Posts Tagged reguli

Parcare sau parc auto?

Degeaba, mai nou, sunt locuri de parcare în Hunedoara că tot nu am unde parca maşina, tre’ s-o las ca şi mai înainte în stradă, pe carosabil, pentru că locurile de parcare sunt ocupate de mulţimea maşinilor cu afiş în geam: „de vânzare”… În faţă şi în spate aproximativ la fel… În cazul ăsta diferă doar calitatea şoselei (ca să mă consolez cu partea plină a paharului) 🙂 … râsu’ plânsu’. 

, , , ,

Lasă un comentariu

Detalii, reguli şi drepturi cu privire la campania electorală 2012

Biroul Electoral Central amintește că, începând cu ora 00.00 a zilei de 11.05.2012, începe campania electorală pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10 iunie 2012.

Conform art. 61 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfășurării alegerilor și se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 700. Astfel, conform HG nr. 141/2012, campania electorală se încheie în data de 9 iunie, ora 700.

Comunicat BEC

Ce beneficii au si ce reguli trebuie sa respecte partidele politice si candidatii acestora

-In timpul acesteia, candidatii, partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale, precum si cetatenii au dreptul sa-si exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, adunari, utilizarea televiziunii, radioului, presei si a celorlalte mijloace de informare in masa.

Citeste tot: http://www.cotidianul.ro/a-inceput-oficial-campania-electorala-182335/

, , , ,

Lasă un comentariu

Peace and Civility Pledge

„We strive […] by reflecting deeply on how we speak to and about one another, and how we create environments that help peace grow – or allow violence and hatred to enter.

Peace and Civility Pledge

The church can offer a message of hope and reconciliation to a nation that is hurting and deeply divided. We urge those who claim the name of Christ to „put away from you all bitterness and wrath and anger and wrangling and slander, together with all malice, and be kind to one another, tenderhearted, forgiving one another, as God in Christ has forgiven you” (Ephesians 4:31-32).

We pledge to God and to each other that we will lead by example in a country where civil discourse and peacemaking are rare. We will work to model a better way in how we treat each other in our many communities, across religious and political lines. We will strive to create safe and sacred spaces for common prayer and community discussion as we come together to seek God’s will for our nation and our world.

1.) We believe Jesus’ teaching that „Blessed are those who make peace” (Matthew 5:9). We acknowledge that most of us have been guilty of violence in our hearts and with our tongues. We hold ourselves to the higher standard to which Christ called us: to refrain from not only physical violence but violence of the heart and tongue. „Do not commit murder. Anyone who murders will be judged for it,” and „Do not be angry with your brother or sister” (Mathew 5:22-23).

2.) We commit that our dialogue with each other Citește restul acestei intrări »

, , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

4. Biblia şi regulile (ei) de interpretare: APLICAŢII

„Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii.” – Antoine de Saint Exupery

„Pe vremea aceea nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea” – Judecători 21.25

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău.” Proverbe 19.2

Practicile noastre (religioase) şi discuţiile noastre (contradictorii) se nasc din înţelegerile noastre (diferite) cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu din Scriptură vizavi de diversele relatări şi afirmaţii pe care le conţine.

Este important să nu uităm că şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie abordat în contextul unor reguli care nu ne dau voie să forţăm textul, să interpretăm „după ureche” cele scrise acolo. Aceste reguli nu sunt absolute, ci ele ne oferă liniile călăuzitoare de care e bine să ţinem seamă dacă vrem să nu ajungem la erori grave de interpretare, să înţelegem intenţia originală a scriitorului şi Autorului textului sfânt, trecând cu bine „prăpastia” lingvistică şi istorică dintre cartea pe care o citim astăzi şi momentul scrierii ei.

Am scris câteva cuvinte despre regula:

  1. Contextului
  2. Destinatarului
  3. Împărţirii

iar astăzi voi încerca să prezint o altă regulă de studiu biblic şi anume:

4. Regula celor 3 aplicaţii de bază:

Regula aceasta pleacă de la constatarea (biblică) a faptului că relatările istorice din Biblie nu reprezintă doar istorie, ci ele poartă un mesaj doctrinar, precum şi o aplicaţie spirituală sau personală, pe care cititorul de rând (eu şi dumneavoastră) o putem lua pentru noi şi o putem folosi în contextul vieţii de acum.

Aşadar putem vorbi despre 3 aplicaţii de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu şi anume  aplicaţia istorică, aplicaţia doctrinară şi aplicaţia personală a Scripturii.

Iată câteva exemple:

  • Apostolul Pavel scrie Corintenilor şi ajunge să le vorbească în capitolul 10 din 1 Corinteni despre câteva secvenţe istorice din viaţa poporului Israel (relatări ale Vechiului Testament), precum trecerea de către evrei a Mării Roşii, călăuzirea lor prin norul de fum şi de foc, mâncarea manei în pustie şi felul în care Dumnezeu le-a dat apă din stâncă, subliniind pedeapsa de care au avut parte în urma necredinţei lor, subliniind exemplul lor negativ pentru Corinteni, implicit pentru noi, cititorii de astăzi.
  1. Istoric sumarizează ce s-a întâmplat (au băut apă din stâncă).
  2. Doctrinar ne descoperă faptul că „stânca duhovnicească ce venea după ei era Hristos.”
  3. Spiritual ne spune să nu facem ca ei.
  • La începutul Evangheliei după Matei, în contextul istoric al naşterii Mântuitorului Isus Hristos, Matei citează un verset din Vechiul Testament, accentuând aplicaţia lui doctrinară şi împlinirea lui profetică: Matei 2:15 „Acolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”, cu toate că textul Vechiului Testament nu lasă să se înţeleagă că referirea ar fi si cu privire la Fiul lui Dumnezeu, ci doar cu privire la poporul evreu, robia şi eliberarea lui din Egipt: Osea 11:1 „Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
  1. Aplicaţia istorică este eliberarea evreilor din robia egipteană.
  2. Aplicaţia doctrinară este reîntoarcerea Fiului lui Dumnezeu din ţara Egiptului (la mii de ani după evenimentul istoric).
  3. Aplicaţia spirituală este purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de copiii Săi.
  • Un alt exemplu foarte interesant se găseşte în epistola lui Pavel către Galateni (cap.4, vers. 21-31), în care apostolul porneşte de la relatarea biblică despre Avraam, Agar, Ismael şi Isaac şi îi învaţă pe Galateni (şi pe noi) cum să întrebuinţeze Legea Mozaică, felul în care să se raporteze şi să se supună ei. Iată cum pe lângă aplicaţia istorică, apostolul Pavel extrage aplicaţia doctrinară şi spirituală a textului biblic.
  1. Galateni 4:22 „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă. 4:23 Dar cel din roabă s’anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s’a născut prin făgăduinţă.”
  2. Galateni4:24 „Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, 4:25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. 4:26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.”
  3. Galateni 4:28 „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sînteţi copii ai făgăduinţei. 4:29 Şi cum s’a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întîmplă şi acum. […] De aceea fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.”

Înţeleptul Solomon constata aşa la vremea lui: Eclesiastul 1:9 „Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 1:10 Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: „Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. 3:15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.”

Apostolul Pavel concluziona astfel: Romani 15:4 „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

, ,

2 comentarii

Studiul şi regulile (lui) – 3.Împărţirea Scripturii

Mi-am propus cu ceva vreme în urmă să scriu câte ceva despre studiul bibliei şi câteva din regulile de care trebuie să ţinem cont atunci când trecem de la pasul citirii la pasul adâncirii celor citite, la studiu.

Pentru că Sfânta Scriptură nu este în primul rând un manual tehnic, o carte care să prezinte doar legi şi precepte, ci este plină de povestiri, de naraţiuni, de întâmplări şi dialoguri în care oamenii pe care ni prezintă se confruntă cu tot felul de situaţii de viaţă sau cu filosofia de viaţa ce generează o anumită gândire şi comportament, atunci când ne interesează o anumită temă, sau subiect, trebuie să facem efortul de a trece dincolo de naraţiune, spre a extrage din text ceea ce prezintă în formă directă sau indirectă.

Efortul acesta, paşii pe care-i facem se supun unor reguli pe care trebuie să le cunoaştem şi să le respectăm dacă nu vrem să ajungem la erori grave de interpretare, să forţăm textul să „spună” altceva decât a intenţionat.

În România şi alte ţări europene se circulă pe partea dreaptă a drumului, însă dacă un englez (care în Anglia circulă pe partea stângă a drumului) vine în ţara noastră, el respectă regulile noastre, chiar dacă nu-i obişnuit cu ele, chiar dacă nu-i convin, chiar dacă i se par stupide sau inacceptabile, şi dacă nu le respectă RISCĂ să se „accidenteze” – a păşit pe un teren care are regulile lui. Aşa trebuie să facem şi noi pe „terenul” Sfintei Scripturi.

Am scris puţin despre:

  1. regula CONTEXULUI şi
  2. regula DESTINATARULUI,

iar acum vreau să prezint regula ÎMPĂRŢIRII Cuvântului lui Dumnezeu potrivit dispensaţilor istorice în care Dumnezeu ne-a vorbit şi s-a descoperit pe sine.

Ştim că la scoală am învăţat despre perioade diferite ale istoriei, tot aşa cum istoria fiecăruia se împarte în etapa copilăriei, a tinereţii, maturităţii şi bătrâneţii – „regulile” vieţii fiind oarecum altfel în fiecare perioadă.

Şi Dumnezeu a împărţit istoria omenirii şi a marcat-o cu evenimentele majore pe care El le-a pregătit, tot aşa cum şi noi împărţim erele în „înainte de Hristos” şi „după Hristos”. Dumnezeu vorbeşte despre „măsuri ale nelegiuirii”, despre „vremurile Neamurilor” despre „împlinirea vremii” sintagme care ne arată că Dumnezeu urmăreşte cu atenţie curgerea timpului şi felul în care se raportează la el.

„În debutul epistolei către Evrei ni se spune ca Dumnezeu „a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri si in multe chipuri”, iar acum „la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile” (Evrei 1:1-2).

Din simpla lectura a acestui text înţelegem ca „in vechime” Dumnezeu a vorbit altfel decât „la sfârşitul acestor zile”, iar ce le-a spus „părinţilor noştri prin prooroci” este altceva decât ceea ce „ne-a vorbit prin Fiul”. – Biblia cu Explicaţii, Dispensaţiile istorie, pg.237

Ca sa „împărţim drept Cuvântul adevărului” (2 Tim. 2:15) trebuie să ţinem cont de aceste lucruri şi să căută să înţelegem fiecare lucru pe care Scriptura ni-l spune ţinînd cont de CONTEXT, de DESTINTARII direcţi ai acelui cuvânt şi de ÎMPĂRŢIREA corectă a (con)textului potrivit perioadei istorice pe care o prezintă.

Cercetătorii Scripturilor au constatat că se pot creiona 7 perioade distincte în istoria omenirii aşa cum e ea prezentată de Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare din aceste perioade fiind urmată de o vreme sau un act al judecăţii divine, aşa cum între lumina fiecărui braţ al sfeşnicului există o „fâşie” de întuneric.

I. Dispensatia inocentei Edenice (Geneza 1-3), a nevinovăţiei dinaintea păcatului.
– încheiata cu izgonirea din rai.

II. Dispensatia conştiinţei, înainte de Sinai (Fapte 17:30; Romani 2:12-16,5:13,14).
– încheiata prin potop, turnul Babel si robia Egipteana

III. Dispensatia Legii (Galateni 3:19-25; 1 Corinteni 9:20)
– încheiata prin lepădarea lui Israel.

IV. Dispensatia Bisericii (Ioan 1:17; Rom. 6:14; 10:4; Gal. 3:8)
– încheiată prin „Ziua Domnului”.

V. Dispensatia Judecăţii (Isaia 24:1-22; Apocalipsa 3:10)
– încheiată prin nimicirea lui Anticrist.

VI. Dispensatia Mileniului (Is. 11:1-9; Ezechel 34:23-31; Apocalipsa 20)
– încheiată prin nimicirea lui Satan si prin Judecata de la urma.

VII. Dispensatia slavei viitoare (Apocalipsa 21, 22)
– fără sfârşit.

„Când Domnul Isus a stat in picioare in sinagoga din Nazaret si I S-a dat sa citeasca din profetul Isaia (Luca 4:16-20), El a facut ceva de neimaginat pentru ascultatorii Sai evrei: S-a oprit la mijlocul unei propoziţii si … a închis cartea! Pasajul era din Isaia capitolul 61:1-2 si in loc sa mearga pana la capat, Isus s-a oprit la cuvintele „sa vestesc un an de indurare al Domnului” si n-a mai citit: „si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru”.

Domnul Isus s-a oprit din lectura la punctul care marca delimitarea dintre cele doua dispensatii. Intre cele doua jumatati ale propoziţiei s-au scurs deja aproape 2.000 de ani, vremea Bisericii, „vremurile Neamurilor” (Luca21.24)
” – Biblia cu Explicaţii, Dispensaţiile istorie, pg.238

Concuzie: De-am fi şi noi aşa de sensibili şi atenţi atunci când citim Scriptura, să ştim când şi unde să ne oprim, să înţelegem ce e scris acolo pentru noi în mod direct, şi ce e pus acolo doar pentru învăţătura noastră, să ştim când să închidem şi când să deschidem „cartea interpretării” !

„Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara. Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.
Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, cînd a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.” Faptele Apostolilor 28. 23-28

Doamne ajută !

Citeşte despre regula nr.4 „Regula celor 3 APLICAŢII  de bază”

, , , , ,

7 comentarii

Erori de tot felul in blogosfera românească (şi aia evanghelică)

Cu ceva vreme în urmă Vasile Tomoiagă a scris şi a pus la vedere pentru bloggerii evanghelici în special ceva epistole cu sfaturi legate de folosirea informatiei şi a pozelor pe blogurile noastre personale, sau pe bloguri precum acesta, cu informaţii obiective despre viaţa evanghelică într-o anumită comunitate sau zonă, o cumulare a informaţiilor de prima mâna, un digest al evenimentelor ce au avut loc sau urmează să aibă loc într-o anumită comunitate.

Ne place sau nu, deşi nu suntem jurnalişti de profesie, atunci când „manevrăm” o cantitate mare sau mică de informaţie trebuie să respectăm nişte reguli (după regula bunului simţ, pe lângă regulile gramaticale) în aşa fel încât să evităm dezinformarea sau erorile, simple sau grave, pe care oricare dintre noi le putem face.

Acum la început de an, poate că e bine să recitim epistolele respective, să învăţăm „regulile” , să ne străduim să nu repetăm greşelile şi să îmbunăţim calitativ blogosfera evanghelică românească, blogosfera românească în genere.

„Epistole” scrise de Vasile Tomoiagă pe Clujul evanghelic:

Sfaturile lui Vali Petcu pe blogul personal Zoso (blogul nr.1 in Top Zelist):

Vezi câteva articole de genul acesta şi pe Moldova Creştină de care găsesti legate şi alte articole pe aceeaşi temă:

Doamne ajută !

, , , , ,

3 comentarii

Regula nr.2 CĂTRE CINE ?

Bunul simţ este esenţial în  interpretarea celor citite şi studiate în  Sfânta Scriptură, iar respectarea CONTEXTULUI este o primă regulă pe care nu trebuie să o încalc citind Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, pentru că şi Scriptura, asemeni oricărui alt text literar este un dialog între autor (scriitor) şi cititor, pentru a nu ajunge la erori grave de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când citesc trebuie să identific CUI I SE ADRESEAZĂ?

E adevărat că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, şi de folos…” însă tot la fel de adevărat e că în prezentarea întregului adevăr (din perspectiva lui Dumnezeu ca Autor) cuprinde tot ce conţine o situaţie reală, cu defecte, cu înşelăciuni, cu minciuni, cu tot.  Iată de ce, trebuie să identific cine vorbeşte cui, pentru a nu-mi „însuşi” ceea ce nu mi se cuvine.

Cineva prezenta sub forma de poveste, cam aşa: Am un bunic bogat şi înţelept. În testament îmi lasă MIE o parte din averile lui şi după ce îmi scrie concret ce îmi revine MIE, începe şi îmi povesteşte situaţii de viaţă şi-mi dă sfaturi înţelepte, vrednice de urmat şi folositoare. Pentru că TU eşti prietenul meu, îţi povestesc ce şi cum şi îţi dau şi ţie să citeşti testamentul bunicului meu, să înveţi şi tu din înţelepciunea lui, din sfaturile pe care mi le-a dat MIE.

Dacă citind, tu începi să crezi că ai casă, maşină şi averea despre care vorbeşte bunicul, faci o greşeală evidentă pentru că testamentul nu ţi-a fost lăsat ţie, ci MIE. Tu îl citeşti doar ca să ÎNVEŢI din el.

Iată un mod simplu de a înţelege cele 2 testamente în care se împarte Scriptura: Vechiul Testament (dat evreilor) şi Noul Testament (în care anumite promisiuni devin valabile şi pentru neevrei, pentru noi).

E important să identific cine vorbeşte: Dumnezeu, Satan, un om, un om credincios, un om necredincios, şi cui i se adresează, în ce context. Înţelegînd cât mai bine situaţia ACEEA o pot folosi ca pe o oglindă pentru situaţia în care sunt eu şi prin comparaţie pot învăţa, pot lua din textul biblic ceea ce mi-e de folos, fără să îl deformez.

În două locuri Apostolul Pavel privind la cele scrise despre evrei şi relaţia lor cu Dumnezeu în Vechiul Testament, ne spune:

1Corinteni 10:11 „Aceste lucruri li s’au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.”

Romani 15:4 „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

, ,

3 comentarii

%d blogeri au apreciat: