Posts Tagged crestinism

Haţeg: Seară de tineret, 27 aprilie 2013

„Paştele tinerilor”easter

Centrul Creștin de pe str. Hunedoarei nr. 70, Hațeg, orele 17.00

https://www.facebook.com/events/148645155307165/

*poza de aici

 

, , ,

Lasă un comentariu

„Timpul nostru personal poate bate timpul istoric!”

„Cu timpul împotriva noastră” – de Maroneac CristianCristian Maroneac

            Pe măsură ce înaintez de-a lungul vieţii îmi dau seama că nu aş putea fi altceva decât creştin. Creştin şi atât. Nu pot să spun că îmi doresc o identitate ajutătoare dată de numele unui cult. De cele mai multe ori o astfel de identitate nu face decât să creeze alte probleme care se adaugă la cele deja existente. Şi chiar dacă poate fi greu de crezut, aceste identităţi s-au născut din credinţă. Încă din vremurile de început ale bisericii, ba chiar în rândul evreilor pe care îi întâlnim în Vechiul Testament, apar anumite facţiuni care te făceau mai evreu, sau după caz, mai creştin. Nişte tratate de istorie bisericească pot lămuri cele mai de sus mult mai pe larg.

            În cele ce urmează vreau să explic de ce timpul lucrează împotriva creştinilor, timp care atunci când se va împlini, va stabili toate lucrurile aşa cum trebuie ele să fie.

Ştim că timpul distruge, erodează lucrurile, duce totul către un final. Folosim anumite lucruri un timp, apoi le înlocuim şi continuăm acest ciclu până ne vine nouă timpul. Ne iau locul urmaşii, apoi devenim o istorie îndepărtată, până dispărem complet din memoria colectivă. Asta dacă nu ai norocul să fi fost o celebritate în timpul vieţii, fiind astfel condamnat să fii citat, analizat, compus şi descompus, bârfit fără să mai ai nici un cuvânt de spus. Dar creştini fiind, credem că ultimul cuvânt despre noi îl va avea Dumnezeu.

Deja ştim că lucrurile apar, sunt folosite, Citește restul acestei intrări »

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Studiu despre „Trăirea creştină victorioasă”, 7-8 septembrie 2012

Partea a II-a a studiului „Biruinţa prin cruce” va avea loc între 7-8 septembrie, iar partea a III-a între 14-15 septembrie, la Hotel Maier, Hunedoara.

Viaţa din abundenţă promisă de Isus

Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”

Ştim că Isus a dăruit viaţa Sa veşnică celui care şi-a deschis inima şi voinţa şi L-au primit ca Domn şi Mântuitor. Cei mai mulţi dintre noi gândim că asta este ceva ce vom primi cândva când vom muri fizic, vom părăsi acest pământ şi vom merge în cer. Dar viaţa veşnică pe care am primit-o nu este limitată de condiţia noastră materială, nici de spaţiu şi timp. Şi acestă viaţă supranaturală este mai măreaţă decât viaţa naturală-materială. În clipa în care am fost născuţi din nou şi am devenit copii ai lui Dumnezeu am primit viaţa veşnică în duhul nostru născut din nou. Într-o zi vom primi trupuri noi, dar viaţa veşnică este a noastră deja.

Îmi amintesc de faptul că după o vreme după ce primisem naşterea din nou, mi-am dat seama că nu trăiam viaţa din belşug promisă, pe care Isus a descris-o ca biruitoare. Îmi amintesc că I-am spus lui Dumnezeu: „Ştiu că dacă mor merg în cer, dar până voi muri, cum pot trăi viaţa mea în aşa fel încât să-Ţi fac plăcere Ţie?” Nu ştiam cum să ascult de Dumnezeu; cum să Îl cred, în toate chestiunile care priveau viaţa mea. Aveam nevoie de descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu şi de puterea Lui ca să pot trăi viaţa creştină deplină şi de succes promisă, pentru că acum ştiam din experienţa acelui an că în mine însumi nu am acea putere – adică în propriul meu suflet şi trup. Laudă fie adusă lui Dumnezeu că El a auzit strigătul meu după ajutor şi pas cu pas am primit revelaţie din Biblie, călăuzire şi corectare prin Duhul Sfânt despre cum să intru în viaţa din belşug pe care Domnul Isus a promis-o. Pavel ne spune în I Timotei 6:12 “Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să “apucăm viaţa veşnică”. Este deja a noastră, dar trebuie să căutăm o cu înflăcărare şi cu îndrăzneală şi apoi să o primim. Din păcate, viaţa multor creştini arată că ei cred că viaţa veşnică este destinată numai pentru cer. Ca rezultat, ei trăiesc mult sub nivelul pentru care a murit Isus ca să ne dea acces la el. Se luptă să-şi ţină capul deasupra apei necazurilor: ispitelor, problemelor, nenorocirilor, etc.

Când ne dăm seama că viaţa veşnică este a noastră astăzi, atunci putem în mod activ să o căutăm. Isus ne-a spus că dacă vom cere, vom primi; dacă vom căuta, vom găsi. Trebuie să ascultăm. Ne-a fost dat, prin puterea şi autoritatea lui Isus Cristos Însuşi, să apucăm viaţa Sa din belşug, pentru că puterea lui Dumnezeu este în ea şi asta ne face să depăşim orice piedică din afară, dar, chiar mai important decât asta, este că putem ţine sub controlul Duhului sufletul nostru şi trupul nostru nerăscumpărate încă şi care ne pot împiedica să vedem manifestarea biruitoare a vieţii din belşug promisă. Este, într-adevăr, o luptă a credinţei, credinţa în ceea ce Isus a împlinit deja pentru noi. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus locuieşte şi în noi. Este puterea Învierii, dar ea trece întâi prin calea reprezentată de cruce. De aceea a spus Isus în Luca 14:27 „ Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Crucea este Calea despre care vorbeşte Isus. Este înspăimântător pentru fire să apuce pe calea aceea îngustă (dorinţa sufletului şi trupului este să fie în control şi să domine duhul) dar ştim că finalul este răstignirea poftei şi controlului din partea firii, aşa încât duhul născut din nou al omului să poată domni în viaţa lui aducând viaţa din belşug promisă. Când mergem pe drumul crucii biruim asupra legii acestei lumi, care este legea păcatului şi a morţii. I Ioan 5:4 „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.”

Această viaţă pe care Isus a cumpărat-o pentru noi cu preţul sângelui Său preţios, nu este o viaţă oricare, ci Isus o descrie în felul următor: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Mai multă viaţă din belşug. Acest lucru se întâmplă progresiv, în timp, tot mai mult. În limba greacă, cuvântul „belşug” (abundenţă) este definit ca „dincolo de normal”. Este super-abundenţă în cantitate şi superioară în calitate. Adică excesivă – dincolo de a putea fi măsurată. Pavel de fapt a dat această definiţie când a spus: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” Efeseni 3:20.

Pavel nu vorbea doar teologie – adică intelectual, academic. Nu vorbea ca un evreu sau un învăţător din zilele lui Isus, doar teoretic. Vorbea din propria lui experienţă, din puterea vieţii din belşug care i s-a descoperit prin umblarea lui zilnică cu Dumnezeu în lume. El a dovedit prin sine că ceea ce a promis Isus era adevărat. Dumnezeu i-a dat voie să scrie trei sferturi din Noul Testament ca să ne descopere şi nouă acest adevăr.

Revelaţia lui Pavel referitoare la Isus, la Duhul Sfânt, la Tatăl şi la puterea Împărăţiei care ne-au fost eliberate l-au determinat şi pe el să trăiască viaţa din belşug a lui Isus Cristos. Şi cheia care dezleagă şi pentru noi taina aceasta este calea crucii.

Emoţiile şi raţionamentele omeneşti, care încă nu au fost răscumpărate, tind să se poticnească, să se împotrivească, să dea înapoi în faţa adevărului crucii pentru că este vorba despre moartea firii. (Romani 8:1, 8:4, 8:6, 8:12; Galateni 5:17) şi totuşi, acea moarte la care se referă nu este eternă, ci este doar moartea acelor părţi din noi care ne împiedică să umblăm în manifestarea vieţii din abundenţă promisă de Isus acelora care doresc să-şi ia crucea şi să-L urmeze. (Marcu 8:34) Este exact acea moarte cu care a stat şi Isus faţă în faţă şi care a sfârşit prin învierea Lui, ca apoi să primească viaţa din abundenţă acum şi pentru totdeauna. Acea putere locuieşte în duhul născut din nou al fiecărui credincios. Este puterea învierii care vine de la Duhul Sfânt.

Veniţi împreună cu noi să descoperim din Cuvântul lui Dumnezeu cum să apucăm acea viaţă din belşug prin puterea crucii lui Isus şi prin puterea învierii care stă în Duhul Sfânt.

N.T. (Elena Reinerth)

Traducere după un material scris de Deedre Whynot, fondator a Fundaţiei Ajutorul Familiei Cluj, împreună cu soţul ei, Rufus Whynot. Stabiliţi în România de peste 17 ani, în zona Cluj, conduc Biserica Familia Credinţei, Cluj. Prezenţi în Hunedoara de peste un an, au început o lucrare de învăţătură biblică, desfăşurată lunar, în care fiecare credincios este invitat să vină pentru a asculta şi a învăţa mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu referitor la lucrarea Duhului Sfânt, la trăirea vieţii din belşug promisă de Domnul Isus. Haideţi să studiem împreună cum să devenim creştini biruitori şi cum să facem diferenţa în locul în care ne aflăm.

Luaţi legătura cu noi la adresele:
http://www.facebook.com/rufus.whynot
http://www.facebook.com/elena.reinerth

, , , , ,

2 comentarii

AFR: IMPORTANŢA EDUCAŢIEI CREŞTINE

Ion Banu:

Are importanţă la ce şcoală studiază copiii noştri? De răspunsul pe care părinţii îl dau acestei întrebări depind atât viitorul propriilor copii, cât şi viitorul unei naţiuni. Winston Churchill, influentul om de stat britanic, a fost de părere că până şi imperiile depind de educaţia dată tinerilor: „Imperiile viitoare sunt imperiile minţii”. În faţa dascălilor de astăzi se află candidaţii de mâine la preşedinţie, stă noua generaţie de scriitori, de parlamentari, de judecători care vor genera curente de opinie, vor guverna şi vor propune noi legi, precum şi electoratul care va vota aceste propuneri. Avea profundă dreptate rabinul care a scris în Talmud: „Când îl înveţi pe fiul tău, îl înveţi şi pe fiul fiului tău”. Iar Henry Adams a completat această idee, spunând: „Un învăţător are efect chiar asupra eternităţii; niciodată nu poate spune unde se sfârşeşte influenţa sa”. Dar nimeni nu a subliniat mai pregnant importanţa cunoaşterii decât a făcut-o Dumnezeu: „Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul” (Osea 4:6). Dumnezeu vede infinit mai departe decât noi, de aceea El poate vorbi despre efectul veşnic al cunoaşterii: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17:3). De multe ori nu percepem nici măcar efectele cunoaşterii care ne influenţează de zeci de ani existenţa şi prin care ne este periclitată fericirea de-o clipă.

Când este vorba de educaţia copiilor noştri trebuie să ţinem cont şi de nivelul de pregătire al profesorilor. Grecii din antichitate au dat dovadă de înţelepciune călăuzindu-se după un dicton care suna cam aşa: „Nu folosi un sclav pentru educaţia copilului tău ca să nu te trezeşti în final cu doi sclavi”.

Citeste tot: http://www.alianta-familiilor.ro/educatiacrestina.html

, , , ,

Lasă un comentariu

Chiar facem totul conform Noului Testament?

Întrebările ce i-au trecut prin minte în timpul programului de duminică dimineaţa unui oarecare domn Winchester:

„Este statul timp de trei ore în băncile astea netapiţate, cu ochii în douăsprezece rânduri de cefe, „după Carte”? De ce cheltuim atât de mulţi bani ca să întreţinem această clădire, când noi suntem aici doar de câteva ori pe săptămână câteva ore? De ce jumătate din adunare este aproape adormită în timpul predici pastorului Farley? De ce urăsc copiii mei şcoala duminicală? De ce trecem în fiecare duminică dimineaţa prin acelaşi ritual previzibil ce ne face să căscăm? De ce mă duc la biserică dacă mă plictiseşte de moarte şi nu-mi este de nici un folos spiritual ? De ce port această cravată inconfortabilă în fiecare duminică dimineaţa, când nu pare să folosească la altceva  decât să-mi blocheze circulaţia sângelui spre creier…?”

(„La acest moment toate inimile răzvrătite aplaudă, complotând să folosească paragraful de mai sus împotriva bisericilor lor. Dacă şi tu care citeşti aceste rânduri eşti dintre aceştia, dragă inimă răzvrătită, înseamnă că nu ai înţeles nici pe departe ce am vrut să spunem […] Pentru că între răzvrătire şi luarea de atitudine în apărarea adevărului există o mare distanţă.”) Frank Viola & George Barna „Creştinism păgân?”, pg.35, 37

, , , , , , , ,

Un comentariu

Declaraţia de la Timişoara – un apel la conştiinţa creştină

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro 26 August 2010

DECLARATIA DE LA TIMISOARA (un apel la constiinta crestina)

Va rugam pe toti: (1) sa cititi Declaratia de la Timisoara; (2) sa o semnati; (3) si sa o dati mai departe la toti cunoscutii d-tra sa o semneze. Linkul Declaratiei este acesta:  http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php
Important: semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. Apoi veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor.
Ce este Declaratia de la Timisoara?
Declaratia de la Timisoara isi are originea in dezbaterile participantilor la conferinta anuala AFR tinuta pe 20 martie la Centrul Areopagus din Timisoara. S-a discutat faptul ca in alte tari crestinii iau pozitii publice privind valorile crestine si le afirma relevanta in viata sociala si publica. Am observat tendinte in Romania, dar mai ales in Uniunea Europeana, unde valorile crestine si traditionale, valorile familiei, si in general moralitatea si decenta sunt marginalizate in numele si in favoarea unui secularism fundamentalist tot mai ingust la minte si agresiv. Noua nu ne este rusine de valorile crestine. Nu ne este rusine sa le traim, sa ne ghidam viata dupa ele, sa le profesam in spatiul public, si sa le promovam. Si nici nu suntem timizi in dezaprobarea actiunilor si pozitiilor anticrestine si imorale ale celor care promoveaza valorile mortii. In consecinta ne-am gindit ca e potrivit ca noi, participantii la conferinta, sa lansam acest document extraordinar, un apel la constiinta crestina, in care sa identificam pilonii fundamentali ai societatii pe care ne-o dorim si in care dorim sa ne crestem copiii. Acesti piloni au asigurat supravietuirea societatii si civilizatiei si dorim sa continuie sa asigure fericirea si supravietuirea generatiilor viitoare.

, , , , ,

Un comentariu

Psalm – de Lucian Blaga

„O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.” – L.B.

, , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: