Posts Tagged crestere

Despre „evanghelizare”: Ce-i mai uşor, să faci copii sau să-i creşti?

Cu siguranţă „facerea” aceasta trece dincolo de capacitatea umană, şi atunci când ne referim la dimensiuna fizică a conceperii şi a naşterii, şi la cea spirituală. Totuşi se cere responsabilitate (…cine-o cere bisericilor?) şi în cazul evanghelizărilor ca şi în cazul fetelor, a femeilor, a cuplurilor tinere sau mai puţin tinere care „se grăbesc” să facă copii, fără să se grăbească în a se gândi înainte dacă se şi pot ocupa de ei, dacă îi pot creşte, dacă le pot oferi cele necesare creşterii şi dezvoltării normale.

Începe să mi se acrească de atâta evanghelizare. Tot am pus aici în ultima vreme anunţ după anunţ cu „evanghelizare aici, evanghelizare colo” şi iară îmi trece prin minte (ca de mai multe ori până acum) gândul ăsta că „pocăiţii ăştia (din mijlocul cărora fac şi eu parte) mai ştiu şi altceva”?

Parcă porunca aia dată de Hristos apostolilor, şi pe care ne-o asumăm pentru că ne includem în grupul lor (de parcă şi nouă ne-a fost dată), a fost de a merge şi „a face ucenici” nu de a evangheliza. Dar deja intrăm în semantică şi avem nevoie de dicţionar ca să definim corect şi la fel ce înseamnă una şi ce înseamnă cealaltă.

Parcă văd că unii din voi (cei care citiţi) aţi şi tras concluzia că am ceva împotriva evanghelizării, că-s Gigi contra negativistul. Nu-i chiar aşa! Scriu rândurile astea ca să-mi aduc aminte mie, şi să vă aduc aminte şi vouă (nu ştiu dacă pastorii evanghelici urmăresc blogul ăsta sau nu) că după cum se cheltuie mulţi bani la evanghelizări ca să se creeze condiţiile în care Vestea bună a  mântuirii adusă de Hristos (Evanghelia) să poată fi proclamată, înţeleasă şi acceptată, tot aşa preţul şi costul trebuie menţinut în cazul acelora care „se convertesc” pentru ca ei să fie îngrijiţi din punct de vedere duhovnicesc, să depăşească ritualismul şi mediocritatea „noului” tip de creştinism căruia i s-au alăturat.

Aşa că vă aduc aminte, vouă liderilor, păstorilor şi evangheliştilor, că în egală măsură este FOARTE IMPORTANT să organizaţi şi altfel de întâlniri, să trataţi cu multă responsabilitate, şi să ne aduceţi aminte şi nouă că „pruncii în Hristos” trebuie crescuţi nu doar născuţi, purtaţi pe braţe nu abandonaţi pe trepetele bisericii (sau băncile bisericii, de ce nu).

Mai ştim şi altceva! – ne apărăm noi. Serios? Mi se pare că prea puţin o dovedim.

PS. Ce mi-ar mai placea sa „săriţi” cu comentarii şi să mă contraziceţi, să-mi dovediţi că „doar mi se pare”… însă mă tem că nu se va întâmpla aşa.

, , , , ,

9 comentarii

Despre oportunitatea ispitirii

„Propoziţia următoare prezintă unul din cele mai importante adevăruri spirituale pe care-l vei învăţa vreodată: Dumnezeu dezvoltă Roada Duhului in viaţa ta îngaduindu-ţi să exeperimentezi circumstanţe în care esti tentat (ispitit) să manifeşti exact opusul acelei calităţi! Dezvoltarea caracterului implică întotdeauna o alegere, iar ispitirea aduce cu sine acea oportunitate.[…]

Dumnezeu foloseşte situaţia opusă fiecărei roade pentru a ne îngădui o alegere. Nu poţi pretinde că eşti bun dacă n-ai fost niciodată ispitit să fi rău. Nu poţi pretinde că eşti credincios dacă n-ai avut niciodată oportunitatea de a fi necredincios. Integritatea se clădeşte biruind ispita de a fi necinstit; smerenia creşte atunci când refuzăm să fim mândrii; răbdarea se dezvoltă de fiecare dată cand respingem ispita de a ne da bătuţi. De fiecare dată când înfrângi ispita, devii tot mai mult asemenea lui Isus!”

Rick Warren “Purpose Driven Life”, pg. 202,203, Zondervan, Grand Rapids Michigan, 2002, traducere de R.B.(subliniere adăugată)

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: