Posts Tagged contributie

Hunedoara evanghelică + Facebook (TU eşti „Hunedoara evanghelică”)

Conectează-te la Hunedoara evanghelică pe Facebook: facebook.com/hunedoara.evanghelica

Fii informat despre ce se întamplă în mediul evanghelic neoprotestant hunedorean şi informează(ne) la randul tău.

Orice informaţie cat de mică despre orice are legătură cu evanghelicii hunedoreni, cu şi/sau despre ei, CONTRIBUIE  la informarea corectă a noastră a tuturor, oferindu-ne varietate şi posibilitatea alegerii, echilibru între cele bune şi cele ce au nevoie de condamnare si de schimbare, motive de laudă şi motive de rugăciune, lucrări în care ne putem implica, evenimente la care suntem invitati sa participăm, etc.

Hunedoara evanghelică se luptă pentru transparenta evanghelicilor pe care-i slujeşte şi pentru o mai bună comunicare şi informare atat intre bisericile evanghelice hunedorene, cat si faţă de toţi ceilalţi care sunt curioşi sau interesaţi: Tu eşti Hunedoara evanghelică!

Conectează-te pe Facebook: facebook.com/hunedoara.evanghelica

Citeşte Hunedoara evanghelică pe e-mail: click AICI

Subscribe in a Reader: http://feeds.feedburner.com/HunedoaraEvanghelica

Scrie-i Hunedoarei evanghelice pe e-mail: hdevanghelica@yahoo.com

„…dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” 1Corinteni 14:8

*pozele de aici şi aici

, , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

„Picătura de Infinit”- de Ioan Barb

„Picătura de Infinit” poezie semnată Ioan Barb, la Editura ATU, Sibiu – Hermannstadt, prima din noua colecţie intitulată „Raftul de poezie”.

Cartea are un cuvânt despre autor semnat de criticul Silviu Guga (Sibiu, Cenaclul de la Păltiniş):”Viaţa de poet a lui Ioan Barb începe în 1979, când debuta într-o antologie a cenaclului „Radu Stanca” din Călan. Scria cu frenezie şi a umplut câteva caiete cu versuri, pe care, pe unele le-a distrus, pe altele le-a pierdut. A tăcut o perioadă, o altă perioadă a făcut gazetărie şi s-a luptat să scape de orice formă a metaforei, de orice imagine poetică. Degeaba, versurile îi apăreau ca din senin în minte şi-n suflet şi aşteptau să fie puse pe hârtie. A rezistat până în 1998. Atunci a constatat că „tăcerea e ca o flacără” şi nu poate să se exprime pe sine decât în poezie. Aşa s-a hotărât să debuteze cu o plachetă pe care nu putea să o intituleze altfel decât”Tăcerea ca o flacără”. Au trecut de atunci 12 ani în care a scris conştient că nu se poate”vindeca” de poezie. A devenit mai atent la mixajele poetice, mai exigent cu sine şi a sărit la alte conotaţii şi valenţe poetice. Stăpânit de o patimă ardentă pentru vers, a reuşit să-l pună într-o poezie deloc stridentă, dar orgolioasă. Astfel, cu al doilea volum, prin „Picătura de infinit”, Ioan Barb ajunge să fie un poet de veritabile carate.”

http://www.roliteratura.ro

, , , , , ,

2 comentarii

%d blogeri au apreciat: