Posts Tagged ruben bucoiu

Pentru cei care au nevoie de „mură-n gură”:

Ruben Bucoiu

Blogul „Hunedoara Evanghelică” este o iniţiativă personală, voluntară şi neafiliată denominaţional a lui Ruben Bucoiu (eu adică, cel care postez aici) şi se doreşte a fi un mini ghid al prezenţei evanghelice neoprotestante în oraşul şi judeţul Hunedoara. Pe lângă informaţii cu caracter OBIECTIV (denumiri, adrese, locatii, evenimente, linkuri, etc.), blogul acesta conţine şi perspectiva mea SUBIECTIVĂ (şi limitată, desigur) asupra părţii evanghelice a Hunedoarei, cea pe care (mai mult sau mai puţin) reuşesc eu să o văd şi să o înţeleg.

IMPORTANT:

Dacă nu se specifică altfel, opiniile exprimate pe acest website sunt strict ale mele şi nu reprezintă poziţia oficială a comunităţii religioase căreia îi aparţin sau a bisericii unde sunt membru (Biserica Creştină Baptistă „Maranata”, Hunedoara).

, , ,

Lasă un comentariu

Poeţi hunedoreni contemporani…

afis_lansare_carte

http://calatorru.wordpress.com

, , , ,

3 comentarii

„Hunedoara Evanghelică” împlineşte 4 ani (mai 2008 – mai 2012)

Ruben Bucoiu

M-am întrebat de mai multe ori de-a lungul ăstor 4 ani dacă se merită, şi de fiecare dată mi-am răspuns că DA.

Ştiu că au fost unii oameni (şi mai sunt) deranjaţi de unele scrieri de pe blogul ăsta, însă au fost şi sunt alţii care-mi mulţumesc pentru „lucrarea pe care o fac/ facem pe Hunedoara Evanghelică.”

Da, este o lucrare. Nu este doar un blog făcut aşa, să am şi eu unde să-mi exprim frustrările, ci este o slujire făcută cu consecvenţă, în timpul meu liber, pentru mine (ca să nu încetez să-mi gândesc credinţa şi practica religioasă) şi pentru toţi evanghelicii care sunt interesaţi de ceeea ce se întâmplă în „lumea evaghelică” hunedoreană, şi care-şi doresc să afle din (re)sursa asta pe care-o numim Internet, de acasă de la ei, atunci când au timp şi chef,  nu doar de la amvoanele bisericilor evanghelice din oraş sau judeţ. (Oricum, de la amvon se vede altfel 🙂 )

Am învăţat în ăştia 4 ani că perseverenţa este foarte importantă. Am văzut cum cresc vizitele atunci când căutarea omului este răspălătită cu informaţie la zi, sau cu articole provocatoare şi actuale, şi am văzut cum scad vizitele şi interesul atunci când informaţia este învechită şi cenzurată.

Am învăţat în ăştia 4 ani şi am văzut că dezbaterea poate fi locul în care găsim alternative mai bune la variantele pe care le avem deja, sau poate fi locul în care se vede mult mai bine ce fel de oameni suntem, care ne sunt adevăratele valori şi cât de mult acţionăm sau reacţionăm (mai degrabă).

Mi s-a întărit mai mult convingerea că lupta pe care se merită s-o duc, (vorbesc de mine, dar cred că este valabil pentru noi toţi), nu este lupta cu cele vechi, ci zbaterea de a le găsi pe cele noi, care să ni se potrivească şi care să ne reprezinte mai bine, în toată sfera noastră de viaţă nu doar cea religioasă, să ne aducă prospeţime şi mai multă eficienţă.

Mi s-a întărit mai mult convingerea că atunci când există cadrul potrivit, oamenii se deschid, se manifestă, se dezvoltă, gândesc, interacţionează, se bucură, se încurajează, învaţă unii de la alţii, şi din cele rele şi din cele bune. Trenului îi trebuie şine, avionului pistă de decolare, iar oamenilor concursuri, contexte, medii şi situaţii create anume ca să-i provoace să lupte, să creeze, să facă ce n-au mai făcut niciodată înainte. Atunci bucuria e alta. 🙂

Am constatat în ăştia 4 ani că nu sunt singurul care scriu şi descriu mediul evanghelic (hunedorean). Am descoperit oameni cărora le pasă, care-şi doresc schimbarea şi varietatea. Oameni care abia au aşteptat ca cineva să vină cu o variantă nouă, provocatoare, riscantă într-o oarecare măsură, mai presus de puterile noastre, cu perspectivă lungă, care să ne deschidă alte perspective, alte orizonturi, alte lucrări. Îmi doresc să cunosc mai mulţi oameni de-ăştia şi să lucrez în echipă cu ei.

Am găsit desigur, şi am stat de vorbă şi cu oameni sceptici, care se tem de informaţia scrisă, care încă trăiesc stigmatul vremurilor comuniste în care totul se petrecea în secret şi cu maximă discreţie. Totuşi este o mare diferenţă între acest început timid al „Mediei Evanghelice Hunedorene” (care vizează domeniul de interes public) şi a ne spăla sau a nu ne spăla rufele în public (desigur că ele trebuiesc spălate în familie). Unii, din păcate,  încă nu au înţeles diferenţa.

Am văzut în nenumărate rânduri, în ăştia 4 ani, că Hunedoara Evanghelică este o necesitate. Presa hunedoreană locală NU are o rubrică specială şi consecventă care să-i prezinte pe cei aproximativ 2000 de evanghelici neoprotestanţi din oraşul Hunedoara, spre exemplu. Nu ştiu câţi suntem în tot judeţul.

Între timp se conturează tot mai mult o „hartă” online a bisericilor, organizaţiilor, blogurilor evanghelicilor hunedoreni, a oamenilor de afaceri sau a celor implicaţi în politică, a evenimentelor ce ţin de comunitatea evanghelică hunedoreană.  Desigur că este încă mult de muncă. Sunt puţini oamenii care scriu, şi, şi mai puţini cei care scriu bine şi cu consecvenţă. Sunt încă rubrici despre care se scrie foarte puţin sau deloc (ex. interviuri luate celor care ne sunt conducători, etc), sau se scrie într-o manieră elcesială nu gazetărească, aşa cum ar trebui.

Se poate mai bine! Poate că ceea ce lipseşte este contribuţia ta.

Între timp, în aceşti 4 ani, Hunedoara Evanghelică a adunat mai mult de 300 000 de vizite, 1 373 de postări împărţite în 85 de categorii, 145 de pagini, 2 142 de comentarii. Au contribuit cu diverse scrieri mai mult de 50 de colaboratori, iar unii dintre noi avem ca ţină formarea unui colectiv de redacţie care să facă posibilă apariţia ziarului „Hunedoara Evanghelică.”

„Diferenţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim, este ceea ce facem.”

, , , , , , , , , ,

6 comentarii

E dreptul Tău să taci…

De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci…
Când ştiu că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi…
Doar Tu eşti prima vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea…
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file…?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc…?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.
 
http://calatorru.wordpress.com/cuvinte-legate-ce-dezleaga/

, , , , , ,

Lasă un comentariu

„Diferit şi la fel”

diferă culoarea culturilor lor şi uşa din dos către  noapte
diferă conturul vorbirilor lor dar Tu li-l pricepi (no matter)
de-i strigare sau şoapte
*
la fel îmi e ticul invăţat în alt loc la fel e şi sufletu-n mine
de calc pe străduţe-nghesuite de bloc
sau sensuri ciudate şi noi şi străine…
*
Tu m-auzi că te strig cum făceai şi acas’
ba mai mult mă aud eu pe mine
dacă ei nu pricep numai Tu mi-ai rămas
depărtările lor mă împing
mai aproape de Tine
*
graniţe parcă nu-s cântul meu şi al lor e totuna
ce părea că-i mai bun mai aproape de sus
cântărit măsurat e la fel în distanţă şi-n fel totdeauna…
*
anotimpuri se duc însă anu-i tot el
şi mă văd şi te văd…Tu cu mine
schimbi în juru-mi puţin rămânând neschimbat
(ei) diferit te cinstesc – Tu doar cinstea o vrei
diferit îţi vorbesc – înţelesul li-l iei
diferite-s doar graniţele ochilor mei
aşezate greşit peste tot ce e rău sau e bine
*
diferit şi la fel te apropii de ei
diferit şi la fel te apropii de mine
http://calatorru.wordpress.com/2008/08/29/diferit-si-la-fel/

, , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Tulburare

ce ropot de ploaie
de vară sunt paşii Lui peste pietre
iar vorba-i un fel de curcubeu ce-nfioară
şoptită ca raza amurgului către seară
în nopţile albastre şi senine de vară
a visului şi-a durerilor noastre
a clipelor negre şi-albastre
*
oloagă umblarea tace de lene
şi îngerul tace lenevind tulburarea
doar ziua cu ziua si ziua cu seara
se-ntrec între ele alergându-se alene
*
de ce-i sună paşii ca moneda căzută
de ce-i cade vorba la mine în creştet
cu gura căscată privirea mea mută
urcă spre îngerul-Om ce-mi vorbeşte
*
la ce îmi mai trebe tulburările ude
mi-e sufletul tot o undă şi-un foşnet
umblările toate prin mine zălude
se scoală şi umblă cu trosnet
*
şi fac ce de mult n-am făcut
niciodată
pe pietrele lespezi ca ploaia de vară
paşii Lui de ai mei ca spiţa de roată
în mersuri îi leg să-i scap de povară
cu patul în mână  şi inima ceară
aprinzându-se toată

Uneori pentru ca să existe vindecare trebuie mai întâi să existe tulburare. „Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.”Ioan 5:4

poezie de Ruben Bucoiu – Hunedoara

, , , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Mărirea perspectivelor micșorate – poezie (creștină)

învârte ochiul spre dreapta “zoom in”
învârte ochiul spre stânga “zoom out”
pană devin vieţile oamenilor puncte
pană se rătăcesc unele de altele firicelele de păr de pe mână

în faţa ecranului uriaş al universului
Dumnezeu dă search după mine
cu undiţa unui modul de căutare mai ceva ca îmbinarea roţilor dinţate

dinţii blănii de oaie numără dinţii monedei lipsă
ca pe nişte roşcove la schimb cu şoapte

“dau tânjirea pe întoacere dau tânjirea pe întoarcere …”
găseşte Dumnezeu la scară mare
un gând care de departe nu şi-a angrenat încă mecanismul

văd scris pe bucăţica mea de ecran
“din când în când învârte ochiul spre dreapta – până la maxim
apoi spre stânga – până la maxim !”

Poezie scrisă de Ruben Bucoiu

Interpretare poetică de A.Dama


, , , ,

Lasă un comentariu

Din poeziile Paştelui: „Potrivire”

Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
ţină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum –
Decade pot număra degete de copil
Mlădiţă era când l-am plantat…
Nu ştiam că se potriveşte atât de bine
Braţelor Tale întinse.

poezie de calatorru

Poza preluata de aici

, , , , , ,

Lasă un comentariu

love-ituri

[…]

„Tu ne loveşti ca să ne faci un bine

cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan

şi ca unirea lui să ţină bine

mai baţi un cui împodobit cu şpan.”

, , , , , , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: