Posts Tagged realitate

Aşa-i la noi, căruţa înaintea boilor (?)!

Noi cu paginile noastre pe Facebook si pe blogurile noastre personale ar trebui sa luam, sa preluam, să share-uim informatia de pe paginile oficiale ale bisericilor si ale centrelor si  ale organizatilor  si ale ziarelor, si nu invers !

, , , ,

Lasă un comentariu

Nu, nu! Nu se-ntâmplă la noi…

El şi Ea se întorc de la biserică. 
Ea: – Ai văzut draga ce predică slabă a avut păstorul nostru?
– Nu dragă, n-am observat.
Ea continuă:
– Da, ai observat că azi corul a cântat fără viaţă?
– Nu draga, n-am observat.
Femeia continuă neabătută:
– Oricum, nu se poate să nu fi observat cuplul acela tânăr cum erau îmbrăcaţi, si copilul care s-a foit toată adunarea în faţa noastră, şi nici pălăria cea nouă a soţiei diaconului!
– Îmi pare rău dragă, dar sincer nimic din toate astea nu am observat!
Ea către El, dezgustată:
– Şti ceva bărbate, nici nu ştiu de ce mai mergi la biserică! 🙂 😦

, , , ,

Lasă un comentariu

despre Motto-ul de aici

Am fost întrebat cu ceva vreme în urmă de ce am scris acolo în motto, „AM” cu litere mari, şi nu am lăsat aşa cum apare în Biblie, cu litere mici.  Răspunsul e oarecum evident,  am făcut-o pentru a scoate în evidenţa timpul prezent al verbului.

Asemenea altui text din Faptele Apostolilor 16: 10 ( „După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne CHEAMĂ să le vestim Evanghelia.”) şi acesta de aici se numără printre preferatele mele, pentru că „aduce” în timpul prezent un viitor care încă nu există, un viitor la care omul este chemat să lucreze împreună cu Dumnezeu, prin credinţă desigur.

Parte din frumuseţea versetului de mai sus, e că acolo nu scrie „…ne trimite”, ca şi cum Domnul care este expeditorul mesajului, rămâne acolo unde este El şi îi trimite pe alţii să muncească pentru El sau în locul Lui, ci scrie … ne cheamă, ceea ce, geografic vorbind, implică faptul că El este deja acolo.

Tot aşa şi în versetul acesta „Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă AM mult norod în această cetate.”

Norodul despre care se vorbeşte la timpul prezent hoinărea încă departe de realitatea scrisă, nu devenise incă „istoria Bisericii din Corint”. Însă ni se spune despre Pavel că „a rămas (acolo) un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu„, tocmai pentru ca viitorul ACELA  (pe care Pavel l-a acceptat prin credinţă) să devină realitate.

, , , ,

Un comentariu

Biblică: „Când e plin nu mai e loc”

„Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.  Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” – Luca 2.6-7

, , ,

Lasă un comentariu

Portret incomplet:

Indiferent de părerea pe care unii şi-au format-o despre noi, cert este că suntem mai mult decât părerea lor.

„…în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” – Apostolul Pavel despre echipa lui de lucru, 2 Corinteni 6:8-10

Oare cât adevăr din descrierea biblică ni se potriveşte şi nouă?

, , ,

Lasă un comentariu

Interesul „focului” şi-al „apei”

Fiecare trage jar la oala lui, dar nu doar atât: se aruncă apă pe focul celuilalt.

  „(Robul Meu pe care-l sprijinesc…) Trestia frîntă n’o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.” Isaia 42:3

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Se crede, se simte, se scrie… se face

„Din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” – le scrie Apostolul Pavel evreilor (poporului lui Dumnezeu) din vremea lui. În zilele noastre se întamplă cam la fel.

Astăzi m-am confruntat cu o dilemă cu privire la 2 comentarii scrise aici pe Hd. ev… hmm, să le dau approve, să nu le dau? De fapt ezitarea mea a fost doar cu privire la unul din cele două comentarii, comentariu pe care îl pun aici la vedere:

„Ma numesc […] sint din […] judet Timis si sint de religie baptista. Eu vin dintr-o familie de ortodocsi dar sotul meu edra de religie baptista iar eu mi-am urmat sotul si m-am botezat si eu la baptisti dar acum imi pare f rau pt pasul facut pentru ca ce am vazut in biserica […] nu este pocainta este doar o pestera de tilhari iar parerea mea despre pocaiti este ca sint cei mai escroci si mai rai de pe pamint

Ei nu cred in D-zeu cred doar in averile lor imense si cum sa faca bani multi dar cind e vorba sa ajute pe cineva amarit macar cu un leu de paine intorc spatele si rid si cred ca cei mai vinovati pt comportamentul lor sint pastorii bisericii pt ca ei nu dau exemplu bun. Exemplu care se vede la pastori il fac si cei din biserica, cum iti pastoresti turma asa o au daca ar crede cu adevarat in D-zeu ar face voia Domnului sau acesti asa zisi pocaiti cred ca o sa mituiasca cu bani pe Domnu Iisus ca sa le dea un loc in rai ?”

Ceea ce m-a contrariat a fost faptul că acelaşi comentator după ce-şi exprima foarte deschis sentimentele pe care le are faţă de pocăiţi în general (şi în mod specific, după cum se vede) le cere ajutorul celor din Hunedoara. Prima mea reacţie a fost să mă amuz şi să zic „mda, normal că cere altora (noua) ceea ce nu-i în stare să facă el/ea prima dată”, însă nu e nimic de ras! Există şi adevăr în cele scrise şi există oportunitate.

Adică ceva de genu`: „…vă dispretuiesc, sunteţi cei mai „naşpa” oameni pe care-i cunosc… dar, vă mai dau o şansă să-mi dovediţi că nu sunteţi chiar aşa de răi şi egoişti şi încrezuţi pe cat cred eu, AJUTAŢI-MĂ!

Ce contează ce fac şi zic alţii? Contează ceea ce facem noi!

, , , , , , , ,

Lasă un comentariu

oglindă

„Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor”.

, ,

Lasă un comentariu

Participă la „Concursul naţional de literatură creştină”- prima ediţie

Ficţiune vs Realitate

Dumnezeu a spus „Să fie…” şi a fost. El ne-a creat şi pe noi după chipul şi asemănarea Lui şi ne-a dăruit puterea cuvintelor. Cuvintele pot ucide sau pot da viaţă, pot naşte lumi splendide, sau pot distruge chiar şi lumea în care trăim. De aceea prin acest concurs vrem să îi căutăm pe cei care au descoperit potenţialul din ei şi înclinaţia lor spre literatură, şi ca în vremurile de demult să îi chemăm la o luptă dreaptă, în care adevărul, frumosul, stilul şi profunzimea cuvintelor sunt arme, iar cel mai iscusit în mânuirea lor va fi învingător.

Motivaţia noastră este promovarea valorilor şi literaturii creştine ca o mărturie pentru noi cei de azi şi copiii lumii de mâine.

„Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul.” (Psalmul 102:18)

De aceea dacă ai un manuscris, un volum de proză (roman sau povestiri) sau poezie, ce nu a mai fost publicat până acum, te invităm să iei parte la acest concurs în contextul în care literatura creştină autohtonă este  disconsiderată şi în cel mai bun caz ignorată. Mai multe detalii legate de modul de înscriere se găsesc pe pagina Regulament.

Însă nu e nevoie să fii un scriitor sau poet sau dramaturg pentru a putea contribui la acest proiect. Accesează pagina Implică-te! şi descoperă cum şi tu poţi face parte din această lucrare.

http://www.fictiunevsrealitate.ro/

, , , , , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: