Posts Tagged relatii

În prag de alegeri, când există interes, se găseşte timp şi pentru fundaţii, asociaţii, ONG-uri

A început oficial campania electorală. Fiecare candidat evident că „îşi trage jar la oala lui”, şi deşi domnul Bende Barna Gavril – candidat la Primăria Hunedoarei – nu se numără printre evanghelicii neoprotestanţi (şi pentru că ştiu sigur că unii o sa vă întrebaţi ce caută numele lui pe blogul ăsta), textul de mai jos descrie o întâlnire la care au participat şi reprezentanţi evanghelici ai ONG-urilor, asociaţiilor şi fundaţiilor hunedorene. Textul prezintă întâlnirea, motiv pentru care l-am preluat şi l-am pus aici, fără să încerc să fac lobby unei candidaturi sau a unei grupări politice anume.

Elena Reinerth:

„Sâmbătă, 12 mai, împreună cu alte 20 asociaţii, fundaţii şi ONG-uri, am fost invitaţi la o dezbatere în cadrul căreia am discutat despre viitoare colaborări, despre colaborările trecute între noi şi despre eventualele relaţii cu autorităţile. Invitaţia a venit din partea staff-ului domnului Bende Barna Gavril, manager al spitalului din Hunedoara şi candidat la funcţia de primar al oraşului. Au fost prezente 16 ONG-uri, asociaţii şi fundaţii care au fost reprezentate de peste 50 de persoane. Alte 4 asociaţii au declinat invitaţia. Printre ele s-au aflat asociaţiile Clubul Sporturilor Montane, Cercetaşii României, Centrul Creştin Betel.

[…]

Ideea care s-a desprins cel mai evident din toate luările de cuvânt a fost nevoia de comunicare între ONG-uri, nevoia de unitate între noi, nevoia de colaborare cu autorităţile. Lucru la care au subscris toţi participanţii, fie reprezentanţi ai societăţii civile, fie oameni politici. Vorbitorii din partea partidelor politice, observatorii şi susţinătorii lor au putut vedea încă odată potenţialul imens care există în oraşul nostru, din punct de vedere al iniţiativelor în ce priveşte proiectele sociale şi de educaţie, dar şi din punct de vedere al disponibilităţii preşedinţilor de asociaţii şi fundaţii precum şi a voluntarilor prezenţi în număr mare în sală. Aşa că, în ce priveşte concluzia trasă, pot spune că s-a afirmat în încheiere că se poate, se doreşte şi se caută soluţii viabile ca proiectele începute să fie continuate, proiectele bune închise să fie reluate şi proiectele propuse să fie demarate.”

Citeşte tot: http://flacarasperantei.blogspot.com/2012/05/intalnirea-candidatului-la-primarie.html

, , , , , , , , ,

Un comentariu

Brădenii şi Wesleyanii împreună pentru câteva zile la Brad

Cu ceva vreme în urmă am fost o saptămână la Brad împreună cu o echipă de americani, majoritatea liceeni, eu „coadă” după ei să ajut ici colo, pe unde era nevoie, cu traducerea. Am rugat pe câţiva dintre ei să scrie, aşa din punctul lor de vedere, câteva cuvinte despre România noastră aşa cum au văzut-o ei în cele câteva zile petrecute la Liceul din Brad cu tinerii de acolo, la Centrul Creştin „Credinţa” şi la Casa de copii „Emanuel”. 

Ashley Gentry:

Romania isn’t a common discussion topic in America. We don’t know a lot about the country or its people. When I found out that I was coming to Romania for a week, I had no idea what to expect. Nothing in the world could have prepared me for the experience I had in Romania. It was truly life-changing.
I have never seen the spirit of God so present in a country before. I saw God working through our team to make His name more known in Romania. I saw God in our translators, in the children of the orphanage, and in the students in the high school. Every day brought something new and exciting.

When I think back on my experiences in Romania, I am amazed at how much that trip has impacted my relationship with Jesus. Romania holds a very special place in my heart, and it always will. I still have one more year in high school, and I pray that I will be blessed with the opportunity to return to Romania and see everyone again. I love everything about the country, from the food to the culture to the people. Even if I don’t get to come back in high school, I know I will be back sometime. Going to Romania was the most amazing experience of my life, and I can’t wait to see what God has in store for this amazing country!

Rick Yoder:

This was my second year coming to Romania with a mission trip. I was thrilled to be back. We had a special focus on the youth of Brad, where we did High School outreach. In the mornings, our group would split up. One half of us would stay behind at the Casa Emmanuel, where we did some work on the house itself. The other half would travel to the local High School, where we would talk to students in every kind of class. Many were so gifted at English that there was almost no language barrier – a blessing, to be sure. After speaking with them about their lives and our experiences in America, we would invite them to come to the Christian center for an evening of fun.

Later, around 4:00, we would assemble at the Brad Christian Center to run a short Vacation Bible School before the students arrived. Once they did come, many of us would break off into small groups and joke around before the program began. Then, we all played games and performed a skit before singing some hymns…our favorite was “How He Loves,” by John Mark McMillan. After that, one or two people would testify about their faith and how the Gospel has impacted their lives. I had the chance to speak about the many different ways of seeing God. Many of us had the chance to talk one-on-one to the students about their faith, the struggles they’ve faced, and the doubts that they have. I believe that God is doing great work and calling them to His heart. We could see changes come over the people just over the course of four short days. Praise God for the work He has done!

I don’t know if I will have the chance to return to Romania, but I know that God is being constantly magnified and glorified here. He has already built up my faith through the experiences I’ve had over two years. Seeing Him use people in the most unexpected of ways is something you can’t forget…you can’t let go of those memories. They are deep in your soul. I praise Him for what he has done here, what He is doing here, and what He will do in Hunedoara County in the far future.

Leanne Moore:

People commonly say that having your first child, falling in love, and marriage are things you won’t understand till they become a part of your life. I had heard so much about Romania from my friends, and I thought that I basically knew what they had experienced. They had told me it was life changing. My own sister has been to Romania twice, and she just told me that I would have to go. For a while God didn’t call me. He called me to spread His name elsewhere. This year I knew it. God told me, and I went. Romania is one of those experiences that you just have to live because it is like nothing else. God is moving in Romania in ways that I have never seen. His presence is filling Romania.

I have been on other mission trips to places like the Bahamas and New Mexico, and I was thinking that Romania would be unique. Europe was going to be new to me anyways. When I got to Romania, I was shocked to see images that I wasn’t expecting. Roads, trees, buildings, chickens, cows, and adorable old folks roaming the streets left my eyes captivated. The people I met were giving, and they wanted to get to know me for who I am. My team and I stayed in Casa de Emanuel with the sweetest children on the earth. They love each other, and they loved us for no reason. I never thought that you could love a child so much. I have lots of experience with kids, but never in my life did I think that I could meet a sweet girl in Romania that would change me. Florina, a girl in Casa, lights up a room. She doesn’t care what people thinks, and she sticks up for herself. We couldn’t talk to each other, but our games were enough. Christ speaks beyond words. Florina showed me that, and I don’t think I could ever forget such a beautiful girl.

My team also had the pleasure to visit the High School in Brad, and we absolutely loved visiting each day. We would walk in to stares of numerous pairs of eyes. I honestly didn’t mind, and once we got to know the students the stares became smiles. We would invite the students to the Christian Center in the center of town. At the Christian Center, our team shared simple messages of Christ. These messages included that Jesus loves us, He cares for us, and that we are being pursued by Him each day. We would be asked many questions after each talk. The Romanians were intrigued by what we shared. They asked questions about joy through Christ and accepting Him. Christ was entering hearts day by day. Sometimes it meant that a sweet girl would be brought to tears, and then a prayer of acceptance of Christ would be prayed. Other days it just mean that Christ was beginning to work with someone more than before. The most amazing thing is that Christ has been working in Romania for years, and even with previous teams from our school. I talked with a girl who was concerned that a girl in her class didn’t know Christ. She came to know Christ through a team that God sent years ago. We were watching Christ enter lives, grow His children, and reveal Himself. They were overwhelmed by the Gospel, and they wanted to hear more.

Many Christians talk about how we should thirst for God’s word. Others say that He melts hearts and moves mountains. I saw all of this happen in a week. People wanted to know Him and give their lives. Some who were scared of religion accepted it. He moved some from hating God to knowing that they need to love Him. I watched the Spirit work, and I will never forget singing of His love with Romanians.

I was expecting Romania to be great and all, but I never would have known that my heart wouldn’t be the same. I thought that I would love it and get over it. There is no getting over what has happened. Facebook and Skype have connected us with those that we met. I find myself waking up early to talk to Romanians, and taking time during lunch to Skype them. When I am praying, my heart instantly starts pouring out to God for the Romanians we met. I know that some have just began to understand Christ, and my main concern is praying that it doesn’t stop there. That is why the internet is a great tool. We can talk about their questions as they come, and I can still tell them I love them. I don’t want to be a missionary for Christ who just leaves. Christ never just left, and neither will I. If it is God’s will, then He will bring me back. For now I won’t forget His purpose. His purpose is to love. His love endures forever, and my love for Romania will endure forever.

Lila Deaton:

Hello all 🙂 My name is Lila, I’m 18 years old, and I’ve been to Brad, Romania three times for mission trips. Each time, God has blown my mind in innumerable ways. If I were to write them all down, Ruben’s blog would be completely clogged with testimony on top of testimony of God’s prevalence.

However, I am writing to simply expound upon my general impressions of the people of Romania. Just to give you an idea from where I am drawing these impressions, our work consisted of relationship building with teenagers from one of the high schools in Brad. During the day, my team and I would visit their English classes and talk about life, or whatever came up. At first, I was struck by the students’ incredible ability to speak MY language in THEIR classroom. I was completely blown away at their overall English speaking and comprehension, but I became even more enthralled with the way that the majority of them learned: American movies and music. In school, I am currently taking my 10th year of French, and for me it takes so much focus to understand just one line. And they’ve managed to learn the better part of a language from them! The work ethic behind it is undeniable…something that I admire very much.

Another chunk of our work would take place in the evenings, when we would spend hours at the Christian Center in Brad, where we would play get to know you games, give a devotion/testimony about Jesus, which would spark deeper conversations about Jesus, religion, and different world views. A topic that seemed to come up time and time again was the Orthodox Church, which has proved to be a polarizing entity in the lives of Romanian teens. While there were some who claimed it as their faith, the majority of the students seemed to find it to be out dated, harsh, and hypocritical. Most of students, while they understand the traditions and the motivation behind them, find the general feeling of hypocrisy and overly ritualistic practice to be stifling. There were a few times that I was presented with the same description of little old church ladies gossiping about everyone in the congregation, which isn’t too different from certain churches in America as well. This image is the epitome of what most individuals (including myself) struggle with-separating the imperfections of the congregation from the perfection of Christ. However, in terms of the Orthodox Church, I got the impression that the students saw it as a particularly rigid religion, and less of a way to find spiritual encouragement and community. In fact, it seemed to be that there was entirely too much religion involved, and not enough tangible spirituality-a feeling that is common among young Christians in America as well.

I could write for pages and pages and pages, detailing every thought, every breath, every taste of Romania…so much of me has been changed for the better by these three trips, and all of the people that God used to work, Romanian and American alike. I’ve seen God transcend language barriers and stark differences, and go a step further to illuminate similarities and be the rock on which international relationships can be built and maintained. How is God so good?  

 

 

, , , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

AFR: Să divorţez sau să nu divorţez? Sfaturi practice

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
www.alianta-familiilor.ro
/contact@alianta-familiilor.ro

2 iunie 2011

Sa divortez sau sa nu divortez? Fara indoiala asta este o intrebare pe care multi dintre noi deja ne-am pus-o, ne-o punem, sau ne-o vom pune in viitor. Astfel de intrebari sunt ispititoare si ca oricare ispita intrebari de genul acesta trebuie bine cumpatate iar in final respinse. Rare sunt motivele bine intemeiate pentru a divorta. Divortul este unul dintre fenomenele moderne care distrug nu doar familia individuala ci institutia sociala in sine a familiei si a casatoriei. Divortul este un pacat social des intilnit la romani. Nu este demn de o natiune care se numeste crestina. Atit in Romania cit si in Moldova incidenta divortului este foarte ridicata. Citeam recent pe un blog ortodox ca Moldova se afla pe locul patru in lume privind incidenta divortului. Pare ireal, nu? Ce rusine! Ce mare rusine? 

La inceput a fost ideea divortului. Toate plagile sociale cu care ne confruntam ca societate la ora actuala parca au inceput dintr-o data: avortul, divortul si revolutia sexuala. Ideea divortului a mers mina in mina cu emanciparea feminista inceputa la mijlocul veacului trecut. Fondatorii comunismului au promovat-o si ei ca o modalitate de “eliberare” a fameii de sub autoritatea “patriarhala” a barbatului si a societatii in general. Asa, ideea a devenit ispititoare si a incoltit in mintea societatii. In goana dupa voturi, legiuitorii au promis iar dupa aceea au legiferat divortul incepind din anii 50. Dar nu s-au oprit aici. Nici ei nici presiunea societatii pentru liberalizarea continua a divortului. Asa incit s-a ajuns ca din divort pe motive bine intemeiate sa fie acuma acordat mai pe ori si care motiv, oricit de trivial ar fi el, si fara a se pune prea multe intrebari.  

In timp ce alte tari crestine, cum ar fi SUA, incep sa  adopte legi pentru diminuare divortului, Romania crestina se indrepta tocmai in directia opusa – liberalizeaza divortul. Uita cuvintele lui Dumnezeu “Eu urasc despartirea in casatorie.” (Maleahi 2:16. “Caci Eu urasc alungarea femeii”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”) Ba sunt unii parlamentari care sugereaza ca in situatii in care nu sunt implicati copii sau bunuri materiale seriose, partilor ar trebui sa li se acorde divort la cerere printr-o simpla infatisare in fata unui ofiter de stare civila, cu aceasi usurinta cu care au incheiat casatoria tot in fata unui ofiter de stare civila. Ba mai mult, unii comentatori din presa romana afirma, fara intelepciune, ca ar fi bine ca Romania sa intre in “rind cu lumea” facind, la fel ca Austria sau Italia, “tirguri ale divorturilor.” Idei bizare se raspindesc tot mai mult si in Germania, la moda fiind notiunea ca un certificat de casatorie sa nu fie valabil mai mult de 10 ani, dupa care fie ca se dizolva casatoria in mod automat, fie ca e reinnoita pentru inca 10 ani prin aceptul partilor. 

Astea sunt teorii ale unei societati contemporane obosite si careia ii lipseste sensul moralitatii. Dar noi? Ne gindim oare la conscintele acestei practici odioase asupra societatii? Asupra partilor care divorteaza? Asupra celor afectati de divort, in special copiii? Asupra rudeniilor si a bunastarii morale a societatii? Divortul este doar unul din multele fenomene contemporane care distrug institutia familiei si a casatoriei. Daca o trivializam prin divort, infidelitate ori lipsa de  interes s-ar putea sa o pierdem. Aici bisericile au un rol foarte important. Ele trebuie sa calauzeasca credinciosii spre intarirea casatoriei si consilierea cuplurilor intr-o directie diferita decit cea a divortului. Asta mai ales avind in vedere ca conform statisticilor incidenta divortului intre cei care frecventeaza biserica este la fel de mare ca si intre cei care se declara nereligiosi si nu frecventeaza biserica. Ba sunt si unele studii care indica, si mai rusionos, ca divortul e mai putin intilnit intre atei decit intre crestini. 

Indemnam dar pe cei care se gindesc la divort sa se razgindeasca. Divortul nu este o optiune. In sensul acesta am pregati pentru d-tra materialul alaturat, prelucrat dupa un studiu mai aprofundat publicat mai in primavara de catre prestigioasa organizatie crestina profamilie americana Focus on the Family cu titlul “Should I Get a Divorce?” (“Sa Divortez?”). Speram sa va faca sa va razginditi. Materialul a fost prelucrat pentru AFR de catre Marieta si Daniel Tut, membri AFR Timisoara. Le multumim. Textul integral in limba engleza poate fi aflat aici: http://www.focusonthefamily.com/marriage/divorce_and_infidelity/should_i_get_a_divorce.aspx?p=1&series=1 

Sa Divortez sau Nu? 

Cine totuşi divorţeaza? Cum m-ar afecta divorţul? Cum mi-ar afecta copiii? Citește restul acestei intrări »

, , , ,

Lasă un comentariu

O statistică îngrijorătoare (divorţul şi familia)

Nu mai putin de 2.350 de familii de romani au divortat la Starea Civila sau la notar, in mai putin de patru luni.

Asa arata datele Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor – date centralizate in perioada 3 ianuarie 2011 (cand a intrat in vigoare Legea Micii Reforme in justitie) – 30 aprilie 2011.Legea „Micii Reforme” permite „divortul prin acordul sotilor pe cale administrativa sau procedura notariala, daca acestia sunt de acord cu desfacerea casatoriei si nu au copii minori nascuti din casatorie sau adoptati in timpul casatoriei”.

In baza acestei legi, „in perioada 03.01-30.04.2011, in Registrul unic al certificatelor de divort tinut in actualitate de catre Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date au fost inregistrate si eliberate 2.350 certificate de divort, astfel: 2.037 in mediul urban, din care 616 certificate in municipiul Bucuresti, si 313 in mediul rural”, au comunicat oficialii Directiei.

Potrivit acestora, cele mai multe cupluri divortate (851 de certificate de divort) au intre 30 si 40 de ani, urmate de cuplurile cu varste cuprinse intre 40 si 50 de ani (485 de certificate de divort eliberate) si de cele cu varste curpinse intre 20 si 30 de ani (460 de certificate eliberate).

Ultimele locuri in „topul” divorturilor sunt ocupate de cuplurile cu varste cuprinse intre 50 si 60 de ani (395) si de cele peste 60 de ani (158).

Doar cuplurile foarte tinere, cu varste sub 20 de ani, nu se inghesuie sa divorteze, de pe 3 ianuarie, fiind inregistrat la Starea Civila doar un singur astfel de divort.


Consilier juridic
Ionut Nistor

 http://consultjuridic.blogspot.com

, , ,

Lasă un comentariu

Haţeg: Conferinţa „Familii de nota 10!”, 23-24 martie 2011

Împreună cu familiile din biserica baptistă “Betleem” Hațeg vă invităm cu drag la conferința pe care o vom găzdui în zilele de miercuri ( 23 martie 2011) și joi ( 24 martie ).

Începând cu ora 18.00 în sala mare a bisericii împreună cu invitatul nostru, pastorul Viorel Iuga ( pastor baptist al bisericii “Speranța” Arad ) vom afla cum putem lua nota 10 la materia numită “familie”.

Tema conferinței: ”Familii de nota zece”

Invitatul special: fr. Viorel Iuga ( Biserica Creștină Baptistă “Speranța” Arad)

Ora: 18.00 fix

Participanții: toți care sunt interesați de subiectul familie și a căsniciei.

Persoane de contact: familia Condrea ( o766-427915 ) &  familia Gavre ( 0745-772662 )

sursa: http://ambasadorul.wordpress.com/2011/03/15/familii-de-nota-zece-la-hateg/

, , , ,

Lasă un comentariu

AFR: Impactul divortului asupra copiilor


ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

Se apropie 1 iunie – Ziua copilului. Vor avea loc evenimente speciale, iesiri la parc, manifestari si proclamatii inspirative. Dar dupa aceea? Ziua copilului ar trebui sa fie si un prilej de cercetare proprie pentru parinti, bunici, si viitori parinti. Ne gindim oare daca comportamentul nostru ca adulti afecteaza negativ copiii nostri, bunastarea lor emotionala, mentala, sufleteasca, psihica? Politica declarativa a statului, a societatii si a legilor tarii afirma primordialitatea intereselor copilului in relatiile lor cu parintii si adultii. Un lucru bun, afirmat chiar si in Conventia Internationala a Drepturilor Copilului. Oare insa sa fie asa? Asa numitele “drepturi ale omului” sunt de fapt drepturile nosatre, ale adultilor pe care ni le cerem cu agresivitate, le dorim respectate, si prin care cautam bunastarea si satisfactia obiectivelor personale. Dar copiii?

Din perspectiva aceasta ne concentram astazi asupra divortului si al impactului devastant pe care el il are asupra copiilor. Divortul parca a devenit un “drept” al omului. La cea mai mica neintelegere din familie divortul ni se pare o alternativa, crezind ca el rezolva totul. In anii 50 divortul a inceput sa devina o plaga pentru societate care de atunci incoace se raspindeste in toata lumea si face ravagii. Miscarile de emancipare sociala din anii 60 si 70 au facilitat divortul, l-au catapultat intr-un fenomen acceptabil si dezgolit de stigma sociala pe care o avea inainte. In plus, eforturile lor au dus la suprimarea motivelor bine intemeiate ca si conditii indispensabile acordarii divortului. Am ajuns aici pentru ca noi, “adultii” am cerut lucrul acesta cu insistenta iar parlamentarii ne-au transformat doleantele in legi. Ca si o consecinta destramarea familiei si a casatoriei a intrat pe o pista alunecoasa. Unde s-a ajuns astazi? Chiar la “tirguri” de divort care la ora actuala se raspindesc in toata Europa. Ceea ce ieri era de neconceput astazi a devenit o realitate, o plaga protejata de lege care distruge societatea.

Citește restul acestei intrări »

, , ,

Lasă un comentariu

Ocupaţia distruge relaţia

Vorba asta e valabilă nu doar în sânul familiei, în relaţiile noastre cu cei apropiaţi nouă, ci e valabilă şi pentru familia eclesială căreia îi aparţinem, în relaţile pe care le avem cu cei de la biserică, în relaţia păstorului cu turma.

Marius Cruceru  –  “Pastorului meu nu-i pasă de biserică!”

Enoriaşii noştri au dreptate, pastorii autentici sînt pe cale de dispariţie. Avem tot felul de predicatori plini de savantlîc şi de priceperi de care n-are nevoie nimeni. Sîntem gata să predicăm despre tot felul de subiecte care ne încîntă pe noi înşine în timp ce bisericile ne mor în păcate de care ne este frică să ne apropiem. Am devenit nişte   “meseriaşi” ai amvoanelor, nişte profesionişti ai slubelor religioase, nişte masters of ceremonies pentru evenimentele familiale, mici afacerişti, linguşitori cu micii oameni de afaceri din parohiile noastre, mici politicieni, în aşteptare înfrigurată după vreun loc de consilier local, în loc să răspundem unei atît de mari chemări de a păstori turma păşunii Lui.  Citeşte tot >>

,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: