Am ajuns (vremea) s-ajungem

Astfel de vremuri trăim. Informaţia ajunge repede la noi, uşor, şi noi ajungem repede la ea. Ba încă, pentru că e aşa de multă, variată şi aproape imposibil de verificat, pe lângă aceea pe care o selectăm şi o căutăm noi intenţionat, cu scop precis, pe cealaltă o citim doar pentru că are „avantajul călăreţului”: ajunge prima, ne e pusă sub ochi, „ne este băgată pe gât”. Noi „pocăiţii” (din câte am văzut eu) tindem să nu ţinem pasul cu schimbarea, tindem să rămânem mereu în urmă…

Iată o bucată dintr-un comentariu citit mai devreme pe Facebook, care mi-a atras atenţia prin „oglindirea” unui segment al vremurilor pe care le-am ajuns, segmentul comunicării rapide (indiferent de ceea ce se comunică):

„Am ajuns ca să citesc această scriere datorită unui prieten comun care a share-uit-o. Dacă tot mi-a fost pusă oarecum cu forţa sub ochi, găsesc de bine să scriu şi o părere personală la cele citite. Sau chiar două.” – E.C. (sublinieri adăugate)

Ciocnirea pietrelor naşte scânteia: Impact

Cu ceva vreme în urmă ne-am grupat câţiva dintre noi pe un grup Facebook: GoodNewsPaper, (un grup închis, doar pentru aceia care vor să fie acolo) în încercarea de a face echipă, de a ne provoca la a scrie şi de a şlefui cele scrise, de a le corecta acolo unde au nevoie de corectură. Încercăm să formăm colectivul de redacţie a încă inexistentului ziar „Hunedoara Evanghelică”, încercăm să scriem în stil gazetăresc. 

Interacţiunea dintre noi este foarte importantă. Concnirea pietrelor naşte scânteia, tot aşa cum zilnic atingerea firelor între ele „naşte” lumina din becuri.  Scriu din nou ceea ce scriam nu cu mult timp în urmă: noi evanghelicii avem oameni talentaţi care stau nedescoperiţi. Avem idei şi resurse (interioare) care nu au cadrul adecvat în care să se dezvolte, să crească şi să se afirme. Ne lipseşte varietatea (lucrurilor), nu în sensul că nu o avem, ci în sensul că facem uz de ea mult prea puţin.

Una din temele de casă lansată ca o provocare pentru fiecare membru al grupului a fost să scriem pe o temă dată, la alegere din mai multe, şi printre preferinţele noastre a fost ideea de a „impacta”. 

Deja am scris mai mulţi despre impactul pe care alţii îl au sau l-au avut în viaţa noastră şi despre forma pe care încercăm să o dăm impactului pe care la rândul nostru vrem să-l avem.

Vă invită să citiţi ce a scris Lavinia Meştereagă despre IMPACT:

 „Au trecut aproape doi ani de atunci și nu pot uita nimic din ce a fost. ”A impacta?” Oameni cu impact în viața mea? Da, acest frumos înger. Mi-a spus așa la un moment dat: ”De fiecare dată când plec de acasă mă rog Domnului să-mi scoată în cale un om căruia să-i spun despre dragostea Lui.” În acea zi Dumnezeu m-a ales pe mine, în acea zi războiul a fost câștigat. De ce? Pentru că un om a ales să facă voia Lui și să se lase condus de El. De cât timp a avut nevoie să lase un impact în viața mea? O plimbare, atât. A avut curajul să iasă din confort și a avut curajul să mă strige.”

Citeşte tot: http://lavimestereaga.wordpress.com/2012/03/06/impact/

Pentru poezia noastră, a evanghelicilor de azi

POEZIE vs. VERSIFICAŢIE

Multă din poezia scrisă de evanghelicii români are nevoie de o infuzie de ARTĂ, pentru că Poezia este mai mult decât versificaţie.

Poezia creştină contemporană are mult(e) de învăţat de la poezia laică. „Infuzia” inseamnă „a turna apă clocotită peste o plantă” pentru ca mai apoi să te „ascunzi” deasupra, să aştepţi să transpiri, să inspiri…

Vă invit să încercăm împreună preSCRIEREA acelei „SOLUŢII”.

http://www.facebook.com/groups/281266985275473/

200 000 vizite, Hunedoara evanghelică

Cateva informaţii generale  (noiembrie 2008- ianuarie 2011):

Posts: 788, Comments: 1,636, Categories: 59, Tags: 1,733