is doing great work and calling them to His heart. We could see changes come over the people just over the course of four short days. Praise God for the work He has done!

I don’t know if I will have the chance to return to Romania, but I know that God is being constantly magnified and glorified here. He has already built up my faith through the experiences I’ve had over two years. Seeing Him use people in the most unexpected of ways is something you can’t forget…you can’t let go of those memories. They are deep in your soul. I praise Him for what he has done here, what He is doing here, and what He will do in Hunedoara County in the far future.

Leanne Moore:

People commonly say that having your first child, falling in love, and marriage are things you won’t understand till they become a part of your life. I had heard so much about Romania from my friends, and I thought that I basically knew what they had experienced. They had told me it was life changing. My own sister has been to Romania twice, and she just told me that I would have to go. For a while God didn’t call me. He called me to spread His name elsewhere. This year I knew it. God told me, and I went. Romania is one of those experiences that you just have to live because it is like nothing else. God is moving in Romania in ways that I have never seen. His presence is filling Romania.

I have been on other mission trips to places like the Bahamas and New Mexico, and I was thinking that Romania would be unique. Europe was going to be new to me anyways. When I got to Romania, I was shocked to see images that I wasn’t expecting. Roads, trees, buildings, chickens, cows, and adorable old folks roaming the streets left my eyes captivated. The people I met were giving, and they wanted to get to know me for who I am. My team and I stayed in Casa de Emanuel with the sweetest children on the earth. They love each other, and they loved us for no reason. I never thought that you could love a child so much. I have lots of experience with kids, but never in my life did I think that I could meet a sweet girl in Romania that would change me. Florina, a girl in Casa, lights up a room. She doesn’t care what people thinks, and she sticks up for herself. We couldn’t talk to each other, but our games were enough. Christ speaks beyond words. Florina showed me that, and I don’t think I could ever forget such a beautiful girl.

My team also had the pleasure to visit the High School in Brad, and we absolutely loved visiting each day. We would walk in to stares of numerous pairs of eyes. I honestly didn’t mind, and once we got to know the students the stares became smiles. We would invite the students to the Christian Center in the center of town. At the Christian Center, our team shared simple messages of Christ. These messages included that Jesus loves us, He cares for us, and that we are being pursued by Him each day. We would be asked many questions after each talk. The Romanians were intrigued by what we shared. They asked questions about joy through Christ and accepting Him. Christ was entering hearts day by day. Sometimes it meant that a sweet girl would be brought to tears, and then a prayer of acceptance of Christ would be prayed. Other days it just mean that Christ was beginning to work with someone more than before. The most amazing thing is that Christ has been working in Romania for years, and even with previous teams from our school. I talked with a girl who was concerned that a girl in her class didn’t know Christ. She came to know Christ through a team that God sent years ago. We were watching Christ enter lives, grow His children, and reveal Himself. They were overwhelmed by the Gospel, and they wanted to hear more.

Many Christians talk about how we should thirst for God’s word. Others say that He melts hearts and moves mountains. I saw all of this happen in a week. People wanted to know Him and give their lives. Some who were scared of religion accepted it. He moved some from hating God to knowing that they need to love Him. I watched the Spirit work, and I will never forget singing of His love with Romanians.

I was expecting Romania to be great and all, but I never would have known that my heart wouldn’t be the same. I thought that I would love it and get over it. There is no getting over what has happened. Facebook and Skype have connected us with those that we met. I find myself waking up early to talk to Romanians, and taking time during lunch to Skype them. When I am praying, my heart instantly starts pouring out to God for the Romanians we met. I know that some have just began to understand Christ, and my main concern is praying that it doesn’t stop there. That is why the internet is a great tool. We can talk about their questions as they come, and I can still tell them I love them. I don’t want to be a missionary for Christ who just leaves. Christ never just left, and neither will I. If it is God’s will, then He will bring me back. For now I won’t forget His purpose. His purpose is to love. His love endures forever, and my love for Romania will endure forever.

Lila Deaton:

Hello all 🙂 My name is Lila, I’m 18 years old, and I’ve been to Brad, Romania three times for mission trips. Each time, God has blown my mind in innumerable ways. If I were to write them all down, Ruben’s blog would be completely clogged with testimony on top of testimony of God’s prevalence.

However, I am writing to simply expound upon my general impressions of the people of Romania. Just to give you an idea from where I am drawing these impressions, our work consisted of relationship building with teenagers from one of the high schools in Brad. During the day, my team and I would visit their English classes and talk about life, or whatever came up. At first, I was struck by the students’ incredible ability to speak MY language in THEIR classroom. I was completely blown away at their overall English speaking and comprehension, but I became even more enthralled with the way that the majority of them learned: American movies and music. In school, I am currently taking my 10th year of French, and for me it takes so much focus to understand just one line. And they’ve managed to learn the better part of a language from them! The work ethic behind it is undeniable…something that I admire very much.

Another chunk of our work would take place in the evenings, when we would spend hours at the Christian Center in Brad, where we would play get to know you games, give a devotion/testimony about Jesus, which would spark deeper conversations about Jesus, religion, and different world views. A topic that seemed to come up time and time again was the Orthodox Church, which has proved to be a polarizing entity in the lives of Romanian teens. While there were some who claimed it as their faith, the majority of the students seemed to find it to be out dated, harsh, and hypocritical. Most of students, while they understand the traditions and the motivation behind them, find the general feeling of hypocrisy and overly ritualistic practice to be stifling. There were a few times that I was presented with the same description of little old church ladies gossiping about everyone in the congregation, which isn’t too different from certain churches in America as well. This image is the epitome of what most individuals (including myself) struggle with-separating the imperfections of the congregation from the perfection of Christ. However, in terms of the Orthodox Church, I got the impression that the students saw it as a particularly rigid religion, and less of a way to find spiritual encouragement and community. In fact, it seemed to be that there was entirely too much religion involved, and not enough tangible spirituality-a feeling that is common among young Christians in America as well.

I could write for pages and pages and pages, detailing every thought, every breath, every taste of Romania…so much of me has been changed for the better by these three trips, and all of the people that God used to work, Romanian and American alike. I’ve seen God transcend language barriers and stark differences, and go a step further to illuminate similarities and be the rock on which international relationships can be built and maintained. How is God so good?  

 

 

, , , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Feedback: Incurajarea comportamentului pozitiv

Dana Sisoeva:

La întalnirea „Încurajarea comportamentului pozitiv” ce a avut loc la Centrul Creştin Betleem vineri, 6 aprilie, au participat mai bine de 30 de persoane, intre care 6 musafiri din Anglia veniţi in ţara noastră pentru a se implica în programul taberei pentru copii cu nevoi speciale ce va avea loc la Vărmaga zilele astea.

În prima parte a întâlnirii Angie Allgood, care lucrează ca asistent social în Londra, a avut o prezentare interesantă şi cu mult umor a materialului pe care toţi l-am primit tradus în limba română şi care a fost intitulat: „Părintele pozitiv”. Aspecte privitoare la cauzele comportamentului copilului, comunicarea cu acesta si importanţa încurajării, au fost amintite într-un mod în care am fost provocaţi să fim mai creativi in relaţia cu copiii, fie că sunt ai noştri, fie că doar lucrăm cu ei. Lucrul pe care cred că toţi ni-l amintim din prezentare: limbajul non-verbal şi mai ales expresia feţei sunt foarte importante în comunicare, să vă spun şi cum am exersat să comunicăm cât mai mult în felul acesta? Voi puteţi încerca în oglindă, şi aşa va fi amuzant!

În partea a doua a întâlnirii doi profesionişti psihoterapeuţi, Seyi Oni şi Helen Baverstuck, au atins subiecte ce privesc îngrijirea copilului cu probleme cerebrale şi locomotorii. Din nefericire, nu puţini sunt aceşti copii care au nevoie de îngrijire specială! Şi oare nu suntem trimişi şi la ei, să le arătăm preţuire şi dragostea lui Dumnezeu, să fim lumină şi mângâiere pentru părinţii a căror sarcină e adesea copleşitoare?

Mia şi Beni Medrea s-au implicat în organizare, au întâmpinat şi au slujit pe cei prezenţi, iar Simona Vlad şi Ioana Diana au făcut munca de traducere. Pentru toţi cei care au participat şi care sunt implicaţi într-un fel sau altul în lucrarea cu persoanele cu nevoi speciale: sunteţi o mare încurajare pentru noi şi un model de sacrificiu şi dragoste autentică!

 

, ,

Lasă un comentariu

Despre seminarul „Chei spre succes cu Dumnezeu”

Elena Reinerth:

„Rostim mereu, ca într-un fel de a vorbi specific în mediul creştin, că Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dar, aşa cum spunea Dee în acest seminar, tindem să-L închidem pe Dumnezeu într-o cutie şi să-L limităm la experienţele pe care le cunoaştem, le-am întâlnit, ne plac sau nu contravin consimţirii generale. Tindem să „anulăm” valabilitatea unor porţiuni, fragmente, chiar capitole întregi din Biblie sub diverse pretexte: cesaţioniste, doctrinare sau de altă natură. Nu intru aici în detalii, nu îmi plac certurile de vorbe, este vorba despre acea parte din doctrine care susţine: „Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris în întregime prin inspiraţia Duhului Sfânt. Ca urmare, Biblia este autoritatea supremă normativă în materie de credinţă şi purtare în viaţă. Biblia revelează singura cale de ajungere la mântuirea sufletului şi declară principiile după care Dumnezeu va judeca omenirea.” Dar cât credem şi aplicăm din acest crez?”

Citeşte tot: http://flacarasperantei.blogspot.com/2012/03/chei-spre-succes-cu-dumnezeu.html

, , ,

Lasă un comentariu

Voluntar la GLS 2011 (feedback # 3)

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere.

Potrivit DEX-ului  un voluntar acţionează fără să fie constrâns, lăsându-se motivat de de „câştigul” care nu se numeşte plată, ci răsplată.

Iată cum descrie Cristina Tudosă lucrarea la care a luat parte în cadrul Summitului Global de Conducere, avut loc la Hunedoara în luna noiembrie a.c.:

Majoritatea oamenilor cand aud de cuvantul “voluntar”, stramba din nas sau nici macar nu vor sa aiba de a face cu el, si asta doar pentru ca nu primesti nimic in schimb.Voluntari am fost si noi, 8 tineri ai Bisericii Crestine”Maranata”din Hunedoara, insa pentru noi cuvantul “voluntar” inseamna o rasplata sus in ceruri sau o binecuvantare aici pe pamant. Pornind cu gandul acesta, ne’am adunat la biserica joi, 24.11.2011, cu o echipa din Haţeg si ne’am apucat imediat de treaba. Am inceput prin a acoperi toate geamurile si usile cu cartoane si material negru astfel incat sa nu intre nici o raza de lumina pentru ca participantii la GLS sa poata viziona cat mai bine clipurile, apoi aranjarea scenei, decorul si toate celalalte lucruri mai mici sau mai mari. Dupa ce am decorat biserica, ni s’au impartit slujbele: usieri, amfitrioni, la servit si chiar la parcare. Fiecare a avut cate ceva de facut si ceea ce mi’a placut mie, a fost ca toata echipa s’a implicat si daca unul dintre noi isi termina treaba, mergea imediat si il ajuta pe celalalt. Pregateam inainte de pauza, gustarile si bauturile si desigur dupa pauza ramaneam cu totii sa strangem ceea ce a mai ramas. Am incercat sa fim pe placul tuturor prin zambetele nostre si prin amabilitate. Si cred eu ca am si reusit!

Nu pot sa spun ca a fost usor, nu! A fost o slujire destul de grea si obositoare, chiar vineri, multi dintre noi am venit direct de la scoala fara sa mai trecem pe acasa. Insa, am slujit pana sambata seara, pana la finalul summitului, pastrandu’ne entuziasmul si ravna pentru Domnul!

Si normal ca acum, la sfarsit, trebuia sa facem biserica sa arate ca inainte. Asa ca, dupa ce am luat masa impreuna cu toti oamenii implicati in acest proiect, am demontat tot ce a fost montat si am pus la loc tot ce a fost mutat…

Experienta aceasta, pentru mine, a fost o pauza din viata cotidiana plina de activitati si un timp dedicat exclusiv lui Dumnezeu. Asa ca oricand va fi nevoie de voluntari, eu, si cred ca si restul tinerilor, ne vom oferi si ne vom bucura de sentimentul minunat de ”a face ceva pentru Dumnezeu”  pe care ti-l lasa in suflet o slujire ca aceasta.

* poza de aici

 

, , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: