Rusaliile: Ziua Cinzecimii sau pogorârea Duhului Sfânt

Relatarea biblică se găseşte în Faptele Apostolilor cap. 2  Momentul acesta marchează in istorie (anul 33) începutul Bisericii (de la Ierusalim), începutul Bisericii universale a lui Isus Hristos.

1 Corinteni 12:13 sune că „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”

 „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”– 2 Timotei 1:7

* poza de aici

Lucian Blaga: Psalm

Unde sunt psalmii noştri? Nu, nu rearanjarea (rimată) a psalmilor biblici, ci strigătul nostru autentic, de jale sau de bucurie, exprimarea frustrării rătăcitoare printre întrebări, a „întrebătoarelor noastre tristeţi”, cum zice Lucian Blaga. A răspunsurilor descoperite sau a descoperirii glasului lui Dumnezeu, sau/ şi a tăcerilor Lui, etc. Psalmii noştri !?

„O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.”

Lucian Blaga, Poezii – 1924 „În marea trecere”

Cât de în urmă suntem. Blaga scria aşa cu aproape 100 de ani în urmă, iar noi  în ciuda faptului că ne lăudăm cu „relaţia personală cu Dumnezeu”, care cică ne face „diferiţi” de majoritari, prea puţin am reuşit (noi evanghelicii) să „glăsuim” relaţia aceasta într-o formă artistică, cu profunzime spirituală, măcar aşa, ca în exemplul de mai sus.

Ceva nu-i în regulă cu modul meu de-a vedea, sau ceva nu-i în regulă cu noi…

Andrei Sava: Evidences of God

Can You See God?

            Have you ever asked yourself whether or not Christianity is reliable? Or whether the world was created by God or is a product of a pure, random evolution? Or whether the Bible is trustworthy and Jesus really existed? And if God really exists, why can’t you see him more clearly? If asked any of these questions, you are not alone. According to recent surveys taken by Barna Research Group and USA Today [1], between 70-75% of the youth that attended church while growing up, leave the church after high school because they do not find any persuasive answers to these questions. College professors are five times more likely to identify themselves as atheists than the general public so many Christian students find themselves completely unprepared and unequipped to respond to anti-Christian critiques and the intellectual skepticism that confront them. Couple that with the growing, worldly temptations that a young person faces today, and an immature and rebellious heart, and you can understand why so many choose to put God on the back burner and give in to living according to Hollywood’s and Silicon Valley’s standards.

            It’s true that Christianity is primarily a religion that deals with people’s hearts and emotions (Matt. 7:16-18 speaks about the two different types of trees; one representing the good, regenerated and fruitful heart and the other one the evil, natural and fruitless heart) but Christianity is also a religion that deals with our minds. We are called to search for the truth and to love God with all our mind (Matt. 22:37). As a young man, I dealt with the same intellectual questions about Christianity and I want to provide you with evidence that I found helpful in keeping my mind fully committed to the Lord. In this article, I will discuss how we can see God through creation, human cravings, human conscience, the canon of the Bible, the life and ministry of Jesus Christ, and the Christian experience.

1) The evidence from Creation –

Despre seminarul „Chei spre succes cu Dumnezeu”

Elena Reinerth:

„Rostim mereu, ca într-un fel de a vorbi specific în mediul creştin, că Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dar, aşa cum spunea Dee în acest seminar, tindem să-L închidem pe Dumnezeu într-o cutie şi să-L limităm la experienţele pe care le cunoaştem, le-am întâlnit, ne plac sau nu contravin consimţirii generale. Tindem să „anulăm” valabilitatea unor porţiuni, fragmente, chiar capitole întregi din Biblie sub diverse pretexte: cesaţioniste, doctrinare sau de altă natură. Nu intru aici în detalii, nu îmi plac certurile de vorbe, este vorba despre acea parte din doctrine care susţine: „Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris în întregime prin inspiraţia Duhului Sfânt. Ca urmare, Biblia este autoritatea supremă normativă în materie de credinţă şi purtare în viaţă. Biblia revelează singura cale de ajungere la mântuirea sufletului şi declară principiile după care Dumnezeu va judeca omenirea.” Dar cât credem şi aplicăm din acest crez?”

Citeşte tot: http://flacarasperantei.blogspot.com/2012/03/chei-spre-succes-cu-dumnezeu.html

Rugăciune (sinceră)

Doamne, nu vreau să mă schimb, … ajută-mă!

(Tu operezi nişte schimbări acum, aici… şi nu pe de-a-ntregul invizibile)

 „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”– Filipeni 2:13

Cum îşi face Dumnezeu simţită prezenţa?

Indiferent dacă eu mă abţin sau nu de a încadra următoarea formulare în categoria clişeelor „noastre”, realitatea este că pe ici pe colo, la câte-o slujbă „divină”, în câte-o prezentare scrisă găsim (printre caracteristici) faptul că „Dumnezeu şi-a făcut simţită prezenţa.”

Întreb şi eu ca un copil naiv şi încurcat: Cum îşi face Dumnezeu simţită prezenţa?

Pornind de la premisele biblice ale atotputerniciei Lui, se poate desigur ca El să fie prezent şi noi să nu simţim, şi chiar aşa se şi întâmplă mai tot timpul, numai că experimentăm se pare din când în când (după spusele noastre) excepţia de la regulă.

Dacă cuvintele astea nu sunt doar aşa „un fel de-a spune”, ci ele chiar exprimă o realitate, descriu ele realitatea subiectivă şi particulară a experientei personale a omului care le spune, sau sunt ele valabile pentru o adunare de oameni ca experienţă comună?

Pun pariu că va trebui să-mi caut singur răspuns la întrebările acestea (şi altora asemănătoare care derivă din ele), dacă nu cumva „a pune pariu” nu este doar o combinaţie (ne)potrivită de vorbe…

Ilie oare cum a ştiut???

  „Domnul i-a zis: „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire… „1Imparati 19:11-12

 

Poetică: „Între duminici” de Ruben Bucoiu

Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu Te vedem

Duminica de cele mai multe ori nu Te ‘nţelegem

Inexistenta Ta existenţă cărţile o numesc doar posibilă,

Sau cel puţin imposibil de negat.

Imensitatea erorilor din lume Te fac urât

Şi rău… chiar odios

Şi totuşi,  copiii îţi cântă laudele

Bolnavii plâng şi-şi pun speranţele în rugăciunile pe care ţi le înalţă

Şoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni

Întipărite pe feţele perinilor

Sub expresia cernelei de lacrimi

Îţi mişcă inima…

Le eşti muză celor ce pun vorbe în cântec,

Duşman celor ce nu au pe cine da vina

Agonie copilului filozof din mine:

Căile Tale sunt prea simple şi nu se potrivesc stilului meu complicat

Nebuniile Tale ne fac să râdem

Cu harta în faţă ne laşi să rătăcim,

pentru ca obosiţi să ne căutăm în odihna popasului Tău

dintre duminici…

 

http://calatorru.wordpress.com/2007/11/12/intre-duminici/

Cine este ca Dumnezeul lui Israel?

„…idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!
[…]
Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v’am luat în spinare dela obârșia voastră, pe care v’am purtat pe umăr de la naşterea voastră: pînă la bătrânețea voastră Eu voi fi Acelaş, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V’am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc. ” Isaia 46:2-4 (subliniere adăugată)

Una dintre metodele Lui

Cand Dumnezeu vrea să ne pedepsească, ne lasă în pace.

(…God,…leave me  ALONE !) – vezi Romani cap.1

Un gând de duminică – de Constantin Stancu

MAI APROAPE DE DUMNEZEU, CU FIECARE ZI, CU FIECARE CUVÂNT …

Pus în faţa luării deciziei de a te apropie de Dumnezeu, primul pas este rugăciunea, pentru că în rugăciune se exprimă puterea care te poate duce lângă El, prin Domnul Isus Hristos şi călăuzirea Duhului Sfânt. Această putere este subliniată în Noul Testament, dar şi în Vechiul Testament. În Noul Testament este important de văzut că puterea vine prin Hristos, care a salvat lumea, şi de această salvare avem nevoie.( Iacov 5: 16 )

Această putere este vizibilă, se simte, există acolo în rugăciune posibilitatea umplerii cu Duhul Sfânt  şi deschide calea spre vestirea Cuvântului, care este o cale care eliberează. ( Fapte 4 : 31 ) Rugăciunea rupe legăturile şi acest lucru este important pentru că ne desparte de legăturile păcatului care ne ţin strâns legaţi de lumea întunericului. ( Fapte 16 : 15 – 17 ).

Isus a subliniat în lucrarea sa că tot ce vom cere în Numele lui se va face. ( Ioan 14 : 13 ), arătându-ne şi modul cum se va face : „ Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi  orice veţi vrea, şi vi se va da „ ( Ioan 15 : 7 ) În rugăciune trebuie să pornim de la cuvintele lui Isus,  care au un loc clar – inima noastră, şi de  la starea de har, de fi îmbrăcaţi în Hristos. Acesta este primul pas. Rugăciune presupune şi postul, din păcate, uneori, trăind într-o lume agresivă, postul este mai dificil de ţinut, dar între nişte limite este posibil şi postul. În Fapte cap. 9 : 9 se dezvăluie modelul postului : „ Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, şi n-a băut nimic „ Vedem că postul este o separare viabilă de lume, pentru a ne putea apropia de Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu

How great is our God! – Louie Giglio

Dumnezeu, oamenii si realitatea suferinței

Crucificarea lui Isus Hristos pe dealul Golgotei, reprezintă poate, unul dintre cele mai relevante momente din viaţa creştinismului. Religia creştină mai mereu se raportează la acest eveniment tragic, în care nevinovatul Isus din Nazareth, Dumnezeu şi Om, este condamnat şi omorât într-un stil barbar chiar si pentru acele timpuri tulburate etic.

Întreaga scenă a prinderii, judecaţii şi mai apoi a morţii mult așteptatului Hristos din Nazareth, a fost în dese rânduri capturată în manoperele de excepţie ori în simplele frânturi de geniu, cu caracter divers. Astfel, artişti, predicatori şi filosofi, s-au angajat intr-un angrenaj legitimizat prin scopul de a rememora cadrul ticăloșiei omului aflat intr-un paradox emfatic cu realitatea iubirii desăvârșite a Lui Dumnezeu. Rezultatul frământărilor interioare atât ale geniilor cât şi a oamenilor simplii care au contemplat îndelung la cadrul descris de Sfânta Scriptura, poate fi încununat, într-un mod cât se poate de justificat, cu titlul de cea mai mare capodoperă a lumii.