Posts Tagged importanta

Diferenţe şi iar diferenţe…

Constatam zilele astea, din nou,  diferenţa de gândire dintre noi „pocăiţii”… dar nu, mai bine folosesc alt cuvânt, dintre noi minoritarii şi ceilalţi, majoritarii. Acum nu o constatam pe toată (diferenţa), că n-am eu capacitatea asta, ci doar aşa o frântură din ea la capitolul media, comunicare, informare, feedback.

La noi încă există dialogul „da` de ce? la ce ajută să scriem despre cutare sau cutare lucrare, eveniment, tabara, conferinta, concert? Înainte… hai că mai înţeleg rostul, aşa să ştie cei care poate sunt interesaţi, dar după? de ce să mai scriem şi după? ce-i ăla feedback şi cu ce se mănâncă?…well, mai vedem, daca e vreme, daca vrem, daca se poate, daca nu, asta e, ramane nescris…va ramane scris in inimile participantilor, o amintire frumoasa…nu e chiar asa important sa trambitam (de) pe acoperisul caselor… etc.”

Ce fac ăştialalţi în schimb?

Se duc acolo unde-i evenimentul (organizaţi, plătiţi, în competiţie cu alţii) şi fac poze cât mai reuşite, iau interviuri, scriu şi descriu ce urmează să fie şi ce a fost.  Creează pagini speciale pe Facebook, acolo unde-s oamenii, unde se poate interacţiona cât mai uşor  – vezi Jocurile Olimpice de la Londra: http://www.facebook.com/London2012 – creează canale TV speciale, saituri speciale (The official Facebook page of the London 2012 Olympic and Paralympic Games | www.london2012.com), tot felul de variante care mai de care la îndemâna celui interesat, punând accentul pe variante preferate, pe posibilitatea alegerii celei mai la îndemână alternative.

Bine bine, cred şi eu că se întâmplă aşa în cazul JO 2012, însă nu se întâmplă la fel în cazul evenimentelor mai mărunte. Adevărat, însă diferenţa rămâne enormă şi ea este în primul rând o diferenţă de gândire, de cântăreală a importanţei.

Şi noi ne încăpăţânăm, din păcate,  să ne credem diferiţi într-un sens bun. Diferiţi adică mai buni, iar după mine, lucrul ăsta nu e deloc adevărat în cazul nostru ca şi comunitate, ci este adevărat doar în cazuri individuale, în cele mai fericite cazuri.

„Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat (sau nu dă deloc) cine se va pregăti de luptă?” – 1 Corinteni 14:8

* poza de aici

, , , , , , ,

2 comentarii

AFR: IMPORTANŢA EDUCAŢIEI CREŞTINE

Ion Banu:

Are importanţă la ce şcoală studiază copiii noştri? De răspunsul pe care părinţii îl dau acestei întrebări depind atât viitorul propriilor copii, cât şi viitorul unei naţiuni. Winston Churchill, influentul om de stat britanic, a fost de părere că până şi imperiile depind de educaţia dată tinerilor: „Imperiile viitoare sunt imperiile minţii”. În faţa dascălilor de astăzi se află candidaţii de mâine la preşedinţie, stă noua generaţie de scriitori, de parlamentari, de judecători care vor genera curente de opinie, vor guverna şi vor propune noi legi, precum şi electoratul care va vota aceste propuneri. Avea profundă dreptate rabinul care a scris în Talmud: „Când îl înveţi pe fiul tău, îl înveţi şi pe fiul fiului tău”. Iar Henry Adams a completat această idee, spunând: „Un învăţător are efect chiar asupra eternităţii; niciodată nu poate spune unde se sfârşeşte influenţa sa”. Dar nimeni nu a subliniat mai pregnant importanţa cunoaşterii decât a făcut-o Dumnezeu: „Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul” (Osea 4:6). Dumnezeu vede infinit mai departe decât noi, de aceea El poate vorbi despre efectul veşnic al cunoaşterii: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17:3). De multe ori nu percepem nici măcar efectele cunoaşterii care ne influenţează de zeci de ani existenţa şi prin care ne este periclitată fericirea de-o clipă.

Când este vorba de educaţia copiilor noştri trebuie să ţinem cont şi de nivelul de pregătire al profesorilor. Grecii din antichitate au dat dovadă de înţelepciune călăuzindu-se după un dicton care suna cam aşa: „Nu folosi un sclav pentru educaţia copilului tău ca să nu te trezeşti în final cu doi sclavi”.

Citeste tot: http://www.alianta-familiilor.ro/educatiacrestina.html

, , , ,

Lasă un comentariu

Despre autoritate: întrebare la întrebare (Luca 20:1-8)

Analogiile nu se potrivesc. Niciunul dintre noi nu este Dl. Isus, iar „bătrânii, cărturarii, marii preoţi” din vremea de atunci (evident:) nu sunt aceeaşi cu cei din vremea de azi. Situaţia şi contextul sunt diferite, însă întrebarea a rămas şi ea ridică (acum ca şi atunci) altă întrebare:

„Într’una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,   şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:   Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?”   Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”   Şi dacă răspundem: „Dela oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”   Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.   Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” – Luca 20:1-8 (sublinierile adăugate)

Cu ce „drept” fac eu aceste lucruri? …Dar tu?

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: