Posts Tagged exercitiu

Olimpiada biblică 2012

Cristina Ciupe

În ultima duminică a lunii mai, în Biserica Baptistă Maranata din Hunedoara, a avut loc Olimpiada biblică 2012, faza pe biserică. Pentru anul acesta cărțile pe care copiii le-au avut de citit au fost Geneza, Deuteronomul, Eclesiastul, Ioel, 2 Corinteni, 1 și 2 Petru, Matei şi Psalmul 119.
În mod oficial, Sandrin Jugariu s-a ocupat de pregătirea copiilor, întâlnindu-se cu ei uneori sâmbăta, însă eu m-am ocupat de copiii mai mari, în mod oarecum indirect în sensul că am creat o pagină pe facebook numită „Olimpicii 2012”, loc unde aproape săptămânal pregăteam un set de întrebări (diferite ca stil de întrebările din carte), însă în același timp copiii aveau posibilitatea să pună întrebări cu privire la cele citite.

Vorbind despre întrebările puse de copii, au fost unele la care nici eu nu aveam un răspuns clar, așa că l-am rugat pe fratele meu Dani Ciobanu, păstor în țara Hațegului și pe prietenul meu Alin Istrate, păstor în Cluj, să răspundă acestor întrebări. Dani și Alin, mă folosesc de acest prilej ca să vă spun „mulțumesc” pentru implicarea voastră.

Vreau să vă spun câteva din beneficiile de care eu ca învățător am avut parte pregătindu-mă împreună cu copiii pentru olimpiadă. În primul rând faptul că am citit mai mult decât mi-am propus pentru fiecare zi. Citesc Biblia în ordine cronologică iar cărțile de la olimpiadă au fost extra. Apoi, nu doar am citit în mod telegrafic, ci am meditat asupra celor citite ca să pot formula întrebări. Însă, de departe, satisfacția mea cea mai mare a fost legată de faptul că ei, copiii, au venit cu niște întrebări bune (lucruri neclare pentru ei din text), prilej cu care eu personal am realizat că deși citisem de mai multe ori un text sau altul nu îmi pusesem întrebările respective. De exemplu: cum a putut Agar să îl „arunce” pe Ismael (Gen. 21:15), dacă știm că Ismael avea pe atunci 13 ani? Care este diferența dintre un înger al Domnului și Îngerul Domnului? De ce spune Biblia că Dumnezeu și-a adus aminte de Noe (Gen 8:1), oare și Dumnezeu uită?
Despre ce anume a însemnat Olimpiada pentru copii, am să vă scriu după 16 iunie, zi în care va avea loc faza pe comunitate.

După corectarea lucrărilor, biserica Maranata va fi reprezentată la faza pe comunitate de următorii copii:

  • clasele 2-4: Marta Păcurar, Beni Szekrenyes și Denis Popa,
  • clasele 5-6: Vanesa Onuțe, Fabian Andronie și Dani Szekrenyes,
  • clasele 7-8: Saron Ciupe, Sami Popa și Ștefi Tomoni, iar
  • clasele 9-12: Andreea Petroesc, Becky Ciupe și Ema Păcurar.

Aș încheia împărtășind cu voi una din cele mai dragi amintiri ale mele legate de lucrarea cu copiii. În urmă cu mai mult de 15 ani, între blocurile din cartierul meu a avut loc o evanghelizare pentru copii organizată de A.M. E. C. Programul a conținut o lecție biblică, un verset de memorat, câteva cântări și un joc recapitulativ. Aproape de 11 noaptea, întorcându-mă spre casă, am văzut în curtea școlii, sub un bec chior, un copil. Era singur și nici nu știu dacă era băiat sau fetiță. Deodată în puterea nopții am auzit tare și clar recitat versetul de memorat de mai devreme: „Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi, a fost îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi (1 Corinteni 15:3b,4). A urmat o scurtă pauză, apoi copilul a cântat prima strofă din cântarea „Toate poverile mele-au căzut, rostogolindu-se”. Ochii mi s-au umplut de lacrimi iar credința mea a fost întărită, înțelegând încă odată că datoria noastră, a celor mari, e să sădim sămânța, iar Dumnezeu este Cel care se obligă să facă sămânța să crească.

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22:6).
Așa să ne ajute Dumnezeu.

Cristina Ciupe

, , , , , ,

Un comentariu

Predicatorilor, mai puneţi-vă şi în locul nostru din când în când !

Da, da, ştiu, nu-s eu în măsură să dau sfaturi. Şi mai ştiu că n-aş face „treaba voastră” mai bine, dar cum nu puteţi fi în acelaşi timp şi la amvon şi în bancă pentru ca să vă ascultaţi ce ziceţi, şi de ce nu, din când în când să vă minunaţi de zicerea voastră, de uneori plictisitoarea poveste pe care o prafrazaţi din Biblie sau de pe buzele altora (de parcă noi nu am citit-o singuri de atâtea ori…), să vă minunaţi de inutilitatea „serviciului divin” care nu are nici o aplicaţie practică, am o sugestie:

Mai puneţi-vă şi în locul nostru din când în când. Ştiţi cum? Rugaţi omul de la butoane să vă înregistreze, apoi faceţi-vă timp şi ASCULTAŢI-VĂ cu atenţie mesajul. Ajută!

Dacă nu vă va folosi la nimic altceva, poate că veţi învăţa ce greşeli să evitaţi, sau cum să nu vă predicaţi vouă, de-aţi fi voi „enoriaşul.”

Nu mi-o luaţi în nume de rău. Vă scriu pentru că-mi pasă 🙂

, , , , , , , ,

4 comentarii

%d blogeri au apreciat: