Posts Tagged gandire

Gândire (cel puţin) ciudată:

„Ştiu că pe termen lung e bine, dar momentan nu-mi vine să fac, să zic, să ma implic, să ascult, etc…”

de parcă „lungul” nu e alcătuit din mai multe „scurte”…

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Unde-i vocea masculină?

Îmi pare nespus de rău ca nu am reuşit, sau am reuşit foarte puţin până acum să provoc sau să motivez vocea masculină evanghelică să se faca „auzită”, citită online, în dreptul si cu privire la partea evanghelică a Hunedoarei…

Că se întâmplă ceva ici, altceva colo se poate posta desigur, de către mine sau oricare dintre voi, se poate prelua de pe siturile bisericilor sau de unde putem, însă e nevoie, avem nevoie de mai mult decât atât si se pare că deocamdată eşuăm cu privire la acest „mai mult”…

 

, , , ,

Lasă un comentariu

Diferenţe şi iar diferenţe…

Constatam zilele astea, din nou,  diferenţa de gândire dintre noi „pocăiţii”… dar nu, mai bine folosesc alt cuvânt, dintre noi minoritarii şi ceilalţi, majoritarii. Acum nu o constatam pe toată (diferenţa), că n-am eu capacitatea asta, ci doar aşa o frântură din ea la capitolul media, comunicare, informare, feedback.

La noi încă există dialogul „da` de ce? la ce ajută să scriem despre cutare sau cutare lucrare, eveniment, tabara, conferinta, concert? Înainte… hai că mai înţeleg rostul, aşa să ştie cei care poate sunt interesaţi, dar după? de ce să mai scriem şi după? ce-i ăla feedback şi cu ce se mănâncă?…well, mai vedem, daca e vreme, daca vrem, daca se poate, daca nu, asta e, ramane nescris…va ramane scris in inimile participantilor, o amintire frumoasa…nu e chiar asa important sa trambitam (de) pe acoperisul caselor… etc.”

Ce fac ăştialalţi în schimb?

Se duc acolo unde-i evenimentul (organizaţi, plătiţi, în competiţie cu alţii) şi fac poze cât mai reuşite, iau interviuri, scriu şi descriu ce urmează să fie şi ce a fost.  Creează pagini speciale pe Facebook, acolo unde-s oamenii, unde se poate interacţiona cât mai uşor  – vezi Jocurile Olimpice de la Londra: http://www.facebook.com/London2012 – creează canale TV speciale, saituri speciale (The official Facebook page of the London 2012 Olympic and Paralympic Games | www.london2012.com), tot felul de variante care mai de care la îndemâna celui interesat, punând accentul pe variante preferate, pe posibilitatea alegerii celei mai la îndemână alternative.

Bine bine, cred şi eu că se întâmplă aşa în cazul JO 2012, însă nu se întâmplă la fel în cazul evenimentelor mai mărunte. Adevărat, însă diferenţa rămâne enormă şi ea este în primul rând o diferenţă de gândire, de cântăreală a importanţei.

Şi noi ne încăpăţânăm, din păcate,  să ne credem diferiţi într-un sens bun. Diferiţi adică mai buni, iar după mine, lucrul ăsta nu e deloc adevărat în cazul nostru ca şi comunitate, ci este adevărat doar în cazuri individuale, în cele mai fericite cazuri.

„Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat (sau nu dă deloc) cine se va pregăti de luptă?” – 1 Corinteni 14:8

* poza de aici

, , , , , , ,

2 comentarii

Baronul Pierre de Coubertin, fondatorul jocurilor olimpice moderne: Crezul Olimpic

„La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi, la fel cum în viaţă cel mai important lucru nu este triumful, ci lupta.

Esenţialul nu este să cucerim, ci să ne fi luptat cu îndârjire.”

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Aşa s-a gândit El…

Deşi multora dintre noi  ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să ne dea un scenariu absolut complet după care să ne trăim viaţa, Dumnezeu nu ne-a dat aşa ceva, ceea ce înseamnă că Dumnezeu s-a gândit că nu avem cu adevărat nevoie de un scenariu complet. În schimb, Dumnezeu ne-a dat o poveste incompletă în lumina căreia noi trebuie să ne înţelegem viaţa.

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Tipare de gândire: „Nu am vreme de detalii…”

Gândul că „am o mare lucrare de făcut şi nu am vreme de detalii” este o minciună.

Adevărul este că avem o mică lucrare de făcut în care orice detaliu contează. Dacă o facem aşa cum trebuie s-ar putea ca într-o zi să avem de făcut o mare lucrare.

Până atunci s-ar putea să ne amăgim, să ne lăsăm amăgiţi: o uşă întredeschisă este o uşă vulnerabilă, după cum tăria unui lanţ stă în cea mai slabă zală a lui.

, , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Decantează-ţi eforturile:

Nu-ţi stoarce creierii, mai bine adună zi după zi picăturile!

(într-un caiet, spre exemplu)

, , , ,

Lasă un comentariu

Pam Stenzel: „Costul” sexului premarital.Totul costă!

http://mariuscruceru.ro/2011/08/24/sexul-premarital-a-ajuns-pandemic-in-bisericile-evanghelice/#more-15982

, , , ,

Lasă un comentariu

„Dacă crezi că problema e acolo, undeva afară, opreşte-te ! gândul acesta e adevărata problemă !”

Mai tot timpul spunem că alţii sunt problema. Egoismul, dezinteresul, lipsa lor de implicare, slaba lor tragere de inimă. Aşa o fi, şi probabil că evanghelicii hunedoreni (că ei sunt în vizor pe pagina asta) şi oamenii în genere corespund descrierii, însă adevărata problemă ÎNTOTDEAUNA stă în felul în care gândim, în felul în care ochiul vede.

Săptămâna trecută s-a desfăşurat în oraş proiectul evanghelic „Sare şi Lumină”, proiect care a mobilizat o mulţime de oameni, nu doar dintre hunedoreni, ci şi alţii veniţi de peste hotare, proiect care a adus împreună un număr frumos de copii, la Şcoala biblică de vacanţă, a creat contextul câtorva competiţii sportive pe terenurile de sport a Şcolilor generale, i-a mobilizat pe tineri să facă curăţenie în unele zone ale oraşului şi i-a lăsat cu gura căscată pe cei care au avut nevoie de un consult gratuit la dentist.

Interacţiunea dintre oameni a făcut posibilă comunicarea, împărtăşirea Evangheliei lui Hristos cu oameni care poate deşi ştiu că există încă iertare şi speranţă, şi-au pierdut credinţă, sau pur şi simplu aveau nevoie să audă rostite din nou cuvintele Scripturii. Şi totuşi, feedback-ul e aşa de slab, informaţia curge aşa de greu, mobilizarea este aşa de slabă. Şi nu pentru că nu există potenţial, nu pentru că nu se găseşte nimeni între ce-i aproximativ 1500 de evanghelici hunedoreni care să scrie despre asta, ci pentru că mentalitatea noastră e încă încătuşată.

Am rugat pe doi cunoscuţi de-ai mei (dacă vor citi din întâmplare ce scriu aici, probabil că se vor simţi :)) să scrie câteva rânduri despre acţiunile la care au participat, să le pun aici împreuna cu câteva poze, pentru ca lucrurile bune şi frumoase care s-au înfăptuit să fie cunoscute şi de cei ce n-au ştiut poate, sau doar au stat pe margine ca spectatori, aşa ca mine, spre exemplu. Totuşi am falimentat în a-i motiva suficient, ca urmare încă nu am scrierile lor, deşi imediat e trecută săptămâna.

Şi cu toate astea, ceea ce mă frământă cu adevărat, nu e frustrarea mea că nu am reuşit să-mi fac echipă, nici acum, după mai bine de 2 ani de când există Hunedoara evanghelică în formatul ăsta, ci gândirea noastră lipsită de perspectivă. „Când îţi trebuie (scrierea)”, am fost întrebat. „ALALTĂIERI mi-o trebuia„,am răspuns,  însă MIE nu mi-o trebuie! Mie personal nu mi-o trebuie ! Şi aici e falimentul, în felul în care gândeşte şi vede, gândesc şi văd, şi poate că aşa gândeşti şi vezi şi tu.

Se prea poate şi în cazul nostru să fie adevărată constatarea lui Stephen Covey, „Dacă crezi că problema e acolo, undeva afară, opreşte-te ! gândul acesta e adevărata problemă !”

, , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: