Posts Tagged calatorru
Poetică: „Dunamis”
Posted by Ruben Bucoiu in Artistice, Poetice on aprilie 18, 2012
noi nu putem controla învierea însă-i putem desena o ogradă: mintea s-o guste, ochiul s-o vadă mintea s-o guste, ochiul s-o vadă surogatul ei ne distruge frumuseţea adusă de primul Cuvânt de prima-nviere ce nu diferă de ultimahttp://calatorru.wordpress.com/2010/04/13/dunamis/ Ascultă varianta cântată (muzică: Alin Cristea) http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/04/20/dunamis-la-moartea-poetului/
între ce va fi şi ce-a fost odată viaţă nebiruită, ne-ncătuşată explozie ordonată pe sub treceri la-ncheietură şi astăzi mai compun(em) din puterea ei zdrobitoare şi din scânteia-ntâlnirii-ntre fire în loc de poduri, în loc de treceri – căscări de gură – aşa ca să nu uităm ce putere uimită ascunde dicţionarul printre celelalte cuvinte din sus-ul şi din jos-ul vorbei amintite
ca să nu uităm dimineaţa-nvierii ne-ai dăruit primăvara; încercările pe roata olarului seara liniştită, între umerii zilelor pitită şi în toate dicţionarele lumii ai scris printre celelalte cuvinte cuvântul “dinamită”
E dreptul Tău să taci…
Posted by Ruben Bucoiu in Artistice, Poetice on martie 14, 2012
Poetică: „Între duminici” de Ruben Bucoiu
Posted by Ruben Bucoiu in Poetice on iunie 4, 2011
Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu Te vedem Duminica de cele mai multe ori nu Te ‘nţelegem Inexistenta Ta existenţă cărţile o numesc doar posibilă, Sau cel puţin imposibil de negat. Imensitatea erorilor din lume Te fac urât Şi rău… chiar odios Şi totuşi, copiii îţi cântă laudele Bolnavii plâng şi-şi pun speranţele în rugăciunile pe care ţi le înalţă Şoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni Întipărite pe feţele perinilor Sub expresia cernelei de lacrimi Îţi mişcă inima… Le eşti muză celor ce pun vorbe în cântec, Duşman celor ce nu au pe cine da vina Agonie copilului filozof din mine: Căile Tale sunt prea simple şi nu se potrivesc stilului meu complicat Nebuniile Tale ne fac să râdem Cu harta în faţă ne laşi să rătăcim, pentru ca obosiţi să ne căutăm în odihna popasului Tău dintre duminici…http://calatorru.wordpress.com/2007/11/12/intre-duminici/
„Diferit şi la fel”
Posted by Ruben Bucoiu in de Citit, Poetice on martie 6, 2011
diferă culoarea culturilor lor şi uşa din dos către noapte diferă conturul vorbirilor lor dar Tu li-l pricepi (no matter) de-i strigare sau şoapte *http://calatorru.wordpress.com/2008/08/29/diferit-si-la-fel/
la fel îmi e ticul invăţat în alt loc la fel e şi sufletu-n mine de calc pe străduţe-nghesuite de bloc sau sensuri ciudate şi noi şi străine… *
Tu m-auzi că te strig cum făceai şi acas’ ba mai mult mă aud eu pe mine dacă ei nu pricep numai Tu mi-ai rămas depărtările lor mă împing mai aproape de Tine *
graniţe parcă nu-s cântul meu şi al lor e totuna ce părea că-i mai bun mai aproape de sus cântărit măsurat e la fel în distanţă şi-n fel totdeauna… *
anotimpuri se duc însă anu-i tot el şi mă văd şi te văd…Tu cu mine schimbi în juru-mi puţin rămânând neschimbat (ei) diferit te cinstesc – Tu doar cinstea o vrei diferit îţi vorbesc – înţelesul li-l iei diferite-s doar graniţele ochilor mei aşezate greşit peste tot ce e rău sau e bine *
diferit şi la fel te apropii de ei diferit şi la fel te apropii de mine
Tulburare
Posted by Ruben Bucoiu in de Citit, Poetice on februarie 16, 2011
ce ropot de ploaie de vară sunt paşii Lui peste pietre iar vorba-i un fel de curcubeu ce-nfioară şoptită ca raza amurgului către seară în nopţile albastre şi senine de vară a visului şi-a durerilor noastre a clipelor negre şi-albastre
*
oloagă umblarea tace de lene şi îngerul tace lenevind tulburarea doar ziua cu ziua si ziua cu seara se-ntrec între ele alergându-se alene
*
de ce-i sună paşii ca moneda căzută de ce-i cade vorba la mine în creştet cu gura căscată privirea mea mută urcă spre îngerul-Om ce-mi vorbeşte *
la ce îmi mai trebe tulburările ude mi-e sufletul tot o undă şi-un foşnet umblările toate prin mine zălude se scoală şi umblă cu trosnet *
şi fac ce de mult n-am făcut niciodată pe pietrele lespezi ca ploaia de vară paşii Lui de ai mei ca spiţa de roată în mersuri îi leg să-i scap de povară cu patul în mână şi inima ceară aprinzându-se toată
Uneori pentru ca să existe vindecare trebuie mai întâi să existe tulburare. „Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.”Ioan 5:4
poezie de Ruben Bucoiu – Hunedoara
Din poeziile Paştelui: „Răstignire”
Posted by Ruben Bucoiu in Poetice on martie 25, 2010
Un fior străbătu întregul pământ şi-l făcu să se cutremure.
Cerul şi-a închis ochii şi sub pleoapele lui imense s-a făcut întuneric;
hoinărind agitat încoace şi încolo
Vântul sfărâma pietre între degetele lui osoase
iar durerile lungi împungeau muşchii bătuţi
cu coarne de taur.
Gâfâind, omul şopti printre dinţi:
„Unde eşti?Mi-e sete!”
Prin întunecimea amiezii se cernu mărunt o singurătate adâncă,
Iar pământul se cutremură iarăşi.
În ochii speriaţi a celui din stânga ciocănea cu cruzime un corb
de parcă cu aripe negre moartea dând târcoale
bătea la uşă.
poezie de calatorru
Comentarii recente