Posts Tagged efort

Despre „evanghelizare”: Ce-i mai uşor, să faci copii sau să-i creşti?

Cu siguranţă „facerea” aceasta trece dincolo de capacitatea umană, şi atunci când ne referim la dimensiuna fizică a conceperii şi a naşterii, şi la cea spirituală. Totuşi se cere responsabilitate (…cine-o cere bisericilor?) şi în cazul evanghelizărilor ca şi în cazul fetelor, a femeilor, a cuplurilor tinere sau mai puţin tinere care „se grăbesc” să facă copii, fără să se grăbească în a se gândi înainte dacă se şi pot ocupa de ei, dacă îi pot creşte, dacă le pot oferi cele necesare creşterii şi dezvoltării normale.

Începe să mi se acrească de atâta evanghelizare. Tot am pus aici în ultima vreme anunţ după anunţ cu „evanghelizare aici, evanghelizare colo” şi iară îmi trece prin minte (ca de mai multe ori până acum) gândul ăsta că „pocăiţii ăştia (din mijlocul cărora fac şi eu parte) mai ştiu şi altceva”?

Parcă porunca aia dată de Hristos apostolilor, şi pe care ne-o asumăm pentru că ne includem în grupul lor (de parcă şi nouă ne-a fost dată), a fost de a merge şi „a face ucenici” nu de a evangheliza. Dar deja intrăm în semantică şi avem nevoie de dicţionar ca să definim corect şi la fel ce înseamnă una şi ce înseamnă cealaltă.

Parcă văd că unii din voi (cei care citiţi) aţi şi tras concluzia că am ceva împotriva evanghelizării, că-s Gigi contra negativistul. Nu-i chiar aşa! Scriu rândurile astea ca să-mi aduc aminte mie, şi să vă aduc aminte şi vouă (nu ştiu dacă pastorii evanghelici urmăresc blogul ăsta sau nu) că după cum se cheltuie mulţi bani la evanghelizări ca să se creeze condiţiile în care Vestea bună a  mântuirii adusă de Hristos (Evanghelia) să poată fi proclamată, înţeleasă şi acceptată, tot aşa preţul şi costul trebuie menţinut în cazul acelora care „se convertesc” pentru ca ei să fie îngrijiţi din punct de vedere duhovnicesc, să depăşească ritualismul şi mediocritatea „noului” tip de creştinism căruia i s-au alăturat.

Aşa că vă aduc aminte, vouă liderilor, păstorilor şi evangheliştilor, că în egală măsură este FOARTE IMPORTANT să organizaţi şi altfel de întâlniri, să trataţi cu multă responsabilitate, şi să ne aduceţi aminte şi nouă că „pruncii în Hristos” trebuie crescuţi nu doar născuţi, purtaţi pe braţe nu abandonaţi pe trepetele bisericii (sau băncile bisericii, de ce nu).

Mai ştim şi altceva! – ne apărăm noi. Serios? Mi se pare că prea puţin o dovedim.

PS. Ce mi-ar mai placea sa „săriţi” cu comentarii şi să mă contraziceţi, să-mi dovediţi că „doar mi se pare”… însă mă tem că nu se va întâmpla aşa.

, , , , ,

9 comentarii

Decantează-ţi eforturile:

Nu-ţi stoarce creierii, mai bine adună zi după zi picăturile!

(într-un caiet, spre exemplu)

, , , ,

Lasă un comentariu

Ei aşa făceau lucrarea

„Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. 20 La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.” 21 Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor.”

Vezi textul biblic, Neemia 4:19-21

, , , , ,

Lasă un comentariu

Jumătate de Zacheu

Doar într-o jumătate de el mă regăsesc, sau chiar mai puţin de atât.

I-am auzit pe copii cântând că ar fi fost „mic şi chel”, însă eu ştiu doar că a fost scund şi curajos, sau curios – încă nu m-am hotărât dacă aici e „sau” ori „şi”. Cert e că a vrut să vadă care este Isus, a căutat să vadă care este Isus, şi aici mă oglindesc în el. Textul îmi mai descoperă o „oglindă” care parcă mă reflectă şi pe mine, stă scris despre el că nu putea (din pricina înălţimii, sau lipsei ei, din pricina norodului, din ceva pricini – însă nu putea).

Ar mai fi un aspect. Se pare că nu s-a mulţumit să lasa lucrurile aşa cum erau, şi spre deosebire de mine (sau de noi), a trecut la acţiune, s-a folosit de informaţia avută, de partea previzibilă a lui Dumnezeu, a anticipat puţin ce are să se întâmple şi a alergat înainte, nu a aşteptat frustrat ca „muntele să vină la el”, ci a făcut posibilă, din punctul lui de vedere, întâlnirea – îmi place mult cum din cele două puncte (al lui şi a lui Isus) face o dreaptă.

Obosit după alergare se caţără într-un dud, nu fără ceva efort bănuiesc – nu mai era totuşi puştan – se instalează neconfortabil şi aşteaptă.

Textul spune că „Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi…” s-au văzut, s-au găsit, s-au „intersectat.”

Căutarea lui Zacheu se dovedeşte a fi o căutare reciprocă, precum şi o găsire reciprocă, afirmată de Isus ca o concluzie: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Asemenea lui Toma, şi Zacheu se numără printre preferaţii mei.

Pentru textul biblic vezi Luca 19.

* poza de aici

, , , , , , , ,

Lasă un comentariu

De-ale neOriginalităţii…

Ne stă rău în „armura lui Saul” oricât de obişnuită ar fi ea cu lupta.

Deprinderea prin întrebuinţare naşte o potrivire între om şi unealtă.

, , ,

Lasă un comentariu

Concluzia e aceeaşi:

E (foarte) greu să pregăteşti o predică cu „miez”, ceva transcendent cu substanţă contemporană.

, , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: