Posts Tagged ziar

Ce-şi propune un ziar din Cluj, vorbind despre „legea conservării energiei culturale”

„Aceşti nebuni frumoşi şi echipa lor de visători”– făcând referire la colectivul de redacţie al ziarului, îşi propun:

Să spună oamenilor poveştile frumoase ale oraşului. Să spună poveşti în imagini.

Să nască o modă, o stare de vrajă, o energie pe care să o transforme în produse adaptate timpului nostru.

Să nu fie robii actualităţii şi să caute să aducă oamenilor înţelesurile cele ascunse.

Să răspundă întrebărilor de care clipa cea fugitivă a televizorului (sau a bisericii, zic eu) nu are timp.

Să fie un loc al naşterii unor curente de idei.

Să încoloneze cuvinte noi din sufletul şi minţile noastre.

Să dialogheze direct sau indirect cu cititorii.

Să aducă acolo intelectualii  (…) să vorbească despre lucrurile importante  scriitorii, artiştii, politicienii, („clerul”, zic eu) pe care-i respectăm.

Să găzduiască şi ideile unor oameni pe care merită să-i cunoaştem dar pe care încă nu-i ştim.

„Mesagerul de Cluj”, Nr. 130: 23-29 aprilie 2012

, , , , , ,

Lasă un comentariu

„Hunedoara Evanghelică” împlineşte 4 ani (mai 2008 – mai 2012)

Ruben Bucoiu

M-am întrebat de mai multe ori de-a lungul ăstor 4 ani dacă se merită, şi de fiecare dată mi-am răspuns că DA.

Ştiu că au fost unii oameni (şi mai sunt) deranjaţi de unele scrieri de pe blogul ăsta, însă au fost şi sunt alţii care-mi mulţumesc pentru „lucrarea pe care o fac/ facem pe Hunedoara Evanghelică.”

Da, este o lucrare. Nu este doar un blog făcut aşa, să am şi eu unde să-mi exprim frustrările, ci este o slujire făcută cu consecvenţă, în timpul meu liber, pentru mine (ca să nu încetez să-mi gândesc credinţa şi practica religioasă) şi pentru toţi evanghelicii care sunt interesaţi de ceeea ce se întâmplă în „lumea evaghelică” hunedoreană, şi care-şi doresc să afle din (re)sursa asta pe care-o numim Internet, de acasă de la ei, atunci când au timp şi chef,  nu doar de la amvoanele bisericilor evanghelice din oraş sau judeţ. (Oricum, de la amvon se vede altfel 🙂 )

Am învăţat în ăştia 4 ani că perseverenţa este foarte importantă. Am văzut cum cresc vizitele atunci când căutarea omului este răspălătită cu informaţie la zi, sau cu articole provocatoare şi actuale, şi am văzut cum scad vizitele şi interesul atunci când informaţia este învechită şi cenzurată.

Am învăţat în ăştia 4 ani şi am văzut că dezbaterea poate fi locul în care găsim alternative mai bune la variantele pe care le avem deja, sau poate fi locul în care se vede mult mai bine ce fel de oameni suntem, care ne sunt adevăratele valori şi cât de mult acţionăm sau reacţionăm (mai degrabă).

Mi s-a întărit mai mult convingerea că lupta pe care se merită s-o duc, (vorbesc de mine, dar cred că este valabil pentru noi toţi), nu este lupta cu cele vechi, ci zbaterea de a le găsi pe cele noi, care să ni se potrivească şi care să ne reprezinte mai bine, în toată sfera noastră de viaţă nu doar cea religioasă, să ne aducă prospeţime şi mai multă eficienţă.

Mi s-a întărit mai mult convingerea că atunci când există cadrul potrivit, oamenii se deschid, se manifestă, se dezvoltă, gândesc, interacţionează, se bucură, se încurajează, învaţă unii de la alţii, şi din cele rele şi din cele bune. Trenului îi trebuie şine, avionului pistă de decolare, iar oamenilor concursuri, contexte, medii şi situaţii create anume ca să-i provoace să lupte, să creeze, să facă ce n-au mai făcut niciodată înainte. Atunci bucuria e alta. 🙂

Am constatat în ăştia 4 ani că nu sunt singurul care scriu şi descriu mediul evanghelic (hunedorean). Am descoperit oameni cărora le pasă, care-şi doresc schimbarea şi varietatea. Oameni care abia au aşteptat ca cineva să vină cu o variantă nouă, provocatoare, riscantă într-o oarecare măsură, mai presus de puterile noastre, cu perspectivă lungă, care să ne deschidă alte perspective, alte orizonturi, alte lucrări. Îmi doresc să cunosc mai mulţi oameni de-ăştia şi să lucrez în echipă cu ei.

Am găsit desigur, şi am stat de vorbă şi cu oameni sceptici, care se tem de informaţia scrisă, care încă trăiesc stigmatul vremurilor comuniste în care totul se petrecea în secret şi cu maximă discreţie. Totuşi este o mare diferenţă între acest început timid al „Mediei Evanghelice Hunedorene” (care vizează domeniul de interes public) şi a ne spăla sau a nu ne spăla rufele în public (desigur că ele trebuiesc spălate în familie). Unii, din păcate,  încă nu au înţeles diferenţa.

Am văzut în nenumărate rânduri, în ăştia 4 ani, că Hunedoara Evanghelică este o necesitate. Presa hunedoreană locală NU are o rubrică specială şi consecventă care să-i prezinte pe cei aproximativ 2000 de evanghelici neoprotestanţi din oraşul Hunedoara, spre exemplu. Nu ştiu câţi suntem în tot judeţul.

Între timp se conturează tot mai mult o „hartă” online a bisericilor, organizaţiilor, blogurilor evanghelicilor hunedoreni, a oamenilor de afaceri sau a celor implicaţi în politică, a evenimentelor ce ţin de comunitatea evanghelică hunedoreană.  Desigur că este încă mult de muncă. Sunt puţini oamenii care scriu, şi, şi mai puţini cei care scriu bine şi cu consecvenţă. Sunt încă rubrici despre care se scrie foarte puţin sau deloc (ex. interviuri luate celor care ne sunt conducători, etc), sau se scrie într-o manieră elcesială nu gazetărească, aşa cum ar trebui.

Se poate mai bine! Poate că ceea ce lipseşte este contribuţia ta.

Între timp, în aceşti 4 ani, Hunedoara Evanghelică a adunat mai mult de 300 000 de vizite, 1 373 de postări împărţite în 85 de categorii, 145 de pagini, 2 142 de comentarii. Au contribuit cu diverse scrieri mai mult de 50 de colaboratori, iar unii dintre noi avem ca ţină formarea unui colectiv de redacţie care să facă posibilă apariţia ziarului „Hunedoara Evanghelică.”

„Diferenţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim, este ceea ce facem.”

, , , , , , , , , ,

6 comentarii

Pentru echipa în formare a ZIARULUI Hunedoara Evanghelică: Dialoghează cu noi pe Facebook

Anul 2012 a început altfel. Cel puţin din punctul meu de vedere. Cu mai multe proiecte, cu mai mulţi oameni, cu mai multe iniţiative.

Ideea de a pune pe hârtie, sub formă de ziar, informaţia ce ţine de noi, evanghelicii hunedoreni e o idee veche, cu care au cochetat şi alţii aici în Hunedoara, însă care a rămas încă neîmplinită. Probabil că va rămâne multă vreme doar o idee frumoasă, dacă nu trecem de la vorbă la faptă, de la plan la muncă, şi aşa mai departe, după cum ştiţi şi dvs. foarte bine.

Pentru ca să nu fie totul doar vorbă, anul acesta s-a format un grup închis pe Facebook, special creat pentru facilitarea dialogului „echipei în formare a Ziarului Hunedoara Evanghelică”, grupul „Good NewsPaper„.

Dacă ţi-ai propus cumva la început de an să te implici mai mult, poate că locul tău este alături de noi. Felul în care poţi prezenta o „bucăţică” din tot ce ţine de evanghelicii hunedoreni, e unic şi nu poate fi făcut AŞA de nimeni altcineva decât de tine.

Mi-a rămas în minte un citat dintr-o cărticică de devoţional zilnic: „Când eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol” şi fiecare dintre noi are un loc şi un rol anume pe care nimeni altcineva nu-l poate umple.

Ne găseşti (şi) aici:

PS. Nu căutăm un grup mare format din oameni care stau şi se uită şi tot discută „în jurul cozii”, ci preferăm mai degrabă un grup, o echipă mai mică, în care fiecare are iniţiative proprii şi în care fiecare munceşte ce ştie el/ea mai bine.

, , , , ,

Lasă un comentariu

Ziarul „Hd.Ev.” ar putea arăta (în multe alte feluri) sau aşa:

, , , , ,

Lasă un comentariu

De-ale ziarului (goodNewspaper)

Într-o egală măsură, sau chiar într-o măsură mai mare, este importantă metoda şi nu doar informaţia.

, , ,

Lasă un comentariu

Ziarul „Hunedoara Evanghelică” (şi asta-mi doresc de la 2012 :)

“Good ideas are common – what’s uncommon are people who’ll work hard enough to bring them about”–  Ashleigh Brilliant

Evenimentele există (câteodată mai multe, alteori mai puţine). Unele dintre ele există chiar şi aici pe Internet (însă doar cele de amploare mai mare, gen evanghelizări, concerte, etc.), probabil un procent de 20-40%, zic eu, restul sunt cunoscute doar de cei pe care-i implică în mod direct, apoi se pierd în obscuritate.

Ce ne lipseşte este fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie „self-motivated”), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

Poate că e vremea să vorbim la trecut! 🙂

Doamne ajută!

La mulţi ani 2012!

, , , , , ,

Un comentariu

Ziarul „Gloria Pro Deo”

Interviu cu Carolyn Putt

Interviu cu pastorul Dorin Gherman din Hunedoara

, , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: