Posts Tagged intrarea in ierusalim

Floriile? (Câte flori la ei, atâţia palmieri la noi :)

Dacă ar fi să-l citez într-o oarecare măsură pe paharnicul lui Faraon, am realizat azi greșeala mea. Împreună cu soția mea facem calendarul de rugăciune al bisericii Maranata. La ziua de azi, 8 aprilie, imediat sub ziuă și dată am scris „FLORIILE”.

[…]

M-am hotărât să scriu acest articol când am auzit azi după-amiază pe un păstor spunând că este mai degrabă o sărbătoare a hainelor, că despre ele spune Scriptura că au fost multe acolo, cât despre flori chiar nici una.

Poți citi continuarea la http://emiciupe.wordpress.com/2012/04/08/floriile/

, , , , ,

Lasă un comentariu

Ziua Floriilor şi (auto)înşelarea

Pe cine înşeală mai mult copilul care copiază în timpul lucrării: pe profesor (lăsand impresia că ştie cand de fapt nu e aşa), sau pe el însuşi (privandu-se de o informaţie de care va avea nevoie la următoarele ore şi poate candva în viaţa)? Îşi fură sau nu-şi fură căciula?

O măsurătoare pe termen scurt (centimetrul să zicem) are ca şi concluzie caştigul, însă măsurătoarea pe termen lung (inch-ul) trage o cu totul altă concluzie: micul caştig (ptr. că în orice lucru rău pe care-l facem există un castig mai mare sau mai mic, chiar şi atunci cand acest rău e doar din punctul de vedere al altora nu şi al nostru), micul caştig deci, nu poate echilibra balanţa pierderii.

Un alt exemplu care revine în mine de ceva ani, e scena aceea în care Profetul se suie pe un măgăruş pentru a intra în cetatea Ierusalim. În calendarul ortodox (şi nu numai) ziua aceea e întregistrată ca sărbătoarea Floriilor, pentru că oamenii vremii au rupt ramuri (probabil inflorite) şi le-au aşezat pe drum, au făcut din hainele lor un covor. Toate ar fi fost bune şi fumoase, atmosfera ar fi fost una de veselie şi bucurie aşa cum reiese din descrierea făcută de doctorul şi evanghelistul Luca, dacă ar fi lipsit “sărbătoritul”. El scrie că toată “mulţimea…plină de bucurie a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare…”(37) însă izbitorul contrast îl creionează pe “sărbătorit” plangand, pe cel care le era motiv de bucurie şi cantare. “Cand s-a apropiat de cetate şi a vazut-o, Isus a plans pentru ea.”(41)

C.Ioanid surprinde scena în felul următor:

“…şi totuşi cand în zarea înălţimii vedeai doar zambet, doar extaz nespus

un singur om în mijlocul mulţimii, un singur om plangea, era Isus.”

Ei erau veseli şi El era trist, ei cantau şi El plangea, ei spuneau vorbe de mulţumire iar vorbele Lui erau de mustrare, ei vedeau evenimentul în felul lor, iar El în felul lui.

Concluzia evidentă e că priveau şi trăiau aceaşi zi diametral opus, diferit.

Cine o vedea bine şi cine se (auto)înşela?????

Din vorbele ce explică prezenţa lacrimilor reiese că ei s-au înselat cu privire la timp şi la alegerile pe care le-au făcut sau pe care trebuia sa le fi făcut în timpul celor 3,1/2 ani în care l-au avut cu ei pe marele Învăţător. Au uitat, sau n-au ştiut că:

1. timpul e special (nu oricand a trăit şi a umblat Fiul lui Dumnezeu printre ei, ci doar atunci)

2. timpul e limitat (iar atunci se încheia)

3. timpul e determinant (ce alegi şi faci azi se răsfrange asupra zilei de maine sau poimaine)

BUCURIA LOR ERA (auto)ÎNŞELARE, una ce trebuia plansă.

Luca 19.41 „Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, 42 şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. 43 Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: 44 te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“

  • sunt lucruri pe care le cunoaştem şi ştim că le cunoaştem
  • sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi ştim că nu le cunoaştem
  • sunt lucuri pe care le cunoaştem şi nu ştim că le cunoaştem
  • şi sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi nu ştim că nu le cunoaştem

, , , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: