E mai uşor să pui întrebări decât să dai răspunsuri. “If Jesus were a mayor?” (Dacă Isus ar fi primar?)

Postarea de mai jos este un întreg comentariu + copy – paste al lui I. S. la rubrica „Eu cu cine votez?”

„Am dat adineauri de o carte în stilul W.W.J.D. cu titlul “If Jesus were a mayor?” de Bob Moffitt. Spre surprinderea mea, am găsit câteva pagini din ea în acces liber pe http://www.harvestfoundation.org/files/Materials/Download%20Materials/10-16-09%20IJWM%20EN%20Excerpt.pdf

Cred că întrebările pe care le formulează Bob Moffitt ne-ar ajuta şi pe noi, în preajma perioadei electorale să ne clarificăm criteriile proprii cetăţeneşti mai îndrăzneţe şi, astfel să putem răspunde mai înţelept la clasica întrebare “dar eu cu cine votez?”.

Mai mult, interogaţiile lui Moffitt clarifică şi ridică standardul pentru doritorii votului creştinilor, iar dacă candidaţii vor auzi şi se vor ridica la nivelul acelui standard, vom câştiga cu toţii şi, mai ales, vom fi scutiţi de regretele şi dezamăgirea în urma alegerilor, ţinând cont de vorba de mai demult, că orice ţară (a se citi comună, municipiu, judeţ) îşi merită conducătorii.”

“• What would Jesus do if He were Mayor?
• What would He do about street children and the homeless?
• What would He do about alcoholism, drug abuse, and other addictions?
• How would He strengthen families?
• How would He promote safe drinking water, adequate housing and food, health services, garbage and sewer systems, and decent roads?
• What would He do about fair wages and adequate employment?
• What would He do about unwanted children and care for the sick and elderly?
• What would He do to bring beauty—clean streets, trees, flowers, and public parks?
• What changes would He make in the education of children and adults?
• What new public policy decisions would He institute?
• How would He help people evaluate problems and make just decisions?
• What would He do to change the way local government works?
• Would His teachings be televised? Would He hold “town meetings” where His agenda and Kingdom principles would be set forth?
• What would He do about crime and civil unrest? What guidelines would He use for police and community relations?
• What changes would He make in the courts? In the prison systems?
• What would He do about the gap between the rich and the poor?
• How would the “little people” be treated in the community? How would the powerful people feel about Him?
• What would He do about corruption and bribery?
• What regulations would He establish for business?
• What would He do about depression, loneliness, and mental illness?
• How would He deal with pornography, sexual immorality, and prostitution?
• What would He do about child and spousal abuse?
• How would He improve social relationships among the citizens?
• What would He do about recreation and entertainment?
• What role would the church play in the community?
• How would He encourage unity among the churches?
• What would He do about other religions?
• Would His teachings and actions put His life in jeopardy?
• How would the community be changed to reflect the administration‟s priorities?

We are working in the realm of our imaginations, and there is a caution. Before our speculations go off course, I should say what I do and do not mean. Let‟s use these as ground rules to imagine His governance in ways that are compatible with the realities of Jesus and the present
world:
• Jesus‟ mayoral actions would match the character of God, revealed in Scripture. He would
carry out God‟s will.
• Jesus would not be literally returning in the flesh as a community leader.

Instead, we are imagining what would happen if Jesus‟ character, values, laws, and teachings were the governing basis for our communities.

• Jesus would not establish a theocracy or a government ruled by the church.
• Individuals would have free choice.
• Jesus would not create a welfare state. For example, His government would not instantly provide free housing for everyone. He would not instantly and miraculously make everything perfect for all of the citizens. As He did in Scripture, He would involve the citizens in healing the brokenness around them.

We cannot know exactly what Jesus would do as Mayor, but we can study Scriptures and ask the Holy Spirit to reveal what they mean for our communities. We need to know God‟s Word and character—and hear His voice. The things Jesus would do as Mayor would reflect the Father‟s
will for the community. Jesus taught us to pray to our Father: “Your kingdom come, your will be done on earth as it is in heaven.” 6 God wants His will done on earth—now—as it is in heaven.

He desires this because He loves us and the world He created. He wants the very best for us. As we will learn, He wants to reconcile everything back to Himself. We can also learn from others, as we will in this chapter and throughout this book, to see how they have already answered the question in their locales: “What would Jesus do here if He were
Mayor?” Let‟s imagine again. Imagine what would happen if God‟s will were done on earth as in heaven. Another way to think of this is to ask ourselves: “What would happen if, next Monday morning starting at 9 a.m., everyone in our community started to live as God intends?”

• What would happen to us, personally, if we fully obeyed God’s intentions for our relationships, the care of our bodies, and our walk with God?
• What would happen in our families if all members fully obeyed God‟s intentions in their relationships to one another?
• What would happen in our church and the other churches of our community if all the leaders and members truly loved each other, served one another, advocated for the powerless, and lived in unity?
• What would happen in our community if our leaders worked together for the common good, with honesty and integrity?
• What would happen if cheating, dishonesty, or corruption were never used in our business community?
• What would happen if children respected their parents and learned from them?
• What would happen if there were no corruption in our nation—but real justice?”

Cel mai nedrept proces din istoria omenirii

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”  Isaia, capitolul 53.1-12

Judecarea    Domnului Iisus de către oficialitățile acelei vremi a fost și va rămâne un fiasco, un act nedemn pentru orice for de judecată omenească…A fost un  proces plin de nereguli de procedură, cu participarea unor judecători cât și martori controversați…

Un proces încărcat de

Floriile? (Câte flori la ei, atâţia palmieri la noi :)

Dacă ar fi să-l citez într-o oarecare măsură pe paharnicul lui Faraon, am realizat azi greșeala mea. Împreună cu soția mea facem calendarul de rugăciune al bisericii Maranata. La ziua de azi, 8 aprilie, imediat sub ziuă și dată am scris „FLORIILE”.

[…]

M-am hotărât să scriu acest articol când am auzit azi după-amiază pe un păstor spunând că este mai degrabă o sărbătoare a hainelor, că despre ele spune Scriptura că au fost multe acolo, cât despre flori chiar nici una.

Poți citi continuarea la http://emiciupe.wordpress.com/2012/04/08/floriile/

Reacţii noi şi vechi la evanghelizare

… dar mai ales faţă de evanghelist.

„Of, iar a pocit cuvântul ăla… Iar mă / ne plictiseşte cu povestea aia pe care am mai auzit-o de nu ştiu câte ori… „ şi tot felul de cârcoteli de genu’ ăsta, măsurători în „şublerul” evangheliştilor mari, cu greutate, sau al celor mici, slăbuţi (la vorbă), de parcă deciziile mele, pocăinţa mea şi a celorlalţi din sală depinde doar de „VESTITOR”.

Se pare că „episodul Iona” a fost mai RODNIC decât „episodul Isus”… ceea ce mă pune de-a dreptul pe gânduri atunci când e vorba să etichetez vorbitorii:

Să fiu eu de vină? (Că în general vorbind, unii oameni se pocăiesc şi la predicile slabe sau foarte slabe,  în ochii mei, aproximativ la fel ca şi la cele tari. Bănuiesc, mă văd nevoit să admit, că altul e „secretul”.)

„Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.” – Dl. Isus în Evanghelia după Matei

Blestemul roadelor lipsă (scrisoarea de luni)

„Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.  A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s’a uscat.” Matei 21:18-19

Scrisoare

O să-l încercuiesc să rup blestemul nerodirii lui

şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina

mai mai să prindă viermi.

Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând,

peste un an…

Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră,

din răsărit pân’ la apus.

îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer,

nu-i totul dedesubt…

iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat

şi încă unul îl mai rabd cu dor.

Dar dimineaţa s-a schimbat în zi şi-apoi a adormit pe dealuri dusă

pân’a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu,

s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger.

În capăt de harleţ, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu

că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu…

(deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !

 

http://calatorru.wordpress.com/2008/10/27/scrisoare/

 

Tulburare

ce ropot de ploaie

de vară sunt paşii Lui peste pietre

iar vorba-i un fel de curcubeu ce-nfioară

şoptită ca raza amurgului către seară

în nopţile albastre şi senine de vară

a visului şi-a durerilor noastre

a clipelor negre şi-albastre

*

oloagă umblarea tace de lene

şi îngerul tace lenevind tulburarea

doar ziua cu ziua si ziua cu seara

se-ntrec între ele alergându-se alene

*

de ce-i sună paşii ca moneda căzută

de ce-i cade vorba la mine în creştet

cu gura căscată privirea mea mută

urcă spre îngerul-Om ce-mi vorbeşte

*

la ce îmi mai trebe tulburările ude

mi-e sufletul tot o undă şi-un foşnet

umblările toate prin mine zălude

se scoală şi umblă cu trosnet

*

şi fac ce de mult n-am făcut

niciodată

pe pietrele lespezi ca ploaia de vară

paşii Lui de ai mei ca spiţa de roată

în mersuri îi leg să-i scap de povară

cu patul în mână  şi inima ceară

aprinzându-se toată

Uneori pentru ca să existe vindecare trebuie mai întâi să existe tulburare. „Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.”Ioan 5:4

poezie de Ruben Bucoiu – Hunedoara

Crăciun fericit !

Cadoul lui Dumnezeu pentru noi este Fiul Său, Isus Hristos !

„Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Isaia 9:6

* poza de aici

Ziua Floriilor şi (auto)înşelarea

Pe cine înşeală mai mult copilul care copiază în timpul lucrării: pe profesor (lăsand impresia că ştie cand de fapt nu e aşa), sau pe el însuşi (privandu-se de o informaţie de care va avea nevoie la următoarele ore şi poate candva în viaţa)? Îşi fură sau nu-şi fură căciula?

O măsurătoare pe termen scurt (centimetrul să zicem) are ca şi concluzie caştigul, însă măsurătoarea pe termen lung (inch-ul) trage o cu totul altă concluzie: micul caştig (ptr. că în orice lucru rău pe care-l facem există un castig mai mare sau mai mic, chiar şi atunci cand acest rău e doar din punctul de vedere al altora nu şi al nostru), micul caştig deci, nu poate echilibra balanţa pierderii.

Un alt exemplu care revine în mine de ceva ani, e scena aceea în care Profetul se suie pe un măgăruş pentru a intra în cetatea Ierusalim. În calendarul ortodox (şi nu numai) ziua aceea e întregistrată ca sărbătoarea Floriilor, pentru că oamenii vremii au rupt ramuri (probabil inflorite) şi le-au aşezat pe drum, au făcut din hainele lor un covor. Toate ar fi fost bune şi fumoase, atmosfera ar fi fost una de veselie şi bucurie aşa cum reiese din descrierea făcută de doctorul şi evanghelistul Luca, dacă ar fi lipsit “sărbătoritul”. El scrie că toată “mulţimea…plină de bucurie a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare…”(37) însă izbitorul contrast îl creionează pe “sărbătorit” plangand, pe cel care le era motiv de bucurie şi cantare. “Cand s-a apropiat de cetate şi a vazut-o, Isus a plans pentru ea.”(41)

C.Ioanid surprinde scena în felul următor:

“…şi totuşi cand în zarea înălţimii vedeai doar zambet, doar extaz nespus

un singur om în mijlocul mulţimii, un singur om plangea, era Isus.”

Ei erau veseli şi El era trist, ei cantau şi El plangea, ei spuneau vorbe de mulţumire iar vorbele Lui erau de mustrare, ei vedeau evenimentul în felul lor, iar El în felul lui.

Concluzia evidentă e că priveau şi trăiau aceaşi zi diametral opus, diferit.

Cine o vedea bine şi cine se (auto)înşela?????

Din vorbele ce explică prezenţa lacrimilor reiese că ei s-au înselat cu privire la timp şi la alegerile pe care le-au făcut sau pe care trebuia sa le fi făcut în timpul celor 3,1/2 ani în care l-au avut cu ei pe marele Învăţător. Au uitat, sau n-au ştiut că:

1. timpul e special (nu oricand a trăit şi a umblat Fiul lui Dumnezeu printre ei, ci doar atunci)

2. timpul e limitat (iar atunci se încheia)

3. timpul e determinant (ce alegi şi faci azi se răsfrange asupra zilei de maine sau poimaine)

BUCURIA LOR ERA (auto)ÎNŞELARE, una ce trebuia plansă.

Luca 19.41 „Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, 42 şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. 43 Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: 44 te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“

• sunt lucruri pe care le cunoaştem şi ştim că le cunoaştem
• sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi ştim că nu le cunoaştem
• sunt lucuri pe care le cunoaştem şi nu ştim că le cunoaştem
• şi sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi nu ştim că nu le cunoaştem

Benedicţie: Cel mai mare OM din istorie

(primită pe mess)

… Iisus n-a avut servitori, si  totusi I se spunea Stapan.. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.

N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL

N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit.

A fost inmormantat, si totusi traieste si azi. Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste !

ISUS, CEL CARE SE IMPLICĂ

„ Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să- Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi „ ( Marcu 10 : 45 )

1. Definiţia slujirii. Slujirea este acea activitate spirituală de punere la dispoziţia oamenilor prin Duhul Sfânt în relaţiilor lor unii cu alţii şi în relaţia lor cu Dumnezeu. Teologia pastorală îşi propune şi si-a propus un studiu aprofundat, viu, asupra Scripturii, a Cuvântului lui Dumnezeu având ca ţintă slujirea cu un scop bine definit de Dumnezeu pentru binele omului, păstrarea creaţiei în limitele curate şi în devenire, stabilite încă de la început. Dumnezeu este un Dumnezeu viu care lucrează, în El sunt fiinţa şi mişcarea, din el vine viaţa şi de la El curge sfinţirea noastră. Întreaga activitate de slujire este modelată de Isus Hristos prin providenţa Sa, prin prezenţa Sa în viaţa oamenilor şi prin refuzul adresat întunericului.
2. Isus Cel care slujeşte . Isus are chipul lui Dumnezeu, fiind de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi totuşi în smerenia Sa desăvârşită  a acceptat dezbrăcarea de sine, a acceptat să ia un chip de rob, acceptând statutul uman, fiind ascultător până la moarte, indicând spre orice om ca acesta să accepte mântuirea dată în dar oamenilor, mântuire care se impune a fi dusă până la capăt cu frică şi cutremur, căci în Isus Dumnezeu lucrează pentru fiecare om care acceptă această chemare de natură divină. ( Fil. 2:6-13 ) Dezbrăcarea de Sine este renunţarea la cele din Slavă pentru pământul ca leagăn al omului creat de Dumnezeu.

Pot fi prieten ca şi Isus?

Întrebarea următoare o pun gândind pur omeneşte. „Cum a putut Isus să se înşele atât de mult cu privire la Iuda?” Gândind doar puţin în viitor, întrebarea devine: „Cum a putut Isus să-Şi ia ca ucenic pe Iuda, ştiind că are să-L vândă pentru bani?” Acuma, există şi prorocie în sensul acesta şi vânzarea trebuia să se întâmple, dar mă face ceva să cred că necesitatea împlinirii prorociei este doar o motivaţie secundară în alegerea lui. Lucru cert, vânzarea trebuia să se facă, dar nu şi sfârşitul pe care l-a avut vânzătorul. Când Mântuitorul i-a spus „Prietene, ce ai de făcut fă repede…” o simt ca şi când ar fi vrut să continue „…şi apoi du-te şi plânge cu amar cum va fi făcând şi colegul Petru.”

Pe undeva faptele lor sunt destul de asemănătoare. Nu cred că pe Isus L-a durut mai mult vânzarea lui Iuda ca lepădarea lui Petru sau părăsirea Lui de toţi ceilalţi ucenici. În acele momente, când avea de dus o luptă cruntă cu durerea fizică, sunt sigur că i-a înţeles pe toţi aceştia şi nu doar pe ei. Amintiţi-vă doar că, batjocorit fiind, nu L-a întrebat pe Tatăl cum de se poate întâmpla aşa ceva, nu doar sub soare ci oriunde în Univers şi dincolo de el, ci înţelegând şi acceptând, El se roagă pentru iertarea lor.

Judecând însă duhovniceşte, mă gândesc că Isus nu a greşit deloc în alegerea lui Iuda. Legăm şi noi de-a lungul timpului prietenii cu cei de lângă noi. Unele rămân, iar celelalte nu. Oare aş putea să spun cu privire la cele care nu, cum de am putut să încerc să fac şi să ţin acea prietenie? Mă gândesc la Isus, la alegerile Lui şi la suveranitatea Lui în viaţa mea şi ajung (pentru a câta oară, oare) la convingerea că toate prieteniile noastre au avut, au sau vor avea ceva bun în ele.

Terminând o relaţie de prietenie oarecum brusc, este cumva corect, din punct de vedere omenesc, să mă întreb cum de am putut să fiu atât de orb şi să nu văd de la început, sau măcar mai de demult, deznodământul. Revenind însă la gândul duhovnicesc, mă gândesc că Isus a ştiut de la început şi cu toate acestea, măsura cu care şi-a oferit prietenia nu a fost cu nimic mai mică. Dacă noi am ucide orice relaţie incipientă ştiind că finalul va fi trist şi nedorit, am fi oameni perfect normali. Suntem însă fiii Celui Preaînalt dacă facem ca Fiul Lui.

Dacă ai o relaţie care dă semne că nu merge bine şi eşti încredinţat că poziţia ta este bună, continuă cât de mult se poate. De ce? Îţi dau două motive. În primul rând aşa a făcut şi Isus, apoi în ciuda sfârşitului pe care l-a avut, Iuda a avut un timp cu totul extraordinar alături de Mântuitorul (nu al lui). A fost unul din puţinii privilegiaţi ai vremii care au umblat în fiecare zi cu Mesia. Din nefericire pentru el, a ratat toate şansele pe care Învăţătorul i le-a dat. Poate că „prietenul” tău nu le va rata pe toate.

Emi Ciupe- Hunedoara

DESPRE UN MODEL PE CARE NU-L PUTEM ÎNŢELEGE

“ Să nu credeţi că am venit să strict Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. “ ( Matei 5 : 17 )

Isus mărturiseşte despre Sine că împlineşte Scriptura.. Acest lucru este dovedit de toate cuvintele Sale.

Se poate întocmi o listă a profeţiilor din Vechiul Testament legate de Isus. Noul Testament se cuprinde în Vechiul Testament prin Isus, lista a fost întocmită în diverse moduri de teologi, aceste texte fac referire la Mesia.

• –  Isus vine din familia lui David după trup. ( 2 Samuel 7 : 12 – 14; Psalmi 89 : 3 – 4; 110: 1; 132:11; Isaia 9: 6; 11 : 1 // Matei 22: 44; Marcu 12: 36; Luca 1 : 69, 70; 20 : 42 – 44 );
• –  Se naşte din fecioară, confirmând lucrarea Celui de Sus. ( Isaia 7 : 14 // Matei 1: 23 )
• –  Se va naşte la Betleem. ( Mica 5 : 2 // Ioan 7 : 42 ; Matei 2 : 6 )
• –  Va sta în Egipt. ( Osea 11 : 1// Matei 2 : 15 );
• –  Va locui în Galileea. ( Isaia 9 : 1-2// Matei 4 : 15 );
• –  Va locui la Nazaret. ( Isaia 11:1 // Matei 2: 23 )
• –  Venirea lui în lume va fi vestită de mesager asemeni lui Ilie. ( Isaia 40 : 3-5; Mal. 3:1; 4: 5 // Matei 3:3; Marcu 1:2-3; Luca 3: 4-6;Ioan 1:23 )
• –  Va vesti o zi de îndurare pentru întreaga lume. ( Isaia 58 : 6; 61 :1 //Luca 4 : 18 – 19;)
• –  Misiunea Lui va ajunge la nemuri. ( Isaia 42 : 1-4 // Matei 8 : 17 )
• –  Lucrarea sa va cuprinde vindecări .( Isaia 53 : 4 // Matei 8 : 17 )
• –  Se va apleca asupra oamenilor învăţându-i în pilde. ( Isaia : 9-10, Psalmul 78 : 2 //Matei 13 : 14, 15, 35 )
• –  Mai marii poporului nu –L vor accepta şi-L vor respinge .( Psalmul 69 : 4, 118 : 22, Isaia 6 : 10, 53:1 // Matei 15 : 8 –9, Marcu 7 : 6-7, Luca 20 : 17, Ioan 12 : 38 – 40 )