Balansul (dintre) câştig şi pierdere

Orice dorinţe ar trage de noi şi cu orice parte a trupului am sta către viaţa care ne ia-n piept, din momentul în care am făcut ochi în lumea aceasta, o serie de experienţe ne sunt inevitabile.

1. Suntem inevitabil dependenţi, cu toată alergarea noastră spre libertate şi independenţă. Oricât am forfeca (de-a lungul creşterii, dezvoltării şi maturizării noastre) dependenţele pe care le conştientizăm sau nu, cele care ne sunt fundamentale rămân. Dacă nu mă credeţi, încercaţi să NU respiraţi vreo cinci minute…

1. Care sunt aceste dependenţe fundamentale?
2. Care sunt dependenţele subsidiare lor?
(întrebările de mai sus vor face probabil obiectul unei alte scrieri, alta decât cea de faţă…)

2. Nu putem evita (şi să vrem) temeliile fundamentale ale vieţii – indiferent de genul biologic cu care ne-am pricopsit, sau religia moştenită or aleasă, mulţimea sau micimea nr. de cărţi avute sau/şi citite, precum şi diplomele care atestă abilităţile dobândite şi îndeletnicirile ocupaţionale care ne solicită (timpul). Nici măcar „argintul care le dă pe toate,” atotputernicul ban nu ne imunizează, nu ne dă puterea sau posibilitatea de a jongla cu temeliile (fundamentale) ale oricărui om (dincolo de dependenţele biologice).

Aici între aceste „temelii” se află „zidurile” clădite de noi, mai opace sau mai transparente. Aici experimentăm sub multiple forme (pe care doar fiecare pentru el/ea le poate identifica şi număra în mulţimea şi diversitatea lor) alegerile dintre câştiguri şi pierderi. Etichetarea lor, eronată uneori, e născătoare de confuzie. Ispititoarea lor ofertă e imposibil de refuzat. 

În dependenţele noastre avem totuşi puţină libertate de a alege. Nu putem alege să nu alegem, spre exemplu – printre posibilităţi nu o putem număra şi pe aceasta, însă putem alege măcar parţial, de la un moment dat încoace, forma temeliilor pe care, mai mult sau mai puţin corect, le etichetăm ca fiind „ale noastre.”

Doar enumerate aşa fugitiv, vorbim despre: 1) Relaţiile noastre, 2) Credinţele noastre, 3) Valorile noastre, 4) Comportamentele noastre, şi 5) Consecinţele tuturor acestora laolalată, care sunt şi ele tot „ale noastre.”

În realţiile pe care le avem copiem şi deprindem credinţe şi valori din care răsar inevitabil comportamente şi consecinţe. Uneori schimbăm un anumit fel de a ne purta, şi-l abandonăm până la urmă ca fiind nevaloros şi ne-bun numai şi numai din cauza consecinţelor dăunătoare, nouă şi altora, pe care le are, pe care se dovedeşte că le are. Mai greu e atunci când nu avem o dovadă, sau când nu credem dovezile altora. De cele mai multe ori nu învăţăm anumite lecţii de viaţă nici din istoria alora şi nici din greşelile proprii.

Ne povestesc alţii şi vedem şi noi înşine că pentru a câştiga pe termen lung trebuie uneori să alegem să „pierdem” pe termen scurt. Indiferent CE alegem, nu putem evita alegerea. Chiar nealegând nimic la un moment dat, din oferta relaţiilor, credinţelor, valorilor şi comportamentelor ce ne stă în faţă, alegem ne-alegerea, alegem amânarea (pe care atunci când o alegem o considerăm valoroasă, deci un câştig pentru noi)…urmând să descoperim cândva, poate privind în urmă, dacă în cântarul pierderii-câştig lucrurile stau la fel ca atunci când am ales, sau balanţa înclină altfel.

Aşa face fiecare cu viaţa lui. Aşa se întâmplă în familie, la muncă, la şcoală, în comunitatea bisericească, în marea comunitate a statului din care facem parte, în lumea întreagă.  

E greu să fii în frunte. E periculos să fii cel care ia decizii şi pentru alţii. Pentru decizii bune e nevoie de înţelepciune, de ochi perspicace care să vadă până departe, de putere de pătrundere care să intuiască (cât mai corect cu putinţă – cât mai potrivit cu realitatea) domino-ul alegerilor.

Biserica, şi mai ales cei din fruntea ei (evident, vorbim despre o biserică locală) însă nici enoriaşii care o compun, nu pot scăpa de dependenţa aceasta a alegerii. Mă duc la biserică azi, sau aleg să rămân acasă? În ambele variante există atât un câştig cât şi o pierdere. Impunem des-podobirea de aur, argint, piele întoarsă, etc., sau e neesenţial şi acordăm „libertate”? În ambele variante şi pierdem şi câştigăm…şi pe termen scurt, acum, imediat… şi pe termen lung, în timp, în ani. Rămâne să descoperim ce am pierdut şi ce am câştigat sau putem prevedea încă de pe acum?

 Uneori ştim cum să alegem pentru că am fost învăţaţi să facem deosebire între bine şi rău, între alb şi negru, între viaţă şi moarte. Avem cele 10 porunci care ne spun ce să da şi ce să nu, avem Scriptura în care Creatorul pune înaintea creaturii „binele şi răul, viaţa şi moartea” şi o sfătuieşte zicându-i „alege viaţa, ca să trăieşti!”

Dar oraşul întortocheat al vieţii, trăită acasă, la muncă, la biserică, în concediu, sau oriunde ar putea fi trăită, nu are doar bulevarde, străzile mari şi drepte, ci e plin şi de străduţe întortocheate, mai mult sau mai puţin luminate, pe care ajungem de ne rătăcim, unde ne este mult mai greu să alegem, să ştim ce să alegem, şi mai ales ne întrebăm dacă alegem bine sau rău. Inevitabil alegem şi acolo, alegem şi atunci. Batem din palme când s-a gătat concertul, sau poezia spusă cu emoţie de un copil timid, sau…nu de data asta? Spun bună dimineaţa sau pace? Mă duc în blugi sau trebuie în costum, la cravată? Aleg să ascult în totul de „glasul bătrânilor” sau îmi pot permite uneori  să aleg să fac şi altfel? A câştigat alegând să asculte mai mult de soţul ei (într-un aspect preferat de el) – supunerea faţă de soţ, este în ansamblul ei, o alegere bună – sau mai mult a pierdut neascultând de opinia majorităţii? Să-mi fie frică să mă împotrivesc lucrurilor „negociabile”sau să mă tem? Şi lista e lungă…foarte lungă…mult mai lungă decât cele câteva întrebări sur-prinse de mine în vorbe, pentru că trebuie să definim şi să alegem, să separăm ce e „negociabil” de ceea ce e „non-negociabil” pentru mine ca individ, şi pentru noi în comunitate, pentru mine ca familist şi pentru noi ca familie, pentru mine ca enoriaş şi pentru noi ca cetăţeni ai cetăţii, pentru momentul de faţă dar şi pentru segmentele de timp ce urmează să vină, pentru prezent în lumina viitorului, dar şi pentru viitor în lumina prezentului.

Şi dăm cu banul alegând „cap sau pajură” între termen lung şi termen scurt, între esenţial şi neesenţial, între imperios necesar şi mai poate să aştepte…între acum e momentul (potrivit) şi am pierdut trenul ăsta, între ce mă bucur şi prea târziu…poate data viitoare, cu prima ocazie, dacă ni se va mai oferi şansa (alegerii).

Uuufff, bal(d)ansul ăsta dintre câştig şi pierdere…cine-l cunoaşte? Mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi, desigur.

 

Gândire (cel puţin) ciudată:

„Ştiu că pe termen lung e bine, dar momentan nu-mi vine să fac, să zic, să ma implic, să ascult, etc…”

de parcă „lungul” nu e alcătuit din mai multe „scurte”…

Comunicatul Președintelui Uniunii Baptiste din România cu privire la alegerile din țara noastră

 “Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” – Evanghelia după Matei 22:21

Iubiți frați și surori, membri ai bisericilor baptiste din România,

Primiți salutul conducerii Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania în numele Domnului nostru Isus Hristos cel înviat. Mântuitorul nostru ne cheamă sa fim “sarea pământului” și să dăm astfel “gust” comunităților în care trăim. El ne cheamă să fim “lumina lumii” pentru ca să luminăm înaintea oamenilor și aceștia să nu mai umble în întuneric (Evanghelia după Matei 5:13-16).

Având în vedere că se apropie perioada alegerilor locale este datoria noastră să ne rugăm ca Dumnezeu să împlinească voia Sa în țara noastră și în această privință. În calitate de cetățeni ai României suntem chemați să ne exercităm cu responsabilitate datoriile față de societatea în care ne-a așezat Dumnezeu. De aceea fiecare credincios este îndemnat să participe la alegeri așa cum îl îndeamnă conștiința. Deoarece suntem ucenici ai Mântuitorului cerem călăuzirea lui Dumnezeu și în această dimensiune a vieții sociale prin: cercetarea ideilor și a faptelor celor care doresc să fie cârmuitori, prin cercetarea Scripturii și a poruncilor Domnului Isus Hristos și aducând înaintea lui Dumnezeu în rugăciune nevoile din țara noastră.

Bisericile baptiste sunt locul unde credincioșii se adună să se închine și să se roage lui Dumnezeu. Ele nu se pot transforma în locuri unde se desfășoară activități electorale. 

Amvoanele bisericilor baptiste sunt locul de unde se proclamă Cuvântul lui Dumnezeu și valorile Împărăției sale. Ele nu pot fi folosite ca platforme pentru promovarea ideilor partidelor politice. 

În cadrul programelor divine ale bisericilor baptiste se desfășoară activități de învățare a Scripturii, de încurajare celor credincioși și de proclamare a Evangheliei mântuirii pentru toți cei care vor să vină la Dumnezeu cu pocăință și credință. Ele nu pot fi tranformate în întâlniri de promovare a unor personalități politice, aflate în campanie electorală.

Biserica este trupul lui Hristos, El este capul bisericii și singurul conducător al acesteia. De aceea, cei credincioși sunt chemați să înțeleagă că Dumnezeu în „nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplinește totul în toți (Epistola către Efeseni 1:19-23)”.

Fie ca “înțelepciunea și priceperea duhovnicească” pentru care se roagă apostolul Pavel în Epistola către Coloseni 1:9 să fie o călăuză atât pentru păstori dar și pentru membrii bisericilor în așa fel ca mărturia bisericilor baptiste din România să fie una vie, curată și sfântă pentru ca răspândirea Evangheliei să fie întărită. “Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus (Epistola către Filipeni 4:7)”.

Otniel Ioan Bunaciu

Președinte, Uniunea Bisericilor Baptiste din România

www.uniuneabaptista.ro

În prag de alegeri:

Marius Bota: Viaţa între “Florii” şi “Paşte”

„Fiecare avem ” Floriile” noastre, unele atât de bucuroase şi pline de speranţă că Dumnezeu ne ajută şi ne poate mântui şi salva. Dar vine, din păcate, “săptămâna mare” a vieţii, în care ne lepădăm de El, ne ruşinăm şi Îl negăm. Întoarcem spatele Celui ce totuşi  a mers spre răstignire, de dragul nostru. Ciclicitatea acestor evenimente din viaţa noastră, nu e similară cu cea a evenimentelor pe care le sărbătorim, ci e dată de noi, de atitudinea noastră, de  felul nostru de  a trăi.”

http://mariusbota.wordpress.com/2012/04/08/viata-intre-florii-si-paste/

Dilema Veche: despre religia din şcoli

„Comentariile […] spun că predarea religiei în şcoli ar avea ca efect „spălarea creierelor“, îngrădirea libertăţii de alegere, răpirea inocenţei şi a poftei de joacă în rîndul celor mici. Mă întreb dacă nu cumva aceste efecte sînt cauzate mai curînd de vulgaritatea, mîrlănia, ignoranţa şi superficialitatea întîlnite şi promovate astăzi, în viaţa de zi cu zi. Mi-aş dori ca fiul meu, colegii lui să găsească în ei înşişi resurse pentru a le rezista. Şi cred că ora de religie i-ar putea ajuta s-o facă. Apoi, dacă vorbim despre alegere, este sigur că la vîrsta de 9-10 ani un copil nu poate decide singur că devine catolic, ateu, credincios sau budist. Dar atunci cînd o va face, ar fi bine să o facă în cunoştinţă de cauză. Drept care, niscaiva cunoştinţe de religie nu i-ar strica. Pe de altă parte, ora de religie nu are efectul etnobotanicelor: nu devii dependent odată ce ai asistat la ea. (Teoria aceasta nici măcar nu-i nouă: tot secolul trecut a fost bîntuit de sintagma: „religia este opiumul popoarelor“.) O oră de religie, predată cuviincios, cu înţelepciune, har şi profesionalism nu îl transformă pe copil într-un slujitor hipnotizat al lui Dumnezeu. Dar îl poate face să reflecteze mai mult la minciună, greşeală sau la consecinţele pe care le pot avea cuvintele şi faptele noastre asupra celorlalţi. În plus, cînd vorbim despre libertatea opţiunilor, trebuie spus că între un părinte ateu care-i interzice unui copil să asiste la orele de religie şi unul credincios care-l obligă s-o facă nu e nici o diferenţă.”

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/ce-nu-vrem-religie-scoli

Despre autoritate: întrebare la întrebare (Luca 20:1-8)

Analogiile nu se potrivesc. Niciunul dintre noi nu este Dl. Isus, iar „bătrânii, cărturarii, marii preoţi” din vremea de atunci (evident:) nu sunt aceeaşi cu cei din vremea de azi. Situaţia şi contextul sunt diferite, însă întrebarea a rămas şi ea ridică (acum ca şi atunci) altă întrebare:

„Într’una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,   şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:   Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?”   Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”   Şi dacă răspundem: „Dela oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”   Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.   Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” – Luca 20:1-8 (sublinierile adăugate)

Cu ce „drept” fac eu aceste lucruri? …Dar tu?

Al XXXV-lea Congres al Cultului Creştin Baptist, 19-20 mai 2011

Cel de-al XXXV-lea Congres al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România va avea loc în perioada 19-20 mai și va fi găzduit de Biserica Creștină Baptistă “Betel” din Timișoara.

La eveniment au fost invitați să participe și și-au confirmat prezența, lideri de marcă ai mișcării baptiste internaționale: John Upton- Președintele Alianței Mondiale Baptiste, Valeriu Ghilețchi-Președintele Federației Europene Baptiste, Baptistii români din SUA și Canada vor fi reprezentați de pastorul Daniel Brânzei-Președintele Asociației.

La congresul de la Timișoara sunt așteptați peste 700 de delegați ai bisericilor baptiste din țară care își vor desemna pentru următorii patru ani Președintele, Secretarul general și componența Comitetului Executiv al Uniunii Baptiste. Alături de Președinte și Secretar general vor fi aleși dintre pastorii din țară și Vicepreședintele cu educația, Vicepreședintele cu misiunea, Vicepreședintele cu pastorala și Secretarul general adjunct.

sursa: http://revistacrestinulazi.ro/2011/05/al-xxxv-lea-congres-al-cultului/

Alege viaţa ca să trăieşti!

            In Deuteronom 30:15 Dumnezeu ne vorbeste: ,,Iata, iti pun astazi inainte viata si binele, moartea si raul.,, v 19: ,,Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta.,, 

In viata avem de facut alegeri.Putem alege scoala pe care vrem sa o facem, prietenii, Biserica pe care o frecventam, cantecele pe care le ascultam, partenerul sau partenera de viata. Dumnezeu ne spune care este beneficiul ascultarii de Cuvantul Sau. Daca alegi sa iubesti pe Domnul, sa umbli in Caile Lui, sa pazesti poruncile Lui si randuielile Lui ca sa traiesti sa te inmultesti, vei fii binecuvantat de Domnul Dumnezeul tau. Dar daca alegi sa nu asculti de Dumnezeu, inima ta se va abate de la El, daca te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, veti pieri, si nu veti avea multe zile.

Pe paginile Sfintelor Scripturi avem pilde (exemple) din care avem de invatat. Imparatul David in loc sa mearga la razboi a ramas la Ierusalim si pe cand se plimba, a vazut o femeie frumoasa care se scalda. El a privit-o, a placut-o a adus-o la el si a pacatuit cu ea. Desi cunostea primele cinci carti din Biblie, a ales sa nu asculte de porunca lui Dumnezeu care spune:,,Sa nu poftesti casa aproapelui tau, sa nu poftesti nevasta aproapelui tau,nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.,, Un pacat conduce la un alt pacat. Apoi, planuieste cum sa-l omoare Urie, il trimite la lupta si il pune in locul cel mai greu, ca sa moara. Faptele lui David nu au placut Domnului. Din cauza neascultarii, el trebuie sa suporte consecintele pacatelor. Si plateste un pret mare.

Daca alegem sa iubim pe Domnul sa ascultam de Cuvantul Sau, suntem cei mai binecuvantati oameni. Chiar daca nu avem posesiuni materiale avem mantuirea care nu poate fi cumparata nici cu aur, nici cu argint, nici cu pietre scumpe, ci numai cu Sangele sfant al Domnului Isus.

Deci, tu ce alegi?

Stoica Emanuela, Hunedoara

Sondaj: Consideraţi că (aici) ar trebui prezentate doar aspectele pozitive ale Hunedoarei evanghelice?

NOTĂ: Ar fi (foarte) de folos dacă printr-un comentariu de câteva rânduri v-aţi argumenta alegerea. De ce doar cele bune, de ce doar cele rele, de ce ambele? …sau orice alta variantă mai există.

Vă mulțumesc pentru timpul pe care-l acordaţi pentru a vă exprima opinia. 🙂

Decizii corecte în viaţa de zi cu zi

În viaţa concretă, de zi cu zi, creştinul este nevoit să ia decizii.

Chiar viaţa lumii obligă pe mulţi oameni să ia decizii. Ştim cât de mult ne afectează deciziile celor din dregătorii, cum suferim pentru deciziile şefilor, câtă durere ne produc deciziile colegilor de muncă şi cât de mult suntem atacaţi de hotărârile vecinilor, a funcţionarilor publici, a oamenilor de afaceri în alergarea lor permanentă după profit …

Creştinul este învăţat de Duhul Sfânt să ia decizii corecte, conform cu planul lui Dumnezeu, care ştie mai mult decât noi de ceea ce avem nevoie …

El ne cunoaşte mai bine !

A decide ! Care sunt căile pe care mergem pentru a nu ne abate nici la stânga nici la dreapta ? Creştinul în vremea aceasta, spre deosebire de oamenii din vremea Vechiului Testament au un model desăvârşit în Hristos Isus pentru a fi biruitori şi prin  luarea deciziilor corecte …

Primul pas : roagă –te ! În rugăciune trebuie să realizăm că în toate trebuie să se facă voia lui Dumnezeu ( Matei 6 : 10 ) În rugăciune trebuie să dorim ca Dumnezeu să-şi descopere voia Sa ( Exod 33:13 , Psalmul 25 :4 ). Este necesar ca în rugăciune să fie implicate şi alte persoane în cererea adresată Celui de Sus, să nu fim singuri, ci membrii Bisericii să fie alături de noi !

Al doilea pas : studiază Scriptura ! Este necesar să o studiem  nu numai să o citim. Trebuie să examinăm în mod amănunţit Cuvântul şi să depunem efortul de a aplica principiile lui Dumnezeu la deciziile pe care trebuie să le luăm. Isus a repetat : “ Este scris … ( Matei cap. 4 )

Al treilea pas : ascultă vocea lăuntrică a Duhului Sfânt ! Trebuie să remarcăm faptul că Duhul Sfânt cunoaşte voia desăvârşită a lui Dumnezeu şi se va ruga pentru noi în armonie cu acea voie. ( Romani 8 : 27 )

Al patrulea pas : caută sfat creştin !  Caută pe fraţii cu multă credinţă, neprihăniţi, cu pace în suflet, cu bucurie în Domnul ! Sfatul cel bun poate veni doar de la creştini maturi, nu de la psihologi, nu de la şefi, nu de la noii creştini, abia născuţi, nu de la consilieri de ocazie, ci de la cel neprihănit, cu experienţă în relaţia sa cu Dumnezeu. ( Proverbe 11:14, 12:15  şi nu uita Psalmul 1:1, sau Matei 23:16 )

Al cincilea pas : analizează împrejurările în care te afli. Decizia se ia într-un context concret şi de multe ori aceste împrejurări “ ne vorbesc “ prin fapte, prin oameni, prin lucruri, prin relaţiile dintre oameni ! Dumnezeu este un Dumnezeu a celor vii …

Al şaselea pas : apelează la cheile sfinte puse la dispoziţia ta de Dumnezeu. Încrede –te în Dumnezeu ! (Ieremia 17: 5 )  Nu te încrede în oameni, ci doar în EL ! Nu te bizui pe înţelepciunea ta, adică nu te bizui doar pe raţiunea uamană când iei o decizie, armonizează voia lui Dumnezeu la modalitatea de realizare a deciziei pe care trebuie să o iei ( Samuel 6 :1-7 ) Recunoaşte pe Dumnezeu în toate căile tale ! DĂ-I cinste, onoare în modul de gândire, în vorbirea ta, în faptele tale, în orice lucru pe care îl faci. ( Coloseni 1:18 ) Nu uita : El îţi netezeşte cărările ! Uşa se deschide !

Al şaptelea pas : alege calea înţelepciunii venite de Sus ! Calea înţelepciunii creşte cu maturitatea spirituală ( Evrei 5:12 –1 4)

Concluzia : trebuie să ai siguranţa voii lui Dumnezeu când iei decizia, adică pacea Lui să-ne locuiască în inima, în minte, în toată fiinţa ! În duhul tău, omule, trebuie să fie pacea lui Dumnezeu, iar lipsa păcii este semnul că ceva nu este în regulă, acolo înlăuntrul fiinţei tale ceva nu este în regulă ( 1 Corinteni 14:33 )  Şi nu uita, Dumnezeu se descoperă pas cu pas, ai răbdare, nu întotdeauna omul este pregătit să  poarte lucrurile Sale, dar noi trebuie  rămânem copii ascultători. De aceea este bine să luăm deciziile astăzi, viitorul este sub mâna Lui. ( Matei 6 : 34 sau Ioan 16 :12 )

Decizii corecte ? Da,  Dumnezeu mai vorbeşte oamenilor ( Ieremia 33 :3 ) Creştinul trebuie să cunoască acest lucru şi să ia decizii după voia Sa.

Avem modelul, este aproape de noi, chiar în inima noastră ….

„ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând : „ Tată, dacă este cu putinţă depărtează de la Mine paharul acesta ! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu .” ( Matei 26 : 39 )

Aflat în Grădina Ghetsimani Domnul Isus se roagă pentru ceea ce va urma : prinderea Sa, judecata formală, condamnarea, crucificarea, moartea şi apoi împlinirea Planului de salvarea omenirii. Ca om Hristos s-a temut de moarte pentru că a iubit viaţa şi pentru că viaţa este un dar de Sus. Ca Dumnezeu El putea să se salveze, putea să aibă la dispoziţie mai mult de doisprezece legiuni de îngeri ( Matei 26 : 53 ), putea să se coboare de pe cruce, putea să aibă o altă ieşire din impas ca om al momentului.

Atunci când a fost ispitit Isus a mărturisit : „ Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu „ ( Matei 4 :4 ) Ştim că Dumnezeu a spus Fiului că după moartea Sa, a treia zi va învia, conform Scripturilor.( Matei 16 : 21 )

În Ghetsimani Isus a trebuit să ia o decizie. Să se salveze, să se mântuiască sau să asculte de voia Tatălui. Satana, marii preoţi, poporul soldaţii, mulţimea adunată, chiar ucenicii au crezut că Isus ca Mesia se va salva, făcând o minune. Satana atât aştepta, El Mântuitorul să nu creadă în Cuvânt, aşa cum primise în pustie, când a fost ispitit. Planul lui Dumnezeu de salvarea lumii putea să fie un eşec, bazat pe o minune, dar cea mai mare minune – învierea, nu s-ar fi produs şi Hristos nu ar fi atras oamenii la El. ( Ioan 12 : 32 )

Constantin Stancu

Ovidiu Hada – candidat PNL la primăria Hunedoara

Ovidiu Hada este fiul lui Gligor Hada, păstorul Bisericii Penticostale „Golgota” din Hunedoara, care a fost ales in 2007 „Al 15-lea „Cetăţean de Onoare” al Hunedoarei”

„Ovidiu Hada  este un hunedorean cu dublă cetăţenie, română şi americană, este candidatul PNL Hunedoara pentru funcţia de primar al localităţii de pe Cerna. Ovidiu Hada, de 44 de ani, a fost lansat oficial, în cursa electorală pentru Primăria Hunedoara, la festivitatea organizată de PNL fiind prezenţi vicepreşedintele Senatului, Norica Nicolai, ministrul Internelor şi Reformei Administrative, Cristian David, vicepreşedintele PNL, Dan Radu Ruşanu, alţi deputaţi şi senatori liberali, dar şi primari PNL din judeţul Hunedoara şi din ţară. Candidatul PNL a declarat că una dintre priorităţile sale vor fi măsurile pentru clasele nevoiaşe din oraş. „Este timpul ca în Hunedoara să se facă lucruri bune. Sunt american, pentru că am trăit acolo, dar sunt român, sunt hunedorean şi mă doare că în acest oraş nu s-a făcut nimic”, a declarat pretendentul liberal la Primăria municipiului. Ovidiu Hada a fugit din România pe 1 iunie 1989 şi s-a stabilit în SUA, într-o localitate vecină cu oraşul Portland. Deţine o afacere proprie, după ce, la început, a lucrat ca electrician. Din anul 1996 deţine şi cetăţenia americană. Este căsătorit şi are doi copii.” – articol preluat din cotidianul Servus Hunedoara

Ovidiu Hada nu este doar candidatul PNL la primăria Hunedoara, ci este şi candidatul evanghelicilor. Fără să fiu purtătorul de cuvant al evanghelicilor din judeţul sau oraşul Hunedoara, ştiu din Istorie şi din Scriptură că Dumnezeu foloseşte şi binecuvantează pe oamenii (politici) care se tem de El.

Atunci cand David iar mai apoi Solomon era împărat al evreilor, Israelul a cunoscut cele mai prospere vremuri din istoria lui. (Ovidiu Hada nu e nici David nici Solomon însă poate fi binecuvantat de Dumnezeu în aceaşi măsură, dacă se teme de El şi caută să facă voia Lui)

Atunci cand Daniel era Prim-Ministru în Babilon, mai mulţi împărati ai acelei vremi au avut ocazia sa audă şi să cunoască Cuvantul lui Dumnezeu, ba unul dintre ei chiar s-a pocăit de păcatele sale si a dat legi prin care l-a făcut cunoscut pe Dumnezeul lui Avraam , Isaac şi Iacov.

Atunci cand Neemia era paharnicul împăratului persan Artaxerxe, Ierusalimul a fost reconstruit (pe cheltuiala Imperiului, fără să fie Neemia nicidecum un materialist, ci un om realist care ştia că toate au cost).

Atunci cand Estera a ajuns împărăteasă, un popor mare la număr şi nevinovat a fost scăpat de la moarte.

Indiferent care va fi rezultatul alegerilor din 1 iunie, ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvanteze Hunedoara, viitorul ei primar şi întreaga conducere.

 „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” – 1 Timotei 2: 1-4