Posts Tagged cadouri

Dana Sisoeva: Am fost la orfelinat şi aţi venit la Mine cu iepuraşi de ciocolată

 

Când s-a trezit i-a şi răsărit în minte gândul că e o zi de sărbătoare şi că ar trebui să prăznuiască, la fel ca alţi copii, cu familia lui. Cineva din personalul orfelinatului intră în cameră şi-l salută cu „Cristos a înviat!” Nu răspunde, stă cu ochii pierduţi undeva în depărtare. „O fi înviat, – se gândeşte – dar unde e acum? O fi aproape de unii, poate că lor într-adevăr le vorbeşte, dar nu mie. Parcă nu am încercat, parcă nu m-am rugat… nu e, sau nu m-a băgat în seamă. O fi înviat, nu ştiu!” Şi nu a mai vrut să se gândească la asta, refuza orice gând referitor la El ce-i apărea în minte ori de câte ori cineva îl saluta din nou cu „Cristos a înviat!”

Citeşte tot: http://danasisoev.wordpress.com/2012/04/15/am-fost-la-orfelinat-si-ati-venit-la-mine-cu-iepurasi-de-ciocolata-2/

 

, , , ,

Un comentariu

„Două cadouri” (ambele importante)

Dana Sisoev

Am prieteni care in fiecare saptamana parcurg mai bine de 300 Km pe drumuri forestiere, pentru a ajunge la grupele de copii formate in cateva sate situate mai aproape sau mai departe de Hunedoara. Heidi Longworth imi spunea ca sambata, ziua in care merge impreuna cu ceilalti frati implicati in aceasta slujire, e ziua ei preferata. Entuziasmul Cristinei Turiceanu mi-a starnit curiozitate, iar perseverenta si dedicarea familiei Hritac ma inspira. Am decis sa merg intr-o zi cu ei la acesti copii, planificasem sa o fac la programul de Craciun, dar a trebuit sa-mi aman vizita pentru alta data. Cristina mi-a spus, a doua zi: „Ce-ai pierdut!”

Despre ce sate e vorba? Sunt noua, eu nu am fost in nici unul din ele: Hasdat, Hasdau, Lunca Cernii, Racastie, Bosorod, Bretea Romana, Plopi, Unciuc si Carnesti. Dani Hritac imi spunea ca numarul total al copiilor care vin la intalnirile organizate de ei e cuprins intre 450 si 500 de copii. Cei sapte membrii ai echipei de misiune obisnuiesc si sa viziteze cateva din cele mai nevoiase familii ale copiilor, pentru a le cunoaste nevoile si a putea ajuta. Sprijinul oferit consta in ajutor practic pentru cei care muncesc mai greu, ajutor material, si multa rugaciune!

La programul de Craciun de anul acesta, s-a oferit fiecarui copil si adult prezent la intalnire doua cadouri: cutia cu jucarii, rechizite sau altele de felul acesta, si viata vesnica prin primirea in inima a Celui care a ales sa se nasca in lumea noastra. S-a vorbit copiilor despre evenimentele ce au avut loc acum aproape doua mii de ani, si despre semnificatia si importanta nasterii lui Isus. Alex Rudol mi-a spus ca atat copiii cat si parintii prezenti la intalnire au fost provocati sa rostesca o rugaciune de multumire in cinstea Regelui care ne-a iubit asa de mult, a lasat slava Sa si a venit sa ne slujeasca, rugaciunea incheindu-se cu: ” Te rog acum, naste-te si in inima mea, curateste tot ce e rau si locuieste pe veci in ea..”. Unii au plecat acasa cu doua daruri, unul din ele e darul mantuirii!

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto:  Alex Rudol

, , , ,

Lasă un comentariu

„Betleem”, locul unde se primesc şi se dau daruri

Joi, 16 decembrie, ne-au vizitat aici, la Centrul Crestin „Betleem” Hunedoara, copiii de la Gradinita „Samuel” din Deva, impreuna cu educatoarele lor. Ne-au colindat, au recitat versete si poezii, au adus un zambet pe feţele noastre,  şi, ca magii de alta data, au adus daruri: dulciuri si fructe, pregatite pentru fiecare copil de la Centrul de zi. Un gest frumos, o amintire placuta, o sarbatoare pentru copii, o zi de bucurie atat pentru cei care au primit, cat si pentru cei care au daruit!

Betleemul e locul in care se aduc si se primesc daruri. Ne rugam ca darul oferit de Dumnezeu omenirii de Craciun sa fie pretuit si primit de toti cei care trec prin acest loc!

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto şi prezentare de Dana Sisoev

, , , ,

Lasă un comentariu

Din bucuriile dăruirii: „De sărbători fă un suflet fericit !”

Sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul repzintă pentru mulţi cea mai frumoasă parte a anului, datorită luminilor care ne împodobesc oraşul şi casele, datorită zăpezii, reunirii şi reîntregirii familiilor, a timpului de sărbătoare şi nu în ultimul rând prin frumuseţea şi bucuria ce ne-o aduc cadourile pe care le primim şi cadourile pe care le dăruim.

Bucuria aceasta a dăruirii au experimentat-o unii dintre tinerii şi adolescenţii Bisericii baptiste „Maranata” din Hunedoara  prin punerea în practică a generozităţii lor faţă de bătrânii de la Azilul de bătrâni din Hunedoara. E uşor să ceri altora bani de cadouri, mai greu e să faci singur rost de banii necesari, dăruind din timpul, energia şi talentul tău, nu să-ţi cumperi „jucăria” dorită de tine, ci să bucuri un suflet cu ceva mai mult decât vorbe.

S-au strâns în jurul unei idei, au muncit împreună în jurul unor felicitări şi s-au bucurat împreună cu cei pe care i-au bucurat! 🙂 Dar, să-i las pe ei să spună ce şi cum:


A. H.: Îmi place să cred că sunt o persoană cu imaginaţie. De multe ori îmi vin idei pe care le las baltă din cauză că nu le mai spun nimănui şi nu mă încurajează să le pun în practică. De data asta mi-a venit o idee pe care am împartăşit-o nu cu una ci cu mai multe persoane: să avem un workshop la biserică; asta era ideea mea “măreaţă”. Zis şi făcut. Am discutat cu adolescenţii (deşi eu nu mai sunt adolescentă L) pe grupul nostru yahoo „friendFORfriend” şi am pus ţara la cale. Într-o lună de zile ne-am şi strâns la biserică, am făcut curat în sala de sport, sala care urma să fie atelierul nostru permanent, am adus materiale de lucru de acasă, am mai cerut în stanga şi în dreapta şi ne-am pus pe lucru. Întreaga noastră muncă s-a concretizat în câteva felicitări. Ne-am gândit să le expunem în biserică să vadă fraţii şi surorile cât de îndemânatici suntem. Între timp le-am şi vândut (celor din biserică, bineînţeles). Lucrul asta s-a întâmplat într-o duminică dimineaţa, după timpul de închinare.

Cu o seara înainte imi mai venise o idee…Da, ştiu, iar mie,  iar o idee.Şi de data asta am împărtăşit-o cu câteva persoane.Nu a mers prea bine, exista îndoială cum că ar funcţiona.Totuşi, duminică dimineaţa am supus ideea la vot. Majoritatea a fost  pentru. Ce vroiam iar să facem? Să confecţionăm mai multe felicitări, să le vindem în oraş, iar cu banii obţinuţi să cumpărăm câteva fructe pentru bătrânii de la caminul de bătrâni din Hunedoara. Pentru că timpul era foarte scurt, luni, 21 decembrie, pe la ora 11.00 câţiva adolescenţi ne-am întâlnit să facem iar felicitări şi până seara la 17.00 am reuşit să facem destul de multe. Nu mai conta că era Craciunul aproape şi trebuia să ne ajutăm mamele acasă la curăţenie sau prăjituri, noi stăteam şi făceam felicitări.

Marţi la ora 13.00 ne-am aşezat 2 măsuţe pe platoul din faţa Casei de Cultură. Bineînţeles cu o seară înainte vorbisem cu domnul primar să primim aprobare ca să ne vindem „marfa”. Parcă totul a fost potrivit de Sus; domnul primarul venise duminică seara la biserică, aşa am putut vorbi cu el, fără să mai pierdem timpul a 2 a zi pe la primărie. În 3 ore am vandut aproximativ 70 de felicitări. Până şi noi ne-am mirat. De sărbători  hunedorenii au fost dispuşi să dăruiască pentru semenii lor. Tot marţi ne-am dus cu câţiva tineri să cumpărăm  fructele pentru batrăni şi să facem pachete pentru fiecare. Sincer, mie, nu mi s-a parut obositor deloc; nu ştiu la ceilalţi dar mie lucrul asta mi-a adus bucurie. Miercuri la ora 13.00 ne-am întâlnit toţi adolescenţii şi tinerii care am fost implicaţi, am făcut o repetiţie ca să îi şi putem colinda pe bătrâni, şi „înarmaţi” cu plasele cu cadouri am plecat spre azil. I-am colindat, le-am oferit cele pregătite şi bineînţeles le-am urat Sărbători fericite! Am văzut şi auzit că s-au bucurat mult, iar noi ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lor!

Sper să continuăm proiectul „Workshop” pentru că mai avem multe de făcut!

 

G. B. (Director Caminul de Bătrâni, Hunedoara)

Când începi un lucru nu stii care este sfârşitul dar ştii sigur că ceea ce începi cu Dumnezeu El te ajută să duci la bun sfârşit. Aşa a fost şi cu acţiunea tinerilor care au organizat o strângere de fonduri pentru Căminul de persoane Vârstnice din oraşul nostru (Hunedoara) şi s-au mobilizat la lucru confecţionând felicitări pe care le-au vândut stînd pe platoul Casei de Cultură în cele mai geroase zile de până acum. La cămin a fost multă bucurie  şi cei în vărstă au fost impresionaţi de gestul tinerilor care le-a adus cadouri şi colinzi pentru mângăierea sufletului lor. Este ceva neobişnuit ca să primească în acest mod cadouri însă au  simţit că ce s-a facut a fost cu dragoste.
Poate la prima vedere nu par atât de impresionante aceste lucruri dar dacă suntem atenţi la mesajul pe care tînăra generaţie ni-l transmite vom înţelege că această iniţiativă a fost scânteia care a reaprins focul implicării şi dedicării lor în slujba Domnului cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi de fapt gestul acesta a fost cadoul de Crăciun pentru Mântuitor împlinind trimiterea Sa : „Religiune curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu este săcercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim  neîntinaţi de lume.”
Dumnezeu să fie cu noi si să ne ajute ca modelul ce tinerii l-au dat sa-l urmăm mai departe nu prin cuvinte ci prin a noastră trăire prin puterea Sa ca oricine ne întălneşte să simtă a Sa prezenţă.
Vă doresc sărbători fericite şi pacea Lui să vă însoţească !

, , , , , , , , , , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: