Posts Tagged curaj

Un cântec în „la”: La singular

Sunt mediocru şi fricos.  🙂

Ştiut fiind faptul că curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci confruntarea cu ea până la biruinţă, voi încerca să evit mai mult generalizările şi să exersez mai mult singularul.

, , , , ,

Lasă un comentariu

Cultură cinematografică: Filmul „Courageous”

Dana Sisoev:

Ganditi-va pentru un moment la un om pe care il considerati deosebit de curajos. Pentru ce il credeti asa? Si-a riscat viata la locul de munca sau cu vreo alta ocazie? Ii plac sporturile extreme (sa le practice, se-ntelege, nu sa ii priveasca pe altii)? A luat atitudine potrivit convingerilor sale, sfidand consecintele care ar fi putut fi deosebit de grave pentru el? Filmul “Courageous” isi propune sublinierea unui nou aspect al curajului, precum si oferirea unor modele de oameni indrazneti. De asemenea, lanseaza o provocare pentru noi toti, dar mai ales pentru barbati, si in mod special pentru tati. Sa vedem despre ce fel de curaj e vorba!

Filmul incepe cu o scena memorabila in care unui individ, de altfel banuitor si precaut, I se fura masina intr-o statie de alimentare. Hotarat sa nu-l lase pe hot sa fuga, se arunca asupra lui, din mers, prin geamul deschis al masinii. Cu mare greutate si riscandu-si viata, reuseste sa opreasca masina si sa-l puna pe fuga pe infractor. Doar acum aflam ca omul e politist, iar fapta lui avea ca motivatie salvarea vietii fiului sau ce se afla pe bancheta din spate intr-un scaun special pentru copii. Cei care ii vor fi mai tarziu colegi de serviciu il intalnesc si afla detaliile incidentului. Intrebat daca si-a dat seama ca si-ar fi putut pierde viata, Natan Hayes, caci asa se numeste, raspunde: “Da, domnule, dar nu am putut risca sa-mi pierd fiul.” Curajul lui e admirat de ceilalti politisti, care ezita sa afirme ca ar fi procedat la fel, fiind intr-o situatie similara.

Dar nu despre curajul aratat in misiunile riscante ale meseriei de politist e vorba in film. Desi se expun in mai multe randuri, arestand traficanti de droguri si oameni care folosesc arme in apararea lor, curajul celor ce vor forma un grup de barbati legati prin prietenie si valorile asumate, se manifesta deplin abea la sfarsitul filmului. Trebuie insa sa va mai dau cateva detalii!

Mesajul serifului privitor la studiul si datele ce privesc consecintele absentei tatalui din viata de familie, consecinte cu totul nefaste, subiect de discutie la intalnirea de sambata a celor patru politisti, anunta tema filmului. Realitatea aceasta ii provoaca sa se implice atat in viata familiilor lor, cat si in viata celor care nu au un parinte. Punctul pivot al istorisirii pare a fi momentul in care, zdrobit de durere datorita pierderii fiicei sale de noua ani intr-un accident, Adam Mitchell sta de vorba cu pastorul sau. Cu aceasta ocazie el ia doua hotarari: sa se increada in Dumnezeu si sa afle ce asteapta Dumnezeu de la el ca parinte. Ca urmare a acestor hotarari, cauta raspunsuri in Scriptura si in final compune declaratia, angajamentul careia ii vor subscrie si prietenii lui, ce formeaza grupul celor cinci, intr-o intalnire ceremoniala in prezenta pastorului si a celorlalti membrii ai familiei fiecaruia. Pentru fiecare barbat in parte vor apare situatii in care va fi greu sa-si respecte cuvantul dat, nu toti vor reusi sa treaca testul, si vor descoperi ca e nevoie de foarte mult curaj pentru a fi ceea ce Dumnezeu asteapta de la ei.

Si acum scena de la final: o biserica in forma de amfiteatru in fata careia patru din grupul celor cinci barbati stau pentru a oferi celor prezenti un model de curaj: curajul de a-si asuma deplin responsabilitatile pe care Dumnezeu le-a pus pentru fiecare din ei ca oameni in societate, ca soti, si in special ca tati. Izvorat tot din dorinta de a-si salva copiii (ca si gestul de la inceputul filmului), angajamentul cere efort, indrazneala, dedicare. La multele intrebari pe care si le pune, privind educarea copiilor si sarcinile de indeplinit ca si protector si conducator in familie, Adam Mitchell raspunde: “Eu voi face asta”. Marturia, hotararea, exemplul lui, au un impact deosebit asupra adunarii, cateva secunde camera de filmat se misca prin sala pentru a surprinde mai multi barbati ce se ridica in picioare ca semn ca vor sa-si asume aceleasi responsabilitati, ca vor sa fie barbati curajosi.

Ca sa aflati detaliile angajamentului luat de acesti barbati de-a dreptul indrazneti, trebuie sa vedeti filmul, nu am sa va spun mai mult. Deosebit pare a fi gestul lui Adam Mitchell care, dupa ce a formulat tot ce a considerat ca tine de atributiunile lui, i le prezinta celorlalti, specificand ca le da permisiunea sa-l supravegheze in indeplinirea lor. Ei, asta nu prea suna a fi “specific barbatesc”, pare a fi insa singura modalitate prin care cineva poate inainta in respectarea hotararilor luate (se pare ca suntem “genetic structurati” sa functionam asa, “parerea mea”).

Filmul accentueaza un curaj pe care in general il asociem cu personajele feminine: curajul de a se implica activ in viata de familie, in educarea copiilor, cu pretul renuntarii la ceea ce ar fi adus o mai mare apreciere din partea oamenilor, cu multe sacrificii si jertfa de sine. Totusi, barbatii sunt chemati sa fie tati, si asta nu inseamna doar un nou statut, ci un pachet de responsabilitati pe care putini din vremea noastra si-l mai asuma!

Sunt multe lucruri pe marginea carora puteti medita dupa vizionarea filmului. O sa va placa umorul celor cinci prieteni, dar mai ales umorul lui Dumnezeu, surprins in raspunsul rugaciunilor emigrantului Javier Eduardo Martinez, care isi cauta un loc de munca. Uite, nu m-am putut abtine, dar mai departe chiar ca nu va mai spun!

Vizionare plăcută! 🙂

, , ,

Lasă un comentariu

„Progresul a fost întotdeauna realizat de oameni care s-au confruntat cu temerile lor şi care s-au ridicat deasupra lor.”

Din motive pe care Dumnezeu nu le explică pe deplin niciodată, El alege să lucreze prin oameni ca noi. El ne pune în situaţii dificile, apoi ne descătuşează credinţa, compasiunea şi creativitatea. Când nu ştim încotro s-o apucăm, El ne pune în legătură cu cei ce pot deschide uşa potrivită la momentul potrivit. Înseamnă oare că nu vom experimenta teama? Nu, progresul a fost întotdeauna realizat de oameni care s-au confruntat cu temerile lor şi care s-au ridicat deasupra lor.

Phillips Brooks a spus: “Nu vă rugaţi pentru o viată mai uşoară; rugați-vă să fiti mai puternici. Nu vă rugaţi pentru sarcini egale cu puterea voastră; rugați-vă pentfu puteri egale cu sarcinile voastre. Atunci înfăptuirea lucrării voastre nu va fi o minune, ci voi veti fi o minune. In fiecare zi vă veti minuna de voi înşivă şi de bogăţia vieţii voastre care o aveţi prin harul lui Dumnezeu”.

Uta Mariana – Hunedoara

, , ,

Lasă un comentariu

Îndrăzneala e ambiguă

Baltazar:

Nu mă cheamă Baltazar, însă voi îmi puteţi spune aşa.

Vă voi spune una dintre poveştile de căpătâi ale vieţii mele, imediat ce vor trage cortina, vor aşeza decorurile şi vor regla microfoanele.

Aşezaţi-vă confortabil vă rog. …aaa, da, îmi aştept prietenii, moşii ăia nărozi cu care am colindat lumea de-a ajuns colind aventura noastră. 

Ehe, ce uşor sună-n cântec…povestea e puţin altfel.

, , , , , ,

Lasă un comentariu

„La umbra marilor copaci nu creşte nimic!”- Constantin Brâncuşi

Google comemorează 135 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană.

Avem de învăţat de la oamenii mari ai României, din paşii pe care şi ei ca şi fiecare dintre noi îi facem, din lupta şi strădania lor de a trăi cu adevărat.

C. Brâncuşi într-un punct al vieţii, într-o „intersecţie” alege să meargă pe drumul propriu „refuzand să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).”

E greu să fii curajos, (şi harnic, şi perseverent, şi original…) dar SE MERITĂ!

, , , , , , , , , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: