Archive for category Intrebari

Considerati ca este de folos o slujire a unui specialist in probleme juridice la nivelul comunitatii baptiste locale?

 

 

, ,

14 comentarii

Timotei Rusu: „Implicarea credincioşilor evanghelici în politică”

Timotei Rusu

Implicarea credincioşilor evanghelici în politică:

Acest titlu răscoleşte în mine mai multe semne de întrebare dar şi câteva răspunsuri. Răspunsurile le voi formula cu o altă ocazie, dar o parte din întrebări le pun acum.
– Porunceşte undeva Dumnezeu să ne implicăm în politică?
– Interzice oare Dumnezeu să ne implicăm în politică?
– Care ar fi raţiunea implicării creştinilor în politică?
– Oare slujeşte implicarea în politică Împărăţiei lui Dumnezeu?
– Din istoria anilor de libertate, care a fost impactul evanghelic în ţară prin candidaţii evanghelici?
– Care a fost imaginea bisericilor evanghelice în urma implicării în politică a unor membri, sau chiar lideri de-ai lor?
– Au candidaţii la diferite poziţii o călăuzire clară din partea lui Dumnezeu?
– Folosesc candidaţii creştini metode curate în campania electorală?
– Au ei o spiritualitate robustă aşa încât să fie sare şi lumină?
– Trăiesc ei în adevăr în declaraţiile şi demersurile pe care le fac?
– Au ei o mărturie impecabilă în ce priveşte viaţa lor de familie şi de biserică? Îi recomandă caracterul lor demonstrat în relaţiile avute?
– Ajunşi în politică sunt ei factori de influenţă spirituală, morală sau sunt frânţi sub presiunile din jur?

Aceste întrebări sunt doar câteva, dar suficiente ca să ajute în găsirea unui răspuns.
Personal cred că este un lucru bun să se implice credincioşii evanghelici în politică, dacă lumina lor împrăştie întrunericul din jur. Dar, dacă nu se întâmplă aşa, decât să se stingă lumina la vârful piramidei, mai bine să lumineze vioi la baza ei.

Păstor Dr. Timotei Rusu

, , ,

5 comentarii

Cum îşi face Dumnezeu simţită prezenţa?

Indiferent dacă eu mă abţin sau nu de a încadra următoarea formulare în categoria clişeelor „noastre”, realitatea este că pe ici pe colo, la câte-o slujbă „divină”, în câte-o prezentare scrisă găsim (printre caracteristici) faptul că „Dumnezeu şi-a făcut simţită prezenţa.”

Întreb şi eu ca un copil naiv şi încurcat: Cum îşi face Dumnezeu simţită prezenţa?

Pornind de la premisele biblice ale atotputerniciei Lui, se poate desigur ca El să fie prezent şi noi să nu simţim, şi chiar aşa se şi întâmplă mai tot timpul, numai că experimentăm se pare din când în când (după spusele noastre) excepţia de la regulă.

Dacă cuvintele astea nu sunt doar aşa „un fel de-a spune”, ci ele chiar exprimă o realitate, descriu ele realitatea subiectivă şi particulară a experientei personale a omului care le spune, sau sunt ele valabile pentru o adunare de oameni ca experienţă comună?

Pun pariu că va trebui să-mi caut singur răspuns la întrebările acestea (şi altora asemănătoare care derivă din ele), dacă nu cumva „a pune pariu” nu este doar o combinaţie (ne)potrivită de vorbe…

Ilie oare cum a ştiut???

  „Domnul i-a zis: „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire… „1Imparati 19:11-12

 

, , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: