Posts Tagged context

„Hunedoara Evanghelică” împlineşte 4 ani (mai 2008 – mai 2012)

Ruben Bucoiu

M-am întrebat de mai multe ori de-a lungul ăstor 4 ani dacă se merită, şi de fiecare dată mi-am răspuns că DA.

Ştiu că au fost unii oameni (şi mai sunt) deranjaţi de unele scrieri de pe blogul ăsta, însă au fost şi sunt alţii care-mi mulţumesc pentru „lucrarea pe care o fac/ facem pe Hunedoara Evanghelică.”

Da, este o lucrare. Nu este doar un blog făcut aşa, să am şi eu unde să-mi exprim frustrările, ci este o slujire făcută cu consecvenţă, în timpul meu liber, pentru mine (ca să nu încetez să-mi gândesc credinţa şi practica religioasă) şi pentru toţi evanghelicii care sunt interesaţi de ceeea ce se întâmplă în „lumea evaghelică” hunedoreană, şi care-şi doresc să afle din (re)sursa asta pe care-o numim Internet, de acasă de la ei, atunci când au timp şi chef,  nu doar de la amvoanele bisericilor evanghelice din oraş sau judeţ. (Oricum, de la amvon se vede altfel 🙂 )

Am învăţat în ăştia 4 ani că perseverenţa este foarte importantă. Am văzut cum cresc vizitele atunci când căutarea omului este răspălătită cu informaţie la zi, sau cu articole provocatoare şi actuale, şi am văzut cum scad vizitele şi interesul atunci când informaţia este învechită şi cenzurată.

Am învăţat în ăştia 4 ani şi am văzut că dezbaterea poate fi locul în care găsim alternative mai bune la variantele pe care le avem deja, sau poate fi locul în care se vede mult mai bine ce fel de oameni suntem, care ne sunt adevăratele valori şi cât de mult acţionăm sau reacţionăm (mai degrabă).

Mi s-a întărit mai mult convingerea că lupta pe care se merită s-o duc, (vorbesc de mine, dar cred că este valabil pentru noi toţi), nu este lupta cu cele vechi, ci zbaterea de a le găsi pe cele noi, care să ni se potrivească şi care să ne reprezinte mai bine, în toată sfera noastră de viaţă nu doar cea religioasă, să ne aducă prospeţime şi mai multă eficienţă.

Mi s-a întărit mai mult convingerea că atunci când există cadrul potrivit, oamenii se deschid, se manifestă, se dezvoltă, gândesc, interacţionează, se bucură, se încurajează, învaţă unii de la alţii, şi din cele rele şi din cele bune. Trenului îi trebuie şine, avionului pistă de decolare, iar oamenilor concursuri, contexte, medii şi situaţii create anume ca să-i provoace să lupte, să creeze, să facă ce n-au mai făcut niciodată înainte. Atunci bucuria e alta. 🙂

Am constatat în ăştia 4 ani că nu sunt singurul care scriu şi descriu mediul evanghelic (hunedorean). Am descoperit oameni cărora le pasă, care-şi doresc schimbarea şi varietatea. Oameni care abia au aşteptat ca cineva să vină cu o variantă nouă, provocatoare, riscantă într-o oarecare măsură, mai presus de puterile noastre, cu perspectivă lungă, care să ne deschidă alte perspective, alte orizonturi, alte lucrări. Îmi doresc să cunosc mai mulţi oameni de-ăştia şi să lucrez în echipă cu ei.

Am găsit desigur, şi am stat de vorbă şi cu oameni sceptici, care se tem de informaţia scrisă, care încă trăiesc stigmatul vremurilor comuniste în care totul se petrecea în secret şi cu maximă discreţie. Totuşi este o mare diferenţă între acest început timid al „Mediei Evanghelice Hunedorene” (care vizează domeniul de interes public) şi a ne spăla sau a nu ne spăla rufele în public (desigur că ele trebuiesc spălate în familie). Unii, din păcate,  încă nu au înţeles diferenţa.

Am văzut în nenumărate rânduri, în ăştia 4 ani, că Hunedoara Evanghelică este o necesitate. Presa hunedoreană locală NU are o rubrică specială şi consecventă care să-i prezinte pe cei aproximativ 2000 de evanghelici neoprotestanţi din oraşul Hunedoara, spre exemplu. Nu ştiu câţi suntem în tot judeţul.

Între timp se conturează tot mai mult o „hartă” online a bisericilor, organizaţiilor, blogurilor evanghelicilor hunedoreni, a oamenilor de afaceri sau a celor implicaţi în politică, a evenimentelor ce ţin de comunitatea evanghelică hunedoreană.  Desigur că este încă mult de muncă. Sunt puţini oamenii care scriu, şi, şi mai puţini cei care scriu bine şi cu consecvenţă. Sunt încă rubrici despre care se scrie foarte puţin sau deloc (ex. interviuri luate celor care ne sunt conducători, etc), sau se scrie într-o manieră elcesială nu gazetărească, aşa cum ar trebui.

Se poate mai bine! Poate că ceea ce lipseşte este contribuţia ta.

Între timp, în aceşti 4 ani, Hunedoara Evanghelică a adunat mai mult de 300 000 de vizite, 1 373 de postări împărţite în 85 de categorii, 145 de pagini, 2 142 de comentarii. Au contribuit cu diverse scrieri mai mult de 50 de colaboratori, iar unii dintre noi avem ca ţină formarea unui colectiv de redacţie care să facă posibilă apariţia ziarului „Hunedoara Evanghelică.”

„Diferenţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim, este ceea ce facem.”

, , , , , , , , , ,

6 comentarii

Prinşi între vremuri şi împrejurări

 „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” Eclesiast 9:11

, , ,

Lasă un comentariu

Regula nr. 1: CONTEXTUL

Studiu Biblic (care se face în toate bisericile evanghelice) are şi el regulile lui. De-a lungul anilor am tot auzit de unele din aceste reguli, scrise sau nescrise, respectate sau mai puţin. M-am hotărât să scriu puţintel despre ele, pentru noi cititorii de rând ai Scripturii, mai puţin cunoscători în ale hermeneuticii.

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva”, după cum spunea Solomon.

REGULA 1: CONTEXTUL

Îmi aduc aminte o afirmaţie din cartea „Biblia ca literatură”- o carte pe care v-o recomand, cum autorii afirmau la un moment dat că „… cel mai important ingredient, atunci când citeşti Scriptura, este bunul simţ”- şi că dacă citind relatările scrierilor sfinte judecăm cu bun simţ cele citite, nu ajungem la erori mari, la interpretări grosolane, nu forţăm textul (să spună altceva decât spune).

Se întâmplă des ca anumite pasaje din Scriptură să fie folosite ca pretexte pentru anumite practici religioase, practici care de-a lungul timpului au devenit sursa majoră a diferenţierii între cultele religioase neoprotestante şi nu numai. Desigur că susţinătorul respectivului text nu-l crede, nici nu-l consideră pretext, ci baza biblică pentru respectiva învăţătură.

Îmi aduc aminte cum într-o zi, in toiul unor discuţii despre importanţa grupurilor mici  în biserică, cineva s-a ridicat şi a prezentat o serie de texte din întreaga Scriptură, texte care vorbesc despre Casa lui Dumneze, despre importanţa Templului în viaţa de închinare a poporului lui Dumnezeu, despre importanţa adunării, uitând parcă cealaltă mulţime de texte care vorbesc despre lucrarea pe care Apostolul Pavel, şi nu doar el, a făcut-o în case (în grupuri relativ mici), despre ucenicizarea personală, despre „legătura frăţească” care e posibilă doar prim comunicare şi cunoaştere reciprocă.

Dacă scoţi un text din contex, faci din el un pretext!”

Scrie în Biblie „Fă o corabie!”? Desigur că scrie. Oricine poate veni cu Biblia deschisă (orice versiune) să îmi arate: Uite scrie negru pe alb. Şi eu ar trebui să mă apuc să fac o corabie doar pentru că scrie în Biblie? Din păcate, sunt unii care dintr-o „râvnă lipsită de pricepere” m-ar pune la treabă, fără să ţină cont de contextul care îmi explică foarte clar cine a poruncit cui, în ce situaţie şi în ce perioadă, în ce context istoric a fost valabilă porunca.

Nu înţelegeam la un moment dat de ce D-l Isus le spune ucenicilor să nu umble din casă în casă. Dacă stau eu aşa de capul meu şi încep să mă gândesc, pot ajunge foarte uşor la tot felul de concluzii – un fel de brainstorming care să nu aibă nimic de-a face cu motivele pentru care D-l Isus a spus ucenicilor să nu umble din casă în casă, motive pe care evident le găsesc (asta dacă sunt interesat) în contextul acelei ziceri, contextul „vredniciei lucrătorului de plata lui” contextul ospitalităţii oamenilor care pun înaintea musafirilor ceea ce au în casă de mâncat şi de băut – lucru ispititor la un moment dat pentru oricine, nu doar pentru apostolii Mântuitorului. Citind cu atenţie contextul, mi-am aflat răspunsul.

Orice verset din Scriptură TREBUIE citit, înţeles şi interpretat în contextul lui, lângă celelalte versete care îl înconjoară, tot astfel cum orice capitol trebuie înţeles în contextul întregi cărţi, a întregi scrieri, ţinând cont de contextul istoric al scrierii, şi făcând efortul de a încerca să trecem prăpastia lingvistică, istorică şi culturală dintre noi cititorii şi ei scriitorii şi destinatarii primari ai scrierilor sfinte.

Bunul simţ ne îndeamnă să nu încălcăm (chiar dacă suntem tentaţi uneori, din diverse motive) această regulă aşa de importantă a studierii Scripturii şi anume respectarea contextului.

PS. Dacă ştiţi exemple concrete de interpretări eronate datorate încălcării acestei reguli a contextului, vă invit să interacţionăm, de dragul adevărului Scripturii şi a strădaniei de „a nu strica Cuvântul Adevărului.”

, ,

4 comentarii

%d blogeri au apreciat: