Studiu despre „Trăirea creştină victorioasă”, 7-8 septembrie 2012

Partea a II-a a studiului „Biruinţa prin cruce” va avea loc între 7-8 septembrie, iar partea a III-a între 14-15 septembrie, la Hotel Maier, Hunedoara.

Viaţa din abundenţă promisă de Isus

Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”

Ştim că Isus a dăruit viaţa Sa veşnică celui care şi-a deschis inima şi voinţa şi L-au primit ca Domn şi Mântuitor. Cei mai mulţi dintre noi gândim că asta este ceva ce vom primi cândva când vom muri fizic, vom părăsi acest pământ şi vom merge în cer. Dar viaţa veşnică pe care am primit-o nu este limitată de condiţia noastră materială, nici de spaţiu şi timp. Şi acestă viaţă supranaturală este mai măreaţă decât viaţa naturală-materială. În clipa în care am fost născuţi din nou şi am devenit copii ai lui Dumnezeu am primit viaţa veşnică în duhul nostru născut din nou. Într-o zi vom primi trupuri noi, dar viaţa veşnică este a noastră deja.

Îmi amintesc de faptul că după o vreme după ce primisem naşterea din nou, mi-am dat seama că nu trăiam viaţa din belşug promisă, pe care Isus a descris-o ca biruitoare. Îmi amintesc că I-am spus lui Dumnezeu: „Ştiu că dacă mor merg în cer, dar până voi muri, cum pot trăi viaţa mea în aşa fel încât să-Ţi fac plăcere Ţie?” Nu ştiam cum să ascult de Dumnezeu; cum să Îl cred, în toate chestiunile care priveau viaţa mea. Aveam nevoie de descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu şi de puterea Lui ca să pot trăi viaţa creştină deplină şi de succes promisă, pentru că acum ştiam din experienţa acelui an că în mine însumi nu am acea putere – adică în propriul meu suflet şi trup. Laudă fie adusă lui Dumnezeu că El a auzit strigătul meu după ajutor şi pas cu pas am primit revelaţie din Biblie, călăuzire şi corectare prin Duhul Sfânt despre cum să intru în viaţa din belşug pe care Domnul Isus a promis-o. Pavel ne spune în I Timotei 6:12 “Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să “apucăm viaţa veşnică”. Este deja a noastră, dar trebuie să căutăm o cu înflăcărare şi cu îndrăzneală şi apoi să o primim. Din păcate, viaţa multor creştini arată că ei cred că viaţa veşnică este destinată numai pentru cer. Ca rezultat, ei trăiesc mult sub nivelul pentru care a murit Isus ca să ne dea acces la el. Se luptă să-şi ţină capul deasupra apei necazurilor: ispitelor, problemelor, nenorocirilor, etc.

Când ne dăm seama că viaţa veşnică este a noastră astăzi, atunci putem în mod activ să o căutăm. Isus ne-a spus că dacă vom cere, vom primi; dacă vom căuta, vom găsi. Trebuie să ascultăm. Ne-a fost dat, prin puterea şi autoritatea lui Isus Cristos Însuşi, să apucăm viaţa Sa din belşug, pentru că puterea lui Dumnezeu este în ea şi asta ne face să depăşim orice piedică din afară, dar, chiar mai important decât asta, este că putem ţine sub controlul Duhului sufletul nostru şi trupul nostru nerăscumpărate încă şi care ne pot împiedica să vedem manifestarea biruitoare a vieţii din belşug promisă. Este, într-adevăr, o luptă a credinţei, credinţa în ceea ce Isus a împlinit deja pentru noi. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus locuieşte şi în noi. Este puterea Învierii, dar ea trece întâi prin calea reprezentată de cruce. De aceea a spus Isus în Luca 14:27 „ Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Crucea este Calea despre care vorbeşte Isus. Este înspăimântător pentru fire să apuce pe calea aceea îngustă (dorinţa sufletului şi trupului este să fie în control şi să domine duhul) dar ştim că finalul este răstignirea poftei şi controlului din partea firii, aşa încât duhul născut din nou al omului să poată domni în viaţa lui aducând viaţa din belşug promisă. Când mergem pe drumul crucii biruim asupra legii acestei lumi, care este legea păcatului şi a morţii. I Ioan 5:4 „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.”

Această viaţă pe care Isus a cumpărat-o pentru noi cu preţul sângelui Său preţios, nu este o viaţă oricare, ci Isus o descrie în felul următor: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Mai multă viaţă din belşug. Acest lucru se întâmplă progresiv, în timp, tot mai mult. În limba greacă, cuvântul „belşug” (abundenţă) este definit ca „dincolo de normal”. Este super-abundenţă în cantitate şi superioară în calitate. Adică excesivă – dincolo de a putea fi măsurată. Pavel de fapt a dat această definiţie când a spus: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” Efeseni 3:20.

Pavel nu vorbea doar teologie – adică intelectual, academic. Nu vorbea ca un evreu sau un învăţător din zilele lui Isus, doar teoretic. Vorbea din propria lui experienţă, din puterea vieţii din belşug care i s-a descoperit prin umblarea lui zilnică cu Dumnezeu în lume. El a dovedit prin sine că ceea ce a promis Isus era adevărat. Dumnezeu i-a dat voie să scrie trei sferturi din Noul Testament ca să ne descopere şi nouă acest adevăr.

Revelaţia lui Pavel referitoare la Isus, la Duhul Sfânt, la Tatăl şi la puterea Împărăţiei care ne-au fost eliberate l-au determinat şi pe el să trăiască viaţa din belşug a lui Isus Cristos. Şi cheia care dezleagă şi pentru noi taina aceasta este calea crucii.

Emoţiile şi raţionamentele omeneşti, care încă nu au fost răscumpărate, tind să se poticnească, să se împotrivească, să dea înapoi în faţa adevărului crucii pentru că este vorba despre moartea firii. (Romani 8:1, 8:4, 8:6, 8:12; Galateni 5:17) şi totuşi, acea moarte la care se referă nu este eternă, ci este doar moartea acelor părţi din noi care ne împiedică să umblăm în manifestarea vieţii din abundenţă promisă de Isus acelora care doresc să-şi ia crucea şi să-L urmeze. (Marcu 8:34) Este exact acea moarte cu care a stat şi Isus faţă în faţă şi care a sfârşit prin învierea Lui, ca apoi să primească viaţa din abundenţă acum şi pentru totdeauna. Acea putere locuieşte în duhul născut din nou al fiecărui credincios. Este puterea învierii care vine de la Duhul Sfânt.

Veniţi împreună cu noi să descoperim din Cuvântul lui Dumnezeu cum să apucăm acea viaţă din belşug prin puterea crucii lui Isus şi prin puterea învierii care stă în Duhul Sfânt.

N.T. (Elena Reinerth)

Traducere după un material scris de Deedre Whynot, fondator a Fundaţiei Ajutorul Familiei Cluj, împreună cu soţul ei, Rufus Whynot. Stabiliţi în România de peste 17 ani, în zona Cluj, conduc Biserica Familia Credinţei, Cluj. Prezenţi în Hunedoara de peste un an, au început o lucrare de învăţătură biblică, desfăşurată lunar, în care fiecare credincios este invitat să vină pentru a asculta şi a învăţa mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu referitor la lucrarea Duhului Sfânt, la trăirea vieţii din belşug promisă de Domnul Isus. Haideţi să studiem împreună cum să devenim creştini biruitori şi cum să facem diferenţa în locul în care ne aflăm.

Luaţi legătura cu noi la adresele:
http://www.facebook.com/rufus.whynot
http://www.facebook.com/elena.reinerth

Aşa s-a gândit El…

„Deşi multora dintre noi  ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să ne dea un scenariu absolut complet după care să ne trăim viaţa, Dumnezeu nu ne-a dat aşa ceva, ceea ce înseamnă că Dumnezeu s-a gândit că nu avem cu adevărat nevoie de un scenariu complet. În schimb, Dumnezeu ne-a dat o poveste incompletă în lumina căreia noi trebuie să ne înţelegem viaţa.„

Abilitatea de-a „impacta” a dizabilităţii

 

Simona Puiu Vlad:

Zilele trecute am citit o carte despre asumarea riscului. Am gasit un set de patru intrebari care sa ne ajute in aceasta analiza. In cele ce urmeaza, m-am decis sa analizez impactul pe care il poate avea o dizabilitate si riscul acceptarii sau neacceptarii acestei dizabilitati.

Am venit pe lume cu o dizabilitate. Pornind de la premisa ca am inteles ce implica acest fapt si acceptarea lui in viata mea, concluziile ar fi urmatoarele:

1. Care este lucrul cel mai bun care se poate intampla daca accept dizabilitatea mea? Voi putea trece cu o mai mare seninatate peste situatiile dificile din viata, poate chiar voi gasi si partea amuzanta a lucrurilor. Dupa ce am inteles care sunt limitarile mele, care sunt acele lucruri pe care nu le voi putea face niciodata, voi reusi sa identific si lucrurile pe care le pot face! Unele poate ca vor deveni, in timp, abilitati pe care le pot folosi ajutandu-i pe altii sa isi accepte dizabilitatile lor.

2. Care este lucrul cel mai rau care se poate intampla daca nu imi accept dizabbilitatea? Imi voi petrece viata in cel mai trist mod posibil, ma voi gandi doar la neajunsurile si minusurile mele. Viata familiei mele va fi afectata de frustrarile mele. Imi voi dori sa ma izolez de oamenii sanatosi, pentru ca ma voi compara mereu cu ei si voi deveni si mai frustrata.

3. Care este cel mai bun lucru care se poate intampla daca nu imi accept dizabilitatea? Imi voi trai viata intr-o continua negare: „Nu, eu nu am nicio problema, nu ma limiteaza nimic!” Voi forta familia si celelalte persoane din anturaj sa nu imi aminteasca niciodata de dizabilitatea mea sau a altora.

4. Care este cel mai rau lucru care se poate intampla daca nu accept faptul ca am o dizabilitate? Nu voi ajunge niciodata la „next level”, adica nu voi putea deveni un om matur. Voi ramane ori frustrat, ori naiv. Nu voi atinge niciodata potentialul pentru care am fost creata!

Dupa ce am analizat riscul, cu ajutorul intrebarilor propuse de autorul cartii, pot sa spun ca sunt mai mult decat bucuroasa ca am primit intelepciunea necesara sa inteleg faptul ca am o dizabilitate, dar pot avea o viata frumoasa, plina, atat pentru mine, cat si pentru cei cu care ma intalnesc zi de zi.

 

Cu un ochi râd…

…si cu unul plang. Poate e prea devreme sa scriu ceva despre asta. Au trecut abia 2 ani. Cand stau acum sa-mi aleg cu grija gandurile imi dau seama ca nici eu nu ma inteleg prea bine, asa ca…oare cum ar putea altii sa ma inteleaga.

Si totusi poate mai sunt si altele ca mine. Femei care la anumite sarbatori se simt aiurea si oarecum

inadecvate, ca sarbatoarea nu se potriveste si pentru ele. Femei care sufera sufleteste, sau femei care chiar acum sunt in spitalele din Romania (desi cea la care ma gandesc nu cred ca vede ce scriu eu aici), femei cu traume fizice sau psihice care dainuie peste ani, care se simt mai putin femei, sau mai putin mame. Cred ca pentru ele scriu, ca sa stie ca nu sunt singure. (dupa cum zicea C.S. Lewis)

Luna martie e dedicata in special femeilor. Deschizi radioul, ti se reaminteste, in caz ca ai uitat. 8 Martie, ziua femeii, a mamelor, zumzaie strazile de urari, e plin de flori, mesaje pe telefon, zambete. Ma bucur si eu de ea, azi am primit liber de la munca. Am primit si flori, si mesaje, am si zambit. Ma bucur ca am prieteni, ca am parinti.

Nu mi-am notat nicaieri, nu mi-am pus reminder, si totusi imi aduc aminte perfect. Acum doi ani la inceput de martie eram si eu in spital, cu o sarcina cu gemeni siamezi care nu a putut fi dusa la capat. Brusc, luna martie a devenit luna in care am pierdut 2 copii. Doi baieti, pentru care avusesem si numele pregatite…si cate altele. Ar trebui sa le multumesc din nou tuturor celor din familie, biserica, colegi de munca, sau cunostinte din tari indepartate care s-au rugat, m-au sustinut si m-au ajutat practic in perioada aceea atat de neagra. Am plans mult… ma plang si acum din cand in cand.

Dar timpul se invarte pe ceas, Pamantul se invarte in cosmos, lumea merge inainte si nu poti sa ramai singur sa bati pasul pe loc. Nici nu stiu cand au trecut 2 ani deja. Si atatea altele s-au mai intamplat intre timp. Majoritatea oamenilor isi vad de viata lor, nu au  timp sa se opreasca sa-l mai vada si pe „aproapele” de langa ei. De aceea, azi, pentru toate cele care nu va regasiti in veselia zilei de 8 Martie si nu considerati ca e si pentru voi…Dumnezeu va iubeste si va ridica si pe voi, are planuri si ganduri speciale pentru voi si uneori… chiar si sufera alaturi de voi.

Unele rani nu se inchid niciodata pe deplin. Ele doar ajung undeva la subsolul constiintei noastre, si nu ne mai gandim la ele. De aceea, de fiecare data in luna martie…cu un ochi rad, si cu unul plang.

Marşul pentru viaţă, 24 martie 2012

http://www.facebook.com/events/189498781159234/?notif_t=event_invite

Hunedoara: Pledează pentru viaţă, 2 martie 2012

Hunedoara: Cuvântul Evangheliei vestit la BCB „Maranata”, 22-26 februarie 2012

„Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.  Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.” Fraţilor […], şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.”

Biserica Creştină Baptistă „Maranata” din Hunedoara vă invită la închinare şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, care va fi vestit de către următorii invitaţi:

Bebe Ceausu

 

miercuri 22 februarie – Bebe Ceauşu

Bebe Ceauşu este absolvent al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea şi al programului de Masterat Teologie Pastorală din cadrul aceleiaşi Universităţi. Este autorul mai multor cărţi şi pastorul Bisericii Creştine Baptiste „Harul” din Ineu, Arad.

Corneliu Peleasa

joi 23 februarie – Corneliu Peleaşă

„Pastorul Peleaşe este un om extraordinar, din cîte l-am cunoscut, care s-a luptat eroic cu boala în ultimi ani. Acum îi este dat să îşi apere turma mica. Merită să ascultaţi mărturia acestui om dăruit de Dumnezeu cu multe daruri şi dăruit lui Dumnezeu în sluijre.” – M.C.

Daniel Cocar

vineri 24 februarie – Daniel Cocar

Daniel Cocar este pastor misionar (prin E.C.M.) la Biserica Golgota din Timişoara. Şi-a luat doctoratul în Studii Religioase cu Trinity Theological Seminary – USA. Pastor la Biserica Baptistă „Stânca” din Timişoara.

Beniamin Poplacean

duminică26 februarie  – Beniamin Poplăcean

Pastorul Beniamin Poplăcean s-a nascut in localitatea Hateg, judetul Hunedoara, intr-o familie de credinciosi baptisti. Este Doctor in Teologie al Universitatii din Bucuresti, este membru fondator si pastor al Bisericii Crestine Baptiste „ Betania ”, din Sibiu.

https://hunedoaraevanghelica.wordpress.com/harta/biserici-evanghelice/baptiste-hunedoara/baptista-maranata/

Poetică: Clipa prezentă aparţine trecutului

venise vremea să Te căutăm

anume ca să ne-ajungă venise

ne căuta impresia aceea de timp

vremea ce anume-o născocise

*

venise timpul cu mâna dreaptă sus

ca martor printre biblii rupte şi-ndoite

jura cu secundele-i ai fi spus

anume parcă de-aia venise

*

deloc nu-i ardea de bun augur

şi-şi simţea sufletul a-nlocuire

ca noi să începem un capăt de drum

pornirea să pornească cu oprire

*

venise vremea să Te căutăm

şi încă ne caută vremea aceea

cum se pierde uneori ruptă de trup

nerostită nenăscută ideea

*

devenise venirea târziu

plecatul s-a făcut aproape

oceanul devenit pustiu de valuri şi ape

oarbă cu ochi goi de căutătură

vrema îşi soarbe timpu-napoi

ca un aer pe gură…

 

Alege viaţa ca să trăieşti!

            In Deuteronom 30:15 Dumnezeu ne vorbeste: ,,Iata, iti pun astazi inainte viata si binele, moartea si raul.,, v 19: ,,Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta.,, 

In viata avem de facut alegeri.Putem alege scoala pe care vrem sa o facem, prietenii, Biserica pe care o frecventam, cantecele pe care le ascultam, partenerul sau partenera de viata. Dumnezeu ne spune care este beneficiul ascultarii de Cuvantul Sau. Daca alegi sa iubesti pe Domnul, sa umbli in Caile Lui, sa pazesti poruncile Lui si randuielile Lui ca sa traiesti sa te inmultesti, vei fii binecuvantat de Domnul Dumnezeul tau. Dar daca alegi sa nu asculti de Dumnezeu, inima ta se va abate de la El, daca te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, veti pieri, si nu veti avea multe zile.

Pe paginile Sfintelor Scripturi avem pilde (exemple) din care avem de invatat. Imparatul David in loc sa mearga la razboi a ramas la Ierusalim si pe cand se plimba, a vazut o femeie frumoasa care se scalda. El a privit-o, a placut-o a adus-o la el si a pacatuit cu ea. Desi cunostea primele cinci carti din Biblie, a ales sa nu asculte de porunca lui Dumnezeu care spune:,,Sa nu poftesti casa aproapelui tau, sa nu poftesti nevasta aproapelui tau,nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.,, Un pacat conduce la un alt pacat. Apoi, planuieste cum sa-l omoare Urie, il trimite la lupta si il pune in locul cel mai greu, ca sa moara. Faptele lui David nu au placut Domnului. Din cauza neascultarii, el trebuie sa suporte consecintele pacatelor. Si plateste un pret mare.

Daca alegem sa iubim pe Domnul sa ascultam de Cuvantul Sau, suntem cei mai binecuvantati oameni. Chiar daca nu avem posesiuni materiale avem mantuirea care nu poate fi cumparata nici cu aur, nici cu argint, nici cu pietre scumpe, ci numai cu Sangele sfant al Domnului Isus.

Deci, tu ce alegi?

Stoica Emanuela, Hunedoara

„Lucrurile îşi găsesc un repaus numai în schimbare.”- Heraclit

Cu ceva vreme in urma dialogam pe Facebook despre plusurile si minusurile evanghelicilor români, eu avându-i în minte desigur pe evanghelicii hunedoreni, sau pe cei pe care am avut ocazia să-i cunosc de-a lungul vieţii. Ce e rău de rău trebuie vorbit (că doar n-o să vorbim de bine), cu specificarea faptului că eu încerc să identific în principal „răul” general, trăsăturile noastre conturate  ca grupare religioasă, nu răul individual care diferă de la individ la individ (dar care contribuie desigur la răul comun).

Înainte de a ni se prescrie reţeta (care de multe ori e greu şi de prescris şi de „înghiţit”) avem nevoie de diagnostic.

Evanghelicii (hunedoreni) sunt reticenţi la schimbare (în biserici, în abordare, în dialog) sub pretext ca schimbarea e „lumească”, iar noi „scris stă” ca trebuie sa „rămânem în starea în care eram când am fost chemaţi” – uitând  parcă faptul că între noi şi creştinii primului secol stau atâtea alte secole. http://www.facebook.com/home.php#!/hunedoara.evanghelica/posts/111598045581574

„Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug!” Isus Hristos, Ev. după Ioan, cap. 10.10

„Schimbarea este legea vieţii.”– John F. Kennedy

„Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.” – Osho în Viaţa este aici şi acum

Dialectica lui „mors et vita”, Nicolae Steinhardt

“Paradoxal mai lucrează Hristos şi cu păcătoşii, cu viaţa şi cu moartea.

Karl Barth: harul îndreptăţirii e viaţa noastră, harul sfinţeniei e moartea noastră. Ceea ce înseamnă că, în operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot El îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. “Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.”

Iată întreagă dialectica lui mors et vita: întai te înviază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. Aa, dacă asta-i viaţa, viaţa nu e uşoară, e un fel de moarte. Noi tot zicem: viaţa, viaţa e aşa şi pe dincolo… dar poate că nici nu ştim cum e viaţa adevărată (după cum nu ştim ce e moartea), poate că bajbaim în zăduful apăsător al penumbrelor unul limbus şi printre confuziile unui vag limbaj… “

Nicolae Steinhardt,  “Jurnalul Fericirii”

Seara de tineret la Deva, 18 septembrie 2010

http://www.devabaptist.ro/

Declaraţia MANHATTAN

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.protejarea-familiei.com office@protejarea-familiei.com

DECLARATIA MANHATTAN

Folosim editia de astazi a notei noastre saptaminale sa va facem cunoscuta asa numita Declaratie Manhattan (The Manhattan Declaration). Este unul dintre cele mai importante documente privind valorile redactate la nivel mondial in 2009. Numita asa dupa insula si suburbia new yorcheza Manhattan unde a fost redactata, Declaratia a fost semnata pe 19 noiembrie de catre 149 de personalitati marcante ale vietii religioase din Statele Unite. Este un document extrem de important si relevant si va rugam sa il cititi cu atentie si sa il difuzati peste tot, la prieteni, colegi, biserici, parohii, si sa il postati si sa il comentati pe blogurile si siturile d-tre electronice. Documentual a fost redactat de intelectuali si lideri crestini proemintenti americani. Pe 28 septembrie 2009 cei 149 de semnatari ai Declaratiei, proveniti din congregatii americane crestine ortodoxe, catolice si evanghelice, s-au strins pentru a declara fara echivoc principiile Biblice si cre stine privind valorile.

Documentul se pronunta asupra valorilor fundamentale crestine si condamna si respinge eforturile societatii civile de a le elimina. Privind viata, Dclaratia afirma, cu citate din Sfanta Scriptuta, ca viata esta data de Dumnezeu si ca incepe in momentul conceptiei. Promomovarea avortului este declarat un pacat social. Casatoria este definita, tot pe baza Bibliei, ca uniunea conjugala dintre un barbat si o femeie, iar Declaratia respinge presiunile “minoritalilor sexuale” si ale politicienilor de redefinire a institutiei casatoriei. Declaratia deasemenea reafirma libertatea religioasa, atrage atentia asupra faptului ca autoritatile politice din diferite tari din Unuinea Europeana, Canada si SUA au adoptat masuri legislative care intentionat submineaza libertatea religioasa in favoarea “minoritatilor sexuale,” si cer ca acest drept fundamental istoric sa fie respectat si protejat. Redam frazele finale ale Declaratiei, fraze inspirative si demne de un credincios adevarat: “We will fully and ungrudgingly render to Caesar what is Caesar’s. But under no circumstances will we render to Caesar what is God’s.” (“Vom da Cezarului fara cirtire tot ce se cuvine Cezarului, dar nici o data nu vom da Cezarulului ce apartine lui Dumnezeu.”) Ca organizatie civica de inspiratie crestina AFR isi afirma gratitudinea si adeziunea totala fata de aceasta Declaratie. Nadajduim sa slujasca ca inspiratie si liderilor spirituali din Romania. Si Romania are nevoie de o Declaratie similara din partea liderilor ei spirituali, mai ales in aceste vremuri tulburi pentru valorile crestine si libertatea religioasa.

Textul Declaratiei Manhattan in Limba Engleza

Va dam linkul textului integral al Declaratiei Manhattan in limba engleza. http://www.firstthings.com/onthesquare/2009/11/manhattan-declaration58-a-call-of-christian-conscience

Textul in Limba Romana

Declaratia Manhattan are aproximativ 5.000 de cuvinte. Citeva pasaje relevante au fost traduse in limba romana de Florin si Ramona Maduta (AFR Texas). Le multumim pentru efort. Invitam pe aceia dintre voi care aveti expertiza si timp sa ne contactati in vederea traducerii complete si oficiale a Declaratiei Manhattan in romaneste. Redam paragrafele traduse.

Introducere

Crestinii, in vremea cand au trait cele mai inalte idealuri ale credintei lor, au aparat pe cei slabi si vulnerabili si au facut eforturi pentru protejarea si intarirea institutiilor vitale ale societatii civile, incepand cu familia.

Decizii corecte în viaţa de zi cu zi

În viaţa concretă, de zi cu zi, creştinul este nevoit să ia decizii.

Chiar viaţa lumii obligă pe mulţi oameni să ia decizii. Ştim cât de mult ne afectează deciziile celor din dregătorii, cum suferim pentru deciziile şefilor, câtă durere ne produc deciziile colegilor de muncă şi cât de mult suntem atacaţi de hotărârile vecinilor, a funcţionarilor publici, a oamenilor de afaceri în alergarea lor permanentă după profit …

Creştinul este învăţat de Duhul Sfânt să ia decizii corecte, conform cu planul lui Dumnezeu, care ştie mai mult decât noi de ceea ce avem nevoie …

El ne cunoaşte mai bine !

A decide ! Care sunt căile pe care mergem pentru a nu ne abate nici la stânga nici la dreapta ? Creştinul în vremea aceasta, spre deosebire de oamenii din vremea Vechiului Testament au un model desăvârşit în Hristos Isus pentru a fi biruitori şi prin  luarea deciziilor corecte …

Primul pas : roagă –te ! În rugăciune trebuie să realizăm că în toate trebuie să se facă voia lui Dumnezeu ( Matei 6 : 10 ) În rugăciune trebuie să dorim ca Dumnezeu să-şi descopere voia Sa ( Exod 33:13 , Psalmul 25 :4 ). Este necesar ca în rugăciune să fie implicate şi alte persoane în cererea adresată Celui de Sus, să nu fim singuri, ci membrii Bisericii să fie alături de noi !

Al doilea pas : studiază Scriptura ! Este necesar să o studiem  nu numai să o citim. Trebuie să examinăm în mod amănunţit Cuvântul şi să depunem efortul de a aplica principiile lui Dumnezeu la deciziile pe care trebuie să le luăm. Isus a repetat : “ Este scris … ( Matei cap. 4 )

Al treilea pas : ascultă vocea lăuntrică a Duhului Sfânt ! Trebuie să remarcăm faptul că Duhul Sfânt cunoaşte voia desăvârşită a lui Dumnezeu şi se va ruga pentru noi în armonie cu acea voie. ( Romani 8 : 27 )

Al patrulea pas : caută sfat creştin !  Caută pe fraţii cu multă credinţă, neprihăniţi, cu pace în suflet, cu bucurie în Domnul ! Sfatul cel bun poate veni doar de la creştini maturi, nu de la psihologi, nu de la şefi, nu de la noii creştini, abia născuţi, nu de la consilieri de ocazie, ci de la cel neprihănit, cu experienţă în relaţia sa cu Dumnezeu. ( Proverbe 11:14, 12:15  şi nu uita Psalmul 1:1, sau Matei 23:16 )

Al cincilea pas : analizează împrejurările în care te afli. Decizia se ia într-un context concret şi de multe ori aceste împrejurări “ ne vorbesc “ prin fapte, prin oameni, prin lucruri, prin relaţiile dintre oameni ! Dumnezeu este un Dumnezeu a celor vii …

Al şaselea pas : apelează la cheile sfinte puse la dispoziţia ta de Dumnezeu. Încrede –te în Dumnezeu ! (Ieremia 17: 5 )  Nu te încrede în oameni, ci doar în EL ! Nu te bizui pe înţelepciunea ta, adică nu te bizui doar pe raţiunea uamană când iei o decizie, armonizează voia lui Dumnezeu la modalitatea de realizare a deciziei pe care trebuie să o iei ( Samuel 6 :1-7 ) Recunoaşte pe Dumnezeu în toate căile tale ! DĂ-I cinste, onoare în modul de gândire, în vorbirea ta, în faptele tale, în orice lucru pe care îl faci. ( Coloseni 1:18 ) Nu uita : El îţi netezeşte cărările ! Uşa se deschide !

Al şaptelea pas : alege calea înţelepciunii venite de Sus ! Calea înţelepciunii creşte cu maturitatea spirituală ( Evrei 5:12 –1 4)

Concluzia : trebuie să ai siguranţa voii lui Dumnezeu când iei decizia, adică pacea Lui să-ne locuiască în inima, în minte, în toată fiinţa ! În duhul tău, omule, trebuie să fie pacea lui Dumnezeu, iar lipsa păcii este semnul că ceva nu este în regulă, acolo înlăuntrul fiinţei tale ceva nu este în regulă ( 1 Corinteni 14:33 )  Şi nu uita, Dumnezeu se descoperă pas cu pas, ai răbdare, nu întotdeauna omul este pregătit să  poarte lucrurile Sale, dar noi trebuie  rămânem copii ascultători. De aceea este bine să luăm deciziile astăzi, viitorul este sub mâna Lui. ( Matei 6 : 34 sau Ioan 16 :12 )

Decizii corecte ? Da,  Dumnezeu mai vorbeşte oamenilor ( Ieremia 33 :3 ) Creştinul trebuie să cunoască acest lucru şi să ia decizii după voia Sa.

Avem modelul, este aproape de noi, chiar în inima noastră ….

„ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând : „ Tată, dacă este cu putinţă depărtează de la Mine paharul acesta ! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu .” ( Matei 26 : 39 )

Aflat în Grădina Ghetsimani Domnul Isus se roagă pentru ceea ce va urma : prinderea Sa, judecata formală, condamnarea, crucificarea, moartea şi apoi împlinirea Planului de salvarea omenirii. Ca om Hristos s-a temut de moarte pentru că a iubit viaţa şi pentru că viaţa este un dar de Sus. Ca Dumnezeu El putea să se salveze, putea să aibă la dispoziţie mai mult de doisprezece legiuni de îngeri ( Matei 26 : 53 ), putea să se coboare de pe cruce, putea să aibă o altă ieşire din impas ca om al momentului.

Atunci când a fost ispitit Isus a mărturisit : „ Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu „ ( Matei 4 :4 ) Ştim că Dumnezeu a spus Fiului că după moartea Sa, a treia zi va învia, conform Scripturilor.( Matei 16 : 21 )

În Ghetsimani Isus a trebuit să ia o decizie. Să se salveze, să se mântuiască sau să asculte de voia Tatălui. Satana, marii preoţi, poporul soldaţii, mulţimea adunată, chiar ucenicii au crezut că Isus ca Mesia se va salva, făcând o minune. Satana atât aştepta, El Mântuitorul să nu creadă în Cuvânt, aşa cum primise în pustie, când a fost ispitit. Planul lui Dumnezeu de salvarea lumii putea să fie un eşec, bazat pe o minune, dar cea mai mare minune – învierea, nu s-ar fi produs şi Hristos nu ar fi atras oamenii la El. ( Ioan 12 : 32 )

Constantin Stancu