Gabriel Soto despre lucrarea printre țigani

 

L-am întâlnit pe Gabriel Soto şi fiica lui, Emeline, vara aceasta, când au vizitat într-o diminică biserica noastră. Veniseră din Franţa în România pentru două săptămâni şi vroiau să ajungă în câteva comunităţi de ţigani din zona Hunedoarei. Nu erau pentru prima dată în ţara noastră, din 2004 vin aici aproape în fiecare vară, cu scopul de a ajuta familiile sărace şi copiii străzii. Dar cum au ajuns ei să prindă drag de cei pe care noi atât de mult îi ignorăm sau chiar ocolim?

Gabriel mi-a povestit cum, cu 8 ani în urmă, la biserica lor din Saint-Etienne i-a vizitat o familie de ţigani veniţi din România. Curios să îi cunoască şi să vadă unde locuiesc, i-a însoţit la marginea oraşului unde mai multe astfel de familii erau stabilite de ceva vreme. Priveliştea l-a şocat: „Am văzut la televizor cum trăiesc oamenii şi copiii din Africa, în ce condiţii grele trebuie să se descurce, dar nu mă aşteptam ca aşa ceva să existe atât de aproape de mine”. Dar Gabriel nu s-a oprit aici, la scurt timp a întâlnit un român stabilit de mai mulţi ani în Franţa şi deci care putea vorbi limba franceză, şi l-a rugat să-i fie traducător în vizitele pe care avea să le facă comunităţii de ţigani. Când a rămas însă fără traducător, a luat hotărârea de a învăţa limba română. A făcut-o singur, citind din Biblie şi ajutat de o carte special cumpărată în acest scop. Când i-am întâlnit eu, atât Gabriel cât şi Emeline vorbeau liber, fără dificultăţi. I-am întrebat despre rezultatele muncii lor, şi mi-au spus că sunt cam 30 de familii din comunitatea de lângă Saint-Etienne care nu mai cerşesc pe străzi şi din 2010 au o biserică a lor.

În România cei doi au venit însoţiţi de o familie de ţigani care merge împreună cu ei în vizitele în care sunt aşteptaţi şi primiţi foarte bine. Programele pentru copii includ jocuri, cântece, lecţii în cadrul cărora e vestită Evanghelia. Aduc cu ei tot felul de „ajutoare” şi la ultima întâlnire împart şi pungi cu alimente. În ce priveşte slujirea pe care o fac printre copiii străzii, spuneau că s-au angajat în această lucrare pentru că au observat că nici o biserică evanghelică din zona noastră nu avea vreun un plan de atingere şi ajutorare a acestora.

„Biserica, spunea Gabriel, e soluţia pentru oamenii care merg şi cerşesc în Europa.” El a făcut efortul de a învăţa o limbă străină pentru a le putea vesti Evanghelia ţiganilor căci „e de datoria noastră a împărtăşi ceea ce ştim despre Dumnezeu”. După o astfel de mărturie, ce să mai scriu? Noi cunoaştem mai bine cultura, locuinţele lor, ca să nu mai vorbim de limbă, îi vedem cerşind sau pur şi simplu trecând pe lângă noi. De ce oare nu simţim că avem o datorie faţă de aproapele nostru şi adesea suntem mai mişcaţi de nevoia „departelui”, de copiii aceia din Africa?

Text: Dana Sisoeva

 

Înscrieri la Centrul Român de Studii Transculturale 2012

Centrul Roman de Studii Transculturale Constanța, oferă instruire misionară avansată și pregatire temeinică pentru misiunea transculturală, îmbinând efficient predarea teoretică la clasa cu practica efectuată de studenți în zonele de misiune.

Programul școlii are o durată de doi ani: cursuri biblice de bază și cursuri introductive despre misiune în anul întâi, iar în anul doi – instruirea specifică în domeniul misiunii.

Înscrierile se pot face pană la data de 1 August 2012. Absolvenţii altor instituţii biblice se pot înscrie direct în anul II.

Dosarul de înscriere trebuie depus la secretariatul CRST şi trebuie să conţină următoarele documente:

     –          recomandarea pastorului bisericii locale (se solicită de la secretariat);

     –          formularul de înscriere (se solicită de la secretariat);

     –         

Corul de copii „Cântec spre cer” în „misiune” la Făgăraş

Corul de copii „Cantec spre cer” , cor al Bisericii Creştine Baptiste „Maranata” Hunedoara, a avut placerea de a-l slavi pe Domnul in Tara Fagarasului! Am fost invitati de catre fratele Petrica Groza sa cantam in 2 biserici din Fagaras, iar, la intoarcere L-am laudat intr-o biserica din orasul Victoria.

Am avut un program lung, am cantat in fiecare biserica aproximativ 20 de cantari. Am dormit in gazde, fiecare frate sau sora primindu-ne cu multa caldura!

Am avut si o zi libera, in care am vizitat numeroase locuri istorice ca de exemplu : Castelul Bran, Cetatea Rasnov, Cetatea Fagarasului, Biserica Neagra, Poiana Brasov si orasul Brasov. Am fost impreuna, ne-am simtit bine, si tot drumul catre casa am spus ca vrem sa repetam misiunea ! Domnul ne-a purtat de grija si aici, iar noi ne-am bucurat mult sa stim ca totul a fost spre slava Lui, si prin toate lucrurile pe care le-am facut acolo, am incercat sa facem sa se vada ca suntem copiii lui Dumnezeu !

Am facut multe poze in toate locurile in care am fost. Ne rugam ca Domnul sa ne mai dea posibilitatea de a mai face si alte misiuni catre slava Lui, dar pana atunci, vrem sa ramana calauza noastra, aici in biserica !

 

 Luana Bold, Hunedoara

INTERVIU: Marius Hanganu în dialog cu Organizaţia Pro Mission

1. Marius înainte de orice, te rog să ne spui care este locul slujirii tale în biserica locală şi de când ai „pe inimă” misiunea transculturală?

Mă numesc Marius Hanganu şi fac parte din Biserica Penticostală Nr. 1 Hunedoara. Referitor la slujire, cred că este suficient de relevant în acest caz dacă voi spune că mă ocup de coordonarea departamentului de evanghelizare şi misiune al bisericii noastre.

Altfel spus, slujirea mea în cadrul bisericii locale – care este doar o parte infimă din marea Biserică a lui Isus Hristos – este focalizată pe realizarea următorului obiectiv major: Provocarea, mobilizarea şi dezvoltarea unei lucrări de misiune în care, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, îşi unesc eforturile, resursele şi visele personale, în vederea realizării celui mai măreţ obiectiv – propovăduirea evangheliei lui Hristos şi formarea de ucenici, începând de aici şi până la marginile pământului.

Eu cred că biserica locală este „cheia” pentru realizarea acestui obiectiv. Dumnezeu caută astăzi oameni ale căror vieţi sunt puse în totalitate la picioarele Lui; ale căror inimi sunt mistuite de o pasiune sfântă pentru Isus şi pentru milioanele de suflete pierdute pentru veşnicie. El ridică o armată puternică, o generaţie radicală, gata să trăiască sau să moară, să plătească preţul, oricât de mare ar fi acesta, pentru ca „În numele Lui să se plece orice genunchi şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”.

Eu cred că astfel de oameni există. Sunt în bisericile noastre. În Hunedoara, în România… Ei se vor ridica şi vor face primii paşi atunci când liderii bisericilor – cei chemaţi să-i provoace, să-i identifice, să-i echipeze şi să-i susţină – vor avea în inimă Viziune şi Pasiune pentru Misiune.

De când am eu pe inimă lucrarea de misiune? Din totdeauna! Mai dinainte ca eu să exist, Dumnezeu a pus-o acolo. Dumnezeu a pus Misiunea în inima oricărui om, în inima fiecărei biserici. Dacă ar fi să mă refer la momentul în care am înţeles şi am acceptat acest adevăr într-un mod specific şi personal, pot spune că Dumnezeu mi-a vorbit, cu aproximativ 19 ani în urmă. A fost un timp în care L-am căutat în mod special pe Domnul, dorind să înţeleg care este planul Său cu privire la viaţa mea. Dacă Îl cauţi sincer, Domnul îţi răspunde. Mi-a vorbit atunci în mai multe moduri – prin Cuvântul Scripturii, prin descoperire profetică – dar cea mai puternică încredinţare am primit-o în momentele intime de părtăşie, în rugăciune, atunci când Dumnezeu îţi vorbeşte în mod direct şi personal, asemenea unui Tată care stă de vorbă cu fiul Său.

Poate că nu am înţeles atunci prea multe detalii, dar inima mea a fost cuprinsă de această viziune. Primul meu gând a fost acela de a pleca în misiune pe termen lung. Domnul însă a avut un alt plan, o altă direcţie. În prezent, împreună cu soţia mea, suntem implicaţi în diferite proiecte evanghelistice şi misionare, rugându-ne în permanenţă ca Domnul să ne descopere următorul pas pe care trebuie să-l facem, pentru împlinirea acestui măreţ obiectiv.

2. Când v-aţi hotărât să vă implicaţi ca biserică în proiectul de misiune în India?

Referitor la proiectul de misiune în India – derulat în parteneriat cu Pro Mission – totul a început în toamna anului 2009.

Pentru biserica din Hunedoara, Misiunea nu mai era de mult un subiect „tabu”. Se predica despre Misiune, ne rugam, dăruiam uneori… Au existat unele proiecte misionare transculturale pe termen scurt, în care biserica a fost implicată. Cu alte cuvinte, viziunea a fost transmisă. Unele inimi au fost atinse. Lucrurile au început să se mişte. Încet, dar cu siguranţă în direcţia potrivită.

Am înţeles atunci, împreună cu grupul implicat în rugăciune şi planificarea anumitor proiecte – că Dumnezeu ne cheamă la o implicare mult mai responsabilă, pe termen lung. Am început să ne rugăm în mod specific. Există atâtea nevoi, atâtea proiecte, atâtea organizaţii… Au fost misionari pe care noi i-am cunoscut, i-am susţinut, ne rugam pentru ei. Acum însă, aveam nevoie de o călăuzire clară din partea Domnului.

În toamna anului 2009, am invitat-o pe Lidia Muraru să prezinte lucrarea din India, în cadrul unui program destinat lucrării de Evanghelizare şi Misiune (în ultimii 4 ani, în fiecare ultimă duminică a lunii, avem în biserică un astfel de program). Nu ştiam care vor fi efectele, dar doream ca biserica să fie încă o dată provocată. Pentru o implicare pe termen lung, biserica trebuia să fie mişcată în această direcţie. Trebuia să existe o confirmare. Şi aceasta nu a întârziat. La finalul programului s-a făcut o colectă pentru lucrarea din India. Nu era prima colectă pentru Misiune, însă atunci, s-a întâmplat ceva special. Dumnezeu dirija totul! A fost cea mai mare colectă din istoria bisericii noastre (de aproximativ 40 de ori mai mare decât o colectă normală) – şi asta în plină criză financiară! Pentru mine şi pentru cei ce care ne rugam, însemna ceva: Dumnezeu a deschis o uşă, iar biserica a făcut primul pas… spre India!

3. Ne poţi spune cum anume v-a vorbit Domnul să adoptaţi proiectul de educaţie din satul, Akilpur?

Cum ne-a vorbit Domnul referitor la Akilpur? Într-un mod simplu, natural, personal, aşa cum o face Domnul de fiecare dată.

Ca urmare a discuţiilor purtate cu Lidia, am ajuns să cunoaştem anumite aspecte ale lucrării din India, referitoare la proiectele aflate în derulare. Decizia de a ne implica în Akilpur nu a fost luată pe moment. Am convenit ca în zilele următoare să cădem de acord asupra modului în care vor fi folosiţi banii.

A doua zi, ne-am întâlnit cu o parte a echipei pentru a ne ruga şi a discuta referitor la continuarea acestui proiect. Nu ştiam pe atunci nimic despre planul echipei din India, de a începe o nouă lucrare, într-o nouă localitate.

Am cerut călăuzirea Domnului şi primul lucru pe care l-am înţeles a fost că Domnul vrea să ne implicăm într-un proiect care va începe de la zero. Mai mult, am primit încredinţarea în inimă, că Domnul vrea să ne încredinţeze acest proiect nouă, pentru a-l susţine în rugăciune şi financiar. Nu ştiam care sunt costurile, dar eram siguri că Dumnezeu a pregătit deja oamenii care vor face lucrul acesta, într-un mod regulat şi susţinut.

I-am comunicat Lidiei decizia noastră, ca urmare a călăuzirii primite de la Dumnezeu. Răspunsul ei a confirmat încă o dată faptul că Dumnezeu dirijează toate lucrurile: „Vrem să începem un nou proiect însă, o vom face doar în momentul în care cineva îşi va asuma responsabilitatea financiară. Ne rugăm pentru asta!”

Nu înţeleg nici acum de ce, dar Dumnezeu ne-a ales pe noi pentru aceasta. Biserica a fost provocată. Răspunsul nu a întârziat să apară. Care sunt roadele? Oamenii din Akilpur pe care nădăjduim să-i întâlnim pe străzile de aur, în Ierusalimul Ceresc.

4. India este relativ departe de Hunedoara. Cum crezi că s-a schimbat percepţia distanţei de”până la marginile pământului” acum când aţi devenit parte din proiectul de misiune?

În universul acesta material, există distanţe, limite, frontiere, există… „marginile pământului”. Există locuri apropiate sau… de neatins. Când este vorba despre Misiune – o componentă a Universului Spiritual – toate aceste repere dispar, nu se mai regăsesc.

Poţi să stai în faţa unei hărţi – impasibil, dezinteresat – şi să ameţeşti doar gândindu-te la miile de kilometri care te despart de India. În acelaşi timp, te poţi pleca pe genunchi; înalţi o rugăciune pentru oamenii din Akilpur care au nevoie de Hristos, pentru misionarii implicaţi în lucrare, pentru nevoile cu care se confruntă… Dintr-o dată distanţele dispar. Barierele sunt date la o parte. Nu mai există „marginile pământului”, pentru că tu eşti acolo, împreună cu ei – simţind, slujind şi bucurându-te de roadele lucrării. Eşti parte a lucrării de Misiune Mondială.

Porunca „mergeţi şi faceţi ucenici” se adresează bisericii şi fiecărui credincios în mod personal. Nu toţi „vor pleca” în misiune, dar fiecare poate fi parte a acestei lucrări. Poţi fi în India, alegând să te rogi pentru ea. Poţi fi în Afganistan, alături de echipa de misiune, trimiţând un gând bun sau un cuvânt de încurajare. Poţi fi în Jungla Africană, alegând să dăruieşti din banii tăi, pentru ca sălbaticii să fie mântuiţi.

5. Cu finanţele pe care le-aţi trimis trimestrial, s-a construit o şcoală, a fost angajat un lucrător localnic cu normă întreagă  şi 60 de copii au parte de educaţie creştină şi studii biblice. Cum reuşiţi să adunaţi banii? Care este metoda?

Mai înainte ca oamenii să dăruiască pentru Misiune, trebuie să existe câteva lucruri: Viziune, Informare, Rugăciune şi Planificare strategică. Restul… vine de la sine!

Viziunea – trezeşte pasiune în inimă, naşte motivaţie, dă o direcţie clară pentru că există un scop suprem. Informarea – te conectează cu realitatea lucrării, cu nevoile, problemele sau roadele din câmpul de misiune. În general, oamenii răspund şi se implică atunci când au în faţă nevoi concrete, care solicită implicare imediată. Rugăciune – pentru că ne conectează cu Cerul; exprimă dependenţa noastră de Dumnezeu, ne sensibilizează inima şi ne împiedică să pierdem ocaziile pe care El ni le pune înainte. Planificare strategică – un plan de acţiune concret, realist, realizabil, care să implice biserica şi în care fiecare să se poată regăsi.

În acest fel, oamenii vor fi motivaţi să dăruiască nu doar ocazional, la colectele speciale ci în mod regulat. Ca biserică, pe lângă proiectul din India, suntem implicaţi şi în alte proiecte transculturale. Pentru toate acestea, banii vin şi apoi pleacă mai departe, la timpul potrivit. Pentru aceasta nu facem colecte şi nu dăm bani din casieria bisericii. Metoda practicată de noi este dărnicia bazată pe Promisiunea prin credinţă. Cei care doresc să se implice în susţinerea financiară a lucrării de Misiune, completează un formular prin care se angajează ca, în dependenţă de Dumnezeu, să dăruiască lunar o anumită sumă. Este un angajament încheiat între om şi Dumnezeu. Se bazează pe faptul că Domnul va purta de grijă şi va da la timp resursele pentru respectarea acestei promisiuni. În acest fel i-am învăţat pe copii să dăruiască, în cadrul grupelor de Şcoală Duminicală. I-am învăţat pe tineri şi pe vârstnici. Sigur că sunt şi excepţii, dar în general, oamenii îşi împlinesc promisiunea, onorându-L astfel pe Dumnezeu.

6. Ce planuri v-aţi făcut pentru viitorul apropiat în ce priveşte misiunea transculturală?

Continuăm să ne rugăm, să dăruim şi să ne implicăm activ în vederea dezvoltării proiectelor în care suntem implicaţi.

Vom continua să provocăm biserica, să promovăm lucrarea de misiune, însă un accent în plus va fi pus pe identificarea potenţialului, pe echipare, pentru că următorul moment la care eu visez, înseamnă tineri dedicaţi, trimişi prin intermediul bisericii, pe termen lung, „până la marginile pământului”.

7. Aţi putea să ne daţi câteva sfaturi practice de implicare a Bisericii „de departe” în  misiunea globală?

Provocarea lui Isus veche de 2000 de ani, este la fel de actuală şi de valabilă astăzi, pentru creştinismul aflat la început de mileniu trei. Nu există nici o altă însărcinare mai mare, mai importantă sau mai urgentă pentru Biserică, decât aceasta.

Şi totuşi… În spatele auto mulţumirii, a palidelor realizări, a focului de paie aprins în grabă şi stins prea devreme, se află un creştinism căldicel, care păleşte ori de câte ori este pus faţă în faţă cu creştinismul autentic, nou testamental.

Poate că am aţipit. Sau poate suntem prea preocupaţi cu alte lucruri şi astfel, am pierdut din vedere scopul şi destinaţia trasate de Dumnezeu. Ne-am născut, am fost răscumpăraţi, suntem parte a Trupului Său şi avem o singură slujbă, o singură misiune pe acest pământ – câştigarea sufletelor pierdute, pentru Hristos. Astfel, Biserica pregăteşte calea pentru revenirea în glorie a Domnului Isus.

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor oamenilor. Atunci va veni sfârşitul!” (Matei 24:14)        

Dacă nu există Viziune, sfaturile sunt de prisos. Dacă există Viziune, ce rost mai au sfaturile! Lăsaţi această Viziune să cuprindă biserica. Puneţi Misiunea la amvon, nu într-un ungher întunecat. Puneţi-o în predici, în grupele de studiu, la întâlnirile de rugăciune, în clasele de Şcoală Duminicală, la întâlnirile de tineret. Puneţi-o în inima bisericii şi va ajunge în inimile oamenilor. Lăsaţi-o să se întrupeze în propriile vieţi şi alţii vor fi motivaţi să vă urmeze.

            Realizator: Lidia Muraru, misionar în India

 

Pentru orice întrebări, detalii sau oportunităţi de implicare ne puteţi contacta:

Marius Hanganu

e-mail: misiune_hd@yahoo.com

 

Speranţa: Turneul evanghelistic „Darul cel mai preţios”, 14-16 februarie 2012

Din 10 – 26 februarie 2012, Misiunea Speranta prin pastorul Natanael Costea va organiza o serie de programe evanghelistice sub genericul „Darul cel mai pretios”. Evanghelizarile se vor desfasura in bisericile locale din 11 localitati printre care si Deva si Hunedoara.

marţi 14 feb.2012 –  DEVA 18:00 BCP „Muntele Sionului”
miercuri 15 feb.2012 –  HUNEDOARA 18:00 BCP „Golgota”
joi 16 feb.2012 – HUNEDOARA 18:00 BCP „Golgota”

www.speranta.ro

„Două cadouri” (ambele importante)

Dana Sisoev

Am prieteni care in fiecare saptamana parcurg mai bine de 300 Km pe drumuri forestiere, pentru a ajunge la grupele de copii formate in cateva sate situate mai aproape sau mai departe de Hunedoara. Heidi Longworth imi spunea ca sambata, ziua in care merge impreuna cu ceilalti frati implicati in aceasta slujire, e ziua ei preferata. Entuziasmul Cristinei Turiceanu mi-a starnit curiozitate, iar perseverenta si dedicarea familiei Hritac ma inspira. Am decis sa merg intr-o zi cu ei la acesti copii, planificasem sa o fac la programul de Craciun, dar a trebuit sa-mi aman vizita pentru alta data. Cristina mi-a spus, a doua zi: „Ce-ai pierdut!”

Despre ce sate e vorba? Sunt noua, eu nu am fost in nici unul din ele: Hasdat, Hasdau, Lunca Cernii, Racastie, Bosorod, Bretea Romana, Plopi, Unciuc si Carnesti. Dani Hritac imi spunea ca numarul total al copiilor care vin la intalnirile organizate de ei e cuprins intre 450 si 500 de copii. Cei sapte membrii ai echipei de misiune obisnuiesc si sa viziteze cateva din cele mai nevoiase familii ale copiilor, pentru a le cunoaste nevoile si a putea ajuta. Sprijinul oferit consta in ajutor practic pentru cei care muncesc mai greu, ajutor material, si multa rugaciune!

La programul de Craciun de anul acesta, s-a oferit fiecarui copil si adult prezent la intalnire doua cadouri: cutia cu jucarii, rechizite sau altele de felul acesta, si viata vesnica prin primirea in inima a Celui care a ales sa se nasca in lumea noastra. S-a vorbit copiilor despre evenimentele ce au avut loc acum aproape doua mii de ani, si despre semnificatia si importanta nasterii lui Isus. Alex Rudol mi-a spus ca atat copiii cat si parintii prezenti la intalnire au fost provocati sa rostesca o rugaciune de multumire in cinstea Regelui care ne-a iubit asa de mult, a lasat slava Sa si a venit sa ne slujeasca, rugaciunea incheindu-se cu: ” Te rog acum, naste-te si in inima mea, curateste tot ce e rau si locuieste pe veci in ea..”. Unii au plecat acasa cu doua daruri, unul din ele e darul mantuirii!

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto:  Alex Rudol

Misiunea „Countryside” în Ucraina, 3-11 decembrie 2011

Ana Barbu (Teliuc, Hunedoara): 

Sunt studentă la Universitatea Emanuel din Oradea si abia aştept ca împreună cu un grup de studenti să mergem in misiunea Countryside in Ucraina, mai exact in Porosckovo.

Ne stă în faţă o mare provocare, de aceea apreciem orice fel de ajutor din partea dvs. şi mai ales vă rugăm să ne sprijiniţi în rugăciune.  

De ce mergem in aceasta misiune?

In Ucraina s-a descoperit recent o comunitate de romani uitata de lume care nu a auzit de Romania. In Poroscovo traiesc in conditii grele aproximativ 2000 de persoane (50% din ei sunt copii) si in ciuda faptului ca nu au avut scoala sau biserica in limba proprie au reusit sa-si pastreze limba.

Oamenii de acolo au incredere in romani si primesc cu bucurie Cuvantul lui Dumnezeu in limba lor. In primavara anului 2011 s-a deschis o biserica evanghelica in sat. Duminica vin aproximativ 20 de adulti si 30-50 de copii. O parte din adulti s-au predat Domnului, iar copiii sunt foarte receptivi.

Ce vom face acolo?

Un grup de studenti de la UEO vor vesti Cuvantul lui Dumnezeu la Poroshkovo prin evanghelizare stradala, cantari, lectii biblice cu copiii si vizite sociale.

Roaga-te si sprijina aceasta initiativa misionara in Ucraina.

Motive de rugaciune:

•     Mantuirea romanilor din Poroscovo
• Protectia si eficienta grupului de misiune
•  Domnul sa deschida mai departe usi pentru Cuvant

Misiunea costa 2000 de euro. Doneaza pentru:

•     transport 800 km
•  cazare 9 studenti
• alimente grup
• pachete pentru familii (alimente, articole de igiena)
•  literatura crestina pentru copiii
• jucarii sau incaltaminte pentru copii pe care nu le mai folosesti

Contact: Dani Chis / countryside@emanuel.ro

http://londraevanghelica.wordpress.com

http://londraevanghelica.wordpress.com/

Dacă şi-ar fi propus românii să planteze 14 biserici evanghelice în Londra zilelor noastre, câte am constatat pe blogul de mai sus că sunt, presupunerea mea este că nu ar fi reuşit niciodată. Dumnezeu însă mereu ne-o ia înainte, şi vorba lui Ionatan Piroşca, „ne face semn cu eclipsa” …sau eclipsarea, sau altfel. Semn că-i aici!

*poza de aici

John Piper: De ce nu funcţionează rugăciunea?

„Probabil că primul motiv pentru care rugăciunea nu funcţionează în mâinile credincioşilor este că noi încercă să schimbă un aparat „emisie-recepţie” de război într-un „interfon de domiciliu”. Până când nu devenim conştienţi că viaţa este o luptă, nu înţelegem rolul rugăciunii. Rugăciunea este pentru îndeplinirea unei misiuni de război. Comandantul (Isus) îşi cheamă trupele, le dă o misiune crucială (mergeţi şi aduceţi roadă), înmânează fiecărui soldat câte un aparat de transmisie codat la frecvenţa cartierului general şi le spune: „Camarazi, Generalul are o misiune pentru voi şi doreşte să o vadă îndeplinită. În acest scop, M-a autorizat să acord fiecăruia dintre voi acces personal la El prin aceste aparate de transmisie. Dacă rămâneţi credincioşi misiunii Lui şi urmăriţi în primul rând victoria Lui, El va fi întotdeauna lângă voi pentru a vă da sfaturi tactice şi a vă trimite întărituri la nevoie.„

Dar ce am făcut noi, milioanele de creştini? Am încetat să mai credem că ne aflăm în război. Nici o urgenţă, nici o veghere, nici o vigilenţă. Nici un plan strategic. Doar o pace lejeră şi prosperitate. Şi ce facem cu „aparatul” de emisie-recepţie pe care l-am primit? Încercăm să îl transformăm într-un „interfon” instalat în casele, cabanele, bărcile şi maşinile noastre nu pentru a chema puterea de foc în lupta cu duşmanul mortal, ci pentru a cere mai multă tihnă în adăpostul nostru.”

John Piper, Să se bucure popoarele, p. 54-55, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1998 (sublinieri adăugate)

Misiunea de evanghelizare (originalul)

„Cine eşti, Doamne?” am răspuns eu (Pavel). Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-l prigoneşti. Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M’am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atat al lucrurilor, pe care le-ai văzut, cat şi al lucrurilor, pe care Mă vei vedea făcandu-le.
Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimet, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Faptele Apostolilor 26:15-18

De reţinut faptul că misiunea, slujba încredinţată lui Pavel de către Dl. Isus, nu a fost aceea de a-i întoarce pe oameni la Dumnezeu (lucru imposibil de realizat de altfel), nici de a le schimba stilul de viaţă, de a-i „coloniza” sau de a-i învăţa să trăiască într-un nou fel, iudeo-creştin, ci de a-i ajuta să VADĂ  viaţa din perspectiva lui Dumnezeu. Schimbările despre care vorbeşte continuarea versetului sunt o consecinţă naturală a noii perspective.

„Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.” Ioan 3:33

* poza de aici

Conferinţa RoMisCon la Deva – Agenţia Penticostală de Misiune Externă

Conferinta de misiune organizată de Agentia Penticostala de Misiune Externa, se va desfășura anul acesta la Deva, în perioada 26 – 29 august 2010.

Vezi detalii pe  StiriCrestine.ro

Pregătire eficientă pentru lucrarea misionară: CRST

Centrul Roman de Studii Transculturale Constanta, ofera instruire misionara avansata si pregatire temeinica pentru misiunea transculturala, imbinand efficient predarea teoretica la clasa cu practica efectuata de cursanti in zonele de misiune.

Programul scolii are o durata de doi ani: cursuri biblice de baza si cursuri  introductive despre misiune, in anul intai, iar in anul doi – instruirea specifica in domeniul misiunii.

Înscrierile se pot face pana la data de 15 August. Absolvenţii altor instituţii biblice se pot înscrie direct în anul II.

CRST oferă si cursuri modulare! În perioada 30 August – 08 Octombrie se desfasoara o noua sesiune de “Studii Internaţionale despre Islam din România” predate de profesori cu experienta si reputatie internationala. Cei interesaţi pot opta pentru pachete de două, patru sau şase săptămâni.

Pentru detalii apelaţi Centrul Roman de Studii Transculturale telefonic: 0241-583246, 0741-159203, prin e-mail la adresa: secretariat@crst-ct.ro sau vizitati site-ul www.crst-ct.ro

Daniel Bujenita

În Ziua de Rusalii participă la colecta naţională de misiune

C U L T U L  C R E Ş T I N  B A P T I S T

UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE din ROMÂNIA

DEPARTAMENTUL DE MISIUNE

Str. Dâmboviţei nr. 9-11, Sect. 6, 060842 Bucureşti Tel. 430 00 39, 430 10 60, Fax 430 29 42; e-mail: uniuneabaptista@gmail.com, misiunebaptista@gmail.com

Cont RO 04RNCB 0072 0497 1891 0009, BCR Sector 1 (Specificați pe mandat: Pentru Misiune)

Nr. 322/18 Mai 2010

Bucureşti,

Iubiţi fraţi în Domnul Isus Hristos,

Dorim ca binecuvântarea Domnului nostru Isus Cristos să fie revărsată din plin peste lucrarea măreaţă la care sunteţi angajaţi de a-L glorifica pe El.

Ne propunem ca şi anul acesta să fim implicaţi în proiecte de misiune comune având dorinţa de a extinde Împărăţia Lui pe întreg pământul. În acest scop am stabilit o strategie comună de misiune locală (în România), misiune în ţările limitrofe, sprijin pentru Diaspora Europeană şi misiunea internaţională.

În privinţa misiunii locale putem spune cu mare bucurie că avem deja primele roade ale proiectului Slaşoma. După cele trei zile ale Bibliei organizate pentru aducerea oamenilor în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu, mai mulţi bărbaţi s-au hotărât să-L urmeze pe El. Slavă Lui! Totodată, mulţumim Domnului pentru păstorii din România care doresc să extindă proiectul spre faza a doua, prin care cât mai mulţi români să fie angrenaţi în citirea Bibliei. Dacă doriţi şi dvs., în comunitatea unde vă aflaţi, să atrageţi oamenii pentru citirea Bibliei, vă rugăm să ne contactaţi. Mai mult, pentru sprijinirea răspândirii Evangheliei în România, Departamentul de Misiune susţine lunar (cu o suma mică) postul de radio “Vocea Evangheliei.”

Misiunea din ţările limitrofe s-a dezvoltat de la lucrarea iniţială pentru Serbia, spre alte ţări precum Ucraina, Bulgaria şi Moldova, urmând să găsim soluţii pentru Ungaria şi Turcia.

În ce priveşte sprijinul acordat celor din Diaspora europeană, putem spune că anticipăm o conferinţă Pan-Europeană cu reprezentanţi ai bisericilor baptiste româneşti din toate ţările europene. Această iniţiativă este prima în acest sens, dar sperăm că prin ea se vor deschide multe oportunităţi de lucrare viitoare în întreaga Europă.

Misiunea internaţională, prin Departamentul de Misiune, are în atenţie un misionar indigen dintr-o ţară musulmană. Acest misionar a trăit experienţa transformatoare a Cuvântului divin şi, după o pregătire potrivită, a ajuns să planteze biserici în propria ţară.

Iată cum, prin aceste iniţiative, baptiştii români îşi lărgesc orizontul de lucrare, atât pentru nevoile interne cât şi pentru împlinirea marii însărcinări lăsate de Domnul nostru în Evanghelii (Matei 28:18-20). Întreaga slava îi aparţine Lui!

Toate activităţile enumerate mai sus sunt exclusiv susţinute de către bisericile baptiste române, fără nici un sprijin extern. Mulţumim Domnului pentru osteneala dragostei dumneavoastră. De aceea, vă asigurăm că toate fondurile primite la Departamentul de Misiune vor fi folosite doar în scopul propus.

Dumnezeu să răsplătească rugăciunile şi dărnicia dvs., prin care contribuiţi astfel la răspândirea Cuvântului Său în întreaga lume.

Nota: Dacă doriţi prezentarea powerpoint, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail afişată mai jos. Vă mulţumim.

Slujind împreună,

Alexandru Vlaşin, Coordonator Departament de Misiune,

Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România,

www.uniuneabaptista.ro, misiunebaptista@gmail.com

Cursul „Kairos”, 6-10 aprilie 2010, Hunedoara

Acum, în HUNEDOARA!

În vederea provocării, echipării şi mobilizării generaţiei tinere pentru implicare în lucrarea de misiune, Misiunea Evanghelia fără Frontiere în colaborare cu Asociaţia OC International, organizează la Hunedoara, Cursul de misiune Kairos.

La acest eveniment sunt invitaţi să participe toţi cei care doresc să înţeleagă mai bine chemarea şi planul lui Dumnezeu pentru viaţa lor, rolul Bisericii în lume şi modul practic în care cu toţii suntem chemaţi să ne implicăm, pentru împlinirea mandatului încredinţat de Hristos, Bisericii Sale.

Timp de 5 zile, vom parcurge 40 de ore de curs intensiv, care pentru mulţi au însemnat o provocare semnificativă şi un prim pas spre misiunea transculturală.

• CÂND? În perioada 06 – 10 aprilie 2010 – zilnic, între orele 09 – 16
• UNDE? Biserica Penticostală Nr. 1 Hunedoara, str. Bogdan Vodă nr. 1
• COST: 60 lei (organizare,  mapă materiale şi aperitivele din pauza de ceai sau cafea)
• CINE? Toţi cei care vor să primească Viziune şi Pasiune pentru Misiune
• CONDIŢII: Creştin, născut din nou, botezat, membru activ într-o biserica evanghelică
• CUM? Pentru detalii suplimentare sau înscrieri: e-mail effromania@yahoo.com
• Persoana de contact: Marius Hanganu, tel.  0722 871855
• DE CE? Pentru a provoca, echipa şi mobiliza generaţia tânără în vederea implicării în lucrarea de misiune în context naţional sau transcultural

NUMĂRUL LOCURILOR ESTE LIMITAT!

http://www.pentihd.blogspot.com

http://www.cursulkairos.ro

Misionarul săptămânii – Alin Vrâncilă – Sudan

Lucrarea de misiune se poate face în cel puţin 3 feluri:

1. Prin implicarea ta personală
2. Prin sprijin în rugăciune
3. Prin ajutor financiar

Ştiti creştine ne invită să ne alăturăm lor în a sprijini un misionar pe săptămână:

Alin Vrancila, este momentan în Sudan și lucrează pentru proiectul “Saci pentru săraci“. Proiectul aparţine organizaţiei Miak Wadang România, împreună cu filialele din Austia şi Sudan, dar şi cu Ministerul pentru Afaceri Umanitare din Sudan. Coordonatorul proiectului din România este Dana Galchiş, un medic de familie român, care a fost în Sudan.

Vezi mai mult pe http://stiricrestine.ro

De la Betleem (Haţeg) la Emanuel (Timişoara)

Adi Condrea, pastorul Bisericii Baptiste „Betleem” din Haţeg va predica duminică 7 februarie 2010 la Biserica baptistă „Emanuel” din Timişoara.

Tinerii celor 2 biserici vor participa la o întîlnire specială de tineret în seara de luni 8 februarie 2010.

sursa: ambasadorul.wordress.com

„LUCRÂND CÂT MAI E ZI” Conferinţă misiune, 30 ianuarie 2010, ora 17.oo

Cautam traducatori din romana in: germana, spaniola, italiana, franceza si editori video

Misiunea Speranta pentru Romania cauta voluntari traducatori care sa ne ajute sa traducem site-ul de binefacere www.sperantapentruromania.ro, articol cu articol din romana in limbile de mai sus. Cei care doresc sa ne ajute, va rugam sa ne contactati la adresa de email: misiuneasperantapentruromania@yahoo.com, sau tel: 0766 365 833 sau 0749 402 098

Echipa Misiunea Speranta pentru Romania
www.sperantapentruromania.ro

EVANGHELIA LA MINUS 40 DE GRADE C

Duminică, 28 iunie 2009, la Biserica Creştină Baptistă „ Betleem „ din Haţeg Marius Giura şi-a prezentat activitatea sa de misionar român în Siberia, în mijlocul buryaţilor, un popor de etnie mongolă, vieţuind într-o zonă culturală aridă, acolo unde cea mai uzuală distanţă de parcurs în vederea evanghelizării este de 500 km/zi.

Marius a ţinut să fie prezent cu soţia sa, ne-a proiectat fotografii din zona aceea îndepărtată, cu munţii înzăpeziţi, cu lacuri îngheţate, cu oamenii aşteptând o minune din partea lui Dumnezeu.

A prezentat mărturia sa pe nerăsuflate, cu bucurie şi încredere punând accentul pe esenţa misiunii, curajul de a merge până la marginile pământului sub puterea Duhului Sfânt, cuvintele îi curgeau limpezi pe buze, ca un copil care îşi spune povestea sa simplă, dar importantă. Bucuria sa a fost una molipsitoare, cuvintele curgeau normal ca-ntr-o familie unde un fiu îşi prezenta crezul, viaţa, puterea de a fi lumină în lume.

Să ne rugăm pentru Hunedoara!

Conform informaţiilor preluate din Calendarul de rugăciune 2008 prezentat de Misiune.ro 

judeţul Hunedoara are: 

• Populaţie de 474  112 locuitori
• Biserici Evanghelice 254 (110 baptiste, 14 creştine după evanghelie, 121 penticostale, 9 altele)
• Evanghelici 23 722 adică 4, 88 %
• Procent  4 436 locuitori la o biserică evanghelică

Să ne rugăm pentru cele 304 sate şi 7 comune lipsite de prezenţă evanghelică, 6 dintre aceste localităţi avand mai mult de 1 000 de locuitori.

Să ne rugăm Domnului ca El să binecuvanteze Hunedoara şi să ne facă pe noi binecuvantare. Să scoată lucrători in judeţul nostru iar noi să fim unii dintre ei.

Putem fi parte din lucrarea pe care Dumnezeu o face (aici) în cel puţin 3 feluri:

1. Să ne rugăm!
2. Să susţinem finainciar pe cei ce se implică.
3. Să ne implicăm personal.