Posts Tagged relatie

…oameni suntem şi noi („pocăiţii”)

„Dar de ce adevărul naşte ură şi de ce Omul Tău, Cel care a predicat Adevărul, a devenit pentru ei un duşman, de vreme ce viaţa fericită, care nu este altceva decât bucurie de adevăr, este totuşi iubită; de ce, dacă nu pentru că aşa este iubit adevărul, încât aceia care iubesc altceva, ar dori ca ceea ce ei iubesc să fie adevărul; de ce îl iubesc, deci, dacă nu pentru faptul că ei nu acceptă să fie înşelaţi, nu vor să fie dovediţi că sunt falşi? Rezultă clar de aici că ei urăsc adevărul din cauza acelui lucru pe care îl iubesc în locul adevărului. Ei iubesc adevărul, însă numai atunci când acesta luminează, şi îl urăsc ori de câte ori el îi acuză. Căci, datorită faptului că nu vor să fie înşelaţi, ci vor numai să înşele, ei iubesc adevărul, când acesta se arată pe el însuşi, şi îl urăsc atunci când îi arată pe ei. Şi de aceea el le va da răsplată faptul că toţi aceia care nu vor să fie daţi în vileag de către el vor fi daţi în vileag chiar atunci cînd nu vor şi când el, adevărul, nu va fi vizibil pentru ei. Ei bine, aşa este, chiar aşa este sufletul omenesc, chiar aşa de orb şi de îndărătnic, de urât şi de nedemn: vrea să stea ascuns, dar nu vrea să i se ascundă ceva. În mod paradoxal lui i se acordă şansa de a nu i se ascunde adevărul, dar adevărul însuşi să-l ascundă pe el. Totuşi, chiar şi aşa, în timp ce este nefericit, el încă mai doreşte să se bucure de cele adevărate mai mult decât de cele false.  Prin urmare, va fi fericit dacă, nefiind împiedicat de vreo dificultate, se va bucura de adevărul însuşi, singurul prin care toate sunt adevărate. „

Sf. Augustin, Confesiuni, Humanitas 1998, pg. 362

, , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Elena Reinerth: De vorbă cu Dorin Gherman

Elena Reinerth

Într-o societate a luptelor politice, a corupţiei şi a mediocrităţii, să discutăm despre rolul Bisericii în societate şi relaţia Biserică-Stat

E.R. Să definim Biserica şi rolul ei.

D.G. Biserica este o noţiune teologică, ţine de un subiect larg, acela al ecleziologiei, Biserica este modelul Sfintei Treimi pe pământ. Domnul Isus a spus: „Tată, Te rog să faci ca şi ei să fie una aşa cum şi Noi suntem Una” şi de aici rezultă o relaţie specială între mădulare, între membri Bisericii.

Dorin Gherman

Biserica se defineşte ca o relaţie, un mod de vieţuire specific între oameni, singurul mod de vieţuire care include pe Dumnezeu, comuniunea cerută de Domnul Isus în rugăciune nu se poate realiza fără implicarea divinului, fără prezenţa Duhului Sfânt în mijlocul bisericii şi, de aceea, biserica în primul rând este o instituţie divin-umană, ea este instituită de Isus Cristos care i-a fixat o structură bazată pe temelia apostolilor, care, la rândul lor, au adăugat la acea structură, conform cu necesităţile momentului (ei aveau autoritatea să facă inovaţii, că să zic aşa, de exemplu – la un moment dat au apărut diaconii în urma unei necesităţi – iniţiativa instituirii lor ca element de structură a bisericii a venit de la apostoli).

Biserica a fost instituită de Isus Cristos şi constituită de Duhul Sfânt în ziua Cinzecimii şi rolul ei este cel pe care-l găsim în Scriptură: acela de a vesti Evanghelia până la marginile pământului, dar are un rol şi în ceea ce priveşte propria-i funcţionare: să se ocupe de creşterea membrilor ei, de însăşi întărirea ei ca organism şi, în afară de asta, Biserica trebuie să se ocupe şi de anumite probleme sociale, pentru că, la un moment dat, ca să-i spui unui om de Evanghelie, prima dată trebuie să-i dai să mănânce. Sunt situaţii în care trebuie să ajuţi omul inclusiv în probleme de astea, mai terestre, aşa. Rezumăm deci trei roluri, trei funcţii ale Bisericii: evanghelizarea, propria creştere şi acţiunea socială. Toate astea le găsim în Scriptură şi în toate astea Biserica trebuie să reflecte, aşa cum am spus, Sfânta Treime.

Sunt trei metafore biblice care definesc Biserica în ceea ce priveşte rolul ei şi anume: poporul lui Dumnezeu (asta se referă la funcţia ei de reprezentare a lui Dumnezeu pe pământ şi de mărturie adusă pentru Dumnezeu), apoi este metafora Trupului lui Cristos (care se referă la modul de funcţionare a Bisericii, la raporturile care sunt acolo şi asta ne arată nouă că în Biserică nu există noţiuni de dependenţă sau independenţă, ci doar de interdependenţă9, pe urmă mai există metafora Templului lui Dumnezeu şi aici cred că trebuie delimitate anumite texte biblice care se referă în aparenţă la noţiuni similare, dar care totuşi diferă unele de celelalte, de exemplu trupul ca Templu al Duhului Sfânt sau biserica Templul lui Dumnezeu. Creştinul trebuie să fie o gazdă bună pentru Duhul Sfânt şi să fie trupeşte un templu al Duhului Sfânt, dar ca Templu al lui Dumnezeu este Biserica şi asta semnifică prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor Săi şi Biserica drept singur loc în care omul poate să se închine. Înainte vreme era Templul de la Ierusalim şi erau acolo 50 de centimetri pătraţi unde era prezenţa lui Dumnezeu şi în rest era prezent altfel pe tot pământul, dar, în raport cu oamenii, El venea doar acolo. Acolo oamenii puteau să meargă cu jertfa lor. Şi acum, la fel, doar în Biserică omul poate să vină înaintea lui Dumnezeu prin jertfa lui Isus Cristos.

E.R. Şi atunci cum rămâne cu „închide-te în cămăruţa ta”? Nu e tot o formă de închinare?

D.G. Este o formă de închinare individuală. Poporul lui Dumnezeu se închină în Templul lui Dumnezeu. Bineînţeles că relaţia personală a omului cu Dumnezeu poate avea loc în contextul al cămăruţei proprii, al mediului lui privat, intim. Ca popor al lui Dumnezeu, ne adunăm la Biserică. Forma oficializată, ca să zic aşa,  a relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său în ceea ce priveşte închinarea, este Biserica.

E.R. Să încercăm să definim în continuare rolul creştinului ca cetăţean al unui Stat şi ca cetăţean al cerului. Cum se aplică azi, în societatea modernă „daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”?

D.G. Da, creştinul este o persoană cu dublă cetăţenie prin definiţie. Apostolul Pavel în Epistola către Filipeni afirmă lucrul acesta. Mă refer la faptul că creştinul este un cetăţean al cerului, „cetăţenia voastră este în ceruri” – spune el acolo, dar Citește restul acestei intrări »

, , , , ,

Un comentariu

E dreptul Tău să taci…

De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci…
Când ştiu că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi…
Doar Tu eşti prima vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea…
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file…?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc…?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.
 
http://calatorru.wordpress.com/cuvinte-legate-ce-dezleaga/

, , , , , ,

Lasă un comentariu

Predicatorilor: Nu uitaţi că unii iau de bun ce spuneţi voi!

„[…] mulţi membrii ai bisericii, după ce au ascultat toată viaţa predici corecte din punct de vedere doctrinar, s-ar putea să fie eretici în practică. Mărturisirile noastre de credinţă afirmă doctrinele centrale ale credinţei şi ne aduc aminte ce-ar trebui să creadă creştinii. Este regretabil că mărturisirile noastre de credinţă nu ne spun cum ar trebui să ne facă aceste doctrine să ne comportăm. Aceasta face parte din responsabilitatea predicatorului şi el trebui să-i acorde multă atenţie.

Baza unei aplicaţii inteligente este o exegeză corectă. Nu putem vedea ce semnificaţie are un pasaj (biblic) pentru noi, decât dacă am stabilit mai întâi ce înţeles are pasajul. Pentru a face aceasta trebuie să ne aşezăm alături de scriitorul biblic şi să încercăm să înţelegem ce a vrut el să comunice cititorilor săi. Numai după ce înţelegem ce a vrut el să spună prin cuvintele lui şi pentru cei din vremea lui, putem lămuri în ce fel ar trebui să afecteze acel pasaj  vieţile de astăzi.

Pentru a aplica în mod corect un pasaj, trebui să definim împrejurarea în care a fost dată iniţial revelaţia şi, după aceea, să stabilim ce are sau ce nu are omul modern în comun cu ascultătorii cărora le-a fost făcută revelaţia. Cu cât este mai apropiată relaţia dintre omul modern şi omul biblic, cu atât este mai directă aplicaţia.” – Haddon Robinson, Arta comunicării adevărului biblic, Cap.4: Drumul de la text la predică, pg. 90, Editura Logos, Cluj 1998 (sublinieri adăugate)

* poza de aici

, , , , , ,

Un comentariu

Schimbă subiectul! :)

Cand te gandeşti la o problemă care-ţi revine din nou şi din nou în minte, se cheamă că te îngrijorezi. […] Dacă ştii cum să te îngrijorezi, ştii deja cum să meditezi!

„When you think about a problem over and over in your mind, that`s called worry. When you think about God`s Word over and over in your mind, that`s meditation.  If you know how to worry, you already know how to meditate!” – Rick Warren, Purpose Driven Life, pg. 90 (trad. R.B.)

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Relaţia Stat-Biserică în vremuri de criză – Ionuţ Nistor

“…Voi zidi BISERICA MEA şi porţile locuinţei morţii nu o vor birui!”– Isus Hristos

Fie că se vrea a se recunoaşte sau nu, Biserica a pătruns în toate sectoarele vieţii sociale. În aceeaşi măsură, şi puterea politică s-a amestecat în toate chestiunile vieţii sociale, chiar şi ale Bisericii.
Demersul meu este acela de a marca amestecul Statului, prin mijloacele sale avute la dispoziţie, în viaţa Bisericii.
Desigur, nu am făcut o prezentare exhaustivă a elementelor care definesc relaţia Statului cu Biserica în prezent ci am surprins doar unele aspecte ce pot constitui o bază pentru un studiu mai amănunţit care să exprime mai clar modul în care Statul s-a străduit să-şi impună punctul vedere în faţa Bisericii.
În lumea contemporană, relaţia Stat-Biserică îmbracă forme diferite, în funcţie de tradiţiile specifice fiecărei ţări. Constituţia Statelor Unite ale Americii conţine prevederi explicite care interzic Congresului elaborarea de legi menite fie a oficializa o religie, fie a declara prohibită practicarea liberă a unei religii. Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea privitoare la interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se respectă tratatele şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al Tratatului constituţional al Uniunii Europene prevede că aceasta respectă şi nu prejudiciază statutul de care beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în virtutea dreptului naţional.
Pe lângă prevederi constituţionale ce au în vedere libertatea religiei sau recunoaşterea în anumite ţări, prin legea fundamentală, a unei biserici de stat (Malta), majoritatea ţărilor care aparţin Uniunii Europene practică recunoaşterea prin legi speciale a denominaţiunilor religioase.
În România, principiul separării bisericii de stat nu este reglementat din punct de vedere legal. Se cunoaşte intenţia Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România de a include acest principiu în statutul de funcţionare al cultului dar nu s-a primit aprobarea Ministerului Culturii şi Cultelor care a catalogat principiul drept neconstituţional.
In acest sens, Constituţia susţine autonomia cultelor religioase.

Acest principiu, al autonomiei, este susţinut în Constituţia României republicată în 2003 prin următoarele prevederi:

Art.29- Libertatea conştiinţei
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
Art.32-Dreptul la învăţătură
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Citeşte TOT pe blogul lui Ionuţ Nistor

, , , , ,

Lasă un comentariu

Relaţia Bisericii cu Statul – scrisoare deschisă către bisericile baptiste din România, Paul Negruţ

Iubiti frati,

Salutari sfinte in Numele Domnului nostru Isus Hristos, Acela care a parasit gloria Cerului si S-a nascut in ieslea din Betleem si Care, dupa ce a sfarsit lucrarea de rascumparare, S-a inaltat din nou in glorie. In timpul calatoriei nostre pe pamant, Cuvantul Scripturii ne indeamana „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Iubiti frati, va trimit acest mesaj prin intermediul acestei scrisori deschise pentru a va aduce la cunostinta faptul ca pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul.

Citeşte întreaga scrisoare pe stiricrestine.ro

, , , ,

2 comentarii

„Stat şi religii în România – o relaţie transparentă?”

Notă introductivă 
  
Raportul „Stat  şi religii în România-o relaţie transparentă?” a fost elaborat de
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki în
cadrul proiectului „Către transparenţă în implicarea statutlui în probleme religioase”,
cu sprijinului Ambasadei Elveţiei la Bucureşti.
 
Prin intermediul acestui raport, APADOR-CH a dorit a aduce la cunoştiinţa
publicului maniera cum interacţionează instituţiile publice româneşti şi minorităţile
religioase recunoscute de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, mai ales pe fundalul unei sensibilităţi scăzute a autorităţilor
publice centrale şi locale în legătură cu aspecte ale libertăţii de religie şi conştiinţă
privind minorităţile religioase.
 
În România ultimilor ani, persoane sau entităţi care nu aparţin majorităţii ortodoxe
au acuzat tratamente discriminatorii în diverse domenii cum ar fi accesul pe piaţa
muncii, serviciile religioase cum ar fi înmormântările, învăţământul religios în
şcolile publice etc.
 
Pe de altă parte, cultele religioase recunoscute oficial au beneficiat de diverse forme
de sprijin din partea statului (scutiri de la plata unor impozite, fonduri
nerambursabile pentru construirea/renovarea de lăcaşuri de cult, sprijin pentru
salarizarea personalului, parteneriate cu autorităţi publice).
 
Cu toate că acest sprijin se realizează prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat
sau de la bugete locale, deci din banii contribuabililor, publicul din România nu are
acces la informaţii privind criteriile în baza cărora statul sprijină sub diverse forme
activităţile comunităţilor religioase sau la ce nivel se ridică suportul acordat fiecărei
grupări religioase.
 
În plus, la sfârşitul anului 2006 a fost adoptată o nouă lege privind libertatea
religioasă ale cărei prevederi au fost aspru criticate fiind considerate restrictive. La
mai bine de un an de la adoptare, nici publicul, nici organizaţiile guvernamentale nu
au acces facil la infomaţii despre impactul pe care adoptarea noii legi l-a avut asupra
cultelor, asociaţiilor, grupărilor religioase.
 
În consecinţă. APADOR-CH  şi-a propus să realizeze, din perspectiva minorităţilor
religioase din România, o cercetare atât asupra modului în care este acordat sprijinul
din partea statului, cât şi asupra impactului pe care noua lege a cultelor a avut-o în
practică. Raportul descrie practicile actuale ale autorităţilor publice centrale şi locale 
 

Citește restul acestei intrări »

, , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: