Posts Tagged interviu

Corina Băloiu: De vorbă cu Ghiorghiţă Daniel

Corina Baloiu: Am primit sarcina sa intervievez doi oameni din biserica mea dintre cei care au candidat la consiliul local, si sa le cer pararea referitor la alegeri. Cu intarziere, dar si cu placere postez unul din interviuri:

GHIORGHITA DANIEL- membru la BCP „Golgota” Hunedoara
Un candidat crestin independent la consiliul local- tinerii vor sa schimbe orasul:

1. Ce te-a determinat sa candidezi la postul de consilier?

M-am gandit din 2009 aceasta candidatura ca independent fara sprijin politic ,pentru bunul mers al municipiului unde traiesc si doresc sa traiesc in continuare, desi am avut momente cand am zis ca nu se merita sa ma zbat pentru Hunedoara .Dar am zis ca impreuna cu Ovidiu Hada, un om deosebit, pot contribui la schimbarea si modernizarea Hunedoarei si ca e timpul ca noi cei tineri sa decidem pentru viitorul nostru.

2. Care este impresia ta generala despre alegerile din acest an?

Alegerile din acest an au fost pentru mine personal o mascarada si un circ ieftin unde s-au cumparat si fraudat voturi. M-a bucura faptul ca noi cei independenti am dus o campanie curata si decenta.

3. Ce poti spune despre reactia bisericii tale referitor la depunerea candidaturii?

Le multumesc ca ne-au sustinut in rugaciuni pe intreaga perioada a campaniei.

4. Ce crezi ca presupune functia de consilier?

Cred ca sarcina consilierilor este sa voteze ce este drept pentru oras, nu pentru interese de partid sau de grup cum s-a mai facut cam in toate mandatele de pana acum .

5. Ai mai candida si in viitor? De ce/ De ce nu?

Sincer nu as mai candida; sunt foarte dezamagit de felul cum e gandita legea electorala la noi in tara. Independentii sunt dezavantajati din toate punctele de vedere. In plus, in Hunedoara oamenii nu doresc sa aiba un viitor mai bun cu oameni dornici sa lupte cu adevarat pentru bunul mers al urbei.Voteaza partide si partidele ii saracesc .

6. Crezi ca politica si religia merg mana in mana? De ce?

Eu nu sunt politician si nu asta imi doream sa fiu. Mai mult chiar, eu nu consider postul de consilier ca pe unul de politician; in viziunea mea consilierul este rezultatul democratiei. Un primar nu poate sa decida de capul lui ce este bine pentru orasul pe care il pastoreste .Religia si politica? Daca ai frica de Dumnezeu poti face si politica curata si de bun gust ,dar in Romania s-a inteles gresit democratia si multi se folosesc de religie din pacate pentru a-si atinge anumite scopuri.

Foto: captură Facebook

,

Lasă un comentariu

„Inimă curata si urechi de auzit” – de vorba cu Dee Whynot

Dana Sisoev de vorba cu Dee Whynot, invitatul special al Seminarului: “Chei spre succes cu Dumnezeu”, 9-10 martie 2012

Când am primit vestea Conferinţei ce se pregăteşte, unde Dee Whynot va fi vorbitorul principal, intrigată oarecum şi de tema întâlnirii, m-am gândit să o contactez pentru a sta de vorbă cu ea şi pentru a putea să vi-o prezint şi vouă, tuturor celor care aţi fi interesaţi de întâlnire, dar care nu ştiţi încă la ce să vă aşteptaţi.

Dee Whynot împreună cu soţul ei, Rufus, au părăsit America cu mulţi ani în urma pentru a locui în Europa. Ei s-au stabilit în Cluj acum 16 ani, unde au plantat o biserică, pentru ca mai apoi să deschidă puncte de misiune în două comunităţi de romi. Fundaţia pe care o conduc, Ajutorul familiei, vine în întâmpinarea nevoilor materiale şi spirituale ale familiilor ce aşteaptă să-L vadă pe Dumnezeu implicându-se în viaţa lor. De asemenea, Dee conduce grupe de studiu biblic şi participă ca vorbitor la conferinţe de femei. La invitaţia câtorva fraţi şi surori de aici din Hunedoara, ea vizitează periodic un grup de credincioşi de mai bine de un an şi jumătate.

Conferinţa pe care o pregăteşte, împreună cu Asociaţia Flacăra Speranţei (cu participarea bisericilor libere din oraş şi a credincioşilor neoprotestanţi care doresc să se implice), abordează una din cele mai interesante teme pentru noi creştinii: cum să auzi vocea lui Dumnezeu. Dacă stai de vorbă cu Dee, vei vedea că ea vorbeşte cu pasiune şi convingere despre faptul că omul a fost creat cu capacitatea de a auzi vocea lui Dumnezeu. Chiar şi cei necredincioşi, spune ea, “Îl pot auzi pe Dumnezeu, altfel cum ar putea fi cineva născut din nou”? Totuşi există multa confuzie, adesea oamenii nu sunt siguri dacă le-a vorbit intr-adevăr Dumnezeu. Auzim multe voci, ce au de-a face cu sentimentele noastre, ambiţiile noastre, poftele firii pământeşti şi chiar cu duhurile rele. Problema e recunoaşterea vocii lui Dumnezeu şi înţelegerea, interpretarea corectă a celor auzite. 

Pe scurt şi folosind termeni biblici, nu Îl auzim pe Dumnezeu pentru că nu avem “urechi de auzit”! Dar vestea buna (sau rea?- pentru că suntem responsabili) e că totul depinde de noi, de atitudinea inimii noastre, de curăţia ei, de cât de dispuşi suntem pentru a asculta. Cu cât asculţi mai mult de vocea lui Dumnezeu, împlinind ceea ce El ţi-a descoperit, cu atât mai uşor va fi să înţelegi ceea ce vrea El de la tine pe viitor. De asemenea, Cuvântul scris şi Duhul Sfânt ne ajută să judecăm ceea ce auzim.

Cum să te pregăteşti pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, cum să devii un om cu “urechi de auzit”, cum să distingi vocea lui Dumnezeu de multe altele din jurul tău, cum să afli voia Lui specifică pentru tine – despre toate acestea o să aflaţi la întâlnirea din martie.

În ce mă priveşte, mai am multe de învăţat la acest capitol. Dacă aceasta e valabil şi pentru voi, ne întâlnim la Conferinţă! Şi… pentru aceia dintre noi care avem mai multe feluri de urechi şi le schimbăm în funcţie de persoanele cu care stăm de vorbă şi întâlnirile la care participăm, la Conferinţă se poartă “urechile de auzit”!

, , , ,

Un comentariu

INTERVIU: Marius Hanganu în dialog cu Organizaţia Pro Mission

1. Marius înainte de orice, te rog să ne spui care este locul slujirii tale în biserica locală şi de când ai „pe inimă” misiunea transculturală?

Mă numesc Marius Hanganu şi fac parte din Biserica Penticostală Nr. 1 Hunedoara. Referitor la slujire, cred că este suficient de relevant în acest caz dacă voi spune că mă ocup de coordonarea departamentului de evanghelizare şi misiune al bisericii noastre.

Altfel spus, slujirea mea în cadrul bisericii locale – care este doar o parte infimă din marea Biserică a lui Isus Hristos – este focalizată pe realizarea următorului obiectiv major: Provocarea, mobilizarea şi dezvoltarea unei lucrări de misiune în care, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, îşi unesc eforturile, resursele şi visele personale, în vederea realizării celui mai măreţ obiectiv – propovăduirea evangheliei lui Hristos şi formarea de ucenici, începând de aici şi până la marginile pământului.

Eu cred că biserica locală este „cheia” pentru realizarea acestui obiectiv. Dumnezeu caută astăzi oameni ale căror vieţi sunt puse în totalitate la picioarele Lui; ale căror inimi sunt mistuite de o pasiune sfântă pentru Isus şi pentru milioanele de suflete pierdute pentru veşnicie. El ridică o armată puternică, o generaţie radicală, gata să trăiască sau să moară, să plătească preţul, oricât de mare ar fi acesta, pentru ca „În numele Lui să se plece orice genunchi şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”.

Eu cred că astfel de oameni există. Sunt în bisericile noastre. În Hunedoara, în România… Ei se vor ridica şi vor face primii paşi atunci când liderii bisericilor – cei chemaţi să-i provoace, să-i identifice, să-i echipeze şi să-i susţină – vor avea în inimă Viziune şi Pasiune pentru Misiune.

De când am eu pe inimă lucrarea de misiune? Din totdeauna! Mai dinainte ca eu să exist, Dumnezeu a pus-o acolo. Dumnezeu a pus Misiunea în inima oricărui om, în inima fiecărei biserici. Dacă ar fi să mă refer la momentul în care am înţeles şi am acceptat acest adevăr într-un mod specific şi personal, pot spune că Dumnezeu mi-a vorbit, cu aproximativ 19 ani în urmă. A fost un timp în care L-am căutat în mod special pe Domnul, dorind să înţeleg care este planul Său cu privire la viaţa mea. Dacă Îl cauţi sincer, Domnul îţi răspunde. Mi-a vorbit atunci în mai multe moduri – prin Cuvântul Scripturii, prin descoperire profetică – dar cea mai puternică încredinţare am primit-o în momentele intime de părtăşie, în rugăciune, atunci când Dumnezeu îţi vorbeşte în mod direct şi personal, asemenea unui Tată care stă de vorbă cu fiul Său.

Poate că nu am înţeles atunci prea multe detalii, dar inima mea a fost cuprinsă de această viziune. Primul meu gând a fost acela de a pleca în misiune pe termen lung. Domnul însă a avut un alt plan, o altă direcţie. În prezent, împreună cu soţia mea, suntem implicaţi în diferite proiecte evanghelistice şi misionare, rugându-ne în permanenţă ca Domnul să ne descopere următorul pas pe care trebuie să-l facem, pentru împlinirea acestui măreţ obiectiv.

2. Când v-aţi hotărât să vă implicaţi ca biserică în proiectul de misiune în India?

Referitor la proiectul de misiune în India – derulat în parteneriat cu Pro Mission – totul a început în toamna anului 2009.

Pentru biserica din Hunedoara, Misiunea nu mai era de mult un subiect „tabu”. Se predica despre Misiune, ne rugam, dăruiam uneori… Au existat unele proiecte misionare transculturale pe termen scurt, în care biserica a fost implicată. Cu alte cuvinte, viziunea a fost transmisă. Unele inimi au fost atinse. Lucrurile au început să se mişte. Încet, dar cu siguranţă în direcţia potrivită.

Am înţeles atunci, împreună cu grupul implicat în rugăciune şi planificarea anumitor proiecte – că Dumnezeu ne cheamă la o implicare mult mai responsabilă, pe termen lung. Am început să ne rugăm în mod specific. Există atâtea nevoi, atâtea proiecte, atâtea organizaţii… Au fost misionari pe care noi i-am cunoscut, i-am susţinut, ne rugam pentru ei. Acum însă, aveam nevoie de o călăuzire clară din partea Domnului.

În toamna anului 2009, am invitat-o pe Lidia Muraru să prezinte lucrarea din India, în cadrul unui program destinat lucrării de Evanghelizare şi Misiune (în ultimii 4 ani, în fiecare ultimă duminică a lunii, avem în biserică un astfel de program). Nu ştiam care vor fi efectele, dar doream ca biserica să fie încă o dată provocată. Pentru o implicare pe termen lung, biserica trebuia să fie mişcată în această direcţie. Trebuia să existe o confirmare. Şi aceasta nu a întârziat. La finalul programului s-a făcut o colectă pentru lucrarea din India. Nu era prima colectă pentru Misiune, însă atunci, s-a întâmplat ceva special. Dumnezeu dirija totul! A fost cea mai mare colectă din istoria bisericii noastre (de aproximativ 40 de ori mai mare decât o colectă normală) – şi asta în plină criză financiară! Pentru mine şi pentru cei ce care ne rugam, însemna ceva: Dumnezeu a deschis o uşă, iar biserica a făcut primul pas… spre India!

3. Ne poţi spune cum anume v-a vorbit Domnul să adoptaţi proiectul de educaţie din satul, Akilpur?

Cum ne-a vorbit Domnul referitor la Akilpur? Într-un mod simplu, natural, personal, aşa cum o face Domnul de fiecare dată.

Ca urmare a discuţiilor purtate cu Lidia, am ajuns să cunoaştem anumite aspecte ale lucrării din India, referitoare la proiectele aflate în derulare. Decizia de a ne implica în Akilpur nu a fost luată pe moment. Am convenit ca în zilele următoare să cădem de acord asupra modului în care vor fi folosiţi banii.

A doua zi, ne-am întâlnit cu o parte a echipei pentru a ne ruga şi a discuta referitor la continuarea acestui proiect. Nu ştiam pe atunci nimic despre planul echipei din India, de a începe o nouă lucrare, într-o nouă localitate.

Am cerut călăuzirea Domnului şi primul lucru pe care l-am înţeles a fost că Domnul vrea să ne implicăm într-un proiect care va începe de la zero. Mai mult, am primit încredinţarea în inimă, că Domnul vrea să ne încredinţeze acest proiect nouă, pentru a-l susţine în rugăciune şi financiar. Nu ştiam care sunt costurile, dar eram siguri că Dumnezeu a pregătit deja oamenii care vor face lucrul acesta, într-un mod regulat şi susţinut.

I-am comunicat Lidiei decizia noastră, ca urmare a călăuzirii primite de la Dumnezeu. Răspunsul ei a confirmat încă o dată faptul că Dumnezeu dirijează toate lucrurile: „Vrem să începem un nou proiect însă, o vom face doar în momentul în care cineva îşi va asuma responsabilitatea financiară. Ne rugăm pentru asta!”

Nu înţeleg nici acum de ce, dar Dumnezeu ne-a ales pe noi pentru aceasta. Biserica a fost provocată. Răspunsul nu a întârziat să apară. Care sunt roadele? Oamenii din Akilpur pe care nădăjduim să-i întâlnim pe străzile de aur, în Ierusalimul Ceresc.

4. India este relativ departe de Hunedoara. Cum crezi că s-a schimbat percepţia distanţei de”până la marginile pământului” acum când aţi devenit parte din proiectul de misiune?

În universul acesta material, există distanţe, limite, frontiere, există… „marginile pământului”. Există locuri apropiate sau… de neatins. Când este vorba despre Misiune – o componentă a Universului Spiritual – toate aceste repere dispar, nu se mai regăsesc.

Poţi să stai în faţa unei hărţi – impasibil, dezinteresat – şi să ameţeşti doar gândindu-te la miile de kilometri care te despart de India. În acelaşi timp, te poţi pleca pe genunchi; înalţi o rugăciune pentru oamenii din Akilpur care au nevoie de Hristos, pentru misionarii implicaţi în lucrare, pentru nevoile cu care se confruntă… Dintr-o dată distanţele dispar. Barierele sunt date la o parte. Nu mai există „marginile pământului”, pentru că tu eşti acolo, împreună cu ei – simţind, slujind şi bucurându-te de roadele lucrării. Eşti parte a lucrării de Misiune Mondială.

Porunca „mergeţi şi faceţi ucenici” se adresează bisericii şi fiecărui credincios în mod personal. Nu toţi „vor pleca” în misiune, dar fiecare poate fi parte a acestei lucrări. Poţi fi în India, alegând să te rogi pentru ea. Poţi fi în Afganistan, alături de echipa de misiune, trimiţând un gând bun sau un cuvânt de încurajare. Poţi fi în Jungla Africană, alegând să dăruieşti din banii tăi, pentru ca sălbaticii să fie mântuiţi.

5. Cu finanţele pe care le-aţi trimis trimestrial, s-a construit o şcoală, a fost angajat un lucrător localnic cu normă întreagă  şi 60 de copii au parte de educaţie creştină şi studii biblice. Cum reuşiţi să adunaţi banii? Care este metoda?

Mai înainte ca oamenii să dăruiască pentru Misiune, trebuie să existe câteva lucruri: Viziune, Informare, Rugăciune şi Planificare strategică. Restul… vine de la sine!

Viziunea – trezeşte pasiune în inimă, naşte motivaţie, dă o direcţie clară pentru că există un scop suprem. Informarea – te conectează cu realitatea lucrării, cu nevoile, problemele sau roadele din câmpul de misiune. În general, oamenii răspund şi se implică atunci când au în faţă nevoi concrete, care solicită implicare imediată. Rugăciune – pentru că ne conectează cu Cerul; exprimă dependenţa noastră de Dumnezeu, ne sensibilizează inima şi ne împiedică să pierdem ocaziile pe care El ni le pune înainte. Planificare strategică – un plan de acţiune concret, realist, realizabil, care să implice biserica şi în care fiecare să se poată regăsi.

În acest fel, oamenii vor fi motivaţi să dăruiască nu doar ocazional, la colectele speciale ci în mod regulat. Ca biserică, pe lângă proiectul din India, suntem implicaţi şi în alte proiecte transculturale. Pentru toate acestea, banii vin şi apoi pleacă mai departe, la timpul potrivit. Pentru aceasta nu facem colecte şi nu dăm bani din casieria bisericii. Metoda practicată de noi este dărnicia bazată pe Promisiunea prin credinţă. Cei care doresc să se implice în susţinerea financiară a lucrării de Misiune, completează un formular prin care se angajează ca, în dependenţă de Dumnezeu, să dăruiască lunar o anumită sumă. Este un angajament încheiat între om şi Dumnezeu. Se bazează pe faptul că Domnul va purta de grijă şi va da la timp resursele pentru respectarea acestei promisiuni. În acest fel i-am învăţat pe copii să dăruiască, în cadrul grupelor de Şcoală Duminicală. I-am învăţat pe tineri şi pe vârstnici. Sigur că sunt şi excepţii, dar în general, oamenii îşi împlinesc promisiunea, onorându-L astfel pe Dumnezeu.

6. Ce planuri v-aţi făcut pentru viitorul apropiat în ce priveşte misiunea transculturală?

Continuăm să ne rugăm, să dăruim şi să ne implicăm activ în vederea dezvoltării proiectelor în care suntem implicaţi.

Vom continua să provocăm biserica, să promovăm lucrarea de misiune, însă un accent în plus va fi pus pe identificarea potenţialului, pe echipare, pentru că următorul moment la care eu visez, înseamnă tineri dedicaţi, trimişi prin intermediul bisericii, pe termen lung, „până la marginile pământului”.

7. Aţi putea să ne daţi câteva sfaturi practice de implicare a Bisericii „de departe” în  misiunea globală?

Provocarea lui Isus veche de 2000 de ani, este la fel de actuală şi de valabilă astăzi, pentru creştinismul aflat la început de mileniu trei. Nu există nici o altă însărcinare mai mare, mai importantă sau mai urgentă pentru Biserică, decât aceasta.

Şi totuşi… În spatele auto mulţumirii, a palidelor realizări, a focului de paie aprins în grabă şi stins prea devreme, se află un creştinism căldicel, care păleşte ori de câte ori este pus faţă în faţă cu creştinismul autentic, nou testamental.

Poate că am aţipit. Sau poate suntem prea preocupaţi cu alte lucruri şi astfel, am pierdut din vedere scopul şi destinaţia trasate de Dumnezeu. Ne-am născut, am fost răscumpăraţi, suntem parte a Trupului Său şi avem o singură slujbă, o singură misiune pe acest pământ – câştigarea sufletelor pierdute, pentru Hristos. Astfel, Biserica pregăteşte calea pentru revenirea în glorie a Domnului Isus.

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor oamenilor. Atunci va veni sfârşitul!” (Matei 24:14)        

Dacă nu există Viziune, sfaturile sunt de prisos. Dacă există Viziune, ce rost mai au sfaturile! Lăsaţi această Viziune să cuprindă biserica. Puneţi Misiunea la amvon, nu într-un ungher întunecat. Puneţi-o în predici, în grupele de studiu, la întâlnirile de rugăciune, în clasele de Şcoală Duminicală, la întâlnirile de tineret. Puneţi-o în inima bisericii şi va ajunge în inimile oamenilor. Lăsaţi-o să se întrupeze în propriile vieţi şi alţii vor fi motivaţi să vă urmeze.

            Realizator: Lidia Muraru, misionar în India

 

Pentru orice întrebări, detalii sau oportunităţi de implicare ne puteţi contacta:

Marius Hanganu

e-mail: misiune_hd@yahoo.com

 

, , , ,

Lasă un comentariu

Ziarul Hunedoreanului: interviu cu Andrei Sava

„A fost un elev eminent. Olimpic la istorie şi geografie. Profesorii i-au prezis o carieră în avocatură. La 17 ani însă, viaţa lui a luat altă întorsătură. Întâlnirea cu un canadian l-a pus pe gânduri. A învăţat ebraica şi greaca şi s-a înscris la Teologie. După patru ani, Andrei Sava şi-a continuat studiile în America. La unul dintre cele mai mari seminarii teologice din lume.

Hunedoreanul a trecut Oceanul acum doi ani şi locuieşte în cel mai mare oraş din statul Kentucky – oraşul lui Thomas Edison, Cassius Clay şi Tom Cruise. S-a însurat cu o americancă bogată, din California, şi are o fetiţă de 14 luni. E administrator al campusului Southern Baptist Theological Seminary, iar în timpul liber îi ajută pe americani să scape de patima drogurilor şi a alcoolului. Se gândeşte la un Doctorat în apologetică sau istorie şi are de gând să se întoarcă acasă peste vreo patru ani şi să se implice în viaţa celor care au nevoie de ajutorul lui.” […]

Citeşte tot: http://www.zhd.ro/?r=reportaj&a=un-absolvent-de-teologie-din-hunedoara-ii-aduce-pe-calea-cea-dreapta-pe-afaceristii-americani-4930

Iată şi cîteva precizări făcute de Andrei Sava pentru cititori:

„Cateva precizari pentru cititori 🙂  Asta pt ca de multe ori cei care iau interviuri, fara voie (cred sau sper:) inteleg gresit anumite lucruri sau subliniaza ceea ce cred ei ca e mai important din perspectiva lor:

Citește restul acestei intrări »

, , , , ,

Lasă un comentariu

Ziarul „Gloria Pro Deo”

Interviu cu Carolyn Putt

Interviu cu pastorul Dorin Gherman din Hunedoara

, , ,

Un comentariu

Interviul preotului Tănase – procesul de distrugere a familiei


www.alianta-familiilor.ro

PROCES DEVASTATOR DE DISTRUGERE A FAMILIEI

Un interviu aparut in martie in Credinta Ortodoxa ne-a atras atentia – din mai multe motive. Titlul e relevant pentru ca denota un fenomen actual si tragic – procesul de degradare continua a familiei romane – iar autorul interviului, preotul Nicolae Tanase, e un veteran a miscarii provalori si proviata din Romania. Reproducem in intregime interviul dinsului si ne exprimam apreciera fata de efortul fenemonal pe care il face pentru promovarea valorilor familei. Daca India a avut-o pe Maica Teresa, Romania il are pe preotul Nicolae Tanase. Preotul Tanase este presedintele Asociatiei Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti din Valenii de Munte (Parohia Valea Plopului) si unul din fondatorii miscarii pentru salvarea vietii in Romania.

-Vă ocupaţi cu râvnă, cu toată energia de mult timp de problemele familiei şi ale copiilor din România, probleme pe care le cunoaşteţi mai bine ca oricare altul. Cum vedeţi în aceşti ani din urmă starea familiei româneşti? Mai are ea temelie trainică?

– Din păcate, anul 2009 nu se identifică cu anii trecuţi şi cu anii mai dinainte. Din fericire, Biserica rămâne în principiile şi rânduielile ei neschimbate. Infailibilitatea Bisericii, capacitatea ei de a lucra fără greşeală, fiindcă îl are în capul ei pe Hristos, poate da nădejdea ca familia să revină în matca obişnuită. Asta înseamnă curgerea firească a vieţii în Taina cununiei şi, în casă, realizarea dezideratelor de creştere şi educare a copiilor.

– O familie tradiţională este formată din tată, mamă, copii, dar şi bunici, şi bătrâni. Care mai este acum relaţia mamă-tată şi copii şi apoi a acestora cu bătrânii, cu bunicii?

, , ,

Lasă un comentariu

Interviu cu Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste, Otniel Bunaciu

În  interviul luat de către Ruben Ologeanu,  Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România, Dr. Otniel Ioan Bunaciu, răspunde la câteva întrebări recente legate de subiecte precum:

  1. Activitatea Uniunii din 2007 până în prezent
  2. Decizia Consiliului Uniunii de a permite ca bisericile să acceseze, dacă doresc, fonduri guvernamentale
  3. Situaţia accesării fondurilor guvernamentale la nivel mondial
  4. Baptiştii şi politica
  5. Baptiştii şi Securitatea
  6. Baptiştii de ieri şi baptiştii de azi
  7. Mesaj de încheiere.

Vezi mai mult pe Crestinul Azi >>

, , , ,

Lasă un comentariu

Azi de la 22:10 Ciprian Preda Muşat de vorba cu Cristi Boariu, unul din fondatorii www.resursecrestine.ro in direct in studioul Radio Ciresarii.

Resursecrestine.ro live la Ciresarii Online

„Fiecare zi de luni înseamnă pentru mine o nouă emisiune Cireşarii Online, o călătorie sprâncenată prin online-ul cu semnificaţii creştine, românesc şi nu numai, o emisiune dedicată celor care îşi petrec o bună parte din timpul lor pe internet, care navighează pe diverse pagini, citesc sau întreţin bloguri, postează comentarii şi vânează resurse preţioase.

Dăţile trecute invitat de seamă al emisiunii a fost Vasila Tomoiagă, blogger clujean, fondatorul blogului de informaţie ClujulEvanghelic.ro. De data aceasta schimbăm registrul şi intrăm, LIVE, cu unul din fondatorii unuia dintre cele mai cunoscute site-uri evanghelice din România: resursecrestine.ro.

Puţini sunt aceia care nu au intrat, măcar din curiozitate, pe resursecrestine.ro. Poate că am căutat o poezie, am vrut să ascultăm un anumită melodie sau să ne uităm la un anume predicator. Indiferent care au fost motivele, resursecrestine.ro a devenit sursa primordială de astfel de informaţie. Tocmai de aceea în seara aceasta (luni, 17 august 2009, ora 22.10) vă propun să cunoaştem îndeaprope acest site şi pe cei care se ascund în spatele lui.

Pentru că emisiunea este Live din studioul Radio Cireşarii, mi-aş dori să putem interacţiona. Aştept mesajele, întrebările sau gândurile de bine, nelămuririle sau doleanţele voastre pe e-mail la ciresariionline@yahoo.com sau pe messenger folosind ID-ul ciresariionline. Tot astfel puteţi interveni şi în cadrul emisiunii.” – Ciprian Preda Muşat

online_03

, , , ,

Lasă un comentariu

Interviu cu scriitoarea hunedoreancă Ligia Seman

ligia.s.1Numele Ligiei Seman le este cunoscut iubitorilor de literatură creştină din ţară şi din diaspora, datorită romanelor “Funiile dragostei” (1995), “Handicapul conştiinţei” (1999), “Tragedie şi triumf” (2004) şi “ Domnind peste împrejurările vieţii” (2006). Succesul de care se bucură şi acum, cărţile ei, are la bază multe ore de muncă, dar şi un mesaj universal, ce încorporează atât trăiri personale din copilărie, cât şi experienţe unice cu Dumnezeu, ale autoarei. Se spune că de obicei, copilăria este cea mai frumoasă şi mai fericită perioadă din viaţă. Atunci când vine vorba de Ligia Seman însă, lucrurile stau cu totul diferit. La vârsta la care majoritatea copiilor se bucură de o lume a inocenţei, aceasta are parte de o tragedie. Părinţii divorţează, iar ea ajunge în grija uneia dintre bunici, care este nevăzătoare. Încet-încet, copilul foarte puternic şi curajos care fusese până atunci Ligia Seman, devine retras şi emotiv. Un singur lucru o mai interesează, iar acestea sunt cărţile. În universul lor, romanciera de mai târziu îşi găseşte un adevărat refugiu. Pasiunea ei pentru condei începe astfel, să prindă contur şi să se şlefuiască, în timp.

În prezent, Ligia Seman este scriitoare şi misionară. 2009 marchează un moment important pentru ea şi soţul ei, Timotei – aniversarea a 21 de ani de căsătorie. Împreună, aceştia au două fiice, Ruth – Diana, în vârstă de 19 ani şi Rebeca, de 16 ani. Ligia Seman s-a născut pe 13 august 1968. Scriitoarea locuieşte în oraşul său natal, Hunedoara.

Citeşte mai mult >> *(interviu realizat de Octavian Curpaş, Arizona)

,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: